Decizia civilă nr. 477/2013. Contestație la executare silită

Comentarii

0

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 477/R/2013

Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - F. M. JUDECĂTOR - D. D. JUDECĂTOR- N. K. GREFIER - F. B.

Pe rol fiind examinarea recursurilor declarate de către recurentele A.

F. P. A M. C. -N. și RADP C. -N., în contradictoriu cu intimații SC G. T. S. și BEJ K. L. F. împotriva sentinței civile nr. 15621/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ (la care este conexat dosarul nr._ ), având ca obiect în prima instanță contestație la executare.

La ambele apeluri nominale făcute în cauză, reprezentanții părților au

lipsit.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta A.F.P C. a

solicitat judecarea recursului și în lipsă.

Instanța de recurs, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ridică din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, o eventuală nulitate a executării silite, ce face obiectul dosarului execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F., prin raportare la lipsa unei încheieri de încuviințare a executării silite. Având în vedere acest motiv precum și celelalte motive invocate de către recurente, instanța rămâne în pronunțare în ceea ce privește recursurile formulate.

T R I B U N A L U L :

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin sentința civilă nr. 15621/13 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei RADP C. -N. în ceea ce privește petitul de distribuire a sumei în favoarea contestatoarei, invocată de intimata A. F.

P. a municipiului C. -N. în dosarul nr._, ca neîntemeiată, a respins excepția necompetenței teritoriale a BEJ K. L. F., invocată de contestatoarea RADP C. -N., în dosar nr._, ca neîntemeiată, a respins excepția necompetenței BEJ K. L. F., invocată de contestatoarea

A. F. P. a municipiului C. -N. în dosarul nr._, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ K. L.

F., invocată de intimata SC G. T. SPORT S. în dosarul nr._, ca neîntemeiată, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea RADP C. N., formulată în dosarul nr._ împotriva intimaților SC G.

T. SPORT S. și A. F. P. a municipiului C. -N., ca neîntemeiată, respectiv a obligat-o pe contestatoare la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC G. T. SPORT S. .

Totodată, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A.

F. P. a municipiului C. -N. în dosarul nr._ împotriva

intimaților RADP C. N., SC G. T. SPORT S. și BEJ K. L. F., ca neîntemeiată. A obligat-o pe contestatoare la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC G. T. SPORT S. . A admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de intimata RADP C. -

N. . A respins cererea reconvențională formulată de intimata SC G. T. SPORT în contradictoriu cu intimata A. F. P. a municipiului C.

N., ca inadmisibilă.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că potrivit art. 570 alin. 2 C.proc.civ., cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului judecătoresc să consemneze obiecțiile sale în procesul verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile.

A mai reținut că din actele dosarului rezultă că în dosarul de executare silită nr. 462/2011 al BEJ K. L. F., contestatoarea are calitatea de debitor, iar în această calitate a participat la distribuirea sumelor obținute în urma executării silite prin poprire și a formulat obiecțiuni consemnate în procesul verbal nr. 36338 încheiat la data de_ . Drept urmare, atâta timp cât legea îi conferă debitorului dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită, iar obiecțiunile și contestația pot fi făcute de cel nemulțumit, rezultă că legiuitorul a acordat legitimare procesuală activă nu doar creditorilor, ci tuturor persoanelor care participă la executarea silită.

În consecință, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei în ceea ce privește modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită.

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc K. L. F., invocată de contestatoare, instanța a respins-o, având în vedere că, potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 15/2011, executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile pe tot cuprinsul curții de apel în a cărei rază teritorială se află

judecătoria. Având în vedere că BEJ Kovac L. F. își desfășoară activitatea în loc. Z., care se găsește pe raza teritorială a Curții de Apel C., prima instanță a apreciat că acesta are competență teritorială pentru punerea în executare silită a sumelor datorate de debitoarea RADP C. creditoarei SC G. T. SPORT S. .

În ceea ce privește excepția necompetenței executorului judecătoresc K.

L. F., invocată de contestatoarea A. F. P. a municipiului C.

-N. în dosarul nr._, prima instanță a respins-o, întrucât prin cererea înregistrată la BEJ Stolnean Romeo M. la data de 12 august 2011 în dosarul execuțional nr. 574/2010, creditoarea SC G. T. SPORT S. a adus acestuia la cunoștință că, începând cu data de 12 august 2011 a decis să renunțe la serviciile sale. La aceeași dată, creditoarea SC G. T. SPORT S. a solicitat executorului judecătoresc K. L. F. continuarea executării silite începută de către BEJ Stolnean Romeo M. în dosar execuțional nr.574/2010 în contradictoriu cu debitoarea RADP C. -N., în vederea punerii în executare silită a sentinței comerciale nr. 2176/C/2010, precum și a deciziei nr. 120/2011 a Curții de Apel C. .

A reținut, așadar, că executorul judecătoresc K. L. F. nu a făcut decât să continue executarea silită a titlurilor executorii deținute de către creditoarea SC G. T. SPORT S., continuare a executării silite care nu este interzisă expres de Legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești și de Codul de procedură civilă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ K. L. F. invocată de intimata SC G. T. SPORT S. în dosar nr._, instanța a

respins-o ca neîntemeiată, apreciind că prin distribuirea sumelor, se include și onorariul de executare, executorul judecătoresc având un interes personal și deci, calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei instanța a reținut, raportat la dosarul nr._ că, prin sentința comercială nr. 2176/C/2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, pârâta RADP C. a fost obligată să plătească reclamantei SC G. T. SPORT S. sumele de 2.186.987 lei, venit nerealizat aferent anilor 2006-2009, 638.290,15 lei penalități datorate pentru nerambursarea la termen a creditelor lunare luate de la CEC BANK SA și dobânda comercială legală aferentă sumei de 3.038.987 lei, calculată începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la achitarea debitului. A fost obligată pârâta la 33.581,39 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

A mai reținut că prin decizia civilă nr. 120/2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost schimbată în parte sentința comercială nr. 2176/C/2010, în sensul că a fost obligată pârâta RADP C. la plata către reclamanta SC G. T. SPORT S. a sumei totale de 2.639.412,15 lei, precum și la plata sumei de 78.433,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A mai reținut că prin încheierea civilă nr. 16058/2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de BEJ Stolnean Romeo M. cu privire la încuviințarea executării silite a titlului executoriu - sentința comercială nr. 2176/C/2010 a T. ului C.

.

A mai reținut că prin încheierea civilă nr. 9777/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisă cererea BEJ Stolnean Romeo M. cu privire la încuviințarea executării silite a titlului executoriu - decizia comercială nr. 120/2011 a Curții de Apel C. .

A avut în vedere că prin cererea înregistrată la BEJ Stolnean Romeo M. la data de 12 august 2011 în dosarul execuțional nr. 574/2010, creditoarea SC

G. T. SPORT S. a adus acestuia la cunoștință că, începând cu data de 12 august 2011, a decis să renunțe la serviciile sale.

La aceeași dată, creditoarea SC G. T. SPORT S. a solicitat executorului judecătoresc K. L. F. continuarea executării silite începută de către BEJ Stolnean Romeo M. în dosarul execuțional nr. 574/2010 în contradictoriu cu debitoarea RADP C. -N., în vederea punerii în executare silită a sentinței comerciale nr. 2176/C/2010, precum și a deciziei nr. 120/2011 a Curții de Apel

C. .

A reținut că în baza titlurilor executorii mai sus enunțate, BEJ K. L.

F. a adus la cunoștință terților popriți ca, începând cu data de 12 august 2011, să procedeze la continuarea executării silite prin poprirea înființată împotriva debitoarei RADP C. de către BEJ Stolnean Romeo M. . Totodată executorul judecătoresc a comunicat terților popriți și dispozițiile de înființare a popririlor asupra conturilor bănești ale debitoarei RADP C. .

La data de 18 august 2011, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de distribuire a prețului, suma totală de 597.062,78 lei fiind eliberată, în lipsa altor creditori, creditoarei G. T. SPORT S. .

A mai reținut că prin adresa nr. 31838/19 august 2011 intimata A.

F. P. a municipiului C. -N. a solicitat executorului judecătoresc ca, din sumele obținute prin executarea silită efectuată împotriva RADP C., să fie distribuită în favoarea acesteia suma de 1.600.473 lei, reprezentând credite bugetare certe, lichide și exigibile, garantate.

A mai reținut că pentru încasarea creanțelor fiscale au fost întocmite dosare de executare silită, în care au fost emise procese verbale de sechestru asupra imobilelor proprietatea debitoarei, precum și somații, titluri executorii și

adrese de înființare a popririi, respectiv că toate creanțele fiscale ale RADP sunt garantate fiind înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Instanța de fond a mai reținut că prin procesul verbal de distribuire a sumelor din data de 20 septembrie 2011, executorul judecătoresc K. L. F. a procedat la distribuirea sumei de 341.949,42 lei în favoarea creditoarei SC G.

T. SPORT S. .

Totodată, prima instanță a mai constatat că s-a reținut de către executorul judecătoresc că suma distribuită se compune din cheltuieli de judecată și de executare în cuantum de 194.240 lei, precum și creanțe reprezentând venit nerealizat în cuantum de 237.709,42 lei.

În ceea ce privește suma de 237.709,42 lei, executorul a apreciat că venitul nerealizat de către o societate comercială este asimilat salariilor persoanelor fizice, potrivit art. 7 alin. 1 și art. 20 din Codul fiscal, astfel încât această creanță trebuie distribuită înaintea creanței fiscale solicitate de către A.

F. P. a municipiului C. -N. .

A mai reținut că împotriva modului de distribuire a prețului au formulat obiecțiuni atât debitoarea RADP C. -N. cât și creditoarea AFP a municipiului

C. -N. și care au fost consemnate în cuprinsul procesului verbal mai sus menționat.

În drept, a reținut prima instanță, potrivit art. 399 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Potrivit art. 570 alin. 2 C.proc.civ., cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului judecătoresc să consemneze obiecțiile sale în procesul verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile.

Prin contestația la executare înregistrată sub nr._, contestatoarea RADP C. -N. a solicitat anularea procesului verbal de distribuire a sumei din data de 20 septembrie 2011, invocând trei motive de nelegalitate a acestuia.

