Decizia civilă nr. 465/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 465/R
Ședința publică din 26 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant L.
D., cu domiciliul în B. M., str. I., bl. 11A, sc. B, ap. 52, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 10751 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M.
, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC M. H. S. și G. R. A. R. SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 10751 din data de14 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis excepția prescripției extinctive, invocată de pârâta G. R. A. R. S.A., și în consecință s-a respins ca prescrisă cererea în pretenții introdusă față de această pârâtă de reclamantul L. M. D. . Totodată s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta S.C. M. H. S.R.L.,
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 20 mai 2012 și înregistrată sub dosar nr._, reclamantul L. M. D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. H. S.R.L. și G. R. A. R. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună următoarele:
în principal
, obligarea pârâtei de rândul 2, G. R. A. R. S.A., să plătească pârâtei de rândul 1,S.C. M. H. S.R.L., suma de 7.600,94 lei, cu dobânda legală aferentă, începând cu data de_ și până la achitarea integrală, la nivelul dobânzii de referință a BNR, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamant,
precum și a pârâtei S.C. M. H. S.R.L.-reclamantă în dosarul nr._ a Judecătoriei B. M., la fond și în recurs, precum și în cauza de față;
în subsidiar
, în ipoteza în care Sentința civilă nr. 8621 din 06 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B. M. ar rămâne irevocabilă și în urma recursului exercitat de reclamant, să fie obligată pârâta G. R. A. R. S.A. să-i plătească suma de 7.600,94 lei, dobânzi și toate cheltuielile de judecată ocazionate de reclamant în dosarul nr._, precum și în prezentul proces.
În motivare, a arătat reclamantul că între părți a avut loc o judecată anterioară, obiect al dosarului nr._ al acestei instanțe, reclamantă fiind
S.C. M. H. S.R.L., iar pârâți fiind reclamantul și societatea de asigurări, pe parcursul procesului reclamanta din acel dosar învederând că nu înțelege să se mai judece cu societatea de asigurări, astfel că, prin Sentința civilă nr. 8621 din 06 octombrie 2011 a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul evocat, a fost obligat către reclamanta din acel dosar la plata sumei de 7.600,94 lei, precum și la plata de dobânzi și cheltuieli de judecată.
A învederat reclamantul că suma de 7.600,94 lei la care a fost obligat, reprezintă costul reparațiilor efectuate de S.C. M. H. S.R.L. la autoturismul său, cu nr. de înmatriculare_, reparațiile fiind necesare urmare a producerii unui risc de asigurat.
În continuare, a arătat reclamantul că la data producerii accidentului auto avea calitate de asigurat, fiind titular al unei polițe de asigurare CASCO la
S.C. Roumanie Assurance Internationale S.A. B., iar reparațiile au fost efectuate la S.C. M. H. S.R.L., la alegerea asigurătorului, iar nu a sa, în prezent portofoliul de asigurări fiind preluat de S.C. G. R. .
A concluzionat reclamantul că, prin sentința anterior menționată, s-au nesocotit obligațiile asigurătorului față de asigurat, precum și drepturile sale procesuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1166, art. 1170, art. 2199 și următoarele Cod civil, și art. 274 Cod procedură civilă.
S-a propus proba cu înscrisuri, depunându-se alăturat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: Sentința civilă nr. 8621 din 06 octombrie 2011 a Judecătoriei B. M. ; acțiunea introductivă din dosar nr._ al Judecătoriei
M. ; invitația la conciliere; Încheierea nr. 2 din_ a Cabinetului av. Botizan L. (filele 7-12) și s-a solicitat atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._ .
Societatea de asigurări a depus întâmpinare (filele 23-24), invocând excepția prescripției extinctive, întemeiată pe dispozițiile art. 2519 alin. 1 Cod civil, Legea nr. 287/2009.
A arătat pârâta că dauna și reparația autovehiculului asigurat s-au produs în anul 2008, factura cu costul reparației fiind emisă în data de 04.2008, iar polița de asigurare fiind încheiată în anul 2008, cu valabilitate până la data de_ .
S-au invocat în continuare inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. M. H. S.R.L.
În sfârșit, s-a subliniat că reclamantul își invocă propria culpă în susținerea cererii și tinde la modificarea Sentinței civile nr. 8621 din 06 octombrie 2011 a Judecătoriei B. M., irevocabilă prin respingerea recursului în dosarul nr._ .
