Decizia civilă nr. 540/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 540/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța este compusă din :
PREȘEDINTE: D. D. JUDECATOR: F. M. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 2158/5 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S.
, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentata recurentului, d-na avocat Driha D. T., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente petitului de
întoarcere a executării silite, pentru judecarea acestuia de către instanța de fond, în cuantum de 922,38 lei și pentru judecarea recursului, în cuantum de 461,19 lei; învederează că susține recursul formulat și că nu are cereri în probațiune de formulat.
T. ul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurentului pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și completată, în sensul constatării lipsei calității de creditor a intimatei și a constatării ca fiind prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a recurentului, în baza contractului de credit și, pe cale de consecință să se dispună anularea actelor și a formelor de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de recurs.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2158/5 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. I. D. în contradictoriu cu intimata SC E. K. R.
S. - B. R. C. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut că, în conformitate cu art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, precum și incidența dispozițiilor art. 3741C.proc.civ., potrivit cărora înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.
A mai reținut că la data de 2 septembrie 2011, contestatorul a depus la dosarul execuțional angajamentul de plată prin care s-a obligat să achite debitul în rate lunare de câte 600 lei, începând de la data semnării angajamentului (f.63 dosar fond), la dosar existând și dovada plății sumei de 600 lei (f.64 dosar fond).
A mai reținut că în conditiile în care contestatorul a efectuat plăți în baza contractului de credit și prin angajamentul mai sus menționat, a recunoscut atât debitul, cât și calitatea de creditoare a SC E. K. R. S., nefiind, astfel, prescris dreptul de a cere executarea silită. Raportat la situația contului E. K. de la f.104 și la ordinul de plată de la f. 27 din dosarul de fond, prima instanță a apreciat neadevărată susținerea contestatorului că la data de 12 ianuarie 2004, data primei scadențe și până la data de 17 iunie 2011, data formulării cererii de executare silită, au trecut mai mult de 3 ani de zile, iar raportat la aceste date dreptul intimatei de a cere executarea silită ar fi prescris, întrucât contestatorul a mai făcut plăți în acest interval de timp, prin care a fost întrerupt termenul de prescripție.
A mai reținut că contestatorul a solicitat anularea încheierii civile nr. 9633/29 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva sa, întrucât instanța trebuia să constate că executarea silită este prescrisă raportat la titlurile executorii în baza cărora s-a solicitat cererea de încuviințare a executării silite împotriva contestatorului, și, drept urmare, să respingă cererea de
încuviințare a executării silite, cu atât mai mult cu cât SC E. K. R. S. - B.
R. C. nu avea calitatea de creditor în dosarul execuțional nr. 427/2011.
Prima instanță a apreciat cererea nefondata reținând că, pe lângă faptul că încheierea menționată nu are cale de atac și nu reprezintă un act de executare silită, în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite nu se analizează aspecte de fond, cum sunt cele la care se referă contestatorul, ci se verifică dacă cererea de încuviințare se întemeiază pe un titlu executoriu și se poate respinge în condițiile art. 3731din C.proc.civ. Conform art. 379 C.proc.civ., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar potrivit art. 969 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege
între părțile contractante.
Prima instanță a mai reținut că aspectele invocate de contestator referitoare la componența debitului pretins și al exigibilității lui nu au fost dovedite conform dispozițiilor art. 1169 din C.civ., sarcina probei revenind contestatorului și nu intimatei.
Întrucât contestatorul a invocat prin acțiune că debitul pretins nu este cert, lichid și exigibil în înțelesul art. 379 C.proc.civ., iar înscrisurile depuse nu au făcut dovada acestor susțineri, prima instanță a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Prin urmare, a reținut că cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 427/2011 al BEJ Cîmpian M. R. până la soluționarea contestației la executare a rămas fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul recurent C. I.
