Decizia civilă nr. 441/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 441/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții C. | LOCAL AL | |
M. | C. - N., reprezentat prin P. E. Boc și M. C. - N. | , reprezentat |
prin P. E. Boc împotriva sentinței civile nr. 1713/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N. în dosarul nr._, privind și pe intimata S.C. O. V.
G. S.A., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții. La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, intimata S.C. O. V. I. G. S.A., fiind citată atât la sediul procesual ales, cât și la sediul social (prin fax, f. 15)
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 19 august 2013, din partea recurenților, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 75,1 lei (OP nr. 1719/_, f. 13) și timbre judiciare de 3 lei, aferentă recursului;
în data de 5 septembrie 2013, din partea intimatei, întâmpinare, în două exemplare, prin care se solicită respingerea recursului, ca nefundat și acordarea de cheltuieli de judecată.
T. ul, verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
De asemenea, se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
T. ul, în baza înscrisurilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1713/2013 pronunțată la data de 29 ianuarie 2013 Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta SC O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. C. -N. și M. C. -N. prin P., fiind obligați pârâții în solidar să achite suma de 1.739,03 lei in favoarea reclamantei si dobânda legala aferenta de la data introducerii prezentei cereri pana la achitarea integrala a debitului.
De asemenea au fost obligați parații in solidar sa achite in favoarea reclamantei suma de 2049 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând: 150 lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1400 lei onorariu expert, 496 lei onorariu avocațial.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că autoturismul marca Nissan X-Trail cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat în data de_, conform declarațiilor conducătorului auto Varan Alexandru Dragos (f. 13). Acesta a precizat că la data menționată a condus autoturismul în C. -N. pe str. Cometei șsi a intrat intr-o groapa, rezultatul fiind avarierea jantei si anvelopei autoturismului. Conducătorul auto a prezentat aceeași situație de fapt și în fața instanței, cu ocazia audierii sale în calitate de martor (f. 41).
Autoturismul marca Nissan X-Trail cu nr. de înmatriculare_ nr. de identificare JN1TCNT31U0034581 se afla în proprietatea SC RCI LEASING R. IA IFN
S.A și in folosința EUROGAS G. SERVIMPEX S.R.L. Autoturismul era asigurat
CASCO la societatea reclamanta cu poliția seria C nr. 6. din data de_ (f. 11). Conform dosarului de dauna întocmit de reclamanta, in urma evenimentului, s-au constatat daune la janta din partea dreapta fata si anvelopa din partea dreapta fata a autoturismului (f. 16). Reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor in suma de 1.739,03 lei prin OP nr. 7236 și 7235 emise în_ (f. 9).
Concluziile raportului de expertiza administrat in cauza (f. 93-98) au fost in sensul ca avariile autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-au datorat existentei pe str. Cometei a unei gropi cu adâncimea de 15-20 cm si muchiile ascuțite. In opinia expertului, cauza producerii avariilor la anvelopa si janta a fost intrarea in contact a rotii cu muchiile dure si ascuțite ale gropii, contact care a produs tăierea anvelopei si zgârierea jantei. Expertul nu a putut preciza viteza autoturismului la momentul impactului cu groapa dar a apreciat ca nu putea fi mare având in vedere ca drumul era plin de denivelări. Este de retinut ca foarte aproape de locul impactului, soferul autoturismului Nissan X-Trail efectuase un viraj la dreapta cu unghi de 90º, ceea ce a avut drept consecinta diminuarea vitezei autoturismului. Examinând fotografiile efectuate de reclamanta la momentul constatării daunei si de expert la momentul efectuării raportului, se retine ca nu exista nici o semnalizare a denivelării drumului, aspect necontestat de pârâți. Nici una dintre pârâți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza.
Conform dispozițiilor art. 21 al. 2 si art. 22 din OG nr. 43/1997 paratul C. local al municipiului C. -N. este administratorul străzii Cometei din municipiu.
