Decizia civilă nr. 4353/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4353/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 1149 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata S. D. M. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se prezintă av. Ciprian Vălean în reprezentarea intereselor intimatei, cu împuternicire avocațială .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 5 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției și anularea recursului declarat. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform scriptelor depuse.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului.
C U R E T A ,
Prin sentința civilă nr. 1149 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. D. M., în contradictoriu cu pârâta SC M.
.
A fost suspendată executarea hotărârilor adunării generale a asociaților pârâtei nr. 1 și 2 din data de_ până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul T. ui Maramureș, reclamanta S. D. M. a solicitat pe cale de ordonanță președințială suspendarea executării hotărârilor adunării generale a asociaților SC M. S. nr. 1 și 2 din data de_ până la soluționarea
irevocabilă a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a celor două hotărâri, aflat pe rolul T. ui Maramureș și înregistrată sub nr. de dosar_ .
Prin hotărârea nr. 1 din_ a adunării generale a asociaților pârâtei s-a dispus revocarea din funcția de administrator a reclamantei, iar prin hotărârea nr. 2 din aceeași dată s-a numit în funcția de administrator al pârâtei dl. Balazs Laszo C., cu puteri depline și pe termen nelimitat, începând cu data adoptării hotărârii.
Asociații pârâtei, conform actului constitutiv, sunt: Balazs Ana, care deține părți sociale reprezentând 50% din capitalul social; Balazs M. care deține 11,5385% din capitalul social și reclamanta S. D. M. ce deține părți sociale reprezentând 38,4615% din capitalul social.
Toți asociații, conform aceluiași act constitutiv, sunt și administratori cu puteri depline, pe termen nelimitat, în relațiile cu terții, în gestionarea societății și în angajarea și salarizarea personalului necesar societății.
Ca o chestiune prealabilă, tribunalul a apreciat că interdicția prevăzută de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu este aplicabilă în speță întrucât reclamanta este abilitată să atace hotărârile AGA în calitatea sa de acționar al pârâtei (art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), iar nu de administrator.
Conform art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (în continuare LSC) ─ aplicabil prin trimiterea făcută de art. 196 LSC ─, odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.
În speță, este îndeplinită prima din condiții, referitoare la existența unei acțiuni înregistrate pe rol la Tribunal care să privească fondul cauzei; este vorba de dosarul nr._, conform certificatului de grefă depus la dosar.
De asemenea, sunt întrunite și condițiile cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Cât privește condiția urgenței, tribunalul a avut în vedere, în analiza acestei condiții, atribuțiile administratorului și puterile acestuia prevăzute de lege.
Or, din dispozițiile legii (art. 7-8, art. 70 LSC) rezultă că puterile administratorului sunt foarte largi; el poate îndeplini toate operațiunile de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea scopului societății.
Din acest punct de vedere, o eventuală anulare a celor două hotărâri ar putea produce consecințe care nu vor mai putea fi reparate, fiind cunoscut că față de terții de bună credință care au contractat cu societatea actele juridice sunt inopozabile.
De asemenea, este îndeplinită condiția vremelniciei, efectul suspendării celor două hotărâri durând până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond.
În fine, este îndeplinită și condiția neprejudecării fondului, ordonanța tinzând la suspendarea efectelor celor două hotărâri, iar nu la anularea lor.
, făcând un examen sumar al cauzei, a apreciat că aparența dreptului este de partea reclamantei:
Pârâta este o societate cu răspundere limitată.
Dacă administratorii sunt numiți prin actul constitutiv ei pot fi revocați de adunarea asociaților cu acordul tuturor asociaților, potrivit art. 77 alin. 2 LSC raportat la art. 192 alin. 2 din același act normativ pentru că revocarea lor înseamnă modificarea actului constitutiv; în acest sens este și jurisprudența instanței supreme (C.S.J., Secția comercială, decizia nr.1990 din 19 martie 2002, în Revista Română de Dreptul Afacerilor nr.2/2003, pagina 118).
În considerarea caracterului intuitu personae al societății cu răspundere limitată, hotărârile care au ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel (art. 192 alin.2 LSC); în speță legea sau actul constitutiv nu prevede altfel.
Prin urmare, regimul numirii și revocării administratorilor unui S. este diferențiat în funcție de modul în care au fost numiți administratorii, în sensul că revocarea lor se face cu votul tuturor asociaților dacă administratorii au fost numiți prin actul constitutiv și prin votul majorității absolute a capitalului social, dacă administratorii au fost numiți de adunarea asociaților.
În speță, administratorii au fost numiți prin actul constitutiv, iar acesta nu derogă de la teza I a art.192 alin.2 LSC.
Legea a făcut aplicarea principiului simetriei juridice, potrivit căruia administratorii numiți prin actul constitutiv, care încorporează voința tuturor asociaților, trebuie revocați cu votul tuturor asociaților.
Pe de altă parte, legea nu prevede niciun text care să îl oblige pe asociatul administrator al unui S. să se abțină de la votul privind revocarea sa din funcția de administrator, așa cum o face în cazul în care are interese contrare cu societatea, potrivit art. 79 LSC, sau când se dezbate și se votează aportul său în natură și actele juridice încheiate cu societatea, potrivit art. 193 LSC.
Art. 126 LSC, invocat de pârâtă, este incident numai funcționării societăților comerciale pe acțiuni.
De altfel, acesta este și optica instanței supreme care a apreciat că revocare administratorilor societății în nume colectiv (teză are se aplică și societății cu răspundere limitată) poate fi hotărâtă doar de unanimitatea asociaților (C.S.J.,Secția comercială, decizia nr.4109/1998, în Dreptul nr.10/1999, pagina 153).
