Decizia civilă nr. 703/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 703/2013
Ședința publică din 11 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR I. U.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC. D. C. S. împotriva Sentinței civile nr. 5098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata SC. T. SS, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Moruțan Alin pentru intimata SC. T. SS, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este motivat, comunicat, nu este timbrat.
Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 159 alin.4 C.pr. civ. constată că este competent general, material și teritorial să soluționează prezentul recurs, potrivit art. 299 pct. 2 C.pr.civ. rap la art. 2 pct. 3 C. pr.civ.
Totodată se reține că deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 244 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3 lei aferente judecării cererii formulate, astfel cum rezultă din conceptul de citare-dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f. 9), nu și-a îndeplinit această obligație.
De asemenea, verificând împuternicire avocațială a avocatului Moruțan Alin, aflată la dosar, se constată că acesta este dată dosar pentru redactarea recursului nu și pentru reprezentare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității declarării recursului.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție.
Deliberând, constată că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ , s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. SS, împotriva pârâtei SC DRACADRD C. S. ,și în consecință: a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6292,78 lei, reprezentând contravaloarea tâmplărie PVC, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data scadenței și până la plata efectivă a debitului; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1741,57 lei, reprezentând cheltuieli de
judecată; a fost obligată pârâta la plata către expertul Matees Valentin a sumei de 700 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2010 între reclamantă și pârâtă s-au derulat relații comerciale în baza cărora reclamanta a livrat și montat la sediul pârâtei tâmplărie PVC, prețul acestor produse și servicii fiind de 15293,11 lei, astfel cum relevă factura fiscală nr. 88, emisă de reclamantă la data de_ . Pârâta a recunoscut încheierea contractului comercial cu reclamanta și faptul neachitării sumei de 6292,78 lei, invocând însă că neachitarea acestei sume se datorează constatării unor deficiențe și lipsuri la tâmplăria PVC.
Instanța reține că declarațiile martorilor Năsăudean Augustin (fila 48), T. Septimiu Mairan (fila 58), Ștețco I. (fila 60) și P. I. M. (fila 73) relevă faptul că reclamanta a livrat și montat întreaga tâmplărie obiect al contractului comercial încheiat între părți, cu excepția a două acționări la distanță, care nu au fost montate la solicitarea reprezentantului pârâtei. Aceleași declarații relevă faptul că după aproximativ două luni de la montarea tâmplăriei au fost constatate anumite deficiențe ale acesteia, respectiv faptul că o parte din uși s-au curbat, astfel că nu se închideau corespunzător, la o parte din geamuri și uși s-a exfoliat folia protectoare iar geamurile transpirau. De asemenea, martorii Ștețco I. și P. I. M. au arătat că unele geamuri livrate erau fisurate. Expertiza tehnică efectuată în cauză confirmă starea de fapt relevată de martori, respectiv faptul că unul dintre geamuri este fisurat, lipsa dispozitivelor de acționare la distanță, zgârierea și îndoirea foliei de protecție, slăbirea unor elemente de feronerie și existența unei uși care nu asigură o închidere etanșă. Raportat la starea de fapt relevată de martori și de expertiza tehnică instanța reține că deficiențele tâmplăriei PVC constând în îndoirea foliei de protecție, slăbirea unor elemente de feronerie și existența unei uși care nu asigură o închidere etanșă, sunt deficiențe care reprezintă vicii ascunse ale bunurilor cumpărate de pârâtă, fiind aplicabile disp. art. 1352 și urm. din Codul civil, iar nu o neexecutare a contractului de către reclamantă, pentru a se putea opune de către pârâtă excepția neexecutării contractului. De asemenea, instanța reține că fisura constatată la unul dintre geamuri reprezintă un viciu aparent al bunului iar pârâta nu a refuzat primirea și montarea bunului care prezenta acest viciu aparent, situație în care invocarea acestei deficiențe în susținerea excepției neexecutării contractului de către reclamantă este neîntemeiată. În ceea ce privește lipsa celor două dispozitive de acționare la distanță, declarația martorului T. Septimiu Mairan relevă faptul că aceste dispozitive au fost lăsate la sediul pârâtei iar montarea lor nu a fost executată datorită cererii exprese a reprezentantului pârâtei, situație în care neexecutarea contractului în această privință de către reclamantă nu este culpabilă acesteia. Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată excepția neexecutării contractului de către reclamantă, invocată de pârâtă.
