Decizia civilă nr. 450/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. unic _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 450/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. O. V.
I. G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 6391/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N., în dosarul nr._, privind și pe intimata A. DE P. PROPRIETAR I., cauza având ca obiect, în prima instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, verificându-și, din oficiu, competența, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
De asemenea, se constată că s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbre judiciare de 0,3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, f. 7, obligație ce nu a fost îndeplinită până la acest termen.
Față de această împrejurare, tribunalul, din oficiu, ridică excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T. UL,
Prin sentinta civila nr. 6391/2013 pronunțată la data de 3 aprilie 2013 Judecătoria C. N. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata din oficiu și a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. O.
V. I. G. S.A., in contradictoriu cu parata A. DE PROPRIET.
/PROPRIETAR I. .
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță, raportat la dispozitiile art. 137
C. proc. civ., fiind tinuta a se pronunta cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțune, a reținut faptul că potrivit susținerilor reclamantei, fapta prejudiciabila s-a produs la data de_ datorita ruinei edificiului situat in C. -N.
, str. H. nr. 75, jud. C., al cărui administrator este parata, respectiv desprinderea si căderea unor elemente componente ale acestuia, peste autoturismul proprietatea SC RCI Leasing R. ia IFN SA, cu nr. de înmatriculare_, conform declarației data de numitul Boca Ionut, in calitate de conducător auto.
Pentru autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, reclamanta a încheiat contractul de asigurare facultativă atestat de polița seria C nr. 3. /_, valabila in perioada_ -_, în baza careia a intocmit dosarul de dauna nr. CA/CJ/09/20028526/_ .
Totalul despăgubirilor plătite de reclamanta pentru paguba produsa autovehicolului asiguratului sau a fost de 1524,92 lei, conform ordinului de plata nr. 1396362011/_ .
In drept, conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătită în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asiguratorul este
subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Subrogatia prin plata este un mijloc de transmitere a dreptului de creanta prin înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o terta persoana care a plătit datoria debitorului.
In speta, prin plata facuta, reclamanta a dobândit dreptul de creanta in limita sumei de 1524,92 lei si ca efect al acestei transmiteri poate exercita toate drepturile si actiunile asiguratului sau, iar obligația de despăgubire a celor răspunzători de producerea evenimentului asigurat subzistă fata de reclamanta.
Astfel, după ce a incercat concilierea prealabila a litigiului, la data de_, reclamanta a formulat acțiune în regres pentru recuperarea sumei plătite cu titlu de despăgubiri datorate asiguratului sau împotriva paratei care se susține ca se face vinovata de avarierea autoturismului in cauza, la data de_ .
Este așadar fara putința de tăgada ca natura juridica a actiunii se circumscrie institutiei răspunderii civile delictuale, reglementata de dispozitiilor art._ C. civ., insa verificarea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale paratei este subsecventa verificarii termenului legal in care reclamanta era indreptatita la promovarea actiunii.
Din aceasta perspectiva, fata de prevederile art. 6 alin. 4 din noul C. civ., instanța a constatat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 3 alin. 1, teza I si art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, din coroborarea textelor legale sus mentionate, instanta a constatat ca dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de_ și s-a implinit la _
, întrucât dreptul la actiune exercitat este acelasi cu dreptul la actiune al persoanei pagubite, dobandit in temeiul subrogatiei, pentru care termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut, sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, in speta data producerii avariei autovehiculului. Si este asa intrucat dreptul la actiunea in despagubiri este unul singur, al persoanei pagubite, dobandit de reclamanta prin subrogatie in temeiul platii despagubirilor, si prin urmare termenul de prescriptie pentru exercitarea lui incepe si se implineste la aceleasi date si pentru asigurator.
In acelasi sens, cu probele administrate, instanța de fond nu a reținut ca in cauza a operat vreo cauza de suspendare sau intrerupere a termenului de prescriptie din cele expres si limitativ prevazute de art. 13, 14 si 16 din Decretul nr. 167/1958.
Aceleasi concluzii se desprind si din dispozitiile alin. 2 ale art. 22 din Legea nr. 136/1995, care prevad ca asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, in temeiul caruia a actionat reclamanta.