Conform art. 40 al. 1 din OG nr. 43/1997 ";Drumurile trebuie sã fie semnalizate și menținute în stare tehnicã corespunzãtoare desfãșurãrii traficului în condiții de siguranțã de cãtre administratorul drumului.";
Potrivit art. 5 din OUG nr. 195/2002 ";(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mențină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației și să ia toate masurile de înlăturare a acestuia";.
Fata de situația de fapt reținută mai sus, instanța a retinut fapta ilicita a administratorului drumului C. local al municipiului C. -N., constând in omisiunea de a semnaliza corespunzător denivelarea de pe str. Cometei nr. 38, fapta ce a avut ca efect producerea avarierea anvelopei si jantei autoturismului marca Nissan X- Trail cu nr. de înmatriculare_ . Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs reiese din coroborarea probelor administrate in cauza, respectiv constatarile inspectorului de dauna al reclamantei, declaratia conducatorului auto si raportul de expertiza.
Sustinerile paratilor referitoare la o eventuala culpa concurenta a conducatorului auto sau la existenta unei cauze diferite care sa fi condus la producerea prejudiciului nu au fost probate. Odata stabilita existenta faptei ilicita, sarcina de a dovedi culpa concurenta sau cauza straina revine persoanei responsabile, in speta paratilor.
Conform art. 5 al. 6 din OUG nr. 195/2002 administratorul drumului este raspunzator in situatia producerii unui eveniment rutier datorita starii necorespunzatoare a drumului.
Cu privire la paratul M. C. -N. prin P., instanța de fond a reținut ca potrivit art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ teritoriala are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, poate fi subiect de drept civil si are calitatea de parte in raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
De asemenea, pârâtul Mun. C. -N. este si proprietarul străzii Cometei, conform art. 6 din OG nr. 43/1997.
Pe de o parte, paratul C. local al municipiului C. -N. este responsabil in calitate de administrator al drumului dar are capacitate restrânsă doar raportat la actele administrative. Pe de altă parte M. C. -N. este responsabil in calitate de proprietar al drumului si are capacitate procesuală deplină.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal recurenții C. LOCAL AL M. C. N. și M. C. N. prin P. solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
In motivarea susținerilor sale, recurenții au arătat că au fost obligați la plata contravalorii reparațiilor efectuate la autoturismul marca Nissan X-Trail, cu nr. de înmatriculare_, aflat in proprietatea S.C. RCI Leasing România IFN S.A. si in utilizarea S.C. Eurogas G. Servimpex S.R.L. era asigurat CASCO la SC. O. V. I.
G. S.A. Reparațiile efectuate au avut ca scop remedierea daunelor suferite prin accidentul produs pe str. Cometei, Conducătorul auto Varan Alexandru Dragos, a declarat ca, ajungând cu autoturismul in dreptul imobilului de pe str. Cometei nr. 38, a intrat cu partea dreapta a acestuia intr-o groapa aflata pe carosabil, nesemnalizata, impact in urma căruia autoturismul a fost avariat.
Recurenții au arătat că înțeleg să invoce excepția lipsei capacității de folosința a pârâtului recurent C. Local al M. C. -N., având in vedere dispozițiile art.
21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public având capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, iar in conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, in justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. In temeiul acestor prevederi normative, se arată ca personalitate juridica au unitățile administrativ teritoriale indicate in cuprinsul art. 1 alin 2 lit.I Legea 215/2001.
In temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit cărora numai persoana juridica are capacitate procesuala, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, consideram ca paratul C. Local al M.