Astfel, contestatoarea RADP C. -N. a susținut că, la data distribuirii prețului rezultat din executarea silită, executorul judecătoresc nu a ținut cont de faptul că drepturile salariale ale angajaților RADP C. -N., în cuantum de 297.613 lei, trebuiau achitate cu prioritate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 563 C.proc.civ.

Prima instanță nu a putut acorda relevanță susținerilor contestatoarei cu privire la anularea procesului verbal de distribuire a prețului întrucât, potrivit art. 562 C.proc.civ., suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

A reținut că din actele existente în dosarul de executare silită rezultă fără putință de tăgadă că RADP C. -N. are calitatea de debitoare a creditorilor SC

G. T. SPORT S. și A. F. P. a municipiului C. -N. și nicidecum de creditoare. Este real că dispozițiile art. 563 C.proc.civ. dau preferință la distribuire creanțelor reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, însă acest text de lege trebuie coroborat cu art. 562 C.proc.civ., care prevede în mod expres că sumele rezultate în urma executării silite se distribuie creditorilor.

Or, având în vedere că executarea silită împotriva RADP C. -N. a fost începută în anul 2010, nimic nu i-a împiedicat pe salariații RADP C. - N. să intervină în dosarul execuțional, în calitate de creditori, în vederea realizării creanțelor lor salariale.

În consecință, a reținut că situația învederată de contestatoare nu reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc sau o necunoaștere a

dispozițiilor legale în materie, acesta procedând în mod legal la distribuirea sumei de bani creditorilor.

Cu privire la încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor art.

458 C.proc.civ., prima instanță a reținut că, potrivit acestui text de lege, executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume, iar potrivit art. 569 alin. 1 C.proc.civ., eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.

Din textele de lege enunțate, prima instanța a reținut că acestea nu prevăd o sancțiune pentru nerespectarea termenului de 15 zile, dispozițiile fiind aplicabile prin analogie cu dispozițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., însă în speță contestatoarea nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-a încercat prin nerespectarea acestui termen.

Pe de altă parte, a reținut că dispozițiile art. 399 alin. 2 C.proc.civ. nu se pot interpreta nerestricționat, în sensul că toate normele existente în materia executării silite sunt de natură a atrage sancțiunea nulității absolute exprese, în cazul încălcării lor, astfel încât să nu fie necesară dovada vătămării.

Din economia reglementării, a reținut că legiuitorul a înțeles să prevadă expres atunci când a considerat că încălcarea normei este sancționată cu nulitatea expresă, așa cum rezultă din alte texte.

Cu privire la faptul că de la data înființării popririi și până la întocmirea procesului verbal de distribuire a prețului rezultat din executarea silită nu au trecut 6 luni, potrivit art. 452 C.proc.civ., prima instanță a reținut că textul de lege invocat face referire la sumele care pot fi executate prin poprire, dispunând în mod expres prin alin. 2 lit. c că nu sunt supuse popririi sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni la data înființării popririi.

A concluzionat că dispozițiile art. 452 C.proc.civ. nu fac referire la modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită și nici la termenul în care aceste sume pot fi distribuite, ci doar la sumele de bani ce nu pot fi executate silit prin poprire. Drept urmare, prima instanță a reținut că aceasta este o apărare ce ține de contestația la executare, contestatoarea putând invoca aceste aspecte pe dreptul comun, pe calea contestației speciale, cel nemulțumit putând invoca aspecte ce țin doar de modul de eliberarea sau distribuire a sumei, or contestatoarea, prin obiecțiunile invocate, nu atinge aspectul cerut de legiuitor. A mai reținut că din întreg dosarul execuțional rezultă că executarea silită prin poprire a fost demarată de către creditoarea SC

G. T. SPORT S. în luna octombrie 2010 prin înregistrarea cererii sale de executare silită la BEJ Stolnean Romeo M., iar procesul verbal de distribuire a prețului s-a întocmit în luna septembrie 2011. Timp de 8 luni de zile, executorul judecătoresc a respectat decizia creditoarei SC G. T. SPORT S., în sensul că sumele reprezentând salarii nu au fost distribuite acesteia, rămânând la dispoziția debitoarei.

În considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus enunțate, prima instanță a respins contestația la executare formulată de contestatoarea RADP C.

N. având ca obiect anularea procesului verbal de distribuire a prețului din data de 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L.

F., ca neîntemeiată.

A mai reținut că prin contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._, contestatoarea AFP a mun. C. -N. a solicitat instanței anularea procesului verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K.

L. F. în dosarul execuțional nr. 462/12011 la data de 20 septembrie 2011, cu motivația că suma trebuia distribuită în favoarea contestatoarei pentru stingerea creanțelor bugetare în conformitate cu prevederile art. 563 C.proc.civ. și art. 170 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003.

A reținut că contestatoarea a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 564 C.proc.civ. și art. 171 alin. 1-3 din OG nr. 92/2003 și art. 98 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, creanțele bugetare înscrise în AEGRM au prioritate la distribuire și trebuiau plătite de către executorul judecătoresc înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b C.proc.civ. și art. 170 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.

Din analiza contestației formulate împotriva modului de distribuire a prețului, prima instanță a reținut că executarea silită a fost demarată în baza normelor generale prevăzute de codul de procedură civilă. Potrivit art. 136 alin.

9 C.proc.fiscală, în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face potrivit acestui cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.

Din textul de lege enunțat rezultă că, în cazul în care există un concurs de executări silite, vor fi aplicabile dispozițiile care reglementează procedura executării silite a creanțelor fiscale, organele administrativ fiscale de executare silită fiind cele mandatate de legiuitor să continue procedura execuțională, indiferent de momentul în care a început executarea silită de drept comun, executorului judecătoresc încetându-i competența în momentul declanșării executării silite în baza Codului de procedură fiscală.

Or, a reținut prima instanță, atâta vreme cât contestatoarea, în calitate de creditoare, nu a înțeles, prin organele sale de executare silită, să solicite încetarea executării silite începute pe calea dreptului comun în considerarea faptului că s-a pornit executarea silită împotriva debitoarei RADP C. -N. în temeiul Codului de procedură fiscală, nu este în drept a invoca în prezentul litigiu dispozițiile OG nr. 92/2003.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că distribuirea sumei de către executorul judecătoresc K. L. F. în dosarul execuțional nr. 462/2011 este guvernată de dispozițiile Codului de procedură civilă și nicidecum de dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Raportat la motivele invocate de către contestatoare, prima instanță a reținut că intimata RADP C. -N. figurează în evidențele contestatoarei cu datorii fiscale și că împotriva acesteia a fost demarată procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală de către AFP a mun.

C. -N., fiind emise în acest sens titluri executorii și somații de plată. În baza titlurilor executorii, organul fiscal a întocmit la data de 1 iunie 2011 procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile asupra terenului proprietatea debitoarei înscris în CF 2. C. -N. . Prin încheierea de CF nr. 62906/3 iunie 2011 s-a admis cererea AFP a mun. C. -N. cu privire la imobilul cu nr. cadastral 2., proprietatea debitoarei RADP C. -N. și s-a întabulat dreptul de ipotecă în valoare de 1.068.778 lei plus majorări de întârziere, în continuare calculate până la data plății sau stingerii debitului. Totodată, în temeiul art. 98 alin.1 din Legea nr. 99/1999, contestatoarea și-a înscris creanța în AEGRM. Organul fiscal a continuat executarea silită, iar prin procesul verbal de distribuire a sumelor nr. 36338/21 septembrie 2011 din dosarul execuțional nr. 201233/2011, în temeiul art. 136 din OG nr. 92/2003, a distribuit suma de 289.946,94 lei în favoarea creditoarei A. F. P. C. -N., deși în dosarul execuțional mai sus enunțat și-au depus creanțele și BEJ K. L. F.

, BEJ Cîmpian M. R. și SC G. T. SPORT S. . Potrivit Titlului VI, art. 74 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, în cazul în care rezultatele obținute din valorificarea bunului ca urmare a executării sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligației garantate, debitorul rămâne obligat pentru diferența de plată.

Din cele enunțate, prima instanță a reținut că contestatoarea a instituit asupra bunurilor imobile ale debitoarei RADP C. -N. un sechestru judiciar și, totodată, a pornit împotriva aceluiași debitor executarea silită fiscală prin poprire. Prin urmare, potrivit art. 159 alin. 1 din OG nr. 92/2003, contestatoarea avea obligația ca, în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal de sechestru, să procedeze, în situația în care debitoarea nu își plătește debitul, la valorificarea bunurilor sechestrate fără efectuarea altor formalități, fapt nerealizat în cauză.

Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că din probele de la dosar nu rezultă cu certitudine care este cuantumul real al creanței deținute de către contestatoare față de debitoarea RADP C. -N., având în vedere că aceasta a demarat și procedura de executare silită întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură fiscală, în cadrul căreia a recuperat o parte din creanță. Față de această situație, contestatoarei AFP C. -N., deși nu i s-a negat dreptul de a executa creanțele pe care le are față de debitoarea RADP C. -N., în conformitate cu dispozițiile art. 74 din Legea nr. 99/1999, va putea ridica pretenții asupra veniturilor debitoarei RADP C. -N. în cadrul dosarului de executare silită nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. numai după epuizarea executării silite fiscale asupra bunurilor asupra cărora are constituite garanții reale înscrise în AEGRM.

De asemenea, a mai reținut că, potrivit art. 136 Cod procedură fiscală, contestatoarea era în drept a solicita încetarea executării silite începute pe calea dreptului comun urmând ca, în contradictoriu cu toți creditorii debitoarei RADP

C. -N., să continue executarea silită conform procedurii fiscale, lucru ce nu s- a realizat.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că intimata SC G. T. SPORT S. a solicitat să constate caracterul fraudulos al intervenției contestatoarei în cadrul executării silite. A reținut că codul de procedură civilă instituie în art. 111 teza a doua principiul subsidiarității acțiunii în constatare față de cererea de realizare a dreptului. Or, prima instanță a apreciat că acțiunea prin care se atacă actele viclene făcute de debitori

întemeiată pe dispozițiile art. 975 Cod civil, este o acțiune în realizare, astfel încât formularea unei acțiuni în constatare prin care să se constate caracterul fraudulos al unui act apare ca inadmisibilă. A mai reținut că intimata a urmărit realizarea dreptului său absolut de creanță asupra veniturilor obținute prin executarea silită a debitoarei RADP C. -N., fapt rezultă din chiar petitul cererii și din motivare, aceasta urmărind înlăturarea creditoarei A. F.

