Decizia civilă nr. 647/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta BARTHA M. M., împotriva sentinței civile nr. 2077/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 33._ privind și pe intimații SC E. R. A. R. SA și DIVRICEAN I., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei, d-nul avocat D. N. Hedesiu, cu împuternicire depusă la dosar, iar în reprezentarea intereselor intinatei SC E. R. A.
R. SA, d-nul avocat A. M. n, cu delegație avocațială pe care o depune la dosar, la acest termen de judecată, lipsă fiind intimatul DIVRICEAN I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se faptul că, recurenta a achitat taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 494 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, înscris depus în fața instanței de recurs, de către reprezentanta recurentei. De asemenea, se constată faptul că, la data de 6 decembrie 2013, intimata SC E. R. A. R. SA a depus întâmpinare.
Reprezentantul recurentei arată că își susține recursul astfel cum a fost formulat, în acest sens depunând, în fața instanței de recurs, concluzii scrise cu referire la susținerile recursului.
Reprezentantul intimatei arată că renunță la cele două excepții invocate prin întâmpinare, respectiv excepția netimbrării recursului și excepția tardivității acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat și înscrisuri de depus la dosar, T. ul acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul recurentei arată că solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării intimatei la plata sumelor de 6.842,36 lei, reprezentând diferența dintre suma solicitată în cererea de chemare în judecată, cu titlu de daune materiale și suma acordată de către instanța de fond, precum și penalități de 0,1 % pe zi aplicate la suma de 6,842,36 lei, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a sumelor
datorate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare ocazionate cu prezentul recurs. Invederează faptul că obiectul respectivului litigiu a fost acordarea despăgubirilor solicitate de către recurenta-reclamantă, în urma unui eveniment rutier. In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, ca urmare a faptului că intimata a refuzat acordarea despăgubirilor cuvenite recurentei, expertiză efectuată pentru determinarea dinamicii accidentului și stabilirea cuantumului despăgubirii care se cuvin recurentei- reclamate. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat faptul că, la data evenimentului rutier, autovehiculul recurentei avea valoarea reală în sumă de 9,989,39 lei, iar cuantumul despăgubirilor au fost evaluate la suma de 6,698,19 lei, reprezentând 75% din valoarea reală a autovehiculului. Cu privire la acest aspect, menționează faptul că, în fața instanței de fond a formulat o serie de obiecțiuni, arătând că practic metodologia de calcul a valorii reale și a valorii de despăgubire, aplicată de către expert în cauză a fost defectuos aplicată, nerespectându-se prevederile art. 58-59 și 60 din Ordinul nr.5 emis de CSA. De asemenea, a învederat o serie de critici fata de raportul de expertiză, cu privire la stabilirea valorii reale a autovehiculului, la nerespectarea aplicării prevederilor art. 6o din Ordinul nr.5 al CSA de către expert, la calculul coeficientului de uzură a autovehiculului de către expert, neraportarea la starea de concretă de întreținere a autovehiculului, raportat la faptul că autovehiculul a fost reparat, critici expuse pe larg în motivele recursului. Reprezentantul intimatei arată că solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, precum și respingerea pretențiilor privind penalitățile de întârziere de 0,1 % pe zi aplicate la suma de 6.842,36 lei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei apreciază că instanța de fond, în mod corect a dispus, pe baza concluziilor expertizei tehnice întocmite în cauză, obligația la plata despăgubirilor în sumă de 6.698,19 lei, despăgubiri pe care intimata-pârâtă le-a achitat. De asemenea, se apreciază faptul că modalitatea de calcul din raportul de expertiză tehnică auto a fost corectă, expertul ținând cont atât de vechimea autovehiculului, cât și de numărul mare de kilometri, astfel, la modul de calcul, expertul a practicat un coeficient de uzură mai mare. In lipsa unui alt raport de expertiză, care să determine alte sume, consideră că orice alte pretenții sunt neîntemeiate.