C. -N. nu are capacitate juridica si, pe cale de consecința, nu poate sta in judecata in calitate de parte.
In conformitate cu art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215 /2001 a administrației publice locale, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu". De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din actul normativ indicat anterior "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale". Din coroborarea celor doua texte exprese, citate mai sus, si in lipsa unor prevederi legale in sens contrar, conchidem ca unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile si județele si, pe cale de consecința, numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
În privința pârâtului recurent - C. Local al M. C. -N., se arată că în conformitate cu art. 23 alin. 1 Legea 215/2001, acesta reprezintă o autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locala in comune, orașe, municipii, astfel ca fiind doar organ deliberativ in conformitate cu art. 1, alin 2 lit d din Legea 215/2001. De asemenea, se apreciază ca in temeiul art. 41 alin. 1 si 2 C. pr, civ.,
"orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte in judecata", iar
"asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere".Prin urmare, pentru a fi parte in procesul civil, atât paratul - cat si reclamantul - trebuie sa îndeplinească, alături de alte cerințe specifice si condiția existentei capacității procesuale, lipsa acesteia implicând respingerea acțiunii. In calitate de autoritate deliberativa a administrației publice locale
- nu poate răspunde din punct de vedere patrimonial, prin urmare, apreciem ca obligarea la plata sumei indicate cu titlu de despăgubiri, dobânda legala ori cheltuieli de judecata nu sunt justificate in contradictoriu cu acest parat recurent.
De asemenea recurenții au invocat lipsa îndeplinirii procedurii concilierii directe fata de paratul recurent M. C. N., arătând că dispozițiile art 7201vechiul C.P. Civ obliga reclamanta ca, anterior sesizării instanței de judecata, sa urmărească rezolvarea litigiului pe calea concilierii ori a medierii in orice litigiu de natura comerciala evaluabil in bani. In cazul nostru, este evident faptul ca aceasta cauza este evaluabila in bani, in condițiile in care pretențiile expuse vizează plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri si dobânda legala. Admiterea acestei acțiuni de către
instanța de fond conduce la diminuarea patrimoniului paratei- unitatea administrativ teritoriala, astfel incat apreciază ca acesata condiție este îndeplinita, invocând in acest sens Decizia R.I.L. nr, 32/ din 9 iunie 2008 cu privire la caracterul evaluabil in bani al litigiilor civile si comerciale.
In conformitate cu prevederile stabilite in cuprinsul art, 7201vechiul CProc civ. considera ca acțiunea promovata de reclamanta in contradictoriu cu paratul M. C.
-N. este inadmisibila, ca fiind prematur formulata in contradictoriu cu acesta. Astfel, art 7201C. Proc, Civ. prevede ca în procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directa.
Recurenții arată ca îndeplinirea procedurii concilierii directe fata de C. Local al M. C. -N. (prin adresa nr. 2092 din data de 6 feb. 2009) nu echivalează cu parcurgerea procedurii prealabile și fata de M. C. -N. . Parații indicați anterior reprezintă doua entități diferite, cu atribuții si obligații stabilite individualizat in mod clar prin Legea 215/2001- legea administrației publice locale,
Excepția inadmisibilitatii acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile este o excepție peremptorie, dirimanta, absoluta, astfel considera ca reclamanta avea obligația legala de a epuiza procedura concilierii directe cu M. C. -N. anterior sesizării instanței de judecata, așadar acțiunea sa este prematur formulata, pe cale de consecința, apreciază ca acțiunea urmează a fi respinsa ca inadmisibila in contradictoriu cu paratul recurent. M. C. -N. .
Recurenții au invocat lipsa calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale, arătând că, calitatea procesuala pasiva intr-un proces presupune o identitate intre paratul chemat in judecata si persoana obligata in raportul obligational dedus judecații de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul dorește sa-si stabilească existenta unui drept real; persoana in patrimoniul căreia reclamantul dorește sa dovedească inexistenta unui drept real. In ceea ce privește parata - Unitatea Administrativ Teritoriala- M. C. -N. aceasta nu are calitatea de administrator al drumului public, prin urmare nu corespund competentelor sale - instalarea indicatoarelor ori a dispozitivelor speciale, aplicarea de marcaje pe drumurile publice, menținerea acestora in stare corespunzătoare. Mai mult, apreciază ca dispozițiile in temeiul cărora reclamanta isi expune pretențiile (OG 43/1997, respectiv OUG 195/2002) nu vizează parata, aceasta nefiind titulara obligațiilor stabilite in sarcina administratorului drumului public. Obligația semnalizării oricărei denivelări pe tronsonul arătat de reclamanta ( zona străzii Cometei) ca loc al producerii incidentului rutier nu aparține paratului recurent M.
