Sentința civilă nr. 2414/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2414/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de către reclamanta S.C. D. F.
prin lichidator judiciar Rus D. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. N. C. S.A., având ca obiect pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar următoarele înscrisuri:
la data de 24 septembrie 2013, din partea pârâtei S.C. N. C. S.A., concluzii scrise;
la data 25 septembrie 2013, din partea reclamantei S.C. D. F. S.R.L., concluzii scrise;
De asemenea, se constată că dezbaterile pe fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013, care este parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus reclamanta SC D. F. S., în faliment, prin lichidator judiciar RUS D. N., a chemat-o în judecată pe pârâta SC N. C. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.063.065,99 lei, din care suma de 18.004,70 lei contravaloare parțială a facturii nr. 87/31 mai 2010 emisă în baza contractului nr. 7392/2009, 120.612,60 lei debit restant aferent facturii nr. 96/_ emisă în baza aceluiași contract, precum și suma de 499.909,70 lei penalități de întârziere aferente facturilor emise și neîncasate, calculate de la data scadenței și până la data plății debitului, iar pentru sumele neachitate penalitățile calculate până la data de_ .
Aceeași pretenție include și suma de 328.600 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor pentru calamitățile executate și acceptate de beneficiarul final al lucrării, suma de 95.939 lei reprezentând daune interese constând în comisionul datorat administratorului judiciar pentru promovarea cererii de chemare în judecată și suma de 1.452,82 lei penalități de întârziere aferente facturilor nr. 48/_, 53/_ 9, 58/_ și 63/_, facturi emise în baza contractului nr. 4478/_, achitate cu întârziere de către pârâtă.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că între pârâtă și Comuna Rus s-a încheiat la data de 6 octombrie 2009 contractul nr. 2448, având ca obiect "Amenajare Vale Iapa pentru apărare împotriva inundațiilor în comuna Rus, județul Sălaj";, pârâta având calitatea de antreprenor și comuna calitatea de beneficiar.
Ulterior, în vederea realizării lucrărilor pârâta a încheiat cu reclamanta contractul de prestări servicii nr. 7392/_ .
În baza acestui contract reclamanta s-a obligat, conform susținerilor proprii, să execute toate lucrările necesare investiției, lucrări menționate în oferta de preț anexă la contract, cu materialele, manopera, utilajele și transport propriu, însă cu betonul furnizat de pârâtă de la stația acesteia din localitatea Gâlgău.
Prețul contractului se susține că a fost de 400.221,92 lei la care se adaugă TVA, iar valoarea lucrărilor ce urmau să fie executate de reclamantă era de aproximativ 50% din valoarea totală a investiții efectuate de beneficiarul final.
În conformitate cu înțelegerea inițială, reclamanta avea să execute lucrările cu manopera și utilajele proprii, iar pârâta să-i pună la dispoziție materialele și transportul acestora, urmând ca la facturare să rețină un comision inițial de 6%, ulterior stabilindu-se ca aceste lucrări să fie făcute în totalitate de reclamantă, cu materialele, manopera, utilajele și transport propriu și furnizarea betonului de către pârâtă.
Ca urmare a faptului că aceasta nu și-a achitat la timp obligațiile de plată ce făceau obiectul facturilor emise pe anul 2009, reclamanta arată că a refuzat să mai achiziționeze pe cheltuiala sa materialele, respectiv piatra brută furnizată de cariera aflată în proprietatea Comunei Coroieni, renunțarea făcându-se în anul 2010, achiziționarea materialelor revenind ulterior în sarcina pârâtei.
S-a mai susținut că la data de_ între cele două părți s-a încheiat un act adițional la contractul de prestări servicii nr. 7392/_, în conformitate cu care prețul contractului urma să fie stabilit conform anexei, incluzând TVA, în anexă fiind cuprinse totalitatea lucrărilor de executate, a materialelor necesare și a costurilor acestora.
Prin același act adițional a fost prelungit și termenul de execuție a lucrării până la data de 6 iunie 2010, în cuprinsul actului adițional fiind menționat și comisionul perceput de pârâtă de 8% din valoare fără TVA față de 6% cât era înainte.
Reclamanta susține că a demarat lucrările în luna octombrie 2009 și au fost finalizate în luna iulie 2010, emițând în baza contractului de prestări servicii mai multe facturi fiscale în sarcina pârâtei, înregistrate în contabilitatea acesteia, facturi ce aveau scadență la 30 de zile de la data facturării.
Se arată că nu a fost achitată contravaloarea facturii nr. 87/2010 și că în ceea ce privește factura nr. 986/2010 în valoare de 205.070 lei a fost achitată doar parțial, prin efectuarea unor compensări, rămânând un rest de plată de 120.612,60 lei.
S-a susținut, în plus, că pentru celelalte facturi emise pârâta a achitat contravaloarea lucrărilor cu întârziere, prin ordine de plată, iar o parte prin ordine de compensare, în condițiile în care se afirmă îndeplinirea obligațiile asumate contractual de către reclamantă, aspect confirmat de predarea lucrării de către pârâtă în calitate de antreprenor către beneficiarul final Comuna Rus la data de 16 iulie 2010, menționată în procesul-verbal de terminare a lucrărilor, însușit de reclamantă, cu excepția anexei 2.
În privința acestei anexe s-a arătat că o parte din lucrări nu se mai impuneau a fi efectuate, că necesitatea efectuării unei părți din aceste lucrări a rezultat în urma colmatării albiei râurilor și că, în ceea ce privește completările la balustrade la bazinul de sprijin, acestea reveneau în sarcina pârâtei.
Pentru plata cu întârziere a contravalorii lucrărilor pârâta datorează penalități de întârziere stabilite contractual în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței, 30 iunie 2010, respectiv 1 august 2010, până la 1
octombrie 2012.
În ceea ce privește petitul 2 din cererea introductivă, reclamanta a susținut că pe parcursul efectuării lucrărilor au avut loc o serie de calamități naturale în lunile mai și iunie 2010, care au avut drept consecință distrugerea unor lucrări efectuate.
Aceste calamități și livrarea cu întârziere de către pârâtă a betonului se susține că au determinat nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor și că pârâta, deși a menționat ca termen de finalizare a lucrării, în baza contractului încheiat cu beneficiarul final, data de 30 iunie 2009, a refuzat prelungirea termenului contractual stabilit în sarcina reclamantei.