T. ul, în urma deliberării, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 2077/2013 pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2013, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta B. M. M., în contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. SA și intervenientul forțat DIVRICEAN
I., pârâta a fost obligată să achite reclamantei despăgubiri în sumă de 6.698,19 lei și penalități de întârziere, calculate de la data de_ până la data de_ potrivit Ordinului 21/2009, respectiv în cuantum de 0,1% pe zi, începând cu data promovării cererii,_, până la achitarea efectivă, precum și la cheltuieli parțiale de judecată
către reclamantă, după cum urmează: 589,25 lei taxă timbru și timbru judiciar, 1.500 lei onorariu avocațial și 959,52 lei onorariul expertiză.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că, reclamanta, proprietarul autovehiculului SEAT IBIZA, cu nr. de înmatriculare_ și intervenientul forțat, DIVRICEAN I., aflat la volanul autoturismului VW, cu nr. de înmatriculare_ (f. 119), au fost implicați într-un accident rutier care a avut loc la data de_ în municipiul C. -N. . Cei doi au procedat la constatarea amiabilă a accidentului, ocazie cu care intervenientul a recunoscut că este vinovat de producerea lui .
Urmare accidentului, reclamanta a solicitat societății pârâte, la care intervenientul încheiase polița RCA, acoperirea daunei (f. 93). Angajații pârâtei au procedat la constatarea avariilor produse autovehiculului proprietatea reclamantei(f.103-118) și au apreciat că pagubele nu pot fi produse de către asiguratul lor, Divricean I. . La data de_, prin adresa nr. 5752(f.95), pârâta a informat reclamanta că, datorită inadvertențelor constatate între pagubele produse la autovehiculul ei și fapta asiguratului lor, a refuzat plata despăgubirilor.
Constatările și apoi aprecierile pârâtei au fost contrazise de expertiza judiciară efectuată în cauză. Expertul a răspuns în lucrarea sa obiectivului constând în determinarea existenței raportului de cauzalitate între pagubele produse la autoturismul proprietatea reclamantei și fapta petrecută la data de_, în care a fost implicat intervenientul, în sensul că accidentul a avut dinamica descrisă de reclamantă și intervenientul forțat în constatarea lor amiabilă și, de asemenea, că avariile produse autovehiculului reclamantei s-au datorat acestui eveniment.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998, 999 C.civ., autorul faptei prejudiciabile este dator s-o repare. Cum intervenientul forțat DIVRICEAN I. avea, la data producerii accidentului calitatea de asigurat la societatea pârâtă, în temeiul contractului de asigurare, potrivit art. 9 și art. 41 din Legea nr. 136/1995 pârâta a fost chemată să acopere prejudiciul cauzat prin fapta asiguratului său, reclamantei.
Cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, calculat potrivit art. 27 din Legea nr. 136/1995 a fost stabilit de expert, în considerarea daunelor constatate de angajații pârâtei, la suma de 6.698,18 lei (f. 140).
În considerarea dispozițiilor legale evocate anterior, instanța a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta să achite, cu titlu de daune materiale, suma de 6.698,19 lei.
Potrivit art. 37 Ordinului 21/2009 pârâta a fost obligată să chite reclamantei, de la data de_, ziua următoare refuzului de plată și până la achitarea efectivă, penalități de întârziere de 0,1%pe zi de întârziere.
În temeiul art. 275 C.pr.civ. a obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli parțiale de judecată către reclamantă, după cum urmează: 589,25 lei taxă timbru și timbru judiciar, 1.500 lei onorariu avocațial și 959,52 lei onorariul expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarata recurs recurenta B. M.
M., solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării intimatei SC E. R. A. R. SA la plata sumelor, respectiv 6.842,36 lei, reprezentând diferența dintre suma solicitată de către recurentă prin cererea de chemare în judecată cu titlu de daune materiale și suma acordată de către instanța de fond prin hotărârea recurată, penalități de 0,1 % pe zi aplicate la suma de 6.842,36 lei începând cu data de_ și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
În motivare, recurentul a arătat că, la data de_, pe raza Municipiului C. -N., str.B. a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehicolele marca Seat Ibiza, înmatriculat cu nr._, condus de recurentă și autovehiculul marca VW, înmatriculat cu nr. O-Q7-ZUV, condus de D. I., asigurat RCA la SC E. SA.