C. -N. .
Prin urmare, considera întemeiata excepția invocata, arătând că nu există identitate între persoana paratului și cel care este titular al obligațiilor în raportul juridic dedus judecății.
Raportat la primul petit cuprins în cererea de chemare în judecată, fiind vorba despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, instanța este ținută să analizeze cele patru condiții în care poate fi antrenată răspunderea civilă a paratei, astfel cum acestea se deduc din dispozițiile vechiului Cod civil, si anume art. 998-999: fapta ilicita, prejudiciul, culpa si raportul de cauzalitate.
In privința faptei ilicite, se arată ca, potrivit normelor de drept in domeniul răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea ce are ca repercusiune încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. Considera ca fapta ilicita pretinsa astfel de reclamanta nu a fost probata, neclaritatea imaginilor (fila nr, 14 fotografii depuse alături de acțiune) indicând avaria autovehiculului - jante si anvelope dreapta fata. In acest sens, apreciază ca probele mai sus menționate nu pot conduce in mod cert la dovedirea prejudiciului produs, conform petitelor cererii de chemare in judecata.
Cat privește prejudiciul, se arată ca acesta consta in avarierea autoturismului marca Nissan X-Trail si, implicit, diminuarea patrimoniului societății de asigurări, constând in despăgubirea achitata asiguratului in cauza.
Intre fapta ilicita si prejudiciul astfel cauzat trebuie sa existe un raport de cauzalitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite. In acest caz, apreciază ca nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat (potrivit fotografiilor realizate după producerea accidentului), str. Cometei nr. 38 ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului. Raportul de cauzalitate este o condiție esențiala a răspunderii delictuale, dar totodată criteriul in funcție de care se determina întinderea reparației datorate persoanei prejudiciate. In cazul ( prezentului litigiu stabilirea raportului de cauzalitate nu poate fi realizata, legătura concreta intre fapta ilicita si prejudiciul astfel produs nu poate fi evidențiata. Producerea prejudiciului poate fi precedată sau insotita de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate in acest sens o serie de împrejurări, cauze si condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat in mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuita.
Așadar, este posibil ca nu numai drumul denivelat si nesemnalizat sa fi produs avaria, ci si conduita conducătorului, in sensul neadaptarii vitezei la condițiile de trafic sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului in cauza, acesta fiind in situația de a-l avaria intenționat.
Raportat la culpă, ca și condiție esențială, în acest caz, art. 998 vechiul C. civ. prevede ca obligatia de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeala s-a ocazionat, cu alte cuvinte, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala, este necesar ca fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului sa fie imputabila autorului acesteia, Consideram, de asemenea, ca potrivit dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul autoturismului trebuia sa respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de viteza in funcție de împrejurările existente sau a condițiilor de drum. Pe de alta parte si conducătorul auto ar putea avea o culpa concurenta sau exclusiva pentru prejudiciul produs întrucât nu s-a stabilit daca acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduita preventiva sau daca mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului. In lipsa identificării concrete a defecțiunilor produse autoturismului precum și în absența dovedirii existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit, consideră că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, se apreciază că pretențiile societății de asigurare nu sunt susținute de dovezi concludente sub aspectul probării elementelor care pot duce la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Intimata S.C. O. V. I. G. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ sub dosar nr._, a solicitat obligarea celor doi pârâți la plata sumei de 1.793,03 lei reprezentând despăgubiri achitate de subscrisa pentru a remedia daunele suferite prin accident la autoturismul marca Nissa X-Trail cu număr de înmatriculare_ asigurat la subscrisa în temeiul poliței CASCO seria C număr 6. ,
Ca accesorii ale acestui debit, în temeiul O.G. nr. 9/2000 modificată și completată a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale în materie civilă de la data introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii precum și actualizarea despăgubirii cu dobânda legală pe fiecare zi de întârziere până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1713 din data de 29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis acțiunea formulată de intimată în sensul obligării pârâților la plata sumei 1.793,03 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă începând cu data introducerii acțiunii -_ și până la achitarea debitului principal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2049 lei.