P. a municipiului C. -N. de la distribuirea prețului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurenta AFP a mun. C. -N. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării procesului verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K. L. F. în dosarul execuțional nr. 462/2011, respectiv să se dispună ca suma de 341.949,42 lei să-i fie distribuită pentru stingerea creanțelor fiscale garantate datorate de RADP C. -N. și să se înlăture obligația sa de plată a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta AFP a mun. C. -N. a arătat că executarea silită împotriva RADP C. -N. a fost pornită la solicitarea SC G. T. SPORT S. Z. de către BEJ Stolnean Romeo M. (dosarul execuțional nr.

574/2010) și "continuată"; de către BEJ K. L. F. (dosarul execuțional nr. 462/2011).

A arătat că la dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. creditoarea fiscală a depus actul nr. 31838/19 august 2011, prin care a solicitat ca, din sumele realizate din executarea silită efectuată împotriva debitoarei RADP C. -N., să-i fie distribuită suma de 1.600.473 lei reprezentând creanțe bugetare certe, lichide, exigibile și garantate. Odată cu actul său nr. 31838/19 august 2011, a depus la dosarul execuțional al BEJ K. L. F. titlurile executorii pentru creanțele fiscale în sumă de 1.600.473 lei și actele de executare (somații, popriri, procese-verbale de sechestru) pe care creditoarea fiscală le-a efectuat împotriva RADP C. -N. .

A mai arătat că prin actul său nr. 31838/25 august 2011 comunicat BEJ

1. L. F. la data de 30 august 2011, conform confirmării de primire depuse la dosarul primei instanțe, a comunicat executorului judecătoresc faptul că creanțele fiscale datorate de RADP C. -N. sunt garantate (alături de procesele-verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18825/24 mai 2011 și nr. 20143/1 iunie 2011, ambele înscrise în cărțile funciare ale imobilelor sechestrate - art. 154 alin. 6 din OG nr. 92/2003) și prin înscrierea lor în AEGRM și emiterea avizelor de garanție nr. 10261, 10262, 10263, 10265, 10266/22 august 2011.

   A mai arătat că, prin procesul-verbal întocmit de BEJ K. L. F. la data de 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011, suma de 341.949,42 lei (rezultată din executarea silită prin poprire) a fost distribuită după cum urmează: 78.433,26 lei, în baza art. 563 alin. 1 lit. a C.proc.civ. și art. 170 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 în favoarea SC G. T. SPORT S., cu titlu de cheltuieli de judecată în baza deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel C.

   ; 25.806,74 lei cu titlu de onorariu execuțional, în baza art. 563 alin. 1 lit. a C.proc.civ. și art. 170 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003; 237.709,42 lei, în baza art. 563 alin. 1 lit. b C.proc.civ. și art. 170 alin. 1, lit. b din OG nr. 92/2003 către SC G. T. SPORT S., executorul

   judecătoresc apreciind că sumele pe care RADP C. -N. le datorează SC G. T. SPORT S. Z. în baza deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel C. ar reprezenta salarii sau alte datorii asimilate.

   A arătat că prin contestația înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub numărul de dosar_ a susținut că suma de 341.949,42 lei trebuia distribuită de către BEJ K. L. F. în favoarea sa pentru stingerea creanțelor bugetare datorate de RADP C. -N. și că procesul-verbal întocmit de BEJ K. L. F. la data de 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011 privind distribuirea sumei de 341.949,42 lei este netemeinic și nelegal, deoarece suma anterior menționată trebuia distribuită în favoarea instituției bugetare pentru stingerea creanțelor bugetare în conformitate cu art. 563 alin. 1 lit. d C.proc.civ. și art. 170 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 (conform actului său nr. 31838/19 august 2011 și anexelor acestuia), la dosarul execuțional nefiind depuse titluri executorii pentru creanțe care să se încadreze la art. 563 alin. 1 lit. a, b și c C.proc.civ. sau la art. 170 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003. În același sens, a arătat că în conformitate cu art. 564 C.proc.civ., art. 171 alin. 1-3 din OG nr. 92/2003 și art. 98 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, creanțele bugetare înscrise în AEGRM au prioritate la distribuire și trebuiau plătite de către executorul judecătoresc înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă și la art. 170 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003. A reiterat susținerea sa în sensul că la dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. nu au fost depuse, de către nici un creditor, titluri executorii pentru creanțe care să se fi încadrat în categoria de creanțe

   prevăzută de art. 563 alin. 1 lit. b C.proc.civ. sau de art. 170 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 și chiar dacă s-ar fi depus titluri pentru astfel de creanțe, acestea nu puteau fi distribuite decât după ce creanțele bugetare înscrise în AEGRM ar fi fost achitate în integralitate.

   A mai arătat că suma de 78.433 lei reprezentând "cheltuieli de judecată în baza deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel C. "; a fost în mod greșit distribuită SC G. T. SPORT S. Z. deoarece această sumă nu se încadrează în categoria de creanțe prevăzută de art. 563 alin. 1 lit. a C.proc.civ. sau de art. 170 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, întrucât respectivele cheltuieli de judecată nu au fost efectuate pentru urmărirea sumelor de bani distribuite de BEJ K.

2. F. în dosarul execuțional nr. 462/2011 și nu au fost făcute în interesul comun al creditorilor. În plus, cheltuielile de judecată în sumă de 78.433,26 lei au fost distribuite și achitate anterior SC G. T. SPORT S. Z. .

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc (25.806,74 lei), a considerat că este total nejustificat și exagerat de mare, deoarece BEJ K. L.

F. nu a întocmit decât adrese de înființare a popririi care fuseseră întocmite anterior și de către BEJ Stolnean Romeo M. . Prin urmare, a apreciat că onorariul execuțional în sumă de 25.806,74 lei nu este justificat de munca prestată de executorul judecătoresc K. L. F. .

La fel, a apreciat că și suma de 237.709,42 lei a fost în mod greșit distribuită în favoarea SC G. T. SPORT S., deoarece, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 120/2011 a Curții de Apel C., acest creditor nu are creanțe reprezentând salarii sau alte datorii asimilate împotriva RADP C. -N. și, prin urmare, creanța G. T. SPORT S. nu se încadrează în categoria de creanțe prevăzută de art. 563 alin. 1 lit. b C.proc.civ. sau de art. 170 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.

A învederat că, în susținerea celor de mai sus, a arătat că prevederile art. 7 alin. 1 și 20 C.fiscal (invocate de executorul judecătoresc în procesul-verbal de distribuire) nu au nicio legătură cu prezenta speță. Prin urmare, a considerat că procesul-verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K. L.

F. în dosarul execuțional nr. 462/2011 a fost făcut cu nesocotirea prevederilor legale invocate anterior și că, prin acest proces-verbal, executorul judecătoresc a interpretat în mod greșit actele aflate la dosarul execuțional.

A mai arătat că prima instanță, în considerentele sentinței civile nr. 15621/13 octombrie 2011, nu a înlăturat motivat argumentele invocate prin contestația sa înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._, motiv de casare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.

De asemenea, a arătat că din cuprinsul sentinței civile nr. 15621/2011 a Judecătoriei C. -N. nu rezultă motivele pentru care contestația formulată de către ea împotriva procesului-verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K. L. F. la data de 20 septembrie 2011 a fost respinsă. În esență, prima instanță, în considerentele sentinței civile recurate, a reținut că instituția fiscală efectuează executarea silită împotriva RADP C. -N. în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 și că trebuia să procedeze la valorificarea bunurilor sechestrate iar, pe de altă parte, că nu ar rezulta cu certitudine care este cuantumul real al creanțelor fiscale datorate de RADP C. -

N., deoarece instituția fiscală ar fi recuperat o parte din creanță în cadrul executării silite pornite de noi împotriva debitorului urmărit.

A învederat că dreptul său de a participa la distribuirea sumei rezultate din executarea silită prin poprire efectuată de BEJ K. L. în dosarul execuțional nr. 462/2011 (341.949,42 lei) rezultă în mod clar din prevederile art. 563 alin. 1 C.proc.civ. Din moment ce, înainte de eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, instituția fiscală a depus titluri executorii la

dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. pentru creanțe bugetare (provenite din impozite, taxe și contribuții) în sumă de 1.600.473 lei, dreptul său de a participa la distribuirea sumei rezultate din executarea silită efectuată de executorul judecătoresc era evident și tot evident era și faptul că executorul judecătoresc trebuia să procedeze la distribuirea sumei potrivit ordinii de preferință instituite prin art. 563 alin. 1 C.proc.civ. și să distribuie suma de 341.949,42 lei în favoarea instituției fiscale pentru stingerea creanțelor bugetare datorate de RADP C. -N. reprezentând impozite, taxe și contribuții care se încadrează la lit. d, deoarece creanța SC G. T. SPORT S. este o creanță chirografară care se încadrează la lit. i ("alte creanțe";).

A apreciat că prima instanță, prin sentința civilă recurată, a încălcat prevederile art. 563 alin. 1 C.proc.civ. (motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.).

A invocat și faptul că BEJ K. L. F., prin procesul-verbal de distribuire întocmit la data de 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011, a distribuit sume în favoarea SC G. T. SPORT S. în considerarea faptului că acest creditor ar deține o creanță care s-ar încadra la art. 563 alin. 1 lit. a și b C.proc.civ. și, respectiv, la art. 170 alin. 1 lit. a și b din OG nr. 92/2003. A arătat că, constatând că creanța pe care SC G. T. SPORT S. Z. împotriva RADP C. -N. în baza deciziei civile nr. 120/2011 a Curții de Apel C. nu se încadrează în categoriile de creanțe prevăzute de art. 563 alin. 1 lit. a și b Cod procedură civilă și de art. 170 alin. 1 lit. a și b din OG nr. 92/2003, prima

instanță trebuia să admită contestația formulată de către instituția fiscală și să dispună ca suma de 341.949,42 lei să fie distribuită în favoarea instituției fiscale pentru creanțe bugetare (provenite din impozite, taxe și contribuții) prevăzute de art. 563 alin. 1 lit. d C.proc.civ. și de art. 170 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003.