S-a învederat faptul că, întrucât evenimentul rutier s-a consumat din culpa intervenientului forțat D. I., intimata SC E.
R. A. R. SA avea obligația să o despăgubească pe recurentă cu valoarea pagubelor ce i-au fost produse în urma acestui accident, intimata refuzând să-i acorde despăgubirile cuvenite susținând că evenimentul rutier din data de_ nu a avut loc în condițiile declarate de ambii conducători auto.
Astfel, pentru a lămuri aceste aspecte, s-a menționat faptul că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto având ca obiective stabilirea dinamicii accidentului si stabilirea cuantumului despăgubirii care se cuvinea recuentei.
În acest sens s-a arătat că, prin raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza, s-a stabilit că evenimentul rutier a avut loc în circumstanțele declarate de cei doi conducători auto, iar costul de reparație al avariilor produse autovehiculului aparținând recurentei au fost în cuantum de 13. 540,55 lei.
Recurenta a învederat că la stabilirea valorii despăgubiri care i s-au cuvenit, au fost incidente prevederile art. 50 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, care prevede că, în situația în care costul de reparație al autovehiculului este mai mic sau egal cu 75% din valoarea reală a autovehiculului la data accidentului, dauna este catalogată ca fiind daună parțială și se suporta integral de către societatea de asigurare, iar în situația în care costul de reparație este mai mare de 75% din valoarea reală a autovehiculului dauna este definită ca fiind daună totală.
Totodată, s-a arătat că în cazul daunei totale despăgubirea diferă în funcție de opțiunea proprietarului autovehiculului avariat de a-l repara sau a-l comercializa sub formă de epavă, iar în situația în care autovehiculul nu se repara, păgubitul este îndreptățit la o despăgubire al cărei cuantum nu poate depăși 75% din valoarea reală a autovehiculului (art. 50 alin.2 coroborat cu art. 50 al 12 lit. b), întrucât valoarea de despăgubire cumulată cu valoarea epavei nu poate depăși valoarea reală a autovehiculului. În situația în care autovehiculul se repară, cuantumul despăgubirii este egal cu costul de reparație al autovehiculului fără a se depăși valoarea reală a acestuia.
Recurenta a menționat că și-a reparat autovehiculul, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză și cum a reieșit și din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Referitor la modul de determinare a valorii reale a unui autovehicul, conform prevederilor Ordinului 5/2010 emis de CSA, recurenta a arătat că acest ordin reglementează prin art. 58-60 algoritmul de calcul al valorii reale a unui autovehicul. Astfel, pentru determinarea valorii reale a unui autovehicul sunt necesare data primei înmatriculări a autovehiculului, valoarea de nou a autovehiculului, nr. de km parcurși și aspectul estetic al autovehiculului.
Totodată, s-a învederat că pentru calculul valorii reale a autovehiculului, art. 58-60 din Ordinul 5/2010 prevede anumiți pași, respectiv se calculează parcursul mediu anual al autovehiculului (art. 59), în funcție de care se stabilește coeficientul de uzura al acestuia, conform tabelului nr. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului 5/2010 emis de CSA. Apoi, următorul pas se referă la compararea stării de întreținere a autovehiculului rezultată din calculul efectuat, potrivit pasului 1, cu starea de întreținere concreta a autovehiculului. Dacă exista neconcordanțe, se alege ca stare de întreținere, starea determinata după aspectul concret al autovehiculului legiuitorul prevăzând niște criterii strict limitative în acest sens, prin art. 60 din Ordinul 5/2010 . De asemenea, recurenta a menționat faptul că legiuitorul a stabilit că factorul decisiv pentru stabilirea stării de întreținere a unui autovehicul este aspectul său concret, întrucât un autovehicul poate să aibă puțini km rulați, dar datorită neîntreținerii corespunzătoare să prezinte o stare avansată de degradare sau dimpotrivă, deși are mulți
km rulați starea sa de întreținere poate fi bună.