S-a mai susținut că reclamanta a executat din nou lucrările calamitate pe cheltuiala sa, contravaloarea acestor lucrări ridicându-se la suma de 328.600 lei și că pârâta a refuzat plata contravalorii, deși contravaloarea lor a fost acceptată de beneficiarul final.
Se apreciază că refuzul pârâtei este nejustificat, în condițiile în care executarea lucrărilor se datorează unor calamități naturale și nu unor lucrări efectuate necorespunzător.
În plus, se susține că pârâta avea obligația de a încheia o asigurare anterior începerii lucrărilor pentru pierderile și daunele produse în urma unor calamități naturale și că obligația nu a fost respectată, deși era cuprinsă în contractul de antrepriză nr.2448/_, încheiat cu beneficiarul final. În condițiile în care asigurarea era încheiată, pârâta urma să acopere eventualele pagube și pierderi în condițiile intervenirii riscului asigurat din sumele datorate de asigurător.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei de 95.939 lei, reclamanta susține că suma reprezintă comision datorat administratorului judiciar și că stabilirea comisionului s-a făcut de către judecătorul sindic de la Tribunalul Sălaj în procedura insolvenței în dosarul nr. _
În ceea ce privește suma de 1.452,82 lei reprezentând penalități de întârziere, reclamanta susține că este rezultatul neachitării la timp a facturilor emise în baza contractului nr. 4478/_ .
Pârâta a depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că aceasta a formulat trei cereri de emitere a unor ordonanțe președințiale întemeiate pe dispozițiile OG nr.119/2007 în dosarele nr._ ,_ și_ ale Judecătoriei C. -Napoca, cereri ce au fost respinse.
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa procedurii concilieri cu privire la sumele solicitate în cererile formulate la petitele 1 și 2 pentru nerespectarea disp. art. 7201alin. 1 C.pr.civ., în condițiile în care se susține că la data de_ reclamanta a convocat-o pe pârâtă la conciliere, însă cu privire la alte sume decât cele ce fac obiectul cererii introductive.
Se invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la suma de 328.600 lei și respectiv 95.939 lei, susținându-se că între reclamantă și pârâtă nu există un contract pentru executarea lucrărilor efectuate în urma calamităților și că în ceea ce privește plata comisionului administratorului judiciar, nu există nici un temei de drept sau de fapt care să justifice admiterea cererii, acțiunea contravine disp. art. 14 alin. 1 NCC.
Tot pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la suma totală de 1.452,82 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în baza contractului nr. 4478/_, ultima factură la care a făcut referire reclamanta fiind din data de_, acțiunea fiind înregistrată la_, cu depășirea termenului de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Se susține că pârâta nu datorează suma de 1.063.065,99 lei, întrucât din examinarea modului de realizare a contractului nr. 7392/2009 se impune a fi reținută culpa reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, motiv pentru care plata penalităților de întârziere solicitate în cuantum de 45.594,22 lei calculate până la _
, nu se datorează.
Pârâta consideră că cererea este formulată cu rea-credință, reprezentând o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, apreciind că reclamanta a omis să menționeze că nu a efectuat remedierile impuse de autoritatea contractantă, deși obligațiile îi reveneau conform prev. art. 8.2 lit.p, r și s din contract.
Se ignoră și prev. art. 9.2 din contract în conformitate cu care s-ar datora penalități de întârziere de către reclamantă, fiind ignorate și prev. art. 9.4 din convenția părților care îndreptățea beneficiarul, în situația în care prestatorul nu-și executa la termen obligațiile stabilite, să suspende orice plată către acesta până la recuperarea întârzierilor.
S-a arătat că la data de_, când a avut loc recepția la terminarea lucrării, s-a constatat că o serie de lucrări au fost executate necorespunzător, motiv pentru care s-a stabilit un termen de remediere pentru_, termen pe care reclamanta nu l-ar fi respectat.
Drept urmare, pârâta susține că era în drept să suspende orice plată și că pe perioada suspendării plăților nu se datorează penalități de întârziere conform clauzelor cuprinse în art. 9.4 din contract.
În ceea ce privește calculul penalităților, pârâta susține că nu i-a fost comunicat și că în dosarele în care au fost formulate cereri de emitere a ordonanțelor de plată modul de calcul al penalităților a fost eronat.
Se pretinde că majoritatea sumelor facturate au fost plătite de pârâtă înainte de data scadenței și că, pe cale de consecință, nu se datorează penalități de întârziere, scadența fiind de 30 de zile de la data depunerii pârâtei la sediul pârâtei.
În plus, pârâta susține că i-a furnizat reclamantei ciment și piatră în vederea executării lucrărilor contractate, astfel că îi datora, la rândul său, contravaloarea acestor materiale de construcții, intervenind în aceste condiții compensarea de drept între părți în baza prev. art. 1144 C.civ.
În ceea ce privește factura fiscală nr. 87/_ pârâta susține că nu datorează suma de 18.004,70 lei întrucât nu i-au fost prezentate rapoartele de lucrări, fapt adus la cunoștință prin adresa nr. 5668/_ și mențiunile cuprinse la pct. II din răspunsul nr. 5878/_ .
Factura reprezintă contravaloarea unor prestații cu utilaje și pentru acceptare ei la plată era necesar să aibă atașat raportul de lucru al utilajului care să reflecte operațiunile economice real efectuate, în lipsa documentației cerute pârâta susținând că factura este nedeductibilă fiscal, fapt ce ar putea antrena răspunderea conducerii societății pârâte pentru încălcarea prevederilor Codului fiscal.
În ceea ce privește factura nr. 96/_ pârâta susține că nu datorează suma de 120.612,60 lei reprezentând debit neachitat, întrucât în procesul-verbal nr. 1091/_ încheiat cu ocazia recepției lucrării s-au menționat o serie de lucrări executate în mod necorespunzător de către reclamantă, termenul de remediere fiind_, susținându-se, totodată, că în afara opoziției "Completări cu balustradă la zidul de sprijin"; celelalte lucrări nu au fost executate.
În susținerea poziției procesuale se invocă prev. art. 8.2 lit. r din contractul de prestări servicii nr. 7392/2009, lucrările impunându-se a fi refăcute pe cheltuiala prestatorului și prev. art.9.5 din același contract.