A mai reiterat faptul că creanțele bugetare datorate de RADP C. -N. au fost înscrise în AEGRM (avizele de garanție nr. 10261, 10262, 10263, 10265, 10266/22 august 2011), motiv pentru care, în conformitate cu art. 564 C.proc.civ. și art. 171 alin. 1-3 din OG nr. 92/2003 și art. 98 alin. 1 din Legea nr. 99/1999, au prioritate la distribuire și trebuiau plătite de către executorul judecătoresc chiar înaintea creanțelor prevăzute de art. 563 alin. 1 lit. b C.proc.civ. și de art. 170 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.

A mai arătat că creanțele fiscale în sumă de 1.600.473 lei pentru care a depus titlurile executorii la dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L.

F. sunt certe, lichide și exigibile. La dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ

K. L. F. și la dosarul Judecătoriei C. -N. nr._ a depus atât titlurile de creanță (declarațiile fiscale depuse de RADP C. -N. la instituția fiscală, deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii și dovezile de comunicare a acestora către debitorul urmărit) prin care au fost stabilite

creanțele fiscale în sumă de 1.600.473 lei cât și actele de executare (somații, popriri, procese-verbale de sechestru) pe care instituția fiscală le-a efectuat împotriva RADP C. -N. în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003.

A subliniat faptul că RADP C. -N. a recunoscut că datorează creanțele fiscale și nu a susținut că nu ar fi certe, lichide și exigibile. Mai mult, a arătat recurenta, la dosarul Judecătoriei C. -N. nr._ a depus fișa sintetică totală a contribuabilului RADP C. -N. în care sunt cuprinse toate titlurile de creanță (declarații fiscale și decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii) și toate plățile efectuate, astfel încât prima instanță putea să observe că suma de

1.600.473 lei reprezintă creanțe fiscale care la data de 19 august 2011 (data la care a transmis executorului judecătoresc actul nr. 31838) nu erau stinse nici prin plată voluntară și nici prin executare silită.

A mai precizat că la data de 21 septembrie 2011 a întocmit un proces- verbal de distribuire a sumei de 289.946,94 lei, rezultată din executarea silită prin poprirea efectuată de către ea asupra conturilor pe care RADP C. -N. le are la Trezoreria C. -N., dar suma de 289.946,94 lei (distribuită în favoarea instituției fiscale prin procesul-verbal întocmit la data de 21 septembrie 2011) nu a fost eliberată până în momentul formulării recursului deoarece procesul- verbal de distribuire întocmit de către ea la data de 21 septembrie 2011 a fost contestat de către RADP C. -N. și de către SC G. T. SPORT S. în dosarele Judecătoriei C. -N. nr._ și nr._ .

A mai arătat că, oricum, în cazul în care contestațiile înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca sub numerele de dosar_ și_ urmează a fi respinse, din suma de 289.946,94 lei se va stinge o mică parte din creanțele fiscale datorate de RADP C. -N. .

A învederat că a făcut sublinierile de mai sus pentru deplina edificare a instanței, dar a învederat și faptul că prin contestația reglementată de art. 570 alin. 2 C.proc.civ. se poate pune în discuție doar modul de distribuire a sumei rezultate din executarea silită și nicidecum legalitatea și temeinicia titlurilor executorii deținute de către ea împotriva debitorului urmărit.

A invocat și faptul că SC G. T. SPORT S. nu are nici calitatea procesuală și nici dreptul de a contesta creanțele fiscale datorate de RADP C. -

N., atâta timp cât debitorul urmărit nu le contestă.

A arătat că, în fapt, creanțele bugetare în sumă de 1.600.473 lei datorate de RADP C. -N. au fost stabilite prin următoarele titluri de creanță (depuse la dosarul primei instanțe și la dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L.

F. ): declarațiile fiscale depuse de către RADP C. -N. la instituția fiscală pe perioada ianuarie 2011 - iunie 2011 (art. 85 alin. 1 lit. a, art. 110 alin. 3 și art.

141 alin. 2 din OG nr. 92/2003); deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13536/10 aprilie 2011 (comunicată RADP C. -N. la data de 21 aprilie 2011) și nr. 156082/21 iunie 2011 (comunicată RADP C. -N. la data de 22 iunie 2011) - art. 88 lit. c, art. 110 alin. 3 și art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003. A subliniat faptul că în suma de 1.600.473 lei din adresa sa nr. 31838/19 august 2011 (comunicată BEJ K. L. F. la data de 22 august 2011 - dosar execuțional nr. 462/2011) nu sunt cuprinse creanțe fiscale care să nu fi fost scadente la data întocmirii acestei adrese.

A mai arătat că pentru încasarea creanțelor fiscale datorate de RADP C. -

N. a efectuat numeroase acte de executare (somații, popriri, procese-verbale de sechestru - depuse la dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F.

, precum și la prezentul dosar) pe care debitorul urmărit nu le-a contestat. Prin urmare, a apreciat creanțele sale fiscale datorate de RADP C. -N. ca fiind certe, lichide și exigibile.

De asemenea, a considerat că BEJ K. L. F. nu a avut competența de a "continua"; executarea silită începută de BEJ Stolnean Romeo M. împotriva RADP C. -N., pentru următoarele considerente: continuarea executării silite de către un alt executor judecătoresc decât cel care a început-o, la cererea creditorului urmăritor, nu este permisă nici de Legea nr. 188/2000 și nici de Codul de procedură civilă. A invocat faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, continuarea executării silite de către un alt executor judecătoresc decât cel care a început-o este posibilă în anumite situații expres prevăzute de lege (ex. abținerea sau recuzarea executorului judecătoresc - art. 10; încetarea calității de executor judecătoresc - art. 22; suspendarea exercițiului funcției de executor judecătoresc

- art. 23; etc); în astfel de situații, continuarea executării silite începute de un executor judecătoresc de către un alt executor judecătoresc nu se face la cererea

creditorului urmăritor ci în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 188/2000 și în baza unui act emis de organul competent (Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești - art. 27 și art. 48 din Legea nr. 188/2000) prin care un executor a fost investit să asigure continuarea lucrărilor neexecutate de un altul. Or, BEJ K. L. F. nu a prezentat un astfel de act.

A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., BEJ K. L. F. (cu sediul în Z. ) nu are competența de a efectua adrese de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului urmărit (cu sediul în C. -N. ) de către terții popriți cu domiciliul sau sediul în C. -N. și, deci, nu are nici competența de a efectua distribuirea sumelor rezultate din executarea silită prin poprire.

A mai arătat că soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată (2.000 lei) este netemeinică și nelegală deoarece ea nu s-a aflat în culpă procesuală și, în plus, prima instanță trebuia să reducă onorariul avocațial solicitat, în conformitate cu art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, ținând cont de complexitatea cauzei și de munca efectiv prestată de avocat, care instrumentează 6 contestații la executare împotriva RADP C. -N. și împotriva sa care au același conținut și sunt întemeiate pe aceleași motive de fapt și de drept.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților săi la dezbateri. În drept, a invocat art. 304¹și art. 242 C.proc.civ.

Recursul recurentei DGFP a jud. C. este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva sentinței civile nr. 15621/13 octombrie 2011 a declarat recurs și intimata R. A. A DP C. -N., solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul anulării procesului verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit la data de 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. și stabilirea ordinii de preferința la distribuirea acestei sume, potrivit art. 563 C.proc.civ. astfel: a) creanțele reprezentând drepturile salariale restante ale angajaților RADP C. -N., în cuantum de 297.613 lei, în favoarea sa, b) creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții datorate bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat, în cuantum de 44.336,42 lei, în favoarea AFP a municipiului C.

-N. .

În motivarea recursului, a arătat următoarele cu privire la modalitatea de soluționare a excepțiilor:

Referitor la excepția necompetentei materiale a executorului judecătoresc

1. L. F. de "continuare"; a executării silite începute de executorul judecătoresc Stolnean Romeo M. împotriva sa, a arătat că nici Legea nr. 188/2000 și nici C.proc.civ. nu prevăd posibilitatea continuării pur și simplu a procedurii executării silite începute de către un executor judecătoresc, de către un alt executor judecătoresc. Transferul atribuțiilor de executare silită din sfera de activitate a unui executor judecătoresc în sfera altui executor judecătoresc nu este reglementată. Analiza sistematica a Legii privind executorii judecătorești, cu referire directa la art.4,5 si 56, chiar dacă nu interzice în mod expres, exclude posibilitatea continuării executării silite de către un alt executor judecătoresc a executării silite începute de un executor judecătoresc. Această continuare a executării silite, având în vedere învestirea legală a executorului judecătoresc cu un serviciu de interes public (art. 2 al Legii nr. 188/2000), în lipsa unei reglementări legale, este fără putință de tăgadă o exercitare abuzivă a prerogativelor executorului judecătoresc. Nu poate executorul judecătoresc să continue executarea silita începută de un alt executor "din starea în care a rămas";.

   A apreciat că aducerea la cunoștința reprezentantului său, făcută de către instanța de fond prin încheierea de ședință de la data de 6 octombrie 2011, a motivelor de "modificare a executorului datorita sesizărilor efectuate la adresa executorului Stolnean Romeo M. ";, este în flagrantă contradicție cu dispozițiile art. 56 alin. 2 și urm. din Legea nr. 188/2000, care prevede posibilitatea formulării unei plângeri la instanța competentă, iar nu modificarea sau schimbarea executorului judecătoresc și continuarea executării silite de către un alt executor judecătoresc.

   În plus, a mai arătat recurenta RADP C. -N., potrivit dispozițiilor art. 27 lit. b din Legea nr. 188/2000, doar în cazuri excepționale Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești poate delega un executor judecătoresc pentru a asigura funcționarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoștințarea președintelui UNEJ.

   Concluzionând, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, a apreciat că executarea silită odată încuviințată și declanșată de către un executor judecătoresc, nu poate fi continuată de un alt executor judecătoresc, decât în situații excepționale, e.g. suspendarea exercițiului funcției sau încetarea calității de executor judecătoresc, situație în raport de care executorul judecătoresc K. L. F. nu avea competența materială de efectuare a niciunui act de executare, implicit a procesului verbal atacat. A apreciat că această lipsă a competenței materiale este și mai pregnant reliefată de împrejurarea că la data de 19 august 2011 BEJ Stolnean Romeo M. deținea în original titlurile executorii puse în executare, acestea fiindu-i comunicate în copii certificate.