În acest sens, s-a precizat faptul că, din probele administrate în cauză a rezultat că la data de_, autovehiculul marca Seat Ibiza, înmatriculat cu nr._ aparținând recurentei, a fost implicat într- un eveniment rutier, fiind avariat în urma coliziunii cu autovehiculul marca VW înmatriculat cu nr._, condus de Divricean I. . Evenimentul s-a produs din culpa intervenientului forțat Divricean I.
, asigurat RCA la SC E. SA. Costul de reparație al avariilor produse în urma evenimentului rutier, autovehiculului aparținând recurentei au fost în cuantum de 13. 540,55 lei, cost calculat atât prin devizul de reparație întocmit de către SC Profi Auto SRL, cât și prin expertiza tehnică auto efectuata în cauză.
Din analiza modului în care trebuia determinată valoarea reală a autovehiculului C3-85 MLI, raportat la prevederile Ordinului 5/2010 și modul în care a fost ea determinata de către expertul numit în cauză, recurenta a arătat că valoarea de nou a autovehiculului a fost estimată la 14.345 euro (valoare propusă de expert, prin răspunsul la obiecțiuni și acceptat de către recurentă), durata de utilizare a autovehiculului a fost estimată la 9 ani si 26 zile (pag. 2 din suplimentul la raportul de expertiză), iar numărul de km rulați au fost estimați la 182.481 km (pag. 2 din suplimentul la raportul de expertiză).
Referitor la determinarea stării de întreținere după parcursul mediu anual al autovehiculului, recurenta a menționat că la aceasta
s-au aplicat prevederile art.59 din Ordinul 5/2010, care prevăd că:
"(1) în cazul vehiculelor la care se cunosc datele menționate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie, la intersecția cărora se va găsi coeficientul de uzură, respectiv, coeficienții de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de 15.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;
20.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9. (2) În cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare.(3) Corecția se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menționate la alin. (1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic";.
În acest sens, recurenta a considerat că pentru determinarea stării de întreținere a autovehiculului a fost necesară stabilirea parcursului mediu anual real al acestuia, parcurs ce nu a fost stabilit de către expert. Astfel, dacă media anuală parcursă în mod real diferă de media anuală prevăzută pentru starea de întreținere medie, se adună 0,5% coeficient de uzură pentru fiecare 1000 km, cu care este depășită media anuală de 15.000 km, corespunzătoare stării de întreținere medie.
Raportat la aceste prevederi legale, s-a învederat că expertul ar fi trebuit să calculeze coeficientul de uzură al autovehiculului astfel, media anuală a km parcurși de autovehiculul_ -182.481: 9
=20.275 km, media anuală stabilită pentru starea de întreținere medie: 15.000 km, diferența între media anuală reală și cea stabilită pentru starea de întreținere medie - 5.275 km, coeficient de uzură pentru starea de întreținere medie - 74% (pag 2 din suplimentul la raportul de expertiză), iar coeficientul de uzură corectat(real) fiind de 74 + (5.275 :1000)x 0,5 = 74 + 2,64= 76/24%.
Având în vedere coeficientul de uzură de 76,24% calculat după parcursul mediu real al autovehiculului_, recurenta a arătat că valoarea reală a autovehiculului, la data accidentului a fost de 23,76% din valoarea de nou, respectiv 14.345 euro x 23,76% = 3.408,37 euro, la data producerii evenimentului rutier, cursul valutar fiind 1 euro=4,3523 lei, rezultând astfel că valoarea reală a autovehiculului_, a fost de 3.408,37x4,3523 = 14.834,24 lei, valoare mai mare decât costul de reparație al acestuia.
De asemenea, recurenta a învederat că, după planșele foto ale autovehiculului de la data evenimentului rutier, s-a putut observa că starea de întreținere a acestuia, raportat la prevederile art. 60 alin. 3 din Ordinul 5/2010, este cel puțin medie, situație în care coeficientul de uzura ar fi fost de 74%, iar valoarea reală a autovehiculului ar fi fost de 14.345 euro x 26%= 3729,7 euro = 16.232,77 lei, valoare mai
mare decât costul de reparație al acestuia.