Așadar, data plații despăgubirii are ca efect doar transmiterea dreptului persoanei prejudiciate, fara nici o relevanta asupra termenului de prescripție a dreptului la acțiune, care nu poate fi reconsiderat.
In consecinta, cum acțiunea a fost promovata dupa ce termenul de prescriptie al dreptului la actiune s-a implinit, la data de_, fata de_, instanța a admis excepția invocata din oficiu si pe cale de consecinta a respins actiunea formulata, dreptul la actiune al reclamantei fiind prescris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. O. V. I. G.
S.A. solicitând admiterea prezentului recurs, casarea in integralitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
În motivare, recurenta a arătat că la data de_ s-a produs un eveniment rutier, în care a fost implicat autovehiculul_, aflat în proprietatea S.C. RCI LEASING ROMÂNIA I.F.N. S.A., și în utlizarea SC Systel Servicii SRL, care fusese parcat de către conducătorul auto Boca Ionuț în zona imobilului de pe strada H. nr. 75, din localitatea C. -N. . De pe imobilul situat pe strada H. la nr. 75 au căzut bucăți de cărămidă care au condus la avarierea autovehiculului menționat, starea de
fapt rezultând din declarațiile date de către conducătorul auto și planșele foto existente la dosar.
Având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare_ avea încheiată o asigurare facultativă Ia S.C. O. V. I. G. S.A., prin polița seria C, numărul 3. valabilă la momentul producerii accidentului, la solicitarea asiguratului-păgubit reclamanta a deschis dosarul de daună nr. R2/CA /CJ/09/20028526/_ .
Recurenta a mai arătat că în aceste condiții a fost obligată să suporte contravaloarea reparațiilor efectuate la această mașină pentru a remedia daunele suferite prin accident, în cuantum de 1.524,92 lei cu titlu de despăgubiri, achitată prin Ordinul de plată nr. 1396362011 din_ .
În consecință, având în vedere prerogativa stabilită de legiuitor în favoarea asigurătorului, constând în dreptul acestuia de a se subroga în drepturile asiguratului păgubit împotriva persoanelor culpabile de producerea pagubei, a formulat prezenta acțiune în regres împotriva asociației de proprietari de pe str. H. nr. 75, datorată ruinei edificiului/neîntreținerii corespunzătoare a imobilului în cauză.
Așadar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.524,92 lei cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală remuneratorie în cuantum de 142,03 lei, reactualizată până la data soluționării litigiului, precum și dobânda legală penalizatoare calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective cu cheltuieli de judecată.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pe care s-a pronunțat prima instanță admițând-o, recurenta arată că invocând din oficiu și admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța și-a motivat soluția în sensul că dreptul la acțiune exercitat este același cu al persoanei păgubite, dobândit în temeiul subrogației, pentru care termenul de prescripție a început să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, respectiv data producerii accidentului. Apreciind că dreptul la acțiunea în despăgubiri este unul singur, al persoanei păgubite, dobândit de reclamantă prin subrogație, în temeiul plății despăgubirilor și prin urmare termenul de prescripție pentru exercitarea lui începe și se împlinește la aceleași date și pentru asigurător.
Instanța conchide în sensul că termenul de prescripție al dreptului la acțiune s- ar fi împlinit Ia data de_ față de data înregistrării acțiunii (_ ).
Raportat la termenul de prescripție al dreptului la acțiune al asigurătorului privind acțiunea acestuia în regres împotriva persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, recurenta arată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, conform cărora, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul legal de 3 ani.
În consonanță cu practica constantă a instanțelor precum și cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă ca dreptul la acțiune, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995, curge față de asigurător nu mai devreme de data plății despăgubirii către asigurat, deoarece din acest moment se naște dreptul de regres, din acest moment drepturile asiguratului trecând asupra plătitorului (asigurătorului).