   Referitor la excepția calității procesuale pasive a BEJ K. L. F., a arătat că, contrar practicii judiciare quasi unanime, instanța fondului a apreciat ca BEJ K. L. F. are calitate procesuală pasivă având în vedere că la distribuirea sumei se include și onorariul de executare, iar în aceste condiții, având interes personal, executorul judecătoresc are și calitate procesuală pasivă. A arătat că, în logica expusă, având în vedere că în majoritatea litigiilor cheltuielile de judecată reprezintă taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat, ar trebui să figureze ca părți litigante și consiliile locale (creditori ai obligației de plată a taxei judiciare de timbru), dar și avocații, având în vedere interesul personal născut din încasarea onorariilor. A apreciat că, fără îndoială, BEJ K.

2. F. nu poate și nu trebuie să aibă calitate procesuală pasivă în acest litigiu.

   Cu privire la fondul cauzei, a arătat că sentința atacată interpretează rupt din context și dincolo de intenția legiuitorului art. 562 C.proc.civ., apreciind că din interpretarea acestui text de lege sumele rezultate din executarea silită se distribuie creditorului, lipsind astfel de eficiență dispozițiile art. 563 C.proc.civ., care, potrivit sentinței, trebuie coroborat cu art. 562 C.proc.civ.

   A mai arătat că susținerea sa a fost în sensul că sumele reprezentând drepturi salariale nu pot fi supuse popririi pentru un termen de 6 luni de la data înființării popririi (art. 452 alin. 2 lit. c C.proc.civ.), iar dacă au fost totuși poprite, la distribuirea acestor sume trebuie să devină incident art. 563 lit. b C.proc.civ., aceste sume urmând să fie distribuite în favoarea sa, cu titlu de creanțe reprezentând salarii. A arătat că BEJ K. L. F., în procedura de continuare a executării silite, a înființat poprirea la 16 august 2011, astfel că de la data înființării popririi și până la data întocmirii procesului verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită a trecut doar o lună și patru zile.

   A arătat că considerentele primei instanțe în sensul că angajații săi trebuiau să intervină în dosarul execuțional în calitate de creditori este străină

   de realitate, având în vedere numărul acestora (242 persoane), dar și lipsa citării (potrivit art. 569 C.proc.civ.) sau a încunoștințării acestora despre data și locul distribuirii sumelor, cu atât mai mult cu cât despre continuarea executării silite de către BEJ K. L. F. chiar și recurenta RADP C. -N. a luat cunoștință doar cu ocazia citării pentru distribuirea sumelor.

   Referitor la lipsa vătămării sale prin nerespectarea de către executorul

   judecătoresc a termenului de 15 zile, instituit de art. 458 C.proc.civ., a arătat că acest aspect a fost simplist analizat în sentința atacată. În realitate, recurenta RADP C. -N. a fost prejudiciată prin nerespectarea acestui termen, deoarece prin eliberarea în favoarea creditoarei SC G. T. Sport S. a sumei de 597.062,78 lei, la data de 18 august 2011, a fost privată de posibilitatea contestării acestui act de executare, acesta fiindu-i adus la cunoștință doar odată cu citarea făcută pentru distribuirea sumelor din data de 20 septembrie 2011.

   A mai arătat că a invocat această nerespectare a termenului de 15 zile de către executorul judecătoresc în contextul nelegalității distribuirii sumelor prin procesul verbal atacat, cu referire directă la sumele reprezentând cheltuieli de executare și cheltuielile de judecată distribuite prin acest proces verbal. A apreciat în continuare că, pe de o parte, cheltuielile de executare nu sunt datorate, acestea fiind încasate de către executorul judecătoresc Stolnean Romeo

3. în dosarul execuțional nr. 574/2010 (dacă vorbim de o singură executare silită în formă continuată, a apreciat că nu se impune ca ea să achite de două ori cheltuielile de executare). În plus, a invocat recurenta, conform dispozițiilor art. 371¹, în cazul renunțării la executare (și la executor, în opinia recurentei) cheltuielile de executare nu se mai suportă de către debitor ci de către creditor.

Pe de altă parte, a arătat recurenta RADP C. -N., atât cheltuielile de executare, cât și cheltuielile de judecată trebuiau să fie achitate cu ocazia eliberării sumei de 597.062,78 lei, atunci când executorul a achitat această sumă în întregime creditoarei SC G. T. Sport S. .

Concluzionând, a arătat că vătămarea este cât se poate de evidentă și a apreciat că construcția juridică făcută în sentința atacată, cu trimitere la art. 105 alin. 2 C.proc.civ. este greșită.

În privința nerespectării de către executorul judecătoresc a dispozițiilor art. 452 alin. 2 lit. c C.proc.civ., cu consecința distribuirii în favoarea creditoarei SC G. T. Sport S. inclusiv a sumelor necesare plății drepturilor salariale, a arătat că sentința atacată ne trimite la calea dreptului comun, reținând în esență că art. 452 C.proc.civ. nu reglementează procedura de distribuire a sumelor.

A arătat că a folosit procedura contestației la executare, aspect comunicat instanței fondului, prin atașarea copiei contestației. A apreciat evident faptul că aceste sume nu pot face obiect al popririi, iar dacă au fost poprite, nu pot fi distribuite cu nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, într-o interpretare logică a normelor legale, care poate fi făcuta fără un grad mare de dificultate a demersului, dacă poprirea înființată de către BEJ Stolnean Romeo M., în cursul lunii octombrie a anului 2010, era suficientă pentru "continuarea executării silite"; (fiind astfel împlinit termenul prevăzut de art. 452 alin. 2 lit. c), nu mai era necesară înființarea popririi de către BEJ K. L. F., la data de 16 august 2011. Dacă, dimpotrivă, poprirea înființată de BEJ Stolnean Romeo

M. nu era suficientă pentru realizarea executării silite de către BEJ K. L.

F., trebuia înființată o nouă poprire, lucru pe care acest din urmă executor l-a făcut.

A mai arătat că sumele distribuite prin procesul verbal atacat, dar și prin procesul verbal din 18 august 2011, au fost realizate prin poprirea înființată de

către BEJ K. L. F., la data de 16 august 2011. Potrivit art. 452 alin. 2 lit. c C.proc.civ., nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plății drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înființării popririi. A concluzionat că termenul de 6 luni trebuie calculate de la data înființării fiecărei popriri în parte, poprirea înființată de către BEJ Stolnean Romeo M. având propriul termen de 6 luni în care nu puteau fi executate sumele necesare plății drepturilor salariale, iar poprirea înființată de BEJ K.

L. F. trebuie să aibă propriul termen; pentru o ipoteză contrară, legiuitorul ar fi prevăzut sintagma: "de la data înființării primei popriri";.

A apreciat că sentința atacată este formal motivată și cu privire la argumentele de nelegalitate aduse prin contestația formulată de AFP a mun. C.

-N. împotriva procesului verbal atacat, prima instanță limitându-se la preluarea unor paragrafe din întâmpinarea formulată de către creditorul SC G.

T. Sport S. .

A mai arătat că, cu toate că la întocmirea procesului verbal atacat însuși executorul face trimitere la dispozițiile C.proc.fiscală, sentința atacată găsește de cuviința că executarea silită se plasează strict pe tărâmul reglementarilor Codului de procedura civilă.

A învederat că, indiferent că executarea silită este una făcută în baza dispozițiilor Codului de procedură civilă sau pe prevederi mixte din Codul de procedură civilă și din cel de procedură fiscală, sentința trebuia să analizeze legalitatea ordinii de distribuire a sumelor, prin raportare la art. 563 C.proc.civ. și art. 170 C.proc.fiscală. A apreciat că verificarea respectării riguroase a ordinii de distribuire a sumelor din executarea sa silită trebuia să conducă instanța fondului la concluzia că creditorul chirografar SC G. T. Sport S. nu poate să primească sumele rezultate din distribuire anterior creanțelor reprezentând drepturi salariale (lit. b, atât din art. 563 C.proc.civ. cât și din art. 170 C.proc.fiscală) și creanțelor bugetare (lit. d atât din art. 563 cât și din art. 170 C.proc.fiscală).

Recursul recurentei RADP C. -N. nu a fost motivat separat în drept. Recursul recurentei RADP C. -N. a fost legal timbrat.

Pentru dovedirea recursului său, a depus la dosar adresa din 19 august 2011 emisă de BEJ Stolnean Romeo M. în dosarul nr. 574/2010 prin care recurentei RADP C. -N. i-au fost comunicate copii certificate ale titlurilor executorii.

Prin întâmpinarea depusă la 6 februarie 2012, intimata SC G. T. SPORT S. a invocat excepția necompetentei materiale a T. ului Comercial/Specializat C. în ceea ce privește soluționarea acestei cauze și a solicitat declinarea competenței în favoarea T. ului C. - secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv a invocat excepția lipsei de interes a AFP a municipiului C. -N. în formularea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursurilor formulate de către recurente ca fiind nefondate și menținerea în întregime a sentinței civile nr. 15621/2011 pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în ambele dosare conexate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apărărilor sale, a arătat că prin sentința comercială nr. 2176/C/21 mai 2010 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către ea și, pe cale de consecință, a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune intervenit între cele două părți, precum și obligarea contestatoarei la plata sumei de 2.871.818,54 lei cu titlu de daune interese compensatorii pentru prejudiciul creat intimatei ca urmare a neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor

contractuale asumate prin contractul de asociere în participațiune nr. 198/2005.

A arătat că a procedat la punerea în executare a acestui titlu executoriu, ca urmare a cererii de executare silită formându-se dosarul execuțional nr. 574/2010 al BEJ Stolnean Romeo M. . Prin urmare s-a început executarea silită a contestatoarei debitoare conform prevederilor art. 372 și urm. C.proc.civ. Prin decizia civilă nr. 120/2011 pronunțată de către Curtea de Apel C. în același dosar nr._, în apel, s-a dispus obligarea debitoarei RADP C. -N. la plata sumei de 3.198.114,54 lei. Sumele încasate deja conform titlului executoriu inițial sunt în cuantum total de 1.068.603 lei. Prin urmare, debitul principal rămas neexecutat este în cuantum de 2.129.511,54 lei, astfel cum a fost menționat și în procesul verbal încheiat de către BEJ Stolnean Romeo M. cu ocazia distribuirii unor sume rezultate din executarea silită începută de către intimată împotriva debitoarei.