Prin urmare, recurenta a concluzionat faptul că în ambele variante de calcul, valoarea reală a autovehiculului este mai mare decât costul de reparație al acestuia, faptul că atât planșele foto depuse la dosarul cauzei, cât și concluziile expertului au confirmat că autovehiculul a fost reparat, iar raportat la prevederile art. 50 alin. 12, lit. a din Ordinul 5/2010 emis de CSA, suma care i se cuvenea recurentei, cu titlu de despăgubire, era egală cu costul de reparație al autovehiculului, respectiv 13. 540,55 lei, fiind mai mică decât valoarea reală a autovehiculului la momentul producerii accidentului rutier.
Referitor la expertiza tehnică auto făcută de către expertul numit în cauză, recurenta a arătat că, prin raportul de expertiză, expertul a făcut mai multe erori cu privire la modul de calcul al despăgubirilor ce i se cuveneau.
Astfel, s-a menționat că, pentru calcul valorii reale a autovehiculului, la data producerii evenimentului rutier, expertul a pornit de la o valoare de nou a autovehiculului inferioară celei din cataloagele de specialitate. Pentru calculul coeficientului de uzură expertul a adoptat o metodă de calcul folosită de societățile de asigurare în situația în care doresc să reducă cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le achite persoanelor prejudiciate în urma unui eveniment rutier. Astfel, în mod greșit s-a calculat coeficientul de uzură, fără a se raporta la media anuală a kilometrilor rulați.
De asemenea, s-a precizat faptul că, calculul efectuat de către expert nu avea baza legală, astfel conducând la rezultate eronate. Mai mult, s-a menționat că expertul a refuzat să efectueze pasul 2, al algoritmului de determinare a stării de uzură, respectiv acela de a se raporta la starea concretă de întreținere a autovehiculului deși i s-au pus la dispoziție multe planșe foto efectuate atât de către intimata- pârâtă, cât și de către recurentă, neavând în vedere faptul că autovehiculul recurentei a fost reparat.
Prin urmare, s-a menționat că rezultatul acestor erori a fost că expertul a ajuns la concluzia că despăgubirea ce i se cuvenea recurentei era în cuantum de 6.698,19 lei.
Având în vedere erorile menționate, recurenta a formulat obiecțiuni la concluziile expertului, obiecțiuni încuviințate de către instanță si transmise expertului.
În acest sens, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a menționat faptul că a admis faptul că a pornit de la o valoare de nou a autovehiculului eronată, și a propus valoarea de nou de 14.345 euro, valoare pe care recurenta și-a însușit-o și pe care a folosit-o la calcul menționat anterior.
De asemenea, s-a arătat că expertul a refuzat să determine uzura autovehiculului după aspectul său concret, motivând că nu are studii juridice. Expertul și-a menținut modul eronat de calcul al valorii reale a autovehiculului, contrariu celui prevăzut de art. 59 din Ordinul 5/2010 emis de CSA și a ajuns la concluzia că valoarea reală a autovehiculului este de 9.989,39 lei, manifestând rea credință, recomandând ca recurenta să nu fie despăgubită cu suma de
9.989,39 lei, ci cu suma de 7.492,04 lei reprezentând 75% din 9.989,39 lei pe motiv că reparația unui reper avariat nu ar fi fost foarte reușită.
În final, s-a învederat că instanța de fond, fără a motiva în vreun fel, nu a ținut cont de răspunsul la obiecțiuni formulat de către expert, răspuns prin care acesta își recunoștea parțial erorile din raportul inițial de expertiză, și nici de concluziile scrise ale recurentei.
În susținerea poziției sale procesuale, S.C. E. R. A. R. S.A, în calitate de intimată, a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta B. M. M., solicitând, pe cale de excepție, anularea recursului ca netimbrat, în cazul în care recurenta nu a timbrat cererea cu o taxă judiciară în cuantum de 50% din taxa achitată în primă instanță, pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv, în cazul în care nu a fost formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 2077/2013, precum și respingerea pretențiilor privind penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi aplicate la suma de 6.842,36 lei.