Potrivit art. 969 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că, raportat la acest text legal și la contractul încheiat între părți instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6292,78 lei, reprezentând contravaloarea tâmplărie PVC, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data scadenței și până la plata efectivă a debitului.
Potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, astfel că, având în vedere soluția ce va fi pronunțată, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1741,57 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și la plata către expertul MatesșValentin a sumei de 700 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Împotriva Sentinței civile nr. 5098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a declarat recurs S.C. D. C. S. în contradictoriu cu intimata S.C. T. SS, solicitând în baza art.312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ. și prev.304 pct.9 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii în pretenții. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta susține că instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea sa la suma de 6.292,78 lei reprezentând contravaloarea tâmplăriei PVC, precum și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat drept întemeiate susținerile reclamante și a înlăturat apărările recurente-pârâte, în aprecierea faptului că ar fi vorba despre vicii ascunse ale tâmplăriei furnizate și montate de către reclamantă, care ar fi atras aplicabilitatea art.1352 și urm.C.civ. și nu despre neexecutarea contractului.
Instanța de fond a reținut în mod corect deficiențele și lipsurile pe care le-a prezentat tâmplăria montată de reclamantă, respectiv: fisuri ale geamului termopan, zgârierea și îndoirea foliei de protecție a tâmplărie, deficiențe ale feroneriei, lipsa dispozitivelor de acționare la distanță la două ferestre mobile, deficiențe de etanșeizare, lipsă ușă de delimitare între spălătorie și service.
De altfel, aceste deficiențe au fost relevate de către martorii Ștețco I. și P. I. și au fost constatate și de către expertul Mateș Valentin în raportul de expertiză întocmit în cauză.
Consideră însă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în cauză nefiind vorba despre vicii ascunse.
Astfel, viciile ascunse sunt definite ca fiind "defecte sau deficiențe calitative ale… produselor livrate ori a lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului, n-au fost cunoscute dobânditorului și nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obișnuite de verificare sau recepție și care fac ca bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale, ori ca întrebuințarea sa să fi într-atât micșorată, încât să poate presupune că dobânditorul n-are fi contractat sau n-ar fi plătit același preț dacă le-ar fi cunoscut";.
Din această definiție, este evident faptul că prima condiție pentru a fi în prezența unor vicii ascunse nu este îndeplinită și anume însăși faptul că viciile să fie ascunse. În acest sens, prev.art.1353 C.civ. precizează că vânzătorul nu este răspunzător pentru viciile aparente despre care cumpărătorul poate lua singur cunoștință.
Ori este tocmai situația în speță, toate defecțiunile constatate fiind aparente: fisuri, exfolieri, etanșeizare defectuoasă etc., astfel cum însăși instanța de fond le-a enumerat în considerentele sentinței atacate.
Nu este îndeplinită în cauză nici cea de a doua condiție și anume că viciile să fi existat în momentul vânzării, condiție unanim admisă în literatura de specialitate și în literatura de specialitate și în practica judiciară.
După cum a reținut instanța de fond din probatoriul administrat, deficiențele au fost constatate la circa 2 luni de la montarea tâmplăriei, ele neexistând la momentul montării acesteia.
Cât despre geamul fisurat, instanța de fond reține faptul că acceptând montarea acestuia, s-a acceptat implicit și recepționarea acestuia în această stare, fapt neadevărat însă, martorii au relevat faptul că tâmplăria s-a montat la un service auto și așa cu întârziere față de data stabilită de comun acord cu societatea reclamantă. Este evident că nu putea rămâne cu un geam nemontat, înțelegerea fiind aceea de schimbare ulterioară de către reclamantă a acestuia. Nu înțelege cum a tras concluzia instanța de fond că ar fi acceptat să rămână cu un geam fisurat, care reprezenta nu numai un prejudiciu estetic la o clădire nouă cu tâmplărie nouă, dar și funcțional, neexistând etanșeizarea perfectă pe care trebuie să o asigure atare geamuri.