A mai arătat că, datorita repetatelor acțiuni ale acestui executor judecătoresc de favorizare a debitoarei RADP C. -N., cu consecința

împiedicării intimatei de a își recupera creanța stabilita printr-un titlu executoriu, a hotărât să renunțe la serviciile de executare silită oferite de către BEJ Stolnean hotărând astfel continuarea executării silite în acest dosar de către un alt executor, astfel că în data de 12 august 2011 a înaintat acestui ultim executor judecătoresc o cerere de continuare a executării silite a debitoarei RADP C. -N. pentru debitul rămas nerecuperat, în cuantum de 2.129.511,54 lei.

A mai arătat că împotriva executorului judecătoresc Stolnean s-a și început acțiunea disciplinara de către Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel C. ca urmare a plângerii înregistrate de către SC G. T. SPORT S. pentru faptele și acțiunile nelegale pe care acesta le-a întreprins în defavoarea societății creditoare intimate.

A mai arătat că la data de 20 septembrie 2011, BEJ K. L. F. a procedat la distribuirea sumei de 341.949,42 lei, încheind astfel procesul verbal contestat în cadrul acestui dosar. În urma distribuirii, suma a fost distribuită în favoarea sa, întrucât astfel cum s-a și menționat în procesul verbal, intimata deține creanțe prioritare încadrate la prevederile art. 563 lit. a și b C.proc.civ.

A expus motivele invocate în susținerea excepției necompetenței materiale a T. ului Comercial/Specializat C. .

În ceea ce privește recursul declarat de RADP C. -N., în calitate de debitoare în cadrul executării silite, a arătat următoarele:

Cu privire la excepția necompetenței materiale a executorului judecătoresc

K. de continuare a executării silite începute de către BEJ Stolnean, a arătat că apreciază această excepție ca fiind inadmisibilă, deoarece instanța de judecată a fost învestită în baza prevederilor art. 570 C.proc.civ. doar cu o contestație împotriva unui proces verbal de distribuire de sume rezultate din executarea silită, iar aspectul necompetenței executorului judecătoresc K. nu poate face obiectul unei astfel de contestații, ci poate face doar obiectul unei contestații la executare, conform prevederilor art. 399 și urm C.proc.civ.

Referitor la temeinicia acestei excepții, a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins aceasta excepție admițând posibilitatea continuării de către un executor judecătoresc din raza aceleiași curți de apel a unei executării silite începute de către un alt executor judecătoresc, acest lucru nefiind interzis de nicio prevedere legală, cu atât mai mult de către Legea nr. 188/2000, cum în mod neîntemeiat susține recurenta RADP C. -N. .

A mai arătat că, în fata instanței de fond, raportat la acest aspect, a învederat că s-a menționat că în conformitate cu prevederile art. 4, art. 5, art.

56 și art. 27 lit. b din Legea nr. 188/2000 continuarea executării nu ar fi permisă. A învederat că acest argument este unul în contra dispozițiilor legale, fiind o interpretare personală a debitoarei fără nicio legătură cu textele normative invocate. În ceea ce privește art. 27 lit. b) din Legea nr. 188/2000, a arătat că acesta nu prevede reglementari de genul celor arătate de către recurentă. Aceste prevederi sunt reglementate în textul art. 28 lit. b) din acest act normativ, însă acestea nu sunt aplicabile în speță. A arătat că această prevedere nu se referă la cazuri de continuare a executării silite de către un alt executor judecătoresc la solicitarea expresă a creditoarei următoritoare, ci se referă doar la situația în care un executor s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de a-și mai desfășura activitatea de executor judecătoresc gen: deces, concediu de boală prelungit, suspendare din profesie, etc. Prin urmare, a apreciat că susținerile recurentei legate de acest aspect sunt vădit nefondate, urmând a fi înlăturate de către instanța de recurs.

A mai arătat că în speță nu este aplicabilă niciuna din aceste situații, legate de calitatea de executor judecătoresc; în speță se pune problema renunțării la serviciile unui executor judecătoresc (fără nicio legătură cu calitatea acestuia). Această situație a renunțării la serviciile de executare silită ale unui executor nu este reglementata nici în Legea 188/2000 și nici în regulamentul de aplicare a acestei legi, astfel cum în mod eronat se susține, însă atunci când legea nu interzice în mod expres o anumită situație, atunci înseamnă că este permisă, principiu general de drept, cu valabilitate și aplicabilitate generală, sau "când legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem";.

A mai arătat că nu se poate susține că prin interpretarea unor texte legale, care, oricum, nu au nicio legătură cu speța de față, legiuitorul ar interzice situația ca, atunci când creditorul, în calitate de declanșator al fazei de executare silita, este nemulțumit de modul în care executorul judecătoresc la care a apelat pentru a efectua o executare silită, să poată renunța la serviciile acestuia, mai ales că această renunțare a fost una motivată. Pe de altă parte, a arătat intimata, în practică sunt întâlnite astfel de situații, când anumiți executori judecătorești devin dezinteresați sau, chiar mai mult, acționează în defavoarea creditorului, în aceasta situație creditorul nemaibeneficiind de un proces echitabil în virtutea prevederilor art. 6 din CEDO. Interesul creditorului, respectiv acela de a-si executa într-un termen rezonabil creanța sa, este prejudiciat, astfel încât colaborarea cu acel executor judecătoresc devine imposibilă. A subliniat faptul că faza executării silite este guvernată de principiul disponibilității, respectiv toate actele de executare silită se fac doar la cererea creditorului. Practic, executorul nu reprezintă decât un mijloc prin care creditorul își realizează creanța deținută în contra unui debitor în temeiul unui titlu executoriu: spre exemplu începerea executării silite se realizează doar la solicitarea creditorului - art. 373¹C.proc.civ.; poprirea, ca act de executare silită, se realizează doar la cererea creditorului - art. 453 alin. 1 C.proc.civ. etc. Astfel, executorul nu poate face din proprie inițiativă un act de executare silită sau, mai mult, începe ori continua o executare silită atâta vreme cât nu este învestit sau autorizat de către creditor în acest sens.

A mai arătat că ea, în calitate de creditoare, nu a renunțat la executarea silită și nici nu a solicitat vreun moment încetarea executării silite începute de către BEJ Stolnean. A subliniat că o executare silită încetează doar în situațiile prevăzute de art. 3715C.proc.civ., respectiv când s-a realizat integral creanța, când executarea nu mai poate fi continuată din lipsă de bunuri, când creditorul a renunțat la executarea silită, când titlul executoriu a fost desființat; or, ea nu se încadrează în niciuna din aceste situații, ba, mai mult, în data de 12 august

2011 a solicitat continuarea executării silite, depunând o cerere în scris în acest sens la BEJ K., pentru suma rămasă de executat, anexând în acest sens și titlurile executorii în original, încuviințările executării lor, precum și dovezile încasării sumelor de bani executate de către BEJ Stolnean.

A arătat că executarea silită, în sensul prevederilor legale în materie, reprezintă o întreagă fază a procesului civil și indiferent de executorul care o efectuează sau o continuă și indiferent de numărul de dosar, aceasta rămâne aceeași atâta timp cât se face în baza acelorași titluri executorii.

A mai arătat că debitoarea nu precizează care anume texte legale au fost încălcate în această situație, astfel încât să se justifice solicitarea acesteia de anulare a executării silite.

Pe de altă parte, a arătat că debitoarea, solicitând anularea executării silite în baza prevederilor art. 105 alin. 2 C.proc.civ. trebuie să justifice și să dovedească o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, debitoarea nu invocă și nu dovedește vreo vătămare în acest sens, și nici nu ar putea dovedi, atâta vreme cât intimata deține și la acest moment un titlu valabil în baza căruia a demarat și efectuat executarea silită, aceasta fiind finalizată la momentul depunerii întâmpinării prin încasarea debitului datorat.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ K. L.

F., a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins-o, întrucât recurentele contestatoare au contestat și procesul verbal de cheltuieli de executare silită.

A arătat că acest aspect, oricum, nu ar trebui discutat în cadrul acestui litigiu; acesta poate face doar obiectul unei contestații la executare în condițiile dreptului comun, însă, având în vedere solicitările recurentelor din contestațiile formulate relativ la acest aspect, instanța de fond a răspuns prin constatarea calității procesuale pasive a acestui executor judecătoresc.

A arătat că onorariul acestui executor a fost fixat și calculat într-un cuantum de 25.806,74 lei, inclusiv TVA, în baza prevederilor art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000: "pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește

100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite."; A învederat că onorariul a fost calculat doar pentru diferența dintre suma de aprox. 2.800.000 lei stabilită de către instanța de fond prin titlul executoriu - sentința nr. 2176/2010 și suma de aprox. 3.200.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri în apel prin decizia 120/2011. BEJ Stolnean și-a calculat și stabilit onorariul său pentru a efectua executarea silită doar raportat la titlul executoriu - sentința comercială nr. 2176/2010, care stabilea cuantumul creanței la 2.800.000 lei. Oricum, acesta urma să-și stabilească o diferență de onorariu raportat la suma acordata prin decizia pronunțată în apel, în măsura în care continuat el însuși executarea silită.

A arătat că nu sunt incidente în speța prevederile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., respectiv situația renunțării la executare, întrucât ea nu a renunțat niciun moment la executarea silită, drept urmare cheltuielile de executare silită cad tot în sarcina debitorului, conform prevederilor aceluiași articol. A apreciat că BEJ K. în mod legal și temeinic a stabilit onorariul său pentru efectuarea executării silite în continuare, acolo de unde a rămas în data de 12 august 2011. Raportat la susținerea recurentei potrivit căreia această suma ar fi trebuit distribuită acesteia, întrucât ar deține o creanța reprezentând drepturi salariale, a arătat că contestatoarea nu deține în mod legal dreptul de a participa la distribuirea de sume rezultate din poprire. A învederat ca nici nu era obligatorie citarea recurentei contestatoare la distribuirea de sume rezultate din poprire și nici nu era îndreptățită să participe, întrucât nu deține o creanță certă, lichidă și

exigibilă reprezentând drepturi salariale. În cadrul executării silite au fost respectate întrutotul dispozițiile art. 452 alin. 2 lit. c C.proc.civ.; înființarea popririi asupra conturilor debitoarei a fost instituită în cadrul acestei executări silite la data de 20 octombrie 2010, de către BEJ Stolnean, prin înștiințarea de poprire aflata la f. 22 din dosarul execuțional. Calculând 6 luni începând cu această dată și raportat la dovezile de eliberare a sumelor de bani reprezentând salarii și cele reprezentând rețineri asigurați în fapt din conturile indisponibilizate ale debitoarei, termenul expira în data de 20 aprilie 2011. Prin urmare, începând cu această dată, și sumele reprezentând salariile puteau fi supuse executării silite. Cu toate acestea, intimata a fost de acord cu eliberarea salariilor și pentru lunile mai și iunie 2011, precum și a reținerilor pentru asigurați. A arătat că susținerile debitoarei în ceea ce privește neîndeplinirea termenului de 6 luni menționat mai sus sunt nelegale și nefondate.

