Decizia civilă nr. 461/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R o m â n i a
T. ul Specializat C. Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 461/R/2013 Ședința publică din data de_ Completul este compus din: Președinte - I. P.
Judecător - E. B. Judecător - C. G.
Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenții C. local al municipiului C. -N. și M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 4623/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, privind-o și pe intimata SC L. U. S.R.L. C. -N., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, recurenții cerând judecarea cauzei și în lipsa lor din instanță.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civila nr. 4623 din data de_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă cererea pentru completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1571/2013 formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. PRIN P., M. C. -N. PRIN P., în
contradictoriu cu pârâta SC L. U. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că asupra petitelor indicate în cererea de completare a dispozitivului, instanța s-a pronunțat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 480 C.civ. instanța a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în mun. C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4 în suprafață utilă de 48,49 m.p., iar în ce privește obligația de a lăsa spațiul în starea în care l-a primit, ea derivă din însăși natura contractului, fiind așadar, de prisos a fi dispusă de instanță.
S-a reținut că s-a respins și cererea prin care se solicita ca pârâta să fie obligată în continuare la plata cotei de asociere, dat fiind că, anterior, instanța s-a pronunțat în sensul constatării ca fiind desființat de drept contractul de asociere. Or, efectele lui nu mai pot fi prelungite în viitor, reclamantele putând pretinde despăgubiri pe tărâmul răspunderii delictuale, nu contractuale.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecată, s-a reținut că deși au fost solicitate, nu se cuvin, deoarece cererea nu a fost timbrată, fiind scutită de taxe de timbru și timbru judiciar. S-a reținut faptul că a fost obligată pârâta la plata restanțelor neachitate și la plata penalităților de 0,5%/ zi de întârziere, de la data scadenței,_ și până la achitarea efectivă.
Constatând, așadar, că instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost investită, prima instanță a respins cererea pentru completarea dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal de 15 zile a formulat recurs C. LOCAL AL M. C. -N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii privind completarea dispozitivului asa cum a fost formulată.
În motivele re recurs, s-a arătat că cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1571/2013 a fost promovată ca urmare a faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererilor privind obligarea pârâtei la plata în continuare a cotei de asociere indexate cu rata inflației, începând cu data de_ și până la predarea efectivă a spațiului, asupra cererii privind obligarea pârâtei la predarea liberă a spațiului și în starea în care l-a primit, precum și asupra cererii privind obligarea la plata majorărilor de întârziere.
S-a mai arătat că, de altfel, instanța a argumentat soluția asupra petitelor 3 și 6 ale cererii de chemare în judecată doar în considerentele hotărârii, fără a se pronunța și în dispozitivul hotărârii.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art.
304, 3041și 312 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de către reclamanții C. LOCAL AL M.
C. -N. și M. C. -N. PRIN P. s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC L. U. S., să fie obligată pârâta să achite cota sa de asociere restantă, actualizată cu rata inflației, în cuantum de 121.754,47 lei, din care suma de 50.316,41 lei reprezentând debit, iar suma de 71.438,06 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de_, să fie obligată pârâta la plata majorărilor de întârziere de 0,5%/ zi, de la data scadenței_ și până la achitarea efectivă, să se constate rezilierea de drept a contractului de asociere nr. 285/_, să fie obligată pârâta la plata cotei de asociere indexate cu rata inflației, de la data de_ și până la predarea efectivă a spațiului, să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, jud. C. și predarea lui în starea în care l-a primit și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de
judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1571/2013 instanța de fond a admis in parte acțiunea civilă formulată de către reclamantii recurenți și a obligat pârâta intimată la plata sumei de 121.75447 lei cu titlu de debit restant, la plata penalităților de întârziere de 0,5% pe zi de la data scadenței_ și până la achitarea efectivă, s-a constatat rezilierea de drept a contractului de asociere
nr. 285/_, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, jud. C. și s-a menționat lipsa cheltuielilor de judecată.
Contrar celor reținute prin sentința recurată, respectiv prin sentința civila nr. 4623 pronunțată în data de_, tribunalul observă că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de către recurenți. Astfel, deși a fost admisă în parte cererea, în dispozitiv au fost menționate doar cererile admise, nu și cele respinse.
În plus, tribunalul observă că instanța de fond nu a analizat nici în considerentele Sentinței civile nr. 1571/2013 cererile recurenților privind obligarea intimatei la plata cotei de asociere indexate cu rata inflației, de la data de_ și până la predarea efectivă a spațiului și privind obligarea pârâtei la predarea spațiului în starea în care l-a primit, acestea fiind
analizate doar ulterior formulării cererii privind completarea dispozitivului, respectiv în considerentele sentinței recurate.
Chiar dacă nu există o dispoziție expresă in secțiunea I, capitolul IV al Codului de procedură în privința obligației instanței de a menționa distinct în dispozitiv modul de soluționare al fiecărui capăt de cerere, respectiv care sunt cererile admise și care sunt cele respinse, această obligație rezultă implicit din dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ., precum și din dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C.pr.civ..
În același sens sunt și dispozițiile art. 261 C.pr.civ., dispozitivul trebuind să cuprindă în termeni imperativi și lipsiți de echivoc soluția adoptată de instanță pentru fiecare cerere cu care a fost investită, iar considerentele trebuie să justifice această soluție, să cuprindă motivele care au dus la admiterea sau la respingerea fiecărei pretenții.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor recurenților, în dispozitiv fiind menționate doar cererile admise, precum si sintagma ,,fără cheltuieli de judecată";.