În ceea ce privește lipsa capacității de folosință a pârâtului recurent C. Local al M. C. -N., intimata arată că potrivit art. 41 Cod pr. civ., entitățile care nu au folosința drepturilor civile pot sta în judecată în nume propriu în calitate de - pârâte dacă au organe proprii de conducere.
De asemenea, C. Local al M. C. -N. are calitatea de administrator al străzii Cometei din M. C. -N. (unde s-a produs evenimentul rutier), astfel încât răspunde pentru prejudiciul cauzat de bunurile aflate în paza sa juridică, având astfel capacitate deplină de a sta în justiție.
Art. 5 alin. (6) din OUG nr. 195/2002 stipulează că administratorul drumului public răspunde administrativ, civil sau penal, în condițiile legii. Mai mult, potrivit art.
21 alin. (2) din Ordonanța 43/1997 republicată sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul reședințelor de județe și al municipiilor, sunt în administrarea consiliilor locale respective, iar potrivit art. 22 al aceluiași act normativ, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.
În al doilea rând, O.G. 43/1997 este un act normativ special, intrat în vigoare anterior Legii 215/2001, prin urmare, în virtutea acestui fapt și a principiului lex specialis derogat generali, urmează că în materia reglementată de ordonanța menționată, respectiv administrarea drumurilor publice, C. Local, respectiv, C. Județean după caz, vor fi înzestrați cu capacitate juridică.
Nu în ultimul rând, potrivit teoriei capacității restrânse (administrative) prin intermediul fixării competenței organelor administrative ale unității administrativ teritoriale, în fapt, operează o divizare legală a capacității administrative și civile a entității în cauză.
În aceeași ordine de idei, arătăm faptul că potrivit art. 36 alin. (6) pct. 13 coroborat cu art. 36 alin. (2) lit. d din Legea 215/2001 actualizată, C. Local are, printre altele, și atribuția de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind podurile și drumurile publice. Nu în ultimul rând, precizăm că potrivit art. 36 alin. (9) al aceluiași act normativ "C. local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege".
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent M.
C. -N., se arată că această susținere este neîntemeiată, înțelegând să se raporteze la prevederile art. 21 alin. 1 teza I din Legea 215/2001 a administrației publice locale potrivit cărora "unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, "în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Prin prisma acestor dispoziții reiese în mod evident faptul că legiuitorul a înțeles să confere personalitate juridică unităților administrative teritoriale, astfel cum sunt ele definite în art. 1 alin. 2 lit. i din același act normativ, respectiv, comune, orașe și județe.
Prin urmare, rezultă că, în prezenta cauză, M. C. -N. are capacitate juridică deplină, având afectat un patrimoniu propriu si prin urmare abilitatea concretă de a suporta despăgubirile.
Intimata conchide în sensul că, în sarcina C. ui Local se regăsesc drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea sa de administrator al drumurilor publice iar, în prezenta cauză M. C. -N. și C. Local C. -N. răspunzând în mod egal față de prejudiciul cauzat, având de a face cu un caz comun de solidaritate pasiva legală.
În ceea ce privește susținerea recurentului Mun. C. -N. potrivit căreia acțiunea ar trebui respinsă, întrucât ar lipsi procedura concilierii reglementată de art 7201C. Pr. Civ., se arată că această apărare a recurenților, prin care invocă pentru prima oară în recurs excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, este tardivă, având de a face cu o excepție peremtorie și relativă, putând fi invocată de pârât prin întâmpinare până la prima zi de înfățișare.
Astfel, potrivit art 109 alin. 2 C.proc.civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.10 din Legea 202/2010 sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.10 din Legea 202/2010 neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Din interpretarea textelor de lege sus-mentionate, în consonanță cu practica instanțelor de judecată, rezultă ca excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie, relativă, putând fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare și până la prima zi de înfățișare, atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecății este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă, care nu s-au împlinit până la ridicarea excepției.