Art. 197 alin. 3 LSC trimite expres la dispozițiile art. 77 alin. 1 din același act normativ care prevăd că asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă prin contractul de societate nu se dispune altfel.
Legea fiind supletivă cu privire la persoanele care pot fi administratori, asociații pot numi și terți în funcția de administrator, dar cu votul unanimității asociaților, dacă nu există clauză contrară în actul constitutiv. Este necesar însă ca actul constitutiv să prevadă că administratorii pot fi și terțe persoane.
În speță, dl. B. z Laszlo C. nu are calitatea de asociat, iar prin actul constitutiv nu s-a prevăzut posibilitatea numirii unei terțe persoane, cu atât mai puțin o altă majoritate de numire a unei terțe persoane.
În raport cu toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea și a dispus suspendarea celor două hotărâri atacate până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la dosar.
Împotirva sentinței a declarat recurs SC M. SS M.,
solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de ordonanța președințială ca nefiind temeinică.
În motivarea recursului se arată situatia de fapt descrisa in motivarea cererii de ordonanta a avut ca si scop inducerea in eroare a instantei prin prezentarea fractionata a realitatii, astfel in sedinta A.G.A. din data de_ in privinta revocării mandatului de administrator al asociatei S. D. au votat toti asociatii astfel pentru a votat asociata Balazs Ana si asociatul Balazs M. iar impotriva a votat ( desi nu putea) asociata S. D. .
In concluzie asociatii Balazs impreuna detin peste 61 la suta din capitalul social al firmei si a partilor sociale reprezentate astfel s-a luat hotararea revocarii mandatului de administrator al asociatei S. D. . Acest lucru se poate observa din procesul-verbal al sedintei ce a fost intocmit la data de_ la sediul societatii, sedinta la care au participat toti asociatii.
Ulterior acestei sedinte s-a tehno-redactat atat procesul-verbal in sine cat si, hotararea care urma sa fie semnata de toti asociatii dar evident asociata S. a refuzat acest lucru.
Recurenta nu înțelege care act produce efectele juridice procesul- verbal care a consfiintit intelegerea partilor si care a retinut vointa lor societara sau actele subsecvente care sint intocmite.
Daca s-ar merge pe argumentatia reclamantei atunci ceea ce se voteaza si se consemneaza in sedinta adunarii generale este nul daca ulterior o parte refuza sa semneze varianta tehnoredactata.
Adica se semneaza procesul-verbal de sedinta de toti asociati inclusiv de reclamanta si avocatul ei (deci sint intrunite cerintele legale cu privire la votul tuturor asociatilor) dar se refuza semnarea variantei tehnoredactate si se invoca nulitatea hotararii pe acest considerent.
Recurenta arată că nu a folosit si nu a prezentat nimanui nici varianta tehnoredactata si nici varianta originala ale hotarii A. G.A.
In concluzie reclamanta a indicat cu reacredinta niste motive ce nu subzista.
In acest context invoca si art .196 din Legea 31/1990 care spune foarte clar ca" dispozitiile prevazute pentru S.A. in ce priveste dreptul de a ataca A.GA. se aplica si societatilor cu raspundere limitata"
Astfel fara putinta de tagada se poate afirma ca dispozitiile art.132 se aplica si la S.R.L., atfel că invocă art .132 pct.4 care spune ca "membrii consiliului de administratie, nu pot ataca hotararile adunarii generale privitoare la revocarea lor";.
In concluzie aparenta dreptului este in favoarea recurentei si pe cale de consecinta nu numai ordonanta presedintiala este inadmisibila ci si actiunea pe fondul dreptului avand in vedere ca nu se putea ataca de catre
S. D. hotararea A.G.A. care viza revocarea mandatului ei.
Având in vedere ce de-a doua conditie si anume urgenta reclamanta ar fi trebuit sa arate la modul cel mai concret care sunt imperjurarile din care
se deduce existenta urgentei si ce anume s-ar periclita daca s-ar refuza partii dreptul de a recurge la acesta procedura speciala.
Din motivarea ordonantei sau chiar in fata instantei nu s-a aratat niciun motiv concret prin care s-ar crea o situatie de urgenta generata de faptul ca asociata reclamanta nu mai este adminstrator.
La modul cel mai concret este vorba despre o societate comerciala care are un singur obiect de activitate si anume comert cu produse farmaceutice, astfel nu intelege cum ar putea ceilalti administratori care sunt si asociati majoritari sa prejudiceze ireversibil societate.
De fapt acest aspect este esenta spetei, esenta care a scapat cu desavarsire reclamantei care sustine o ideea ca fara ea in functia de administrator societatea ar avea de suferit ireversibil dar nu se arata cum sau de ce.
In concluzie reclamanta nu poate justifica nicio urgenta reala si niciun prejudiciu concret care ar putea constitui temei pentru admiterea ordonantei cu atat mai mult ca cat aparenta dreptului este in favoarea recurentei, iar argumentatia aparatorului reclamantei care spune ca se solicita doar o " temporizare " raportat la faptul ca sunt termene lungi de judecata este pur si simplu inacceptabila deoarece procedura ordonantei presedintiale nu prevede aceasta temporizare ca si motiv.
Examinând recursul curtea reține următoarele
:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din Legea nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin DECIZIA nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag
un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să achite intimatei S. D. M. suma de 3.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC M. SS M. împotriva sentinței civile nr.1149 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să achite intimatei S. | D. | M. | suma de 3.300 lei | |
reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. | ||||
Decizia este irevocabilă. | ||||
Pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||||
D. | P. | A. | I. A. | C. | I. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: SA
| ← Sentința civilă nr. 5982/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 437/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