Se susține că plata sumei de 63.412,09 lei este suspendată întrucât reclamanta nu a respectat termenele de execuție a lucrărilor și/sau a executat necorespunzător aceste lucrări.
Se recunoaște faptul că prin actul adițional a fost prelungit termenul de finalizare a lucrărilor, însă se susține că aceste lucrări au continuat inclusiv în lunile iunie-iulie 2010, nefiind remediate nici până la data formulării cererii de chemare în judecată.
Referitor la solicitarea reclamantei de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 499.909,70 lei pârâta susține că nu există un mod de calcul l acestor penalități și că nu le datorează în absența debitului principal.
Cu privire la factura nr. 96/2010 susține că și reclamanta avea calitatea de debitor al pârâtei. În acest sens, se susține că i-a fost livrată reclamantei cantitatea de 4.679 tone de piatră brută în perioada_ -_, în valoare de 65.506 lei fără TVA și că pentru plata contravalorii mărfii au fost emise facturile nr.10219/_ în valoare de 6216 lei fără TVA, compensată la data de_ cu factura nr. 83/_ emisă de reclamantă și nr. 20689/_ în valoare de 59.290 lei la care se adaugă TVA.
De asemenea, i-a fost livrată reclamantei cantitatea de 159.495 kg ciment în valoare de 62.933,06 lei, în perioada_ -_, fiind emise în sarcina reclamantei facturile nr. 10219/_ în valoare de 16.089,78 lei, factura fiind compensată la_ cu factura nr. 83/2010 emisă de reclamantă. S-a emis totodată factura nr. 10240/_ în valoare de 25.404,34 lei și factura nr. 20689/_ în valoare de 21.438,94 lei.
Pârâta a susținut că în condițiile în care între cele două părți nu a fost încheiat un contract care să prevadă condițiile de livrare și plată a mărfii livrate reclamantei, sunt incidente în cauză disp. art. 1362 C.civ., astfel încât obligația de plată a materialelor era scadentă la data livrării acestora.
Față de ordinele de compensare emise și incidența în cauză a disp. art. 1444 V.C.civ., pârâta susține că reclamanta a calculat în mod nelegal penalitățile de întârziere.
La data de 16 ianuarie 2013 a fost depus la dosar un înscris intitulat "Întregire a întâmpinării";, pârâta susținând că nu datorează suma de 120.612,60 lei cu titlu de debit neachitat aferent facturii nr. 96/2 iulie 2010, întrucât astfel cum rezultă din anexa nr. 2 la procesul-verbal nr. 1091 încheiat la data de_ cu beneficiarul final, în sarcina reclamantei au fost stabilite o serie de lucrări executate în mod necorespunzător al căror termen de remediere a fost fixat pentru_ și, contrar susținerilor reclamantei, în baza dispoziției de șantier nr. 1/_ s-a renunțat la unele lucrări, însă acestea au fost înlocuite cu alte lucrări care se încadrau în bugetul alocat lucrării, contravaloarea contractului rămânând neschimbată.
Pentru aceste lucrări noi menționate se apreciază că sunt aplicabile prevederile cuprinse în art. 9.4 din contractul de prestări servicii nr. 7392/2009, precum și disp. art. 9.5 și 8.2 lit. t din convenția părților.
Se susține că plata sumei solicitată la petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată este suspendată, invocându-se excepția de neexecutare a contractului motivat pe faptul că reclamanta nu a respectat termenele de execuție a lucrărilor și/sau a executat necorespunzător aceste lucrări.
În plus, s-a susținut că prin actul adițional a fost prelungit termenul de finalizare, însă nici la data recepției lucrărilor acestea nu erau executate corespunzător, fapt menționat în anexa nr. 2 la procesul-verbal întocmită de beneficiarul final, intrarea reclamantei în procedura falimentului făcând imposibilă remedierea lucrărilor executate necorespunzător, astfel încât obligația de plată a sumei de 120.612,60 lei nu este exigibilă.
Cât privește pretențiile vizând suma de 328.600 lei pârâta susține că nu a încheiat cu reclamanta un contract pentru executarea lucrărilor în vederea înlăturării efectelor calamităților, situație față de care în condițiile în care aceste lucrări au fost acceptate de beneficiarul final, invocă în ceea ce o privește excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu a comandat aceste lucrări, nu le-a recepționat și nu le- a acceptat, calitate procesuală susținând că ar putea avea doar Comuna Rus.
În cauză ar fi aplicabile și prev. art. 1489-1490 C.civ., care reglementează raporturile ce decurg din contractul de antrepriză.
Or, conform acestor prevederi legale, antreprenorul suportă riscul contractului, reclamanta având această calitate, întrucât a contractat pe riscul său.
La data de 18 martie 2013 reclamanta a depus la dosar, în urma solicitării instanței, precizări, menționând faptul că penalitățile de întârziere solicitate prin acțiunea introductivă în cuantum de 499.909,70 lei sunt aferente facturilor nr. 70/_
, 84/_, 87/2010 și 96/2010, calculul acestor penalități rezultând din tabelul anexat cererii introductive.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 95.939 lei reprezentând onorariu lichidator judiciar, s-a invocat disp. art. 1084 C.civ.
Referitor la procesul-verbal nr. 1091/_ și anexa nr. 2 la acest proces- verbal, reclamanta a susținut că procesul-verbal a fost însușit în ceea ce o privește, nerecunoscând însă anexa nr. 2, invocând faptul că nu a fost semnată, arătând că lucrările menționate în cuprinsul acestei anexe la alineatul 1 nu trebuiau executate deoarece s-a renunțat la aceste lucrări prin dispoziția de șantier nr. 1/_ .
Referitor la alineatul 2 ce reglementa lucrările de curățire prag de fund reclamanta susține că aceste lucrări nu fac parte din lucrările menționate prin contract și că pragurile de fund au fost executate înainte de recepție cu câteva luni, în condițiile în care albia a antrenat diverse crengi care s-au blocat în pragul de fund cu ocazia calamităților ce au avut loc în zonă.