Referitor la respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 2077/2013 pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca, intimata a arătat că despăgubirea nu poate depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
În acest sens, intimata a invocat prevederile art. 27 alin 2 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările în R. i, prevederi care arată că, "despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea";, text legal reluat și NCC, la art. 2217. De asemenea, s-a arătat că această prevedere este reglementată și prin dispozițiile art.50 alin.1 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Astfel, s-a menționat că valoarea bunului la momentul riscului a fost de 9.989,39 lei. Așadar, potrivit dispozițiilor legale invocate, despăgubirea acordată recurentei nu putea depăși suma de 9.989,39 lei, intimata solicitând respingerea solicitării recurentei de obligare a societății intimate la plata sumei de 13.540,55 lei ca neîntemeiată.
De asemenea, intimata a arătat că prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, s-a stabilit în mod corect valoarea autoturismului la data producerii riscului asigurat și valoarea maximă a despăgubirii.
În acest sens, intimata a învederat că, potrivit art. 58 alin.1 din Ordinul CSA nr. 5/2010, "Pentru stabilirea valorii se înțelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere";.
Totodată, s-a mai învederat că, în conformitate cu art. 58 alin.4 din Ordinul CSA nr. 5/2010, "Pentru stabilirea coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc., sau în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a vehiculului; b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat";.
În acest sens, intimata a arătat că în cauză, expertiza a stabilit în mod clar și elocvent că valoarea vehiculului, la data producerii evenimentului, asigurat a fost de 9.989,39 lei.
Totodată, s-a precizat că, prin raportul de expertiză depus la data de_, a fost stabilită modalitatea prin care s-a produs accidentul și valoarea pagubelor produse autovehiculului recurentei.
În urma obiecțiunilor și cererilor depuse, a fost depus, în data de_, un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară prin care s-a stabilit starea de întreținere a autovehiculului la momentul producerii evenimentului, valoarea reală a autovehiculului la momentul producerii evenimentului și valoarea maximă a despăgubirii care putea fi acordată recurentei.
De asemenea, s-a arătat că la data de_, expertul judiciar
M. Lorel Ion, a depus la dosar, un răspuns la obiecțiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, prin care a fost indicat cu exactitate modalitatea prin care a fost stabilită valoarea reală a autovehiculului la momentul producerii evenimentului și valoarea maximă a despăgubirii care putea fi acordată în cauză.
Intimata a menționat faptul că, pentru stabilirea stării tehnice a autovehiculului, expertiza judiciară a avut la bază criteriile impuse de art. 59 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010, conform cărora, "În cazul vehiculelor la care se cunosc datele menționate la art. 58 alin.4, pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, și coloana corespunzătoare stării de întreținere medie, la intersecția cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienții de uzură sunt determinați pentru un parcurs mediu anual de 15.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9; 20.000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t și pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9. (2) în cazul în care există diferențe între parcursul real și cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreținere medie se va corecta cu 0,5%pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăși coeficienții corespunzători stărilor de întreținere bună sau satisfăcătoare. (3) Corecția se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii menționate la alin. (1), ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic";.
După cum s-a observat în raportul de expertiză tehnică judiciară, intimata a arătat că expertul a aplicat metoda menționată anterior și a constatat în mod corect că starea de întreținere a autovehiculului la data producerii evenimentului era satisfăcătoare și prezenta un grad de uzură de 84%.
De asemenea, intimata a învederat că pentru stabilirea valorii maxime a despăgubirii autovehiculului, expertiza a avut în vedere prevederile legale care prevăd că un autovehicul la care costul reparațiilor depășește 75% din valoarea acestuia la momentul producerii accidentului este declarat daună totală. Astfel, potrivit raportului de expertiză, calculul reparațiilor autovehicul se ridicau la suma de 13.540,55 lei. Ținând cont de valoarea reparațiilor stabilită la
13.540,55 lei (în baza devizului estimativ) și comparând-o cu valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, a rezultată că valoarea reparației depășește valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, caz în care se declară daună totală.