A mai arătat că în cursul acestei executări silite a fost de acord cu eliberarea sumei totale de 1.715.997,98 lei către debitoare, cu titlu de drepturi salariale, în perioada octombrie 2010 - iulie 2011, precum și cu eliberarea sumei de 904.867,99 lei reprezentând rețineri asigurați - obligații bugetare pe care aceasta avea obligația să le vireze către stat, aferente drepturilor salariale, deși această din urmă sumă nu avea obligația să o elibereze către debitoare, dar ea, fiind de bună-credința, a considerat că trebuie să apere interesele statului. Prin urmare, a considerat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 452 alin. 1 lit. c C.proc.civ. curge de la data înființării primei popriri, indiferent că aceasta a fost luată de către BEJ Stolnean, întrucât ambele dosare, nr. 574/2010 și nr. 462/2011 au ca obiect aceeași executare silita a acelorași titluri executorii, pentru aceeași suma și împotriva aceleiași debitoare.

A apreciat alegațiile debitoarei exprimate prin prezentul recurs, legate de acest aspect ca fiind hilare, făcute cu rea-credință și nedovedite prin vreun mijloc de probă, arătând că în acest sens a decis și Judecătoria Cluj-Napoca în cadrul dosarului nr._ prin sentința civilă nr. 15765/17 octombrie 2011, aceste dispoziții ale instanței având autoritate de lucru judecat în prezenta cauză. A învederat că aceste aspecte legate de respectarea de către ea a obligației prevăzute de art. 452 alin. 2 lit.c C.proc.civ. au fost analizate deja de către instanțele de judecata, odată cu soluționarea nenumăratelor contestații la executare. În acest sens, a invocat sentința civilă nr. 15765/17 octombrie 2011 pronunțata în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, sentința civilă nr. 12438/28 octombrie 2011, pronunțata de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ prin care toate contestațiile formulate de către debitoare au fost respinse ca nefondate, executarea silita împotriva acesteia desfășurându-se cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie.

Referitor la temeinicia și legalitatea sentinței civile recurate raportat la procesul verbal din data de 20 septembrie 2011 întocmit de către BEJ K. L.

F., a arătat că distribuirea sumei de bani rezultate din popriri a fost efectuată în mod legal de către BEJ K. L. F. în favoarea sa, în virtutea caracterului prioritar al creanței sale față de debitoarea RADP C. -N. . A arătat că la data depunerii întâmpinării deține din suma rămasă de încasat în cuantum de 1.509.945,71 lei, conform titlurilor sale executorii, suma de 1.484.138,83 lei, creanța prioritară față de orice alt participant la aceasta distribuire, sumă din care 78.433,26 lei reprezentând cheltuieli de judecata conform deciziei civile nr. 120/2011 - titlu executoriu menționat mai sus; 25.806,74 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către ea în calitate de creditoare în cadrul dosarului de executare silita nr. 462/2011 al BEJ K. L.

1. , solicitate în baza art. 170 alin. 1 lit. a C.proc.fiscală, raportat și la art. 563 alin. 1 lit. a C.proc.civ.; 1.235.400 lei + TVA, pe care debitoarea RADP Clu-N.

   are obligația să i-o achite cu titlu de venituri ale intimatei din activitatea de patinaj, conform dispozitivului titlului executoriu decizia nr. 120/2011, în baza art. 170, alin. 1, lit. b C.proc.fiscală, coroborat cu art. 7 pct. 20 și art. 7 pct. 1 din Codul fiscal raportat și la art. 563 alin 1 lit. b C.proc.civ.

   A arătat că în conformitate cu aceste prevederi legale, orice persoană fizică sau juridică, fără a face diferențiere între acestea în ceea ce privește obținerea de venituri. A arătat că salariul reprezintă tot o sursă de venit în cazul persoanelor fizice, însă art. 170 lit. b C.proc.civ. și art. 563 lit. b C.proc.civ. considera a fi creanțe prioritare salariile sau alte sume asimilate acestora. A apreciat că veniturile persoanelor juridice sunt asimilate salariilor în cazul persoanelor fizice, iar conform deciziei civile amintite ea are o creanță certă, lichidă și exigibilă cu acest titlu, în cuantum de 1.235.400 lei, cu rang prioritar celorlalte.

   A învederat că sumele de 78.433,26 lei reprezentând cheltuieli de judecata conform deciziei civile nr. 120/2011 și 25.806,74 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către ea în calitate de creditoare în cadrul dosarului de executare silita nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. nu i-au fost distribuite până la data întocmirii procesului verbal atacat, motiv pentru care, în mod legal, i-au fost distribuite cu această ocazie. A subliniat faptul că creanțele reprezentând cheltuieli de judecată se distribuie cu prioritate, acestea încadrându-se la art. 563 alin. 2 lit. a C.proc.civ. A apreciat că în mod eronat s-a susținut că această sumă nu se încadrează în prevederile textului de lege menționat.

   Raportat la recursul DGFP a jud. C., a invocat excepția lipsei de interes. În acest context, a arătat că în conformitate cu prevederile C.proc.fiscală,

   această recurentă, în cadrul dosarului său de executare silită început în baza prevederilor C.proc.fiscală împotriva aceleiași debitoare, a admis cererea de eșalonare a debitului pe care debitoarea îl avea față de ea pe o perioadă de 60 de luni; prin urmare, a apreciat că pe această perioadă creditoarea fiscală nu mai poate face niciun act de executare silită împotriva debitoarei, executarea silită suspendându-se de drept conform art. 148 alin. 2 lit. b din OG nr. 92/2003. Decizia de eșalonare a fost emisă de AFP a mun. C. -N. în 21 octombrie 2011. Raportat la acest fapt, a apreciat că creditoarea fiscală nu are niciun interes în soluționarea acestei contestații.

   A enumerat calitățile juridice ale interesului, apreciind că la data introducerii contestației interesul creditoarei fiscale nu subzista. A învederat că, prin absurd, dacă s-ar întoarce executarea silită, recurenta creditoare fiscală nu ar putea să încaseze vreo sumă de bani, executarea sa silită fiind suspendată de drept pe toată perioada de 60 de luni.

   A mai arătat că dosarul 462/2011 al BEJ K. privește doar recuperarea creanței pe care ea o deține față de debitoarea RADP C. -N. . A învederat că sumele de bani ce au fost încasate în cadrul acestei executări silite de către ea au provenit de la terțul poprit E.ON Gaz, întrucât ea a înființat poprire asupra acestuia încă din 20 octombrie 2010.

   A învederat instanței faptul că această recurenta nici nu trebuia să fie citată la distribuirea de sume în cadrul executării silite începute de către intimată, întrucât chiar dacă aceasta și-a depus în data de_, titlurile sale de creanța în dosarul execuțional nr. 462/2011, obligația de a fi citată există doar în situația în care s-ar distribui sume rezultate din vânzarea unor bunuri mobile sau imobile ale debitoarei, conform dispozițiilor art. 564 C.proc.civ., art. 569 alin. 2 și 3 C.proc.civ., precum și celor cuprinse în art. 170 C.proc.fiscală. Or, la data de 20 septembrie 2011 s-au distribuit sume de bani rezultate din popriri și nicidecum obținute din celelalte forme de executare silita (mobiliară sau imobiliară). Executorul judecătoresc avea obligația să-i citeze pe acei

   creditori care au garanții mobiliare sau imobiliare doar dacă se distribuie sumele de bani obținute din vânzarea acestor bunuri.

   În ceea ce privește motivele de recurs legate de cheltuielile de executare silita (onorariul BEJ K. ) precum și de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței civile atacate și, pe cale de consecința, ale procesului verbal de distribuire de sume din data de 20 septembrie 2011 învederate și de către această recurentă, a arătat că își menține susținerile arătate cu privire la recursul declarat de către debitoarea RADP C. .

   În drept, a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ., art. 570 C.proc.civ., art. 563 C.proc.civ., art. 564 C.proc.civ., art. 159 C.proc.fiscală, art. 274 C.proc.civ.

   Deși a menționat că înțelege să depună în probațiune sentința civilă nr. 15765/17 octombrie 2011, sentința nr. 12438/28 octombrie 2011 și decizia de eșalonare a debitului RADP C. -N., intimata nu a anexat întâmpinării niciun înscris.

   Prin decizia civilă nr. 66/6 februarie 2012 pronunțată în prezentul dosar nr._, T. ul Specializat C. a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului C. . În urma conflictului negativ de competență cu această instanță, Curtea de Apel C., prin sentința civilă nr. 465/18 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._, a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. . Soluția din regulatorul de competență a fost menținută de Î. - SCAF prin decizia civilă nr. 574/5 februarie 2013.

   Cauza a fost reînregistrată pe rolul T. ului Specializat C. la 20 iunie

   2013.

   La termenul din 23 septembrie 2013, tribunalul, din oficiu, având în

   vedere dispozițiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., a ridicat din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, o eventuală nulitate a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F., prin raportare la lipsa unei încheieri de încuviințare a executării silite.

   Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor intimatei, cu luarea în considerare a motivului de recurs ridicat din oficiu și a dispozițiilor art. 304, art. 304¹și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:

   Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că contestațiile la executare au fost introduse în anul 2011 și au ca obiect anularea procesului verbal de distribuire din 20 septembrie 2011 întocmit în dosarul execuțional nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. în condițiile art. 570 C.proc.civ.

   Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de C.proc.civ. din 1865, ca lege procedurală și de Codul civil din 1864, ca act normativ de drept material - lege generală.

