Încheierea civilă nr. 471/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. unic _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11556
ÎNCHEIEREA CIVILĂ nr. 471/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16 septembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 4810/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N., în dosar nr. _
, formulate de către recurenta S.C. M. P. S.R.L.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-l avocat Răzvan Neamțu, cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cererea de suspendare a executării, se soluționează în Camera de Consiliu, potrivit art. 300 alin. 3 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că a fost consemnată cauțiunea în cuantum de 5.000 lei, stabilită în sarcina recurentei.
Reprezentantul recurentei, întrebat fiind dacă mai are cereri prealabile de formulat, anterior acordării cuvântului asupra cererii de suspendare, învederează că art. 21 pct. 2 din contractul existent la dosar prevedea necesitatea stingerii, prin compensare, a tuturor obligațiilor dintre părți, sens în care, depune la dosar declarația de înscriere la masa credală a S.C.
MINIMAX DISCOUNT S.R.L., aflată la rândul său în insolvență, a societății pe care o reprezintă. . apreciază că aspectul învederat prezintă importanță pentru soluționarea cererii de suspendare.
Nemaifiind aspecte prealabile de invocat, tribunalul acordă reprezentantului recurentei cuvântul în susținerea cererii de suspendare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, apreciind că, atâta timp cât instanța de fond se pronunță prin încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare. De asemenea, reprezentantul recurentului solicită instanței de recurs să aibă în vedere faptul că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității întrucât, în cuprinsul motivării se face referire la faptul că partea ce o reprezintă ar fi invocat excepția neexecutării contractului, aspect ce nu se regăsește menționat nici în cuprinsul dezbaterilor orale consemnate, nici în notele scrise. Un alt principiu încălcat de către instanța de fond, în opinia reprezentantului recurentei, este cel al disponibilității întrucât, prima instanță a acordat mai mult decât s-a solicitat, dovadă fiind dispozitivul hotărârii în cuprinsul căruia se pronunță cu privire la cheltuieli de judecată a căror dovadă nu se regăsește la dosar și care nu au fost solicitate de către reclamantă.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.4810/12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de
1
reclamanta SC M. R. S. prin lichidator R. I. SS împotriva pârâtei SC M. P. S., dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de
52.080 lei cu titlu de debit restant și la plata sumei de 698 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 29 martie 2013 a formulat recurs și cerere de suspendare a hotărârii pronunțate de prima instanță pârâta SC M. P. S., solicitând suspendarea executării acesteia până la soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii, în condițiile prev. de art.300 alin.2 C.pr.civ.
În motivarea cererii de suspendare a executării sentinței recurate pârâta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate în cauză și a soluționat litigiul cu nerespectarea principiului contradictorialității, pronunțându-se și plus petita, fiind acordate cheltuieli de judecată în condițiile în care acestea nu au fost solicitate.
În plus, s-a arătat că reclamanta este supusă procedurii falimentului și că la masa credală sunt înscrise creanțe privilegiate în cuantum net superior sumei de 52.080 lei, creanță pe care recurenta ar avea-o împotriva intimatei în ipoteza în care s-ar admite recursul. Ori, în aceste condiții întoarcerea executării silite ar fi o procedură rămasă fără nici o finalitate, fiind practic imposibilă recuperarea efectivă de la SC M. R. S. a sumelor eventuale ce s-ar executa în baza sentinței pronunțate de judecătorie anterior pronunțării instanței asupra căii de atac declarate.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii se susține că prima instanță s- ar fi pronunțat asupra unei excepții de neexecutare a contractului care nu a fost niciodată invocată și pusă în discuția părților și că suspendarea ar fi o măsură vremelnică și nu ar implica prejudecarea recursului, astfel încât cererea ar fi pe deplin fondată.
Analizând cererea de suspendare a executării sentinței pronunțate de prima instanță în condițiile reglementate de disp. art.300 alin.1-3 C.pr.civ., instanța a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a unei cauțiuni, obligație pe care partea a îndeplinit-o, făcând dovada achitării sumei stabilite în sarcina sa în termenul stabilit.