, solicitând casarea hotărârii atacate, în baza art. 312 alin. 2 C.proc.civ. și, în rejudecare, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și completată, în sensul constatării lipsei calității de creditor a intimatei, al constatării ca fiind prescris a dreptului intimatei de a cere executarea sa silită în baza contractului de credit nr. 6933/17 decembrie 2003 și al anulării următoarelor acte și forme de executare: poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 427/2011 al BEJ Cîmpean M. R., procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul execuțional nr. 427/2011 al BEJ
Cîmpean M. R., încheierea civilă nr. 9633/29 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva sa, toate celelalte acte și forme de executare întocmite și efectuate în dosarul execuțional nr. 427/2011 al BEJ Cîmpean M. R., precum și întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial).
În motivarea recursului, a arătat că din analiza sentinței civile atacate rezultă fără echivoc faptul că instanța de fond a respins contestația la executare strict pe baza susținerilor intimatei, fără a analiza și susținerile motivate și dovedite ale contestatorului.
A învederat lipsa calității de creditor a SC E. K. R. S. . În acest sens, a arătat că, în conformitate cu contractul de credit nr. 6933/17 decembrie 2003, acesta a fost încheiat cu BCR SA - SUCURSALA JUDEȚEANĂ C. . Contractul de cesiune de creanțe nr. 364/2 aprilie 2007 a fost încheiat între: SC BCR ASIGURĂRI SA și IFN NEXT CAPITAL FINANCE SA și E. K. R. S., în calitate
de administrator al activelor. Conform art. 1 din contractul de cesiune, la creanțe cedate se menționează faptul că "creanțe cedate"; înseamnă "creanțele indicate în tabelul anexei A la prezentul document";. A arătat că la dosarul cauzei nu este depus nici un act, nici o anexă din care să rezulte faptul că și creanța sa ar fi fost cedată. Raportat la acest aspect, a apreciat că SC E. K. R. S. nu are calitate de creditor. A mai arătat că din dosarul execuțional rezultă faptul că
K. R. S. a formulat cererea de executare silită în nume propriu, iar dacă ar fi acționat în numele mandantului IFN NEXT CAPITAL FINANCE SA, cererea trebuia făcută în numele acestuia, iar nu în nume propriu. A mai arătat că trebuie avute în vedere și considerentele încheierii civile nr. 8739/1 iulie 2011 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, prin care instanța de judecată a respins cererea de încuviințare a executării silite tocmai pe acest considerent, încheiere pe care SC E. K. R. S. nu a atacat-o.
A mai arătat că angajamentul de plată s-a făcut la data de 2 septembrie 2011, ca urmare a popririi de către executorul judecătoresc a tuturor conturilor sale. Înainte de a întocmi angajamentul de plată, recurentul a expediat o cerere de lămurire către executorul judecătoresc, la care nu a primit niciun răspuns. Fiind în situația conturilor blocate recurentul a fost nevoit să încheie acest angajament de plată, fără ca acest aspect să implice recunoașterea din partea sa a calității de creditor a SC E. K. R. S. .
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită a contractului de credit nr. 6933/17 decembrie 2003, a arătat că acest contract s-a încheiat în data de 17 decembrie 2003 și creditul a fost acordat pentru o perioadă de 36 luni. Creditul, menționează contractul, trebuia rambursat în 36 de rate lunare de credit, prima venind la scadență la data de 12 ianuarie 2004. Cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 17 iunie 2011. De la data de 12 ianuarie 2004, data primei scadențe și până la data de 17 iunie 2011, data formulării cererii de executare silită, au trecut mai mult de 3 ani de zile, și raportat la aceste date a apreciat că dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris. Mai mult, a arătat recurentul, în conformitate cu art. 8 din contractul de credit "dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței,
împrumutatul nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile";.