Nici măcar a treia condiție nu este îndeplinită în cauză, viciile nefiind de o gravitate însemnată.
Concluzia este foarte simplu de tras dintr-un simplu calcul, raportat la valoarea întregii lucrări executată de reclamantă, de 15.293,11 lei, remedierile defecțiunilor au reprezentat o valoare de 3.023,00 lei, adică 19%, procent care nu poate fi în nici un caz interpretat că lucrul nu ar fi fost bun de întrebuințat după destinarea sa.
Prin urmare, consideră că acțiunea s-ar fi impus a fi respinsă, sens în care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței.
Intimata SC T. SS a formulat "întâmpinare"; (f.11-12), prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, neîntemeiat și nelegal, soluția instanței de fond fiind întemeiată și temeinic motivată, cu obligarea recurentei-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
Cu titlu preliminar se înțelege să invoce excepția tardivității formulării recursului, deoarece potrivit art.301 C.pr.civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel";, în cazul acesta nefiind respectat acest termen.
Potrivit sent.civ.nr.5098/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, SC D. C.
S. a fost obligată să achite reclamantei suma de 6.292,78 lei, reprezentând contravaloarea tâmplărie PVC, fiind obligată de asemenea și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data scadenței și până la plata efectivă a debitului și suma de 1741,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului formulat de către SC D. C. S., se arată faptul că au fost obligați la achitarea acestor sume în mod eronat, deoarece în cauza nu se poate reține existenta viciilor ascunse în accepțiunea art.1352 C.civ.
Așa cum s-a arătat și la fondul cauzei insistă în faptul că intimata și-a îndeplinit pe deplin obligațiile contractuale care îi reveneau, respectiv a executat toate lucrările la care s-a angajat conform contractului atașat la dosarul cauzei.
S-a discutat despre lipsa a două dispozitive de acționare la distanță, însă așa cum reiese și din declarația martorului T. Septimiu M., aceste dispozitive au fost lăsate la sediul societății pârâte la solicitarea expresă a reprezentantului acesteia, situația în care nu se poate discuta despre culpa intimatei.
Într-adevăr în raportul de expertiză încuviințat în dosarul de fond, expertul concluzionează arătând faptul că tâmplăria PVC cu geam termopan montată prezintă anumite zgărieturi, plieri ale foliei de protecție și deficiențe de funcționare, însă nu se aduce în discuție existența unor geamuri fisurate astfel cum susține recurenta.
Aduce la cunoștință instanței faptul că la momentul executării lucrărilor defecțiunile reținute prin raportul de expertiză nu existau, acestea fiind constatate la aproximativ două luni de la montare, astfel cum susține debitoarea, însă la cunoștință au ajuns doar la momentul la care recurenta a trimis un răspuns la convocarea la conciliere pe care reprezentanții intimatei au trimis-o, astfel motivând neachitarea diferenței facturate.
De asemenea arată faptul că între părți a fost încheiat un contract semnat de ambele părți, iar în baza art.969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Intimata și-a respectat obligațiile contractuale însă debitoarea a refuzat în mod nejustificat achitarea diferenței facturate.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de SC D. C. S. ca inadmisibil, neîntemeiat și nelegal, soluția instanței de fond fiind întemeiată și temeinic motivată, cu obligarea recurentei pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului constată că recursul nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 244 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei deși recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat (f. 7 și 9).
De asemenea se mai reține că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că recurenta nu a dat curs cerinței de a timbra recursul precum și caracterul imperativ al dispozițiilor legale în materie, tribunalul în baza prev. art. 20 din Legea nr. 146/1997 urmează să anuleze ca netimbrat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca nemotivat recursul declarat de SC D. C. S. împotriva sentința civilă nr.5098/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex.
Jud.f d.Jăîrghiuță A.M.
| ← Încheierea civilă nr. 1427/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2209/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