Prin cererea precizatoare depusă de reclamant la termenul din 10 octombrie 2012, s-a renunțat la judecată față de pârâta S.C. M. H. S.R.L. și s-a majorat câtimea obiectului cererii.
Asupra excepției prescripției extinctive, a expus reclamantul, prin apărător, concluzii de respingere, întemeiate pe faptul întreruperii prescripției urmare a introducerii cererii de chemare în judecată a societății de asigurare de către pârâta față de care a renunțat la judecată, hotărârea pronunțată rămânând irevocabilă la data de_ .
S-a învederat că a fost îndeplinită procedura concilierii directe, precum și că nu tinde la modificarea sentinței pronunțată împotriva sa, însă, deși nu a formulat cerere de chemare în garanție a asigurătorului, nimic nu-l împiedică să formuleze o cerere separat împotriva acestuia, în baza calității sale de asigurat.
La termenul din 14 noiembrie 2012 s-a depus de către reclamant dovada îndeplinirii procedurii prealabile (filele 51-52) și s-au pus concluzii asupra excepției extinctive invocată de pârâta societate de asigurare, care, la același termen, a depus note de ședință prin care a invocat ca temei de drept al excepției invocate dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 (filele 46- 49).
Examinând cererea sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, J. ecătoria, față de probele administrate, inclusiv cele din dosar nr. _
- atașat, și raportat la dispozițiile aplicabile, reține cele ce urmează:
Reclamantul L. M. D., conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în data de_ a fost implicat într-un accident rutier ale cărui urmări s-au materializat în avarierea autovehiculului ce îl conducea, acestuia fiindu-i eliberată autorizația de reparație seria ARA nr. 1056841 din_, în baza căreia S.C. M. H. S.R.L. a efectuat reparațiile al căror cost este înscris în factura nr. 1124451 din_ (filele 6-11 dosar atașat), în cuantum de 7.600,94 lei.
Necontestată fiind de către societatea de asigurări pârâtă, se reține calitatea reclamantului de asigurat, în baza unei polițe de asigurare CASCO, valabilă la data producerii riscului asigurat, polița expirând la data de_, de asemenea necontestată în cauză (filele 23-24, întâmpinarea pârâtei), astfel că faptele necontestate vor fi reținute ca dovedite.
În baza poliței de asigurare reclamantul se putea îndrepta împotriva asigurătorului cel mai târziu la data de_, cea a împlinirii termenului de 2 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripția extinctivă, potrivit cărora: "Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 22";.
Reclamantul nu a dovedit că a solicitat asigurătorului despăgubiri pentru dauna suferită înăuntrul termenului referit, afirmând că prescripția a fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată introdusă de societatea care a efectuat reparațiile la autovehiculul asigurat și care a emis factura ce constată obligația de plată a sumei de 7.600,94 lei pretinsă de emitent reclamantului.
Conform dispozițiilor art. 16 din decretul evocat, aplicabil față de data riscului asigurat (_ ): "Prescripția se întrerupe:
prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția.
prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea";.
Prin urmare, introducerea unei cereri de chemare în judecată are efect întreruptiv asupra curgerii termenului prescripției extinctive, dar numai dacă este introdusă de titularul dreptului la acțiune împotriva celui obligat în raportul dedus judecății.
Dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. s-a format pe baza cererii introduse de S.C. M. H. S.R.L. împotriva reclamantului din prezenta cauză și a societății de asigurare, cu privire la aceasta din urmă renunțându-se la judecată în cursul procesului, prin cererea precizatoare depusă la termenul din_ .
Societatea de asigurare față de care s-a renunțat la judecată, până la momentul renunțării, nu a recunoscut dreptul reclamantului (filele 19-35, doar atașat), învederând că urmează a verifica dacă a existat poliță de asigurare valabilă (fila 46, dosar atașat).
Având calitate de pârât în cauza de mai sus, reclamantul a rămas în pasivitate față de cererea de renunțare la judecată cu privire la societatea de asigurare, formulând numai la data de_ o cerere prin care invocă lipsa calității sale procesuale, precum și transmiterea acestei calități "în sarcina S.C. Ardaf S.A.";, solicitând instanței să ia act de cererea de introducere în cauză, formulată de acesta din urmă (filele 59-60, dosar atașat.