În caz de daună totală, s-a menționat că valoarea despăgubirii este egală cu valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului din care se scade valoarea rămasă cuprinsă între 0,1% și 25% din valoarea autoturismului în funcție de avariile suferite, expertul concluzionând că valoarea rămasă este de 25% ținând cont de gradul de avariere, astfel fiind determinată valoarea maximă a despăgubirii.
Intimata a învederat faptul că recurenta nu a făcut dovada cuantumului reparațiilor, ci a oferit doar o estimare pe baza unui deviz.
În acest sens, s-a arătat că de la data producerii accidentului, respectiv_ și până azi, recurenta și-a reparat autovehiculul.
De asemenea, s-a menționat că solicitarea pentru plata avariilor suferite a fost întemeiată în baza unui deviz estimativ, însă potrivit art. 50 alin. 9 din Ordinul CSA nr. 5/2010: ";costul reparațiilor efectuate la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate";.
Referitor la răspunsul la obiecțiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, intimata a arătat că la data de_, autovehiculul era deja reparat, iar recurenta "nu a putut să prezinte documente de reparație, respectiv facturi, devize pentru piese, materiale si manopera emise de unități specializate referitor la această reparație";. Așadar, costurile reparației nu au fost dovedite, în plus, potrivit expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză, reparațiile nu au fost efectuate conform devizului estimativ. Cu toate că în deviz era prevăzută înlocuirea hayonului, potrivit expertizei efectuate după data reparației, acesta a fost reparat și vopsit.
Referitor la solicitarea de respingerea a pretențiilor privind penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi pe zi aplicate la suma de
6.842.36 lei, intimata a învederat că, doctrina și jurisprudența au dezvoltat un punct de vedere unitar conform căruia dreptul de a percepe penalități de întârziere se naște în momentul în care o obligație nu este îndeplinită sau este îndeplinită defectuos.
Astfel, în temeiul art. 36 alin. l din Ordinul CSA nr.5/2010 asigurătorul are obligația de a achita despăgubiri în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească.
De asemenea, s-a menționat că, potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010: "Dacă asigurătorul RCA nu-și îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere";."
Așadar, obligația asigurătorului de a acorda daunele materiale se poate naște la data finalizării dosarului de daună și data hotărârii
judecătorești definitive.
Prin urmare, intimata a arătat că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 36, sens în care a desfășurat investigații/expertiză extrajudiciară și a notificat recurenta, astfel că nu putea fi pasibilă de penalități.
În acest sens, s-a învederat faptul că, acordarea retroactiv a penalităților, de la data avizării de daună ori de la data promovării cererii de chemare în judecată se constituie într-o sancțiune aplicată asigurătorului pentru că nu a acordat aceste daune și nu le-a cuantificat anterior pronunțării hotărârii, cu toate că nici măcar instanța nu a fost în măsură să le cuantifice mai devreme de terminarea probațiunii.
Așadar, s-a menționat că la data introducerii cererii de chemare în judecată, suma solicitată de recurentă nu avea caracter cert, asigurătorul având obligația de a achita despăgubirile doar în momentul în care acestea dobândesc caracter cert. P. itățile de întârziere prevăzute de art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 au menirea de a sancționa asigurătorul pentru neîndeplinirea corespunzătoare a unei obligații certe. Ori, această obligație se naște doar la momentul stabilirii printr-o hotărâre definitivă a cuantumului daunelor materiale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
M. ivele de recurs invocate de recurenta BARTHA M. M. vor fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., criticile formulate împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță vizând legalitatea acesteia, respectiv faptul că la pronunțarea sentinței recurate s-a făcut cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA nr. 5/2010. Recurenta a susținut că trebuie să i se plătească de către societatea de asigurare valoarea totală a costului de reparație al autovehiculului, respectiv 13.540,55 lei și că raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză a avut în vedere o modalitate greșită de stabilire a valorii reale a autovehiculului și a coeficientului de uzură al acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 din Ordinul CSA nr. 5/2010, la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele păgubite, ținându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA. După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea pagubelor produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ este de 13.540,55 lei.
