Decizia civilă nr. 240/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/R/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G.
JUDECATOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
S-au luat spre examinare recursul declarat de recurentul B. I. F., în contradictoriu cu intimata SC E.ON E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 17752/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. - Napoca, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-na avocat P. Pârlea în reprezentarea intereselor recurentului, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței dacă are cunoștință când a fost schimbat contorul de gaz, de ce anume și dacă deține un proces verbal încheiat în acest sens, reprezentanta recurentului arată că nu deține un astfel de proces verbal de schimbare a contorului întrucât nu i s-a eliberat clientului său un astfel de proces verbal menționând că din discuțiile avute cu clientul său i-a comunicat faptul că acest contor de gaz era unul defect și i-a sesizat pe cei de la E.On Gaz care au venit și i-au schimbat contorul însă nu au lăsat nici un act referitor în acest sens. Precizează că în acest moment că recurentul nu are contor în apartament. De asemenea la întrebarea instanței dacă deține dovezi referitor la cele susținute, respectiv sesizările făcute către E.On Gaz, reprezentanta recurentului arată că sesizările s-au făcut oral și nu a înregistrat nicio sesizare în scris.
Reprezentanta recurentului arată că susține recursul astfel cum a fost formulat și nu are cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
T. ul nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantei recurentului cuvântul pentru dezbaterea recursului pe fond.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Consideră că i-a fost încălcat recurentului dreptul la apărare garantat de legile române, întrucât i-a fost respinsă cererea de acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător și nu a fost nici amânată pronunțarea hotărârii pentru a depune concluzii scrise. Menționează de asemenea că recurentul și-a arătat disponibilitatea să achite facturile restante, însă nu i s-a explicat de unde provine un consum de 46.005,18 kwh pentru o perioadă de o lună de zile. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 17752/2012 pronunțată la 19 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. -Napoca, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E.ON E. R. S.A., în contradictoriu pârâtul
B. I. F., și s-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 5655,01 lei, cu titlu de debit restant, reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate pentru lunile aprilie-decembrie 2010, ianuarie, februarie, mai, iulie, septembrie, decembrie 2011, februarie 2012, data emiterii facturilor. Instanța a respins capătul de cererea accesorie a reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, ca nefondat. S-a mai dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 453,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că între părți au existat relații comerciale, că reclamanta și-a îndeplinit obligația de furnizare a gazelor naturale, a facturat consumul și penalitățile de întârziere. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere directă, în condițiile prevăzute de art. 7201 și urm. C. Proc. Civ., depunând în acest sens și procesul verbal întocmit în urma procedurii prealabile, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 8-10.
În speță, pârâtul nu a făcut dovada că a efectuat vreo altă plată în contul reclamantei pentru facturile emise, deși instanța asimilează poziția procesuală a pârâtului, care deși legal citat nu s-a prezentat în instanță în vederea administrării probei cu interogatoriul propus din oficiu, cu un început de dovadă scrisă ce se coroborează cu întreg materialul probator existent la dosar - înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă.
Pentru motivele de mai sus, instanța de fond a constatat că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului reprezentând consumul de gaze naturale conform facturilor înainte menționate și văzând dispozițiile art.969 alin.1 C.civ., care consacră principiul forței obligatorii a contractului pentru părțile contractante, a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit întocmai obligația de furnizare a gazelor naturale, în schimb pârâtul nu și-a executat obligația de a plăti contravaloarea acestora.
Cât privește debitul accesoriu - penalități de întârziere, instanța de fond a reținut că acesta nu reprezintă o creanța certă, lichida si exigibilă, în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, iar simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere, nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului, art. 969 C. Civ, în cazul de față fiind vorba de un act unilateral de voință al creditorului, neasumat de către debitor.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs recurentul B. I. F., solicitând casarea în întregime a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința civilă nr. 17752/2012, instanța de judecată a admis în parte cererea de chemare în judecată și m-a obligat pe subsemnatul recurent la plata sumei de 5655,01 lei, cu titlu de debit restant și la plata cheltuielior de judecată în cuntum de 453,30 lei, respeingând capătul de cerere accesoriu privind penalitățile de întârziere ca nefondat. Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței, recurentul a depus cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, dar instanța de judecată a respins cererea, deoarece a considerat că de la momentul la care a fost citat,_ și până la termenul de judecată,_, a trecut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
In ceea ce privește acest refuz al instanței de acordarea a unui termen în vederea angajării unui apărător, recurentul menționează faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de legile române, respectiv de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, are dreptul la angajarea unui avocat care să îi apere interesele și care să îl reprezinte în fața instanței de judecată. Dacă până la termenul din data de 19 septembrie 2012 nu a reușit să îmi angajez un apărător, nu înseamnă că acest drept îi va fi refuzat, cu atât mai mult cu cât a mai fost un termen de judecată, despre care el nu a fost înștiințat și prin urmare, dreptul la apărare este un drept garantat de Constituția României. Instanța a reținut că din actele depuse la dosar de către reclamantă, că nu și-ar fi îndeplinit obligația de a achita presupusele facturi restante pe care le-ar fi avut.