Nici pârâtul M. C. -N. și nici pârâtul C. Local nu au invocat în termenul legal această excepție, fiind decăzuți de a o mai invoca, rezultă astfel că această apărare, prin formularea excepției prematurității prima oară în recurs urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În ce privește excepția prematurității invocate de pârâții recurenți, pe fond, arătăm că este cunoscut că rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201C.pr.civ,, este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt. Prin decizia nr. 3184 din 30 septembrie 2004, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că această procedură este practic realizată și când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul altei proceduri.
Or, în speță, se poate lesne constata faptul că prin invitația la conciliere comunicată C. ui Local prin P. în data de_, această din urmă autoritate publică, care, de altfel, reprezintă M. C. -N. în justiție, a luat la cunoștință de datele speței în discuție, și-a însușit un punct de vedere pe care 1-a formulat în întâmpinarea înregistrată de către C. Local în prezentul dosar, pe care a semnat-o, iar acum susține că prezenta acțiune trebuie respinsă pentru lipsa procedurii prealabile. Reiterează, așa cum reține și Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura concilierii prealabile se consideră îndeplinită când încercarea de conciliere a avut loc în cadrul altei proceduri. Ca atare, raportat la litigiul dedus judecății, se poate lesne constata că procedura concilierii prealabile trebuie considerată îndeplinită.
Astfel, o atare invitație ar trebui expediată din nou la adresa M. nr. 1-3, C. -
N., jud. C., unde, de altfel, a trimis deja invitația la conciliere adresată C. ui Local prin P. în data_, Așadar, aceleași acte ar trebui trimise, din nou, la aceeași adresă. De bună seamă, astfel de susțineri îmbracă un formalism excesiv ce nu poate fi luat în calcul de instanță în condițiile respectării dreptului la un proces echitabil.
Ca atare, parcurgerea unei noi proceduri prealabile distincte ar fi total inutile, chiar și în spiritul formalismului excesiv pe care M. C. -N. încearcă să îl promoveze.
În al doilea rând, potrivit deciziei nr. 348 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curți, Secția comercială, Curtea a reținut că deși procedura concilierii prevăzute de art. 7201
C. Pr. Civ. este obligatorie, termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, ca și conținutul concret al înscrisurilor nu sunt cerute în mod imperios de lege. Nerespectarea unor asemenea condiții ar duce la constatarea nulității concilierii doar în ipoteza în care cealaltă parte poate proba o vătămare.
În virtutea celor mai sus enunțate, rezultă că, atât timp cât încercarea de conciliere a fost realizată de către subscrisa, conținutul concret al înscrisurilor expediate, precum și modul în care părțile și-au exprimat punctul de vedere nu au sau nu trebuie să aibă absolut nici o importanță juridică, textul legal fiind de recomandare, astfel cum reține Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 2034 din 25 mai 2011 pronunțată în recurs de Secția comercială.
Mai mult decât atât, M. C. -N. prin P. nu poate susține și nici proba o vătămare prin faptul că o nouă procedură de conciliere nu a fost realizată formal și față de acesta.
În al treilea rând, în condițiile în care în momentul de față îndeplinirea unei noi proceduri prealabile ar fi impusă intimatei, ar asista la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art 6 din Conv. EDO. Or, art.ll din Constituția României
expune obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte.
În ce privește îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale în sarcina recurenților, intimata arată că în cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză tehnică în specialitatea auto, iar așa cum a reținut și instanța de fond, concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că avariile autoturismului cu număr de înmatriculare_ s-au datorat existenței pe str, Cometei a unei gropi cu adâncimea de 15-20 cm și muchiile ascuțite. În opinia expertului, cauza producerii avariilor la janta și anvelopă a fost intrarea în contact a roții cu muchiile dure și ascuțite ale gropii, contact care a produs tăierea anvelopei și zgârierea jantei. Referitor la viteza cu care ar fi circulat șoferul, expertul a apreciat că acesta nu putea rula cu viteză mare având în vedere drumul cu denivelări precum și faptul că efectuase un viraj la dreapta cu unghi de 90 gr,, ceea ce a avut drept consecință diminuarea vitezei autoturismului.