Lucrările de înierbare menționate la alineatul 3 au fost refăcute pe cheltuiala reclamantei, însă până la data recepției iarba nu a răsărit iar completările la balustrade bazin de sprijin menționate la alineatul 4 se susține că erau în sarcina pârâtei.
În cuprinsul precizării au fost menționate și perioadele pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere solicitate.
Prin încheierea civilă f.n. pronunțată la data de 21 martie 2013, instanța a admis excepția neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile invocată e pârâta SC N.
C. SA și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta pentru suma de 52.200,51 lei debit principal parțial, aferent facturii nr.96/_ și penalități de întârziere în cuantum de 123.667,99 lei calculate până la 3 octombrie 2012 aferente acestei facturi; suma de 328.600 lei cu titlu de contravaloare lucrări ca urmare a calamităților naturale; suma de 95.939 lei solicitată cu titlu de daune interese.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă pentru suma de 18.004,70 lei, debit aferent facturii fiscale nr.87/_ și penalități de întârziere în cuantum de 14.853,88 lei aferente acestei facturi calculate pe perioada_ -_ ; pentru suma în cuantum de 63.412,09 lei debit principal parțial, aferent facturii fiscale nr.96/_ și penalitățile de întârziere aferente debitului în cuantum de 205.653,98 lei calculate pe perioada _
-_ ; pentru suma de 156.733,86 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente facturilor nr.70/_, nr.83/_, nr.84/_ și nr-86/_ ; pentru suma de 1.452,82 lei penalităților de întârziere aferente facturilor nr.48/_, nr.53/_, nr.58/_ și nr.63/_ .
A fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă în ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă în cuantum de 328.600 lei și 95.939 lei precum și excepția prescripției dreptului de acțiune cu privire la suma în cuantum de 1.452,82 lei solicitată de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere. Motivele avute în vedere de instanță la momentul soluționării excepției mai sus admise au fost menționate în cuprinsul încheierii aflate la dosar la filele 180-182 vol.
II).
Analizând cererea formulată de reclamantă, cu luarea în considerare a poziției procesuale exprimată de pârâtă prin întâmpinarea și completarea la întâmpinare depusă la dosar, având în vedere și ansamblul probelor administrate la dosar (înscrisuri, declarații de martori, interogatorii), tribunalul reține următoarele:
Între reclamantă, în calitate de prestator și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la data de_ un contract de prestări servicii având ca obiect executarea de către prestator a lucrărilor prevăzute în oferta de preț anexă la contract, cu manoperă proprie, însă cu materialele și utilajele beneficiarului, pentru prețul de 476.254,08 lei, lucrări ce urmau să fie executate conform listelor de cantități, ofertei de preț și a proiectului de execuție aferent investiției "Amenajare Valea Iapa pentru apărare împotriva inundațiilor, comuna Rus";.
Conform convenției, termenul de execuție prevăzut la art. 3.1. curgea de la data încheierii contractului,_ și până la 16 ianuarie 2010, moment la care lucrările urmau să fie finalizate.
Din cuprinsul aceleiași clauze contractuale reiese faptul că părțile au stabilit și termene intermediare, reglementate ca termene contractuale asumate de părți, beneficiarul fiind îndreptățit să facă propuneri de modificări de termene în planul general de desfășurare a lucrărilor.
În baza clauzelor inserate la art. VII - Condiții de contractare, prestatorul se obliga să execute lucrările în conformitate cu proiectul de execuție, caietul de sarcini și standardele în vigoare, orice schimbare de soluție față de proiectul inițial urmând să fie făcută doar cu avizul proiectantului, a beneficiarului și a achizitorului.
Prețurile contractuale convenite erau prețuri fixe, incluzând toate operațiunile necesare execuției lucrărilor cuprinse în deviz (art.7.2.). Pentru lucrările modificate cu acordul beneficiarului, respectiv pentru lucrările suplimentare nemenționate în contract, prețurile urmau să fie convenite în scris înainte de începerea execuției.
Din cuprinsul acestei clauze contractuale instanța reține faptul că părțile, de la început, au acceptat ideea că pe parcursul derulării lucrărilor ar exista posibilitatea modificării unor lucrări față de cele inițial stabilite, aceste lucrări fiind incluse în categoria lucrărilor suplimentare, pentru plata contravalorii lor impunându-se acordul ambelor părți exprimat în scris, anterior demarării execuției lor.
În teza finală a art. 7.2. a fost prevăzut și faptul că modificările de preț rezultate în urma modificărilor lucrărilor ori a lucrărilor suplimentare se datorau e către beneficiar prestatorului cu condiția să fi fost confirmate în prealabil și în scris de beneficiar.
Plata lucrărilor urma să se facă în conformitate cu prețurile unitare stabilite în funcție de stadiile fizice atinse în baza unor situații de lucrări susținute de măsurători, însușite de beneficiar și confirmate în termen de 2 zile de la depunere la sediul pârâtei.
Factura pentru plata prețului urma să fie emisă în lei după semnarea de către beneficiar a situației de lucrări și în urma recepției calitative și cantitative a acestora, precum și predarea documentelor de calitate.
Termenul scadenței pentru plata lucrărilor a fost stabilit ca fiind 30 de zile de la depunerea la sediul beneficiarului.
În baza prev. art.7.2. lit.c beneficiarul era îndreptățit să ceară restituirea plăților nedatorate rezultate în urma verificărilor lucrărilor executate și a materialelor livrate.
Din cuprinsul acestei clauze contractuale coroborată cu celelalte clauze inserate în cuprinsul art. 7.2., instanța reține faptul că obligația de plată stabilită în sarcina pârâtei în calitate de beneficiar era condiționată de semnarea de către acesta a situațiilor de lucrări și de recepția cantitativă și calitativă a lucrărilor, precum și de curgerea unui termen de 30 de zile de la data depunerii facturilor la sediul beneficiarului.
În cuprinsul art. 8 din convenția părților, beneficiarului îi revenea și obligația de a asigura materialele și utilajele și de a deconta lucrările pe baza situațiilor de lucrări conform art. 2, acestuia revenindu-i și obligația de a recepționa lucrările pe faze de lucrări.