Fată de toate aceste considerente, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.. 304 pct. 6 și 7 C.pr.civ., în baza art. 304 indice 1 C.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 3 teza a II-a și alin. 5 C.pr.civ., reținând faptul că prima instanță a soluționat cauza fără să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate de recurenți, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cererilor reiterate prin cererea de completare a dispozitivului, nefiind posibilă modificarea sentinței ca urmare a faptului că părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție, tribunalul, cu majoritate de voturi, va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4623 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, instanță care va analiza și se va pronunța explicit, pe baza probelor care au fost administrate, asupra tuturor cererilor cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de către recurentul C. LOCAL AL M.
-N. și M. C. -N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 4623 din data de_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2013.
JUDECĂTOR ,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
E. B. C. G.
S. M.
Red.E.B./_
Cu opinia separată a
judecătorului I.
P.
, în sensul respingerii
recursului, ca neîntemeiat.
În dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu trebuie menționate decât acele hotărâri prin care instanța o obligă pe una dintre părți la a da, a face sau a nu face ceva. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești niciodată nu va fi pus în executare singur, de sine stătător, el fiind doar unul dintre elementele hotărârii judecătorești și completându-se cu considerentele și cu practicaua acesteia. Un dispozitv al unei hotărâri judecătorești poate fi înțeles pe deplin, în dese situații, doar lecturând întrega hotărâre și în special motivarea acesteia în care trebuie să fie cuprins întreg mersul dosarului și întreaga desfășurare a procesului.
Ceea ce instanța nu acordă prin hotărâre, nu trebuie cuprins în dispozitiv. Este inutilă menționarea cererilor respinse, o solicitarea respinsă neavând cum să fie pusă în executare. De aceea această parte a hotărârii se și numește "dispozitiv";, pentru că instanța dispune în sensul schimbării, modificării, completării, creării etc. a unei situații juridice noi, în urma desfășurării procesului, schimbând, în sensul larg al termenului, situația existentă și cunoscută la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
O acțiune poate fi admisă în întregime, admisă în parte sau respinsă (pe fond sau pe cale de excepție). Admiterea, în parte, a acțiunii, așa cum a consemnat în dispozitiv instanța de fond înseamnă că nu tot ceea ce s-a cerut de către reclamant a și fost încuviințat. În motivarea hotărârii s-a arătat clar care este conținutul cererii reclamantului, care sunt toate capetele de cerere ale acesteia, motivele pe care se bazează, analizarea instanței a acestor solicitări, din punctul de vedere al stării de fapt și al celei de drept și soluția adoptată.
În fine, menționarea în dispoziv a cererilor respinse, este logic să nu fie făcută și pentru că ar complica astfel inutil înțelesul acestuia. Un dispozitiv al unei hotărâri judecătorești trebuie să fie cât mai simplu, clar de înțeles, să nu conțină clauze care ar putea fi contradictorii sau interpretabile.
În concluzie, consider că este excesiv să se aprecieze că instanța de fond, pentru că nu a specificat, în dispozitiv, în mod expres, ceea ce a respins, în condițiile în care în motivare sunt cuprinse toate motivele de fapt și de drept ale cererilor respinse, nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere.
Mai trebuie menționat și faptul că motivele de casare prevăzute de art. 304, pct. 8 și 9, invocate în motivarea căii de atac sunt cu totul diferite de cele prevăzute în art. 304, pct. 6, 7, reținute de către opinia majoritară în adoptarea hotărârii și de cel prevăzut în art. 312, al. 3, teza a doua și al. 5 C.pr.civ. Art. 304, pct. 6 nu se aplică pentru că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut sau ce nu s-a cerut. Art. 304, pct. 7 nu se aplică pentru că instanța a arătat motivele care stau la baza luării hotărârii și acestea nu sunt contradictorii. Art. 312, al. 3, teza a doua și al. 5 nu se aplică pentru că instanța a cercetat fondul litigiului, hotărârea luată fiind perfect legală și temeinică astfel că nu există motive nici măcar să fie modificată, conform art. 304, pct. 8, 9, așa cum a cerut recurentul.
Punctual, în ceea ce privește solicitările asupra cărora consideră recurenta că instanța nu s-a pronunțat, opinia minoritară este aceasta:
în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cotei de asociere, indexată cu rata inflației, începând cu data de 1 septembrie 2012, până la predarea efectivă a spațiului, această solicitare a fost respinsă, pe motiv că nu poate fi cerută în această fază
a litigiului, fiind vorba de o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și nu contractuală.
în ceea ce privește obligarea pârâtei la predarea liberă a spațiului în starea în care l-a primit, instanța de fond a respins acestă solicitare pe motiv că ea derivă din însăși natura contractului. Consider, în plus, că motiv pentru neadmiterea acestei cereri este că o astfel de dispoziție nu ar avea cum să fie pusă în executare silit, în condițiile în care în dispozitiv nu s-ar specifica și care era starea în care spațiul a fost primit de către locatar.
în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere de 0,5 % pe zi, instanța s-a pronunțat acordând aceste daune în chiar dispoziviul hotărârii.
Judecător, I. P.
| ← Sentința civilă nr. 273/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 388/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