Drept urmare, se constată că a fost îndeplinită condiția prealabilă pe care o reglementează alineatul 3 al art.300, în condițiile în care legiuitorul a stabilit că suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se stabilește de instanță, după ascultarea părților în camera de consiliu.
Prin raportare la prevederile alineatului 2 al art.300 tribunalul constată că legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței învestită cu soluționarea recursului suspendarea executării hotărârii recurate în acele situații în care apreciază că, prin raportare la disp. art.403 alin.3 și 4, ar exista urgență în cauză, suspendarea putându-se dispune până la soluționarea căii de atac a recursului pentru a se evita producerea unor consecințe care ar fi imposibil de remediat sau greu remediabile pentru partea care formulează cererea.
În cazul în speță, prin sentința a cărei executare se solicită a se suspenda s-a stabilit în sarcina pârâtei titulară a cererii de suspendare a executării obligația de plată a sumei de 52.080 lei cu titlu de debit restant și a sumei în cuantum de 698 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei SC
M. R. S. aflată în procedura falimentului.
Fără a analiza motivele de recurs invocate în cadrul căii de atac, care vor fi analizate cu ocazia soluționării acesteia, tribunalul va avea în vedere faptul că se invocă nerespectarea principiului contradictorialității și pronunțarea instanței plus petita, precum și faptul că reclamanta se află în procedura falimentului, situație față de care punerea în executare a sentinței urmată de
2
întocmirea planului de distribuire și a raportului asupra fondurilor, pași prevăzuți de procedura insolvenței, ar avea drept consecință distribuirea sumei stabilite în sarcina recurentei cu titlu de despăgubiri către terțe persoane fizice sau juridice, prin raportare la tabelul definitiv al creanțelor astfel cum a fost întocmit în cadrul procedurii insolvenței SC M. R. S. .
În aceste condiții, recuperarea de către reclamantă a sumei la care a fost obligată prin sentința pronunțată de prima instanță, în situația eventuală a admiterii recursului, ar implica formularea unei cereri de întoarcere a executării împotriva unei persoane juridice aflate în procedura falimentului la momentul actual, procedură care s-ar putea finaliza, față de celeritatea cu care s-ar impune a se derula prin raportare la dispozițiile Legii nr.85/2006.
Or, consecința finalizării procedurii falimentului, în condițiile legii speciale, prin raportare la disp. art.132, ar fi radierea reclamantei SC M. R.
S. din evidențele registrului comerțului și, implicit, lipsirea acesteia de capacitate procesuală de folosință și exercițiu.
În aceste condiții, tribunalul consideră că se justifică a se dispune suspendarea executării hotărârii pronunțate de prima instanță, față de necesitatea soluționării căii de atac a recursului și posibilitatea teoretică a modificării hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul respingerii pretențiilor reclamantei, precum și față de faptul că, această soluționare implică timp, ca de altfel și o eventuală întoarcere a executării silite, existând riscul de finalizare a procedurii falimentului și imposibilitate a recurentei de a recupera suma stabilită în sarcina sa cu titlu de debit restant în favoarea reclamantei.
Pe cale de consecință, prin raportare la disp. art.300 alin.1-3 C.pr.civ., coroborate cu prev. art.403 alin.3 și 4 C.pr.civ., tribunalul va admite cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.4810/12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, până la soluționarea recursului declarat de pârâta SC M. P. S. împotriva acestei sentințe.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Admite cererea formulată de recurenta SC M. P. S. în contradictoriu cu intimata SC M. R. S. și, în consecință:
Dispune suspendarea executării sentinței civile nr.4810/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, până la soluționarea recursului declarat de recurenta SC M. P. S. .
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. H. M. | C. | B. | C. | C. N. N. |
Red.CC/MM 2 ex./_
3
| ← Decizia civilă nr. 908/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 465/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