A invocat reclamantul, tot în calitatea sa de pârât în cauza evocată, excepția prescripției dreptului la acțiune a societății reclamante din acea cauză
(fila 62), ambele excepții fiind respinse prin Sentința civilă nr. 8621 din 06 octombrie 2011.
Este adevărat că formularea unei cereri de chemare în garanție reprezintă numai o facultate a părților originare dintr-un proces, iar nu o obligație, partea interesată a formula o astfel de cerere incidentală având posibilitatea de a se îndrepta împotriva celui ce este obligat față de ea, si pe cale principală, astfel cum a susținut reclamantul, însă exercitarea acțiunii, indiferent de calea aleasă, se impune a fi făcută cu respectarea condițiilor de exercitare, printre care se numără și aceea privind termenul în care se exercită dreptul la acțiune.
Potrivit art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958: "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită";.
Dreptul la acțiune al asiguratului, rezultat dintr-un contract de asigurare, este un drept ce intră în conținutul raportului născut din contractul de asigurare, astfel că este supus prescripției reglementate de art. 3 alin. 2 din legea evocata, iar nașterea lui s-a produs la data producerii riscului asigurat, și anume_, astfel că putea fi exercitat cel mai târziu la data_ .
Reclamantul a formulat cererea împotriva societății de asigurări la data de_, deci în afara termenului de prescripție extinctivă.
Raportat la considerentele expuse, în baza textelor legale precitate, a fost admisă excepția prescripției extinctive și respinsă cererea în despăgubire formulată de reclamant.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta S.C. M. H. S.R.L., conform art. 246 Cod procedură civilă, având în vedere cererea de renunțare formulată de reclamant.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, a fost respinsă și cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul L. M. D., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, se arată în esență că, în mod nelegal, prima instanță a respins ca prescrisă cererea în pretenții formulată, în condițiile în care accidentul s-a produs în septembrie 2008, reclamantul a anunțat în termenul legal producerea evenimentului la asigurător, acesta întocmind dosarul de daune nr. MS 059/2008, conform declarației sale, a autorizației de reparații emisă de poliție, a constatărilor și fotografiilor realizate, acte ce nu au fost solicitate de instanța de fond.
Cum asigurătorul l-a îndrumat pe reclamant să se prezinte la unitatea service agreată de acesta, respectiv S.C. M. H. S.R.L., acesta a dus autoturismul la acest service, unde s-a emis comanda de reparație, a fost remediat bunul, iar, conform procedurii, după aceste momente, se întocmeau devizul de lucrări și factura pe seama asiguratului, ce se trimeteau direct
asigurătorului de către unitatea service, reclamantul, primind autoturismul remediat, nu a avut cunoștință despre neefectuarea plății de către asigurător către S.C. M. H. S.R.L..
Abia după acționarea în judecată a sa de către unitatea service S.C. M.
H. S.R.L. în dosarul_, reclamantul a aflat că reparațiile nu au fost achitate de către asigurător.
Întrucât, prin sentința civilă nr. 8621 din data de 06 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, rămasă irevocabilă la data de_, recurentul L. M. D. a fost obligat să plătească S.C. M.
H. S.R.L contravaloarea reparațiilor, abia de la această dată a rămânerii irevocabile a acestei hotărâri începe să curgă termenul de prescripție.
În drept s-au invocat prev. art. 304 pct.7-9 cod pr.civ., art.312 alin.3 și 5 cod pr.civ.
G. R. A. R. S.A., prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, acțiunea fiind prescrisă raportat la dispozițiile art. 2519 cod civil, dar și art. 3 alin.2, art.7 alin.1 și art. 16 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, față de data cererii de chemare în judecată dar și data accidentului invocat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
În speță, reclamantul a sesizat judecătoria, conform precizării acțiunii din data de_, cu o acțiune în despăgubiri, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 7600,94 lei debit, cu dobânda legală aferentă de la data de_ și până la plata efectivă dar și a sumei de 1567 lei cheltuieli de judecată, sume la care reclamantul a fost obligat să le plătească S.C. M. H. S.R.L, conform sentinței civile nr. 8621 din data de 06 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, rămasă irevocabilă la data de_ .
Se susține faptul că, potrivit înțelegerii avute cu pârâtul-asigurător CASCO, acesta din urmă, după avizarea daunei și repararea autoturismului de către unitatea service agreată de acesta, urma să achite contravaloarea reparațiilor direct către unitatea service iar nu către reclamantul asigurat, fapt ce nu s-a realizat, ascunzând această situație, necomunicând către reclamant neefectuarea plății, în condițiile în care unitatea service a eliberat reclamantului autoturismul remediat.