   Verificând cu prioritate cadrul procesual, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, actualizată, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public. Cu toate acestea, ei nu sunt părți ale raportului de drept procesual civil

   în faza de executare silită, astfel încât nu pot fi nici părți ale litigiului având ca obiect contestația specială prevăzută de art. 570 C.proc.civ. Faptul că onorariul executorului judecătoresc se recuperează din averea debitorului, fiind fie avansat de creditor, fie distribuit și că poate fi contestat, în privința stabilirii sale, nu conferă executorului judecătoresc calitatea de parte în contestația specială reglementată de art. 570 C.proc.civ. În calitatea sa de organ de executare învestit cu atributul puterii statale, executorul judecătoresc primește spre executare titlurile executorii fără necesitatea realizării opozabilității acestora față de el în condițiile dreptului comun.

   Prin urmare, tribunalul reține că soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale active a BEJ K. L. F. este lipsită de legalitate și temeinicie, excepția urmând a fi admisă de instanța de recurs în cadrul modificării sentinței civile recurate, tribunalul urmând să respingă contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarele R. A. A DP C.

   -N. și A. F. P. A M. C. -N., în măsura în care au fost formulate în contradictoriu cu BEJ K. L. F., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

   Verificând și excepția lipsei de interes a recurentei DGFP a jud. C., invocată de intimata SC G. T. SPORT S., tribunalul reține că, în condițiile în care creditoarea fiscală a afirmat nerespectarea ordinii de preferință instituite prin art. 563 alin. 1 C.proc.civ. și îndreptățirea sa la a îi fi distribuită suma rezultată din executarea silită a debitoarei RADP C. -N., aceasta a afirmat un interes născut și actual, care nu se confundă cu temeinicia pretenției sale.

   Prin urmare, această excepție invocată de intimata SC G. T. SPORT S. este lipsită de temeinicie, neputând fi primită de către instanța de recurs.

   Analizând cu prioritate motivul de recurs ridicat din oficiu, tribunalul reține următoarele:

   Nelegalitatea executării silite a titlurilor executorii din prezenta cauză de către BEJ K. L. F. a fost invocată de ambele recurente, inclusiv prin invocarea lipsei de competență a BEJ K. L. F. de a efectua executarea silită din dosarul său nr. 462/2011.

   Potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 15/2011, executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile pe tot cuprinsul curții de apel în a cărei rază teritorială se află judecătoria. În consecință, nu se poate susține lipsa de competență teritorială sau materială a BEJ K. L. F. .

   Problema de legalitate a executării silite care face obiectul dosarului nr. 462/2011 al BEJ K. L. F. este indisolubil legată de posibilitatea

   "continuării executării silite";.

   În acest context, tribunalul reține că instituția continuării executării silite de către un alt organ de executare decât cel care a început-o nu este reglementată de Codul de procedură civilă. Acest act normativ permite schimbarea organului de executare la inițiativa creditorului doar prin renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite a aceluiași titlu executoriu.

   Renunțarea la executarea silită inițială și demararea unei noi executări silite este disponibilă oricărui creditor urmăritor, pe când "continuarea executării silite"; este o instituție juridică rezervată creditorilor instituții financiare bancare sau nebancare, care aveau corpuri de executori proprii.

   Legea nr. 287/2011, desființând instituția executorilor bancari, a reglementat două ipoteze tranzitorii, ambele la dispoziția creditorilor urmăritori instituții financiare bancare și nebancare: continuarea executării silite în curs, până la finalizarea ei, de către executorul bancar inițial sesizat cu cererea de

   executare silită și, respectiv, continuarea executării silite de către un executor judecătoresc competent, căruia creditorul instituție financiară bancară sau nebancară urma să îi predea întregul dosar execuțional.

   Continuarea

   executării silite presupune însă, astfel cum rezultă din chiar denumirea acestei instituții juridice, existența unei executări silite valabile din punct de vedere procedural, cu acte de executare valabile la momentul schimbării organului de executare, care continuă prin noi acte de executare efectuate de organul de executare subsecvent, motiv pentru care întreg dosarul de executare (și nu doar titlul executoriu) este transmis organului de executare subsecvent de către creditoarea urmăritoare (exclusiv) instituție financiară bancară sau nebancară.

   T. ul nu poate primi susținerile intimatei SC G. T. SPORT S. în sensul că legea procedurală permite o atare "continuare"; a executării silite în măsura în care nu o interzice expres. Unicitatea titlului executoriu atrage efectuarea unei singure executări silite, iar renunțarea la serviciile executorului judecătoresc, invocată de către intimata SC G. T. SPORT S. nu poate avea loc decât în cadrul legal al renunțării la executarea silită, reglementat de art. 3715lit. c C.proc.civ. Executarea silită reprezintă o fază a procesului civil și este declanșată prin înregistrarea cererii de executare silită la un anumit executor judecătoresc, ales de titularul cererii, care, exercitând atribuții de autoritate de stat, se învestește cu cererea de executare silită. Dezînvestirea executorului judecătoresc în condițiile legii procedurale civile are loc doar odată cu încetarea executării silite, în condițiile art. 3715C.proc.civ.

   Cererea de executare silită reprezintă, așadar, un act condiție care declanșează faza procesuală a executării silite. Principiul disponibilității, pe deplin aplicabil și în această fază a procesului civil, nu conferă titularului cererii libertatea de a schimba executorul judecătoresc altfel decât cu respectarea dispozițiilor art. 3715lit. c C.proc.civ., prin renunțarea la executarea silită începută și declanșarea unei alte executări silite, în condițiile legii.

   De altfel, la aceeași soluție se ajunge și prin interpretarea per a contrario a art. 3716C.proc.civ., care permite reluarea doar în cazul unei executări silite începute dar încetate din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; pentru toate celelalte cazuri este necesară declanșarea unei noi executări silite.

   Din perspectiva titlului executoriu unic, la încetarea vechii executări silite ca urmare a renunțării creditorului urmăritor, vechiul executor judecătoresc este obligat să restituie creditorului urmăritor titlul executoriu, (în accepțiunea sa materială, instrumentum) care va fi depus de către creditorul urmăritor la cel de al doilea organ de executare, odată cu formularea unei noi cereri de executare silită. Subsecvent, noul organ de executare va solicita instanței o nouă încuviințare a executării silite în condițiile art. 373¹C.proc.civ.

   Calificarea juridică a manifestării de voință a creditoarei urmăritoare SC

2. T. SPORT S. de a "renunța la serviciile BEJ Stolnean Romeo M. ";, corelată cu retragerea de la acest executor judecătoresc a titlului executoriu, în condițiile art. 978 C.civ. (dând actului juridic acea interpretare care poate produce un efect în detrimentul celei care nu ar produce niciunul), conduce la incidența în cauză a renunțării creditoarei urmăritoare SC G. T. SPORT S. la executarea silită în condițiile art. 3715lit. c C.proc.civ.

Prin urmare, în prezenta cauză, pentru a putea efectua orice act de executare, inclusiv procesul verbal de distribuire din 20 septembrie 2011, BEJ

K. L. F. trebuia să solicite instanței de executare încuviințarea executării silite, solicitare pe care nu a adresat-o.

Lipsind încuviințarea executării silite efectuate în dosarul nr. 462/2011 al BEJ K. L. F., atât executarea silită însăși, cât și toate actele de executare, inclusiv procesul verbal de distribuire din 20 septembrie 2011, sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 399 alin. 2 C.proc.civ.

În consecință, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, coroborat cu art. 304¹C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursurile declarate de recurentele R. A. A DP C. -N. și A. F. P. A

M. C. -N. în contradictoriu cu intimații SC G. T. S. și BEJ K. L.

F. împotriva sentinței civile nr. 15621/13 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ (la care este conexat dosarul nr._ ), pe care o va modifică în parte, după cum urmează:

Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ K. L. F., invocată de contestatoarea R. A. A DP C. -N. și, în consecință va respinge contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarele R.

A. A DP C. -N. și A. F. P. A M. C. -N., în măsura în care au fost formulate în contradictoriu cu BEJ K. L. F., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Subsecvent, va admite contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarele R. A. A DP C. -N. și A. F. P. A

M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC G. T. S. și, în consecință, va anula procesul verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K. L. F. la 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011.

Negăsindu-le pe contestatoare în culpă procesuală, tribunalul va înlătura obligațiile contestatoarelor R. A. A DP C. -N. și A. F.

P. A M. C. -N. de plată a câte 2.000,00 lei fiecare către intimata SC

G. T. S., cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

Dată fiind nulitatea absolută a executării silite înseși și a actelor de executare din dosarul nr. 462/2011 al BEJ K. L. F., reținută pe cale incidentală, tribunalul nu poate dispune îndreptarea actului de executare contestat pe calea specială prevăzută de art. 570 C.proc.civ., motiv pentru care, ținând cont și de limitele sesizării sale, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, tribunalul va lua act că recurentele nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

	Admite recursurile declarate de recurentele R. A.	A DP C.
-N.	și A. F. P. A M. C. -N.	în contradictoriu cu

intimații SC G. T. S. și BEJ K. L. F. împotriva sentinței civile nr. 15621/13 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ (la care este conexat dosarul nr._ ), pe care o modifică în parte, după cum urmează:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ K. L. F., invocată de contestatoarea R. A. A DP C. -N. și, în consecință:

Respinge contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarele

R. A. A DP C. -N. și A. F. P. A M. C. -N.

, în măsura în care au fost formulate în contradictoriu cu BEJ K. L. F., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarele R.

A. A DP C. -N. și A. F. P. A M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC G. T. S. și, în consecință:

Anulează procesul verbal de distribuire a sumei de 341.949,42 lei întocmit de BEJ K. L. F. la 20 septembrie 2011 în dosarul execuțional nr. 462/2011.

Înlătură obligațiile contestatoarelor R. A. A DP C. -N. și

A. F. P. A M. C. -N. de plată a câte 2.000,00 lei fiecare către intimata SC G. T. S., cu titlu de cheltuieli de judecată în primă

instanță.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Ia act că recurentele nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

F. M. D. D. N. K. F. B.

În C.I.C., semnează președintele instanței

Red.FIM/03.06.14/2 ex.

Judecător fond: d-na E. Pădurariu, Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 562/2013. Contestație la executare silită		Decizia civilă nr. 578/2013. Contestație la executare silită →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 614/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 478/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 1000/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 562/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 578/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 305/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 540/2013. Contestație la executare silită Decizia civilă nr. 448/2013. Contestație la executare silită