Recurentul a mai arătat că a fost de mai multe ori la sediul reclamantei din C.
-Napoca pentru a ajunge la o înțelegere cu aceasta, dar de fiecare dată i s-a spus doar că are de achitat o anumită sumă de bani, fără ca reclamanta să fie de acord cu o posibilă eșalonarea a acesteia. De altfel, nelămurirea sa cea mai mare provine de la emiterea facturii echivalentă pentru perioada_ -_, perioadă în care reclamanta a stabilit în sarcina sa un debit de 5.226,57 lei, factură aferentă apartamentului nr. 4 din localitatea F., str. H., nr. 55, bl. A20, jud. C. .
Pentru perioada_ -_ reclamanta a stabilit un consum de gaze naturale de 14.375,310 kWh, iar pentru perioada_ -_ un consum de gaze naturale de 31.629,870 kWH. Este imposibil să nu se întrebe cum este posibil ca pentru o perioadă de nici o lună de zile, consumul de gaze naturale aferent unui apartament de bloc să fie de 46.005,18 kWh. La o citire mai atentă a facturilor depuse de către reclamantă, se poate constata, că doar pentru perioada_ -_ consumul de gaze naturale este de 46.005,18 kWh, în rest, cantitatea de gaze naturale consumate era de aproximativ 400 kWh pe lună. Din toate aceste date coroborate, rezultă că reclamanta a emis factura nr. 10206641861, fără citirea contorului și pentru a acoperi pagubele suferite de la alți consumatori.
Recurentul a mai arătat că a încercat să poarte o discuție cu reprezentanții reclamantei și să le arate că nu este posibil ca pentru o lună de zile un apartament de bloc să consume 46.005,18 kWh, dar încercările sale s-au lovit de un refuz categoric în ceea ce privește această sumă. Chiar și instanța de judecată nu a verificat consumul aferent facturilor pentru a observa diferențele enorme între factura mai sus menționată și celelalte facturi pe care reclamanta le-a depus în probațiune. A mai arătat recurentul că la solicitarea sa a venit la un moment dat și a schimbat contorul de gaz, fără a avea însă acte doveditoare în acest sens. Deși și-a arătat disponibilitatea să achite facturile restante, dar să i se explice de unde acel consum de 46.005,18 kWh pentru o perioadă de o lună de zile, însă de fiecare dată, reprezentanții reclamantei s- au arătat intransigenți și au solicitat plata aferentă consumului mai sus menționat, cu toate că acest consum era imposibil a se realiza într-o lună de zile. Faptul că Judecătoria Cluj-Napoca i-a respins cererea de amânare pentru angajarea unui apărător, i-a adus grave prejudicii, deoarece nu și-a putut formula apărarea și să arate instanței abuzurile comise de către reclamantă, respectiv să demonstrezr că era imposibil ca într-o lună de zile să consume 46.005,18 kWh. Dacă i s-ar fi acordat un termen de judecată, așa cum era normal într-o țară în care se respectă drepturile cetățenilor și în special cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, recurentul arată că și-ar fi pregătit apărarea și ar fi arătat instanței anomaliile cuprinse în facturile reclamantei. Acest drept al său a fost încălcat și instanța l-a obligat la plata sumei de 5.655,01 lei, considerându-l unicul vinovat de neplata
facturilor, fără a face o comparație între facturi și a observa consumul exagerat de mare pe care reclamanta l-a facturat, fără o bază reală.
Intimata S.C. E.ON E. R. S.A., legal citată nu s-a prezentat la dezbateri și nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea civilă nr.34/R/2013 pronunțată la_ de Tribunalul Cluj - Sectia civilă în dosarul nr._, a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Dosarul a fost înaintat acestui din urmă tribunal la_ .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În mod corect a respins prima instantă cererea de amânare formulată de către recurentul B. I. F., având calitatea de pârât la fond, fată de împrejurarae că acesta a fost citat la_, iar termenul de judecată era fixat pentru_ . În acest sens si tribunalul apreciază că o perioadă de peste trei luni este în mod obiectiv si general mai mult decât suficientă pentru angajarea unui apărător, iar recurentul nu a invocat prin cererea de amânare adresată primei instante nici un motiv pentru care nu a fost în măsură să îsi angajeze un apărător până la acea dată, motiv cu privire la care să se poată verifica dacă este sau nu întemeiat si dacă poate justifica sau nu lipsa de apărare invocată de către pârât.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 156 alin. 1 Cod proc.civ., ";instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată";. Or, lipsa de apărare invocată de către recurent prin cererea de amânare adresată de către acesta primei instante nu a fost deloc motivată.