Acest fapt a determinat obligarea reclamantului la plata către unitatea service a contravalorii reparațiilor, urmarea acțiunii civile promovate la data de_ sub nr. dosar_ al Judecătoriei B. M. de către această unitate service S.C. M. H. S.R.L, conform sentinței civile nr. 8621 din data de 06 octombrie 2011.
Astfel se invocă, pe de o parte, existența unor cauze de natură contractuală ori uzanțe, conform cărora plata despăgubirilor se făcea de asigurător direct unității service agreată de acesta, iar pe de altă parte,
neîncunoștiințarea formală a asiguratului de către asigurător despre refuzul de plată a despăgubirii, conform convenției, fapt ce l-a pus pe reclamant în imposibilitate să acționeze.
Totodată se invocă faptul că inspectorul de daune a confirmat înștiințarea evenimentului asigurat în termenul prevăzut de convenția părților, dar și faptul că societatea pârâtă a întocmit dosarul de daune, existând atât autorizație de reparație emisă de poliție, cât și constatările asigurătorului, inclusiv fotografii, iar factura de reparații emisă de unitatea service era trimisă de aceasta direct asigurătorului pentru efectuarea plății, documente ce nu au intrat în posesia reclamantului.
În mod corect prima instanță a reținut că, în materia asigurărilor, termenul de prescripție este de doi ani prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, iar conform art.16 din acest decret, pentru a produce efectul întreruptiv al prescripției, cererea de chemare în judecată trebuie să fie introdusă de titularul dreptului la acțiune împotriva celui obligat în raportul dedus judecății, și să fie admisă printr-o hotărâre definitivă, ori, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei B. M., invocat de recurent, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, prin sentința civilă nr. 8621 din data de 06 octombrie 2011 pronunțată în acest dosar instanța a dispus următoarele:
"Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL SA, invocată prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta SC M. H. S., cu sediul în B. M. bd.
B., nr. 49E, jud. M., în contradictoriu cu pârâta SC ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL SA, cu sediul în B., str. Gh. P., nr. 58-60, sector 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. M. D., invocată prin întâmpinare.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea reclamantei SC M. H.
S., cu sediul în B. M. bd. B., nr. 49E, jud. M., la judecata cererii introduse împotriva pârâtei G. R. A. R. SA - SUCURSALA B. M. (fosta SOCIETATEA A. R. ARDAF S.A.), cu sediul în B. M., str. Transilvaniei, bl. 6, ap. 3, jud. M. .
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanta SC M. H. S., cu sediul în B. M. bd. B., nr. 49E, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul L. M. D., domiciliat în S. M., str. I., bl. 11A, sc. B, ap. 32, județul M. .
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 7600,94 lei, reprezentând debit, cu dobânda legală aferentă calculată la nivelul dobânzii de referință a BNR, de la data introducerii cererii (_ ) și până la plata integrală.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.";
consideră, însă, contrar celor reținute de judecătorie, că nașterea dreptul la acțiune al asiguratului trebuia analizată în funcție de condițiile contractului de asigurare, iar nu numai de data producerii riscului asigurat.
Din coroborarea dispozițiilor art. 8, 9, 20 alin.3, 24 din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în R. ( în vigoare la
data producerii pagubei), în cazul asigurărilor facultative,
avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și
plata despăgubirilor
ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile
contractului de asigurare.
Rezultă că, în speță, fiind vorba de o asigurare facultativă, avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile contractului de asigurare.
În virtutea rolului activ al judecătorului, astfel cum acesta este reglementat prin art. 129 C.pr.civ., acesta are dreptul și obligația de a ordona dovezile pe care le socotește utile pentru aflarea adevărului, în afara probelor propuse de părți și uneori chiar împotriva susținerilor comune ale părților, dar doar în condițiile respectării celorlalte principii ale dreptului procesual civil, urmând a se verifica în primul rând ca proba dispusă să îndeplinească cumulativ condițiile de admisibilitate și, în al doilea rând, să fie pusă în discuția părților pentru a nu se aduce atingere principiului contradictorialității și a dreptului de apărare.
În speță nu s-au administrat probele necesare, nefiind depus în probațiune dosarul de daune, ori contractul de asigurare, pentru a se analiza obligațiile contractuale ale părților.