Această soluție a fost adoptată de majoritatea instanțelor de judecată, pornind de la decizia XXIII/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, stabilind natura comercială a acțiunii în regres promovată de societatea de asigurare, astfel dreptul de regres al asigurătorului este un drept de creanța propriu, transferat in patrimoniul sau. Pornind de la definiția generala a prescripției, stingerea dreptului la acțiune neexercitat in termenul de prescripție, si de la rolul acesteia, de sancțiune pentru pasivitatea titularului dreptului, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al asigurătorului nu poate începe sa curgă la aceeași data de la care curgea si pentru păgubit intrucat dreptul de regres, si in consecința dreptul la acțiune, se naște abia la momentul plații indemnizației. De la
data plații, asigurătorul se poate întoarce impotriva celui responsabil din acest moment putând fi sancționat pentru pasivitate.
De asemenea, în soluționarea recursului în anulare, într-o speță similară, prin Decizia nr. 3341 din 8 iulie 2003, Curtea Supremă a hotărât în sensul că în cazul acțiunii în regres formulate de asigurător, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani. calculat de la data plații despăgubirii către asigurat.
Practica instanțelor în acest sens este justificată, având în vedere că în ce îl privește pe asigurător, avem de a face cu o plata cu subrogare-« succesio inlocum » care este o plată care satisface pe creditorul asigurat fără a elibera pe debitorul- autorul unei fapte prejudidabile, fără ca datoria lui să fie stinsă. Raportul de drept nu se stinge ci se deplasează. Trecerea dreptului de creanță asupra plătitorului antrenează și pe acea a tuturor accesoriilor creanței (garanții de orice fel).
Deși, la prima vedere, plata cu subrogare ar fi o variantă a cesiunii de creanță, ambelor fiindu-le comun efectul translativ, plata cu subrogare nu-i dă creditorului decât ceea ce i se datorează, respectiv plata datoriei în limita plății făcute efectiv de el, așadar în mod evident dreptul la acțiune al asigurătorului nu se poate naște mai devreme de data plății, prin urmare nici prescripția dreptului la acțiune nu poate sa curgă mai devreme de data plății despăgubirii.
Ca o precizare suplimentară, recurenta arată că soluția instanței este nelegală și raportat la aspectul că la data producerii evenimentului rutier, persoana păgubită, în măsura în care ar fi cunoscut persoana vinovată de producerea pagubei, nu avea cum să cunoască întinderea pagubei, deoarece autovehiculul avea nevoie de o examinare și cuantificare a pagubei efectuată de către un service auto. Așadar și din perspectiva eronată a curgerii termenului de prescripție de la data producerii riscului asigurat, soluția primei instanțe este nelegală, în speță, nefiind cu putință a fi cunoscută întinderea pagubei de la acest moment.
Având în vedere că plata despăgubirii către asigurat s-a efectuat la data de _
. prin ordinul de plată nr. 1396362011 din_, dată la care asigurătorul a cunoscut atât persoana culpabilă de producerea pagubei cât și întinderea pagubei, rezultă că termenul de precripție s-ar fi împlinit la data de_, iar prezenta acțiune a fost înregistrată la data de_, deci în termenul legal de prescripție.
Față de motivele invocate, reiese în mod evident că dreptul material la acțiune nu s-a prescris, reclamanta neputând fi sancționată pentru pasivitate, cât timp a formulat prezenta acțiune în cadrul termenului legal de prescripție, drept pentru care se impune respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Analizând cu prioritate excepția nelegalei timbrări, invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Recurena au fost legal citat[ pentru termenul de judecată din data de 09 septembrie 2013 cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 7.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nerespectarea obligației aduse la cunoștința reclamantului/recurentului de a achita taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată se sancționează cu anularea cererii.
Potrivit art. 9 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Așadar, întrucât recurenta nu s-a conformat obligației legale de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în temeiul art. 9 din OG 32/1995 coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu intimata A. DE
P. PROPRIETAR I. împotriva sentinței civile nr.6391/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării recursului, și, în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G.
S.A. în contradictoriu cu intimata A. DE P. PROPRIETAR I. împotriva sentinței civile nr.6391/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
D. | H. M. | C. | B. | C. C. | N. | N. |
Red. DH/tehnored LU 2 ex/_
Jud. fond F. M.
| ← Sentința civilă nr. 2209/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 124/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