Neexecutarea la termen a obligațiilor asumate contractual ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor era reglementată în cuprinsul art. IX, obliga prestatorul să achite penalități și despăgubiri în procent de 0,1% pe zi de întârziere, același procent fiind stabilit și în sarcina beneficiarului, în condițiile în care nu respecta termenul de plată a contravalorii lucrărilor efectuate și erau înregistrate întârzieri la plata contravalorii lucrărilor pe stadiile de lucrări stabilite.
La data de 15 martie 2010 între cele două părți litigante a fost încheiat un act adițional nr.1/2010 la contractul de prestări servicii nr. 7392/_, în conformitate cu care s-a stabilit în sarcina reclamantei executarea de către aceasta în calitate de prestator a lucrărilor prevăzute contractual, în anexa la actul adițional, cu manopera proprie, la prețul stabilit conform anexei în lei la care se adăuga TVA, comisionul beneficiarului fiind stabilit la 8% din valoarea fără TVA a situațiilor de lucrări.
Prestatorul se obliga să asigure piatra spartă brută, utilajele necesare execuției lucrărilor contractate și cofragul, toate fiind incluse în prețul contractului.
Prin același act adițional, a fost modificat și termenul de finalizare a lucrărilor ca fiind 5 iunie 2010, față de termenul prevăzut inițial pentru data de 16 ianuarie 2010.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 18.004,70 lei reprezentând debit restant aferent facturii nr. 87/_, emisă în baza contractului nr. 7392/2009, la care am făcut referire anterior, susținând faptul că pârâta nu a achitat contravaloarea acestei facturi în integralitate, deși lucrările au fost executate.
Aferent facturii depusă în copie xerox la dosar la fila 264 reclamanta a depus la fila 265 situația de lucrări întocmită de către reclamantă în conformitate cu disp. art.7.2. lit. a, această situație de lucrări fiind acceptată de către pârâtă prin aplicarea semnăturii și ștampilei acesteia.
De altfel, și factura depusă la dosar a fost acceptată la plată de către pârâtă în aceeași modalitate, astfel încât tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 7.2., factura fiind emisă după semnarea de către beneficiar a situațiilor de lucrărilor și în urma recepției cantitative și calitative a lucrărilor, fiind pe cale de consecință îndeplinite cerințele prevăzute de litera b a articolului menționat,
născându-se obligația de plată a beneficiarului în termen de 30 de zile de la data depunerii facturii la sediul acestuia.
Factura a fost emisă pentru plata contravalorii lucrărilor executate cu buldoexcavatorul cu picon executate în baza contractului nr. 7392/2009 pentru amenajarea Văii Iapa împotriva inundațiilor, precum și a actului adițional încheiat la acest contract.
Instanța apreciază că suma solicitată de reclamantă cu titlu de contravaloare lucrări executate cu boldoexcavatorul este o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele prev. de art. 379 alin.3 C.pr.civ., atâta timp cât factura a fost acceptată la plată, ca de altfel și situația lucrărilor anexată acestei facturi, odată aplicată semnătura și ștampila fiind asumată și obligația de plată de către beneficiar.
Apărările formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar în ceea ce privește netemeinicia pretențiilor formulate de reclamantă se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate, atâta timp cât a fost semnat de către aceasta devizul în baza căruia a fost emisă factura, fapt care probează executarea efectivă a serviciilor, neexistând un refuz de plată a acestei facturi, ci, mai mult, acceptarea acesteia de către pârâtă în modalitatea pe care practica judiciară o consacră, semnare și ștampilare.
Împrejurarea că prin adresa nr. 5878/_, încheiată după convocarea pârâtei la conciliere, a fost menționat refuzul de plată al pârâtei în ceea ce privește contravaloarea acestei facturi, nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât refuzul este înlăturat de înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, înscrisuri la care s- a făcut referire mai sus.
Pe de altă parte, pretinsele documente justificative necesare pârâtei pentru înregistrarea în contabilitate a facturii nu pot fi considerate ca fiind de natură să înlăture obligația de plată, atâta timp cât devizul și factura au fost acceptate la plată de pârâtă.
Față de aceste considerente, tribunalul, ținând cont de convenția părților, de disp. art. 969 C.civ., va admite cererea formulată de reclamantă și o va obliga pe pârâtă să-i achite contravaloarea facturii fiscale nr. 87/31 mai 010 în sumă de 18.004,70 lei, cu titlu de debit neachitat.
Referitor la contravaloarea facturii nr. 96/2 iulie 2010, emisă în baza aceluiași contract de prestări servicii încheiat de reclamantă cu pârâta, instanța va reține faptul că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei părți din contravaloarea acestei facturi, respectiv la plata sumei de 120.612,60 lei.
Se impune a se preciza faptul că în ceea ce privește o parte din această sumă reprezentând debit principal, respectiv pentru 52.200,51 lei, instanța a considerat că cererea reclamantei se impune a fi respinsă ca inadmisibilă pentru nerespectarea obligației de convocare a pârâtei la conciliere în condițiile prevăzute de art. 7201 indice 1 C.pr.civ., conform încheierii pronunțate la data de_, încheierea având caracter interlocutoriu.
Drept urmare, în litigiu a rămas diferența de 68.412,09 lei solicitată de reclamantă cu titlu de debit principal.
Reclamanta a depus la dosar în copie xerox factura nr. 96/_ la fila 266, vol. I, depunând la dosar și situațiile de lucrări întocmite anexă la această factură.
Deși factura este acceptată la plată de către pârâtă, instanța constată că în ceea ce privește centralizatorul lucrărilor pretins efectuate de reclamantă în baza căruia urma să se emită factura nu poartă semnătura și ștampila beneficiarului.
Conform clauzelor contractuale inserate în cuprinsul art. 7.2., plata urma să se facă pe baza situațiilor de lucrări susținute de măsurători însușite de beneficiar, factura urmând să fie emisă după semnarea de către acesta a situațiilor de lucrări și a recepției calitative și cantitative a lucrărilor.
În condițiile în care situațiile de lucrări nu sunt acceptate de către beneficiar, instanța apreciază că reclamanta nu este îndreptățită să solicite contravaloarea acestora.
Reclamanta susține în cuprinsul cererii introductive că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii și a executat lucrarea la care s-a obligat, finalizarea acesteia fiind confirmată de predarea lucrării de către pârâtă către beneficiarul fiind Comuna Rus, predare ce s-a făcut la data de 16 iulie 2010.