Fată de acestea, tribunalul constată că nu se poate retine încălcarea de către prima instantă a prevederilor art. 6 din CEDO si nici ale art. 156 alin. 1 Cod proc.civ., dreptul la apărare al recurentului nefiind încălcat, în conditiile în care aceasta a avut la dispozitie timpul necesar pentru a-si asigura reprezentarea prin avocat la termenul de judecată fixat, fiind înstiintat, prin citatie, cu mai mult de trei luni înainte de termenul de judecată cu privire la data fixată pentru acesta, iar art. 156 alin. 1 Cod proc.civ. instituind posibilitatea amânării solutionării cauzei, iar nu o obligatie a instantei în acest sens, în cazul în care cererea de amânare este motivată pe lipsa de apărare.
Dreptul la apărare al recurentului a fost asigurat prin faptul că a fost citat pentru termenul de judecată fixat, acesta primind citatia cu trei luni înainte de termen, si prin faptul că acesta avea posibilitatea să invoce existenta unor motive temeinice care l-au împiedicat să îsi angajeze un apărător în timpul de la primirea citatiei si până la termenul de judecată, conferită de dreptul intern, respectiv de art. 156 Cod proc.civ., posibilitate de care însă recurentul nu a făcut uz în fata instantei de fond, dealtfel nici prin recursul formulat neînvederând de ce nu si-a putut angaja apărător până la termenul de judecată pentru care a fost legal citat. În acest sens retine că dreptul la apărare nu poate fi exercitat abuziv, în scopul tergiversării solutionării cauzei, si că reclamantul are la rândul său în procesul civil garantat dreptul la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat tot de art. 6 din CEDO, ceea ce împiedică amânarea solutionării cauzei doar pentru că una dintre părti a ales să nu-si exercite din timp propriile drepturi procesuale.
Totodată, nu prezintă relevantă sub acest aspect împrejurarea că înaintea termenului pentru care recurentul a fost legal citat în fata primei instante, a mai fost un termen pentru care acesta nu fusese legal citat, de vreme ce la acel termen prima instantă nu a luat nici o măsură, ci a dispus amânarea cauzei în vederea legalei citări a recurentului.
În ce priveste fondul litigiului, retine că în mod legal si temeinic a retinut prima instantă obligatia recurentului de plată a contravalorii facturilor fiscale emise de către intimată, fată de dispozitiile art. 969 Cod civ. privind forta obligatorie a contractului. Împrejurarea că una dintre facturi priveste un consum foarte mare nu poate justifica prin ea însăsi înlăturarea obligatiei recurentului de plată a contravalorii acesteia, câtă vreme recurentul nu a făcut dovada contestării acestei facturi si nu a probat faptul că factura nu corespunde consumului de gaz ci unor alte împrejurări pentru care nu poate fi chemat să răspundă.
Astfel, desi recurentul a învederat că a fost de mai multe ori la sediul intimatei, acesta nu a făcut dovada înregistrării unei reclamatii privind costul ridicat al facturii. Nici împrejurarea schimbării contorului de către intimată ori a faptului că acesta era defect, invocate de către recurent, nu au fost probate de către acesta, desi sarcina probei sub acest aspect îi revenea acestuia, fată de prevederile art. 1169 Cod civ., de vreme ce intimata îsi dovedise propriile pretentii prin depunerea facturilor la dosar. În acest sens, recurentul nu se poate prevala de propria culpă, constând în aceea că nu a înteles să îsi angajeze un apărător sau să se prezinte la termenul de judecată pentru care fusese legal citat, în vederea formulării cererilor în probatiune si a apărării fată de cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul B. I.
F. în contradictoriu cu intimata SC E.ON E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 17752/2012 pronunțată la 19 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C.
-Napoca, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul B. I. F. în contradictoriu cu intimata SC E.ON E. R. SA împotriva sentinței civile nr. 17752/2012 pronunțată la 19 septembrie 2012 în dosarul_ al Judecătoriei C. - Napoca, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C. G. V. L. O. S. I. F. B.
În concediu de odihnă În concediu de odihnă În concediu de odihnă
semnează loctiitor presedinte semnează loctiitor presedinte semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: Fărcas-Hîngan G. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 2414/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 908/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