Astfel cum reiese din cuprinsul acestei sentințe, instanța de fond nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat cu privire la cererile în probațiune formulate de reclamant prin acțiunea introductivă, respectiv "depunerea dosarului de daune";și implicit, a contractului de asigurare. Omițând a se pronunța asupra probelor propuse de recurent, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pronunțând o hotărâre susceptibilă de a fi casată.
Analizarea prescripției dreptului material la acțiune presupune verificarea existenței dreptului supus prescripției, stabilirea datei de la care a început și a datei la care s-a împlinit prescripția, eventualele cauze și condiții de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției iar, în cauză, reclamantul a formulat susțineri în ceea ce privește existența unor cauze ce determină stabilirea datei de la care a început prescripția, care presupun administrarea unor probe pentru stabilirea acestor situații de fapt.
De aceea, față de susținerile reclamantului privind existența unor cauze de natură contractuală, ori uzanțe, conform cărora plata despăgubirilor se făcea de asigurător direct unității service agreată de acesta sau existența obligației asigurătorului de a încunoștința asiguratul despre refuzul de plată, este necesar a se analiza clauzele contractuale cu privire la existența ori inexistența unor termene sau condiții stabilite de părțile contractuale pentru plata despăgubirilor, respectiv limitele și termenele convenite, respectarea de către părți a acestora. Trebuia verificat dacă aceste termene au expirat și dacă respectivele condiții s-au realizat, dacă cererea de despăgubire a fost avizată, dacă obligația asigurătorului era aceea de a plăti direct către persoanele
juridice agreate de asigurător să execute lucrări de reparații la vehiculele avariate, după prezentarea documentelor de reparații. De asemenea se impunea a se verifica dacă prin atitudinea asigurătorului a creat impresia greșită asiguratului că despăgubirea a fost plătită direct unității service, dacă exista obligația formală de încunoștiințare a asiguratului despre refuzul de plată, dacă, în funcție de acestea, momentul arătat în care reclamantul a luat la cunoștință despre neplata contravalorii reparației autoturismului său poate ori nu poate reprezenta momentul de începere al cursului termenului de prescripție.
Pentru aceasta, prima instanță, trebuia să solicite contractul de asigurare și dosarul de daune și, în funcție de aceste probe să analizeze prescripția.
Totodată trebuia analizat dacă nu se impunea administrarea unor probe suplimentare, inclusiv audiere de martori, eventual administratorul unității service, pentru a se verifica susținerile reclamantului privind uzanța dintre asigurător și unitatea service agreată de acesta, referitor la efectuarea plății contravalorii reparațiilor direct către service-ul agreat.
Prin urmare, în speță, pronunțarea asupra prescripției dreptului la acțiune nu este posibilă pe baza lucrărilor dosarului, fiind necesare verificări ale împrejurărilor de fapt invocate, prin administrarea probelor ce se impun, conform celor reținute și în funcție de acestea să se stabilească împlinirea sau neîmplinirea termenului de prescripție.
Or, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele invocate de reclamant ,- motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul reclamantului la un proces echitabil. În aceste condiții, recurentului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Reținând că instanța de fond nu a analizat susținerile recurentului, nu s-a pronunțat asupra cererilor în probațiune ale acestuia, nu a avut rol activ în soluționarea cauzei, urmează să admită recursul, în cauză fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 304 pct.5 și 9 Cod proc. civ., va casa sentința și, făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu îndrumarea pentru completul învestit cu soluționarea cauzei de a se pronunța cu privire la cererile în probațiune formulate în cauză, în condițiile legii( depunerea dosarului de daună și a contractului de asigurare), și de a analiza oportunitatea administrării probelor considerate necesare, utile, concludente și pertinente soluționării excepției invocate, ținând seama și de dispozițiile art.8 din Legea nr. 136/1995, conform cărora în cazul asigurărilor facultative, avizarea și constatarea
producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata
despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectue ază în condițiile contractului
de asigurare,
pronunțându-se asupra prescripției dreptului la acțiune în urma
analizării respectării condițiilor contractuale privind plata despăgubirii și în urma verificării împrejurărilor de fapt invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de L. M. D., cu domiciliul în B. M., str.
I., bl. 11A, sc. B, ap. 52, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10751 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. ,pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. C.G. / Tred. C.G.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND E. M. S.
| ← Încheierea civilă nr. 471/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 6297/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