În acest sens, se invocă procesul-verbal la terminarea lucrărilor, fiind contestată anexa nr. 2 de către reclamantă și susținută refacerea lucrărilor în condițiile în care acestea au fost calamitate în urma unor evenimente meteorologice care au avut loc pe parcursul executării contractului.
Este reală împrejurarea conform căreia la data de 16 iulie 2010 între pârâtă în calitate de antreprenor și beneficiarul final al lucrării Comuna Rus s-a încheiat un proces-verbal de recepție sub nr. 1091/_, însă semnarea acestui proces-verbal de recepție s-a făcut concomitent cu încheierea unei anexe nr. 2 în cuprinsul căreia au fost menționate o serie de lucrări ce se impuneau a fi remediate, lucrări neconforme și a căror responsabilitate revenea prestatorului SC D. F. S. .
În acest sens, se impun a fi reținute disp. art. 8.2. din contractul de prestări servicii nr. 7392/2009, conform cărora în cazul în care în interiorul unui stadiu fizic beneficiarul constată existența unor lucrări necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, prestatorul se obliga să refacă toate lucrările pe cheltuiala sa, urmând să suporte inclusiv contravaloarea materialelor folosite. În condițiile în care prestatorul nu-și execută obligația de remediere a deficiențelor apărute în interiorul termenului de garanție beneficiarul general avea dreptul să remedieze deficiența pe cheltuiala prestatorului.
Dispozițiile art. 9.5. îndreptățea beneficiarul să refuze la plată lucrările executate necorespunzător.
Din cuprinsul anexei nr. 2 la procesul-verbal de recepție nr. 1901/16 iunie 2010, proces-verbal care, de altfel, este recunoscut de reclamantă și nu este contestat chiar dacă nu-i este opozabil, fiind încheiat între pârâtă și beneficiarul final, instanța reține faptul că se impuneau a fi efectuate remedieri la reprofilarea albiei între km 5+500 până la 6+500 m, curățarea pragurilor de fund, însămânțarea cu ierburi perene a taluzurilor, completări cu balustrade la zidul de sprijin și rectificări la amenajarea terenurilor. Lucrările urmau să fie remediate până la data de_, astfel cum se menționează în cuprinsul anexei nr. 2 depusă la dosar în volumul II la fila 124.
Din categoria acestor lucrări menționate în anexă se impune a se preciza faptul că reclamanta susține în cuprinsul cererii introductive, și pârâta confirmă prin poziția procesuală exprimată la dosar, faptul că în ceea ce privește completările cu balustradă la zidul de sprijin, lucrarea în sine urma să fie efectuată de către pârâtă.
În ceea ce privește restul lucrărilor, urmau să fie executate de reclamantă, aceasta nefăcând dovada remedierii lor, mai mult decât atât martorii audiați în cauză de instanță R. G. care a făcut parte din comisia de recepție și P. A., arătând că lucrările se impuneau a fi finalizate de către SC N. C. SA cu care beneficiarul final a încheiat contractul și că nici la momentul întocmirii procesului- verbal și nici ulterior până la data stabilită în anexa la procesul-verbal nr.1901, aceste lucrări nu au fost finalizate, cu excepția montării acelor balustrade pe câțiva metri și vopsirea acestora. În mod concret, martorii au arătat că însămânțarea nu a fost realizată și nici la momentul la care au fost luate declarațiile pe taluzul aferent albiei râului la care au fost efectuate lucrările iarba nu a crescut.
Martorul P. A., primarul Comunei Rus, beneficiarul final al lucrării, a arătat că nici una dintre lucrările menționate în cuprinsul anexei 2 la procesul-verbal, cu excepția montării balustradelor, nu au fost finalizate.
Deși martorii au arătat că lucrările urmau să fie executate de către pârâtă, care era, de altfel, antreprenorul cu care încheiase Comuna Rus, contractul de execuție lucrări amenajare Valea Iapa, instanța reține faptul că executarea lucrărilor, în concret, urma să fie realizată de către reclamantă, aspect pe care aceasta nu l-a contestat, în baza contractului de prestări servicii nr. 7392/2009.
Se mai impune a se preciza faptul că prin actul adițional încheiat la contractul menționat, termenul inițial de finalizarea a lucrărilor a fost prelungit până la data de 6 iunie 2010 și că acest termen nu a fost respectat de către reclamantă, mai mult, necesitatea remedierii lucrărilor a fost constatată de comisia de recepție finală la data de 16 iulie 2010, termenul de finalizare a acestor lucrări fiind stabilit pentru data de 30 august 2010, termen care nu a fost respectat de reclamantă.
Nefiind admise pretențiile reclamantei reprezentând contravaloarea lucrărilor pretins executate în baza contractului încheiat cu pârâta, cu luarea în considerare a
principiului accesorium sequitur principale, vor fi respinse și pretențiile având ca obiect plata penalităților de întârziere pentru neachitarea la scadență a contravalorii facturii nr. 96/_, penalități în cuantum de 205.653,98 lei calculate pe perioada_ -_ .
Instanța reține faptul că în condițiile în care prestatorul nu și-a executat obligațiile în termenele prevăzute contractual, beneficiarul era îndreptățit să suspende orice plată către prestator până la recuperarea întârzierilor, pentru această perioadă beneficiarul nedatorând prestatorului nici penalități rezultate din lipsa de folosință a sumelor ce urmau să fie plătite (art. 9.4.).
Tribunalul apreciază că în cauză s-a dovedit faptul că reclamanta nu a executat lucrările a căror remediere se impunea să fie efectuată în condițiile contractului încheiat cu pârâta și că, pe cale de consecință, aceasta nu este îndreptățită nici la plata contravalorii lor menționată în cuprinsul facturii nr. 96/2010 și nici la plata penalităților de întârziere.
Se impun, însă, a fi admise pretențiile formulate de reclamantă împotriva pârâtei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 171.587,74 lei. Din această sumă, 14.853,88 lei reprezintă penalități de întârziere pentru neachitarea la scadență a contravalorii facturii nr. 87/2009, obligarea pârâtei la plata acestora impunându-se a se face prin raportare la disp. art. 9.3. din convenția părților, cu luarea în considerare a disp. art. 969 C.civ.