După cum rezultă din dispozițiile art. 47 și art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010, precum și din cele ale art. 27 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, la producerea riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, iar despăgubirile pentru vehicule nu
pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
Valoarea pagubei, astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică este de 13.540,55 lei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului este de 9.989,39 lei, după cum rezultă din același raport de expertiză, iar valoarea maximă a despăgubirii astfel cum a fost menționată în polița de asigurare în acord cu dispozițiile art. 47 din Ordinul CSA nr. 5/2010 este de 500.000 euro. Astfel, dispozițiile legale menționate în normă vizează trei aspecte: despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat, aspecte care, prin corelație, limitează la depășirea valorii sumei celei mai mari. Reclamanta a solicitat în speță, suma care reprezintă valoarea pagubei și având în vedere că această sumă nu depășește valoarea cea mai mare avută în vedere de legiuitor, tribunalul apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de acesta era întemeiată, iar despăgubirile solicitate trebuiau acordate în totalitate.
Având în vedere că recurenta a optat pentru repararea autoturismului și nu a înțeles să invoce existența unei daune totale, instanța reține că, prin raportare la dispozițiile art. 50 alin. 12 lit. a din Ordinul CSA nr. 5/2010, în cauză nu este util a se determina valoarea reală a autovehiculului și gradul de uzură al acestuia.
T. ul reține că prima instanță nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 47 și art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010, precum și celor ale art. 27 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, motiv pentru care, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 2 și alin. 3 c.pr.civ., se apreciază ca fiind întemeiat recursul promovat de recurenta BARTHA M. M., acesta urmând a fi admis și hotărârea pronunțată de prima instanță va fi modificată în sensul că urmează a se Admite în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamanta BARTHA M. M. in contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. S.A. și cu intervenientul forțat DIVRICEAN I. . Pârâta SC E. R. A. R. S.A. va fi obligată să plătească reclamantei BARTHA M. M. și suma de 6.842,36 lei reprezentând daune materiale, reprezentând diferența dintre cuantumul total al reparațiilor, respectiv 13.540,55 lei și pretențiile admise de prima instanță, respectiv 6.698,19 lei. De asemenea, pârâta va fi obligată și la plata penalităților de 0,1% pe zi întârziere aplicate la suma anterior menționată începând cu data de_ și până la plata efectiva a sumei, cu privire la penalitățile de întârziere reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
T. ul va menține restul dispozițiilor sentinței recurate, inclusiv cu privire la soluția pronunțată asupra cheltuielilor de judecată, aceasta din urmă nefiind criticată prin recursul declarat.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., se va dispune obligarea intimatei să plătească în favoarea recurentei suma de 495,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru(493,78 lei)
și timbru judiciar(1,5 lei).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenta BARTHA M. M. cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Ion V., nr. 14, jud. C. in contradictoriu cu intimata SC E. R. A. R. S.A. cu sediul procesual ales în C. -N., str. O. G., nr. 1, ap. 8, jud. C. la Cab Av. A. M. n și cu intimatul DIVRICEAN I. dom. în C. -N.
, str. F., nr. 13, jud. C. împotriva sentinței civile nr.2077/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N. pe care o modifică după cum urmează:
Admite în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamanta BARTHA M. M. in contradictoriu cu pârâta SC E.
R. A. R. S.A. și cu intervenientul forțat DIVRICEAN I. și în consecință:
-obligă pârâta SC E. R. A. R. S.A. să-i plătească reclamantei BARTHA M. M. și suma de 6.842,36 lei reprezentând daune materiale, precum și penalități de 0,1% pe zi întârziere aplicate la suma anterior menționată începând cu data de_ și până la plata efectiva a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.2077/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei
-N. .
Obligă intimata să-i plătească recurentei suma de 495,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
E. B.
ULIAN P.
S.
I.
GREFIER,
-E. A.
Judecător fond: C. M. C. Judecătoria Cluj-Napoca
Red.SI/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 441/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 513/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