De asemenea, din planșele foto și din aspectele reținute de către expert reiese că groapa din carosabil nu era semnalizată, de altfel, aspecte necontestate nici de către pârâții-recurenți, aceștia neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, rezulta fără echivoc că sunt îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale, astfel: fapta ilicita - constând în neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege, în sarcina celor doi pârâți; prejudiciul -constând în avariile produse autoturismului, cauzate de trecerea peste groapa aflată pe carosabil, nesemnalizată, aflată în apropierea unei guri de canal; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu -rezultă din speță, șocul mecanic rezultat din traversarea gropii aflate pe carosabil, nesemnalizată, datorită diferenței de nivel relativ la restul carosabilului, s-au produs avariile constatate prin procesele verbale de constatare a daunelor, impunându-se soluțiile tehnice precizate în devizul de reparații, pentru ca autovehiculul să fie readus în starea anterioară. Având în vedere și concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză, este fără doar și poate că în absența denivelării din carosabil autovehiculul în cauză nu ar fi fost avariat, starea deplorabilă a drumului public constituind principala cauză ce conduce la ruinarea autoturismelor. Vinovăția -deoarece drumul respectiv se află în administrarea C. ui Local C. -N., acesta făcându-se vinovat deoarece nu a luat măsurile necesare semnalizării denivelărilor din carosabil și remedierii acestei situații cât mai urgent, deși legea prevedea expres aceste obligații, așa cum am arătat mai sus.
Susținerile recurenților potrivit cărora nu starea precară a drumului avariat și nesemnalizat ar fi condus Ia prejudiciu, ci conduita conducătorului auto, sunt total lipsite de importanță juridică în contextul în care pârâtul nu a adus în acest sens nici un suport probator. Ori în condițiile art. 1169 C. Civil și potrivit adagiului latin idem est non esse et non probari, aceste alegații formulate de către pârâți sunt nefondate.
Mai mult decât atât, este în mod evident că starea deplorabilă a carosabilului a condus la avarierea autovehicului în cauză, însă necesitatea luării măsurilor de semnalizare și înlăturare imediată a defecțiunilor din carosabil își au sorgintea în asigurarea unui climat de siguranță pentru participanții la trafic. Un autovehicul care datorită defecțiunilor cauzate de starea necorespunzătoare a carosabilului, nu mai funcționează la parametri normali, constituie el însuși un pericol pentru securitatea rutieră.
Drept urmare, în temeiul prev. art 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, în speță, M. C. -N. și C. Local al M.
C. -N. .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele
:
În fapt, prin acțiunea înregistrată la data de 30 noiembrie 2010 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanta intimată SC O. V. I. G. SA a solicitat obligarea C. ui Local al municipiului C. -N. la plata sumei de 1.739,03 lei cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale în materie. Ulterior, la termenul din 20 aprilie 2012, reclamanta și-a extins acțiunea și față de pârâtul M. C. -N.
.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală a pârâtului care, în calitate de administrator al drumurilor publice, nu a luat măsurile necesare semnalizării corespunzătoare a obstacolului aflat pe strada Cometei din C. -
N., respectiv, nu a procedat la luarea de urgență a măsurilor necesare pentru înlăturarea imediată a obstacolului menționat, toate acestea conducând la avarierea la data de_ a autoturismului marca Nissan X-Trail cu nr._, care pentru reparații a necesitat avansarea sumei de 1739,03 lei de către societatea reclamantă, în calitate de asigurător casco.
Astfel, analizând primul motiv de recurs invocat, T. ul reține că legiuitorul, prin art. 22 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor a înțeles a conferi calitatea de administrator al drumurilor publice de interes local consiliilor locale de pe raza administrativ-teritorială a acestora. Având calitate de administrator al drumurilor, C. Local al municipiului C. -N. are calitate procesuală pasivă și aptitudinea de a sta în judecată, chiar în lipsa personalității juridice care aparține, fără urmă de îndoială unității administrativ-teritoriale. Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază ca nefondat acest argument, urmând a fi respinsă excepția lipsei capacității de folosință a