Astfel, părțile au stabilit penalități de 0,1% în sarcina beneficiarului pentru neplata la scadență a facturilor, penalități ce se impun a fi calculate raportat la valoarea neplătită.
Instanța a stabilit faptul că debitul principal datorat reclamantei se impune a fi achitat de către pârâtă, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, neachitarea în termen de 30 de zile de la comunicarea facturii către pârâtă a debitului născând în sarcina beneficiarului plata acestor penalități calculate pe perioada_ -_ .
De altfel, modul de calcul al penalităților depus la dosar de către reclamantă anexat cererii introductive (f. 135-137) este corect, având în vedere prevederile contractuale, astfel încât se impun a fi înlăturate susținerile pârâtei conform cărora reclamanta nu ar fi depus la dosar un mod de calcul al penalităților și pretențiile sunt, pe cale de consecință, nefondate.
Prin raportare la aceeași normă legală, vor fi admise pretențiile reclamantei și în ceea ce privește restul penalităților de întârziere în cuantum de 156.733,86 lei.
Aceste penalități de întârziere au fost solicitate de reclamantă pentru plata cu întârziere a facturilor nr. 70/_ scadentă la_, 83/_ scadentă la_ ,
84/_ scadentă la_, 86/_ scadentă la_, în sumă totală de 156.733,86 lei.
Pentru a statua în acest sens, instanța a avut în vedere disp. art. 9.3. din contractul nr. 7392/_, reținând împrejurarea că facturile au fost acceptate la plată de către pârâtă, ca de altfel și situațiile de lucrări depuse la dosar de către reclamantă pe baza cărora au fost emise facturile respective, neexistând vreo justificare din partea pârâtei pentru plat cu întârziere a contravalorii acestor facturi.
De altfel, din înscrisul depus la dosar de către reclamantă rezultă în mod clar numărul de zile de întârziere și respectiv data la care a fost făcută plata contravalorii acestor facturi, aspect pe care, de altfel, pârâta nu l-a contestat, pentru toate aceste facturi plata fiind efectuată cu întârziere față de data scadenței.
Stabilirea cuantumului penalităților a avut în vedere numărul de zile de întârziere pentru fiecare factură în parte și data achitării contravalorii facturii de către pârâtă.
Pârâta nu a făcut dovada faptului că a achitat contravaloarea facturilor în discuție anterior datei scadenței, astfel încât achitarea cu întârziere a contravalorii lor face aplicabilă clauza penală pe care părțile au inserat-o în cuprinsul art. IX - Răspunderea contractuală, reclamanta fiind prejudiciată pentru neplata la timp a contravalorii serviciilor prestate.
Nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei în sensul că ar fi fost compensate sumele datorate de către pârâtă cu titlu de contravaloare a cantităților de ciment și piatră livrate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada livrării acestora, pârâta neformulând,
de altfel, pretenții proprii în contradictoriu cu reclamanta, invocând doar în întâmpinarea depusă la dosar, în apărarea sa, instituția compensării prin raportare la disp. art. 1144 C.civ.
Nefăcându-se dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile și întrunirii condițiilor compensării legale, tribunalul urmează să respingă solicitarea de compensare a acestor sume pretinse de către pârâtă ca fiind nedovedite.
În plus, instanța apreciază că se impun a fi înlăturate apărările pârâtei în ceea ce privește neexecutarea la termen a lucrărilor a căror contravaloare a fost solicitată de reclamantă prin facturile a căror contravaloare a fost achitată cu întârziere, întrucât nu se poate reține în sarcina prestatorului că ar fi fost în culpă pentru nerespectarea termenului inițial stabilit contractual, atâta timp cât părțile au stabilit de comun acord o prelungire a termenului de finalizare a lucrărilor, intervenind, de altfel, pe parcursul executării lucrărilor de către reclamantă, modificări în ceea ce privește lucrările ce urmau a fi efectuate, aspect comunicat de către beneficiarul final al lucrării și acceptat atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă, ca fiind lucrări ce se impuneau a fi executate în cadrul contractului și în același preț stabilit de părți.
Pe de altă parte, pe parcursul executării lucrărilor s-a dovedit faptul că au avut loc viituri care au modificat proiectul tehnic aprobat inițial și, implicit, lucrările pe care reclamanta urma să le efectueze în baza contractului încheiat cu pârâta (f. 98, 99
- nota de comandă suplimentară/renunțare).
Astfel, s-a constatat pe parcursul executării lucrărilor la obiectivul de investiții
"A,menajarea Valea Iapa pentru apărarea împotriva inundațiilor"; în urma verificării efectuate la data de_ la obiectivul pereu, prag de fund și rampe de acces aflate în faza de execuție, înainte deci de termenul de finalizare stabilit, că în anumite sectoare aflate la limita superioară a proiectului, propuse a fi protejate cu lucrări de pereu zid, acestea nu mai sunt necesare întrucât cursul râului nu mai afecta zonele respective.
Pe cale de consecință, s-a renunțat la lucrări în lungime totală de 282 m menționate în mod detaliat în înscrisul depus la dosar la filele 100-101, constatându- se necesitatea execuției unor lucrări în aceeași lungime, însă într-o altă zonă decât cea inițială.
În plus, s-a renunțat la 110 ml pentru a se realiza 28 ml zid în sat Fântânele și la efectuarea lucrărilor pentru 145,19 ml pereu pentru a schimba betonul din grinzile de fundare din beton ciclopian conform listelor de la PT în beton simplu, în urma lipsei cantității de mortar, beton și piatră, rezultând o lungime totală de pereu de 2.471,81 ml pereu de executat.
În cuprinsul aceluiași înscris s-a menționat că lucrările au aceeași valoare și se încadrează în prețurile ofertate inițial.
Această lucrare nu este opozabilă reclamantei, nefiind exprimat acordul acesteia pentru efectuarea lucrărilor suplimentare, instanța reținând, cu toate acestea, că reclamanta a acceptat efectuarea lucrărilor solicitate de către beneficiarul final Comuna Rus.
De altfel, pârâta nu a contestat împrejurarea că a fost necesară modificarea contractului inițial încheiat cu reclamanta și că au intervenit pe parcurs modificări în ceea ce privește lucrările ce se impuneau a fi executate, fiind convenită cu reclamanta și efectuarea acestora în locul celor la care beneficiarul final a renunțat.