C. ui Local al municipiului C. -N. .
De asemenea, municipiul C. -N., în cadrul căruia își desfășoară activitatea C. Local, ca autoritate deliberativă, are calitate procesuală pasivă, din perspectiva dispozițiilor art. 22 din OG 43/1997 coroborat cu art. 5 alin. 2 din OUG 195/2002, conform căruia administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare imediată a acestuia. Astfel, întrucât C. Local, în calitate de administrator al drumurilor funcționează în subordinea unității administrativ teritoriale, fără a avea, totuși, patrimoniu propriu, în mod corect a fost împrocesuat M. C. -N. ; astfel,
T. ul va respinge ca nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.
C. -N., invocată ca motiv de recurs.
Nici argumentul inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii față de M. C. -N. nu este unul fondat, având în vedere că a fost invocată pentru prima dată în calea de atac, deși recurenții au formulat întâmpinare raportat la extinderea de acțiune a reclamantei având ca obiect chemarea în judecată a municipiului C. -N. . Astfel, T. ul reține dispozițiile art. 109 alin. 3
C.p.c. potrivit căruia neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Fiind invocată pentru prima dată în recurs, T. ul va respinge și această critică de nelegalitate.
Pe fondul acțiunii, T. ul apreciază că, raportat la probele administrate în fața instanței de fond a fost reținută în mod corect situația de fapt: potrivit concluziilor raportului de expertiză, avariile autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-au datorat existenței pe str. Cometei din municipiul C. -N. a unei gropi cu adâncimea de 15-20 cm cu muchiile dure și ascuțite, contact care a produs tăierea anvelopei și zgârierea jantei în acea zonă.
Pe de altă parte, recurenții nu au contestat concluziile acestui raport de expertiză tehnică. Însă, existența faptei ilicite și a vinovăției administratorului drumului public - care nu a semnalizat corespunzător existența unor denivelări substanțiale în carosabil, respectiv pe str. Cometei din municipiul C. -N., faptă care a pus în pericol siguranța circulației rutiere și a determinat avarierea autoturismului Nissan cu nr. de înmatriculare_ datorită acestei denivelări - rezultă din depoziția martorului Văran Alexandru Dragoș coroborată cu concluziile raportului de expertiză tehnică și cu probele extrajudiciare depuse la dosar, inclusiv declarația dată la poliție de conducătorul auto.
În plus, recurenții nu au făcut nici un fel de probațiune cu privire la inexistența acelei denivelări la momentul invocat,_, că o asemenea denivelare nu ar fi putut să producă prejudiciul reclamat, probe care se impunea a fi solicitate și administrate pentru ca recurenții să-și dovedească apărările. Altfel, în lipsa dovedirii acestor susțineri, T. ul reține că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță ca fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a administratorului drumului
public, dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 1.739,03 lei cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale aferente, ca o consecință a admiterii petitului principal, având în vedere dispozițiile art. 43 C.com., potrivit căruia datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, raportat la durata derulării procesului, la probele administrate și la consistența consultanței juridice acordate, T. ul apreciază că suma de 2049 de lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este exagerată, fiind stabilit onorariul expertului în cuantum de 1400 de lei, iar onorariul avocațial 496 de lei, diferența reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru toate aceste argumente, T. ul, în temeiul art. 304 și 3041 raportat la art.
312 C.p.c. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. LOCAL AL M. C. -N. reprezentat prin primar E. Boc și M. C. -N., reprezentat prin primar E. Boc în contradictoriu cu intimata S.C. O. V. I.
G. S.A. împotriva sentinței civile nr.1713/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Deși intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în lipsa chitanțelor justificative, T. ul urmează a respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. LOCAL AL M.
C. -N. reprezentat prin primar E. Boc și M. C. -N., reprezentat prin primar
E. Boc în contradictoriu cu intimata S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva sentinței civile nr.1713/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. | H. M. | C. | B. C. C. | N. | N. |
Red. DH/tehnored LU 2 ex/_
Jud. Fond D. Viorica P. ovici
| ← Decizia civilă nr. 667/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 647/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