Instanța apreciază că această modificare survenită pe parcursul derulării contractului a fost în măsură să contribuie la nerespectarea termenului stabilit de părți ca fiind 6 iunie 2010, la această nerespectare contribuind, de altfel, și ploile căzute în perioada 15-17 mai 2010 și respectiv 27 iunie 2010, ploi ce au afectat lucrările ce făceau obiectul contractului de execuție.
Din cuprinsul înscrisului depus la dosar la fila 102 emis de către beneficiarul final al lucrării în atenția pârâtei, cu referire la lucrările ce se desfășurau pentru amenajarea Văii Iapa rezultă faptul că a fost distrus pereul executat pe malul drept de la km 0+000 - 0+200, a lucrărilor în curs de execuție între km 2+000 - 3+900, au fost distruse malurile amenajate de către pârâtă între km 1+500 - 4+200, constatându-se și colmatarea fundațiilor săpate la zidul de sprijin de la km 4+300.
Și aceste ploi torențiale au avut influență asupra lucrărilor executate de către reclamantă, precum și asupra termenului final de realizare a lucrărilor, astfel încât
instanța apreciază că nu poate fi reținută în sarcina reclamantei neîndeplinirea la termenul stabilit contractual a obligațiilor asumate prin contractul de prestări servicii. Drept urmare, vor fi respinse apărările formulate de pârâtă în sensul că prestatorul este în exclusivitate culpabil de nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a făcut dovada faptului că plata cu întârziere a contravalorii facturilor pentru care s-au acordat penalități de întârziere s-a
datorat nerespectării de reclamantă a obligațiilor asumate.
Vor fi respinse ca fiind prescrise pretențiile formulate de către reclamantă în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1.452,82 lei, sumă ce reprezintă penalități de întârziere pretins datorate pentru plata cu întârziere a facturilor nr. 48/_, 52/_, 58/_, 63/_, facturi emise în baza contractului nr. 4478/_ și achitate cu întârziere de către pârâtă.
Prin raportare la contractul la care a făcut referire reclamanta, depus la dosarul cauzei în copie xerox la filele 1-7 vol. II, pentru plata cu întârziere a contravalorii lucrărilor executate de către reclamantă în calitate de prestator, pârâta ca și beneficiar datora penalități de întârziere în același cuantum de 0,1% din valoarea neachitată a lucrărilor, conform art. 9.3.
Se impune, însă, a se preciza faptul că față de data formulării cererii de chemare în judecată, 1 noiembrie 2012, termenul de prescripție general reglementat de prev. art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit, astfel încât dreptul material la acțiune al reclamantei născut la data scadenței obligației de plată, 30 de zile de la data comunicării facturii către pârâtă, comunicare care s-a făcut prin poștă, necontestată de altfel, s-a stins la data împlinirii termenului de 3 ani.
De altfel, din cuprinsul tabelului depus de către reclamantă cuprinzând calculul penalităților de întârziere pentru facturile mai sus reținute emise în baza contractului nr. 4478/_ rezultă faptul că data scadenței obligației de plată, astfel cum a fost menționată și de către reclamantă, este 30 de zile de la data emiterii facturii, ultima dintre facturi fiind emisă la data de_, scadența acesteia împlinindu-se la data de_, formularea cererii făcându-se cu nerespectarea termenului general de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă se impune a se preciza faptul că instanța o apreciază a nefondată, urmând să o respingă, excepția fiind invocată cu referire la pretențiile formulate de reclamantă având ca obiect plata sumei de 328.600 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în urma calamităților din anul 2010.
Instanța consideră că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât cererea formulată de reclamantă are în vedere contractul încheiat cu aceasta sub nr. 7392/_ și obligația de plată vizează efectuarea unor lucrări derulate de către reclamantă suplimentar în urma unor distrugeri cauzate de ploile torențiale care au afectat amenajările efectuate la Valea Iapa.
Instanța apreciază însă că pârâta nu datorează contravaloarea acestor lucrări, în condițiile în care, conform contractului, executarea unor lucrări suplimentare se datora de către beneficiar prestatorului doar în condițiile confirmării prealabile în scris de către beneficiar.
Or, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pentru aceste lucrări suplimentare pretins efectuate ca urmare a calamităților naturale a avut acordul exprimat de către pârâtă în vederea executării lor, reținându-se totodată faptul că în cuprinsul contractului aceste lucrări nu erau detaliate și nu era reglementată obligația reclamantei de a le efectua, întrucât la momentul încheierii convenției părțile nu aveau în mod firesc cunoștință de necesitatea efectuării acestora.
Pe de altă parte, se impune a se menționa faptul că cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata de către pârâtă a contravalorii acestor lucrări a fost respinsă pe cale de excepție, întrucât s-a considerat că nu a fost respectată de către reclamantă procedura concilierii prealabile astfel cum este reglementată de disp. art. 7201C.pr.civ.
Referitor la cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 95.939 lei cu titlu de comision datorat administratorului judiciar, instanța s-a pronunțat prin încheierea interlocutorie din data de 21 martie 2012, respingând
cererea ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile, solicitarea formulată de reclamantă neavând de altfel nici o justificare legală, în condițiile în care comisionul administratorului judiciar nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății, fiind o modalitate de remunerare a practicianului în insolvență în cadrul procedurii stabilită de creditori pentru atribuțiile derulate în condițiile Legii nr. 85/2006.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, dat fiind faptul că reclamanta nu a făcut dovada ocazionării unor cheltuieli cu derularea prezentului litigiu.
Nu va fi admisă nici cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, chiar în condițiile în care cererea acesteia a fost admisă doar în parte, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta SC D. F. S., cu sediul în Șimleu Silvaniei, str. Cuza Vodă nr. 24, jud. Sălaj, societate aflată în faliment, prin lichidator judiciar RUS D. N., cu sediul în Z., str. G. Doja bl. D. 36, ap. 7, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC N. C. SA, cu sediul în G., str. S.
R. nr. 1177 H, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta sa-i achite reclamantei suma de 18.004,70 lei cu titlu de debit restant și 171.587,74 lei penalități de întârziere.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și în consecință respinge cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.452,82 lei solicitată cu titlu de penalități de întârziere.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă. Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 17/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 240/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