A învederat că la dosarul cauzei nu este depus nici un grafic de rambursare a ratelor aferente creditului contractat, nu este depusă nici dovada declarării scadente a creditului, pentru a verifica cuantumul creanței pentru care este executat silit, prin urmare creanța nu este certă și lichidă. Plățile efectuate în
datele de 16 octombrie 2008 și 18 august 2009 au fost făcute după împlinirea termenului de prescripție. Cu privire la acestea, cel mult nu se mai poate solicita de către debitor restituirea sumelor, însă aceste plăți nu au întrerupt un termen de prescripție, care era de mult împlinit. În același sens a arătat că plățile din datele de 22 februarie 2012, 22 mai 2012, 13 iulie 2012, 9octombrie 2012 și 13 decembrie 2012 au fost obținute prin executare silită, iar nu achitate de bună- voie.
Referitor la încheierea civilă nr. 9633/29 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva sa, a arătat că în conformitate cu art. 3731, alin. 4 pct. 4 C.proc.civ. "Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă ... există alte impedimente prevăzute de lege";. A arătat că instanța trebuia să constate că executarea silită este prescrisă raportat la titlurile executorii în baza cărora s-a solicitat cererea de încuviințare a executării silite împotriva subsemnatului, și, prin urmare, să respingă cererea de încuviințare a executării silite, cu atât mai mult cu cât SC E. K. R. S. B.
C. nu avea calitatea de creditor în dosarul execuțional nr.427/2011.
A mai arătat că creanța în cuantum de 16.023,08 lei nu este certă și lichidă. În acest sens, a învederat că la dosarul execuțional nu există niciun act din care să rezulte această sumă, nici modul de calcul al acesteia, respectiv nu există nici măcar un grafic de rambursare a creditului și, mai mult, nu i s-a comunicat niciun grafic de rambursare a creditului și niciun calcul al sumei de 16.023,08 lei pentru a putea verifica această sumă. Cu privire la acest aspect, a arătat că instanța de fond a reținut că contestatorul nu a făcut dovada contrarie, cu toate că la dosarul execuțional nu au fost anexate actele menționate anterior. A arătat că a făcut dovada acestui fapt prin indicarea faptului că la dosarul execuțional nu există niciun act din care să rezulte suma pentru care este executat.
A mai arătat că potrivit art. 399 alin. 2 C.proc.civ. nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
În drept, a invocat art. 3041C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 20 septembrie 2013, intimata SC E. K. R.
a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentul C. D. I. și menținerea hotărârii de fond.
În motivarea apărărilor sale, a arătat că datoria contestatorului este certă, lichidă și exigibilă și că a înaintat către BEJ Cîmpian M. R. o cerere de executare silită, urmarea acesteia fiind dosarul execuțional nr. 427/2011. Prin încheierea civilă nr. 9633/29 iulie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului recurent C. D. I. .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a SC E. K. R.
S., a apreciat că a făcut cu prisosință dovada calității de creditor, punând la dispoziția instanței contractul de cesiune al creanței nr. 364/2 aprilie 2007, încheiat între BCR ASIGURĂRI SA, în calitate de creditor cedent și IFN NEXT CAPITAL FINANCE SA, în calitate de creditor cesionar și SC E. K. R. S., în calitate de administrator al activelor, care, conform contractului de cesiune de creanțe, acționează "în calitate de mandatar pentru colectarea creanțelor dobândite prin acest contract de către cesionar";. A arătat că SC E. K. R. S. este o societate care are ca obiect de activitate recuperarea creanțelor, în speță contravaloarea debitului având ca temei contractul de credit încheiat de recurentul contestator C. D. I. cu SC BCR SA - Sucursala C. -N., în drepturile căreia SC BCR ASIGURĂRI SA s-a subrogat prin realizarea riscului
asigurat și prin plata despăgubirilor (dosar de daună nr. RCC/CJ/0159/06), la care se adaugă dobânzile determinate de neexecutarea la termen a obligațiilor contractuale. Din aceste considerente, în momentul în care creditul a fost declarat scadent anticipat, compania asigurătoare BCR ASIGURĂRI SA a despăgubit acest credit restant.
A mai arătat că BCR ASIGURĂRI SA este o companie de asigurare, în speță compania asigurătoare a creditului de care recurentul C. D. I. a beneficiat, creditorul inițial în această situație fiind BCR SA. A mai arătat că recurentului i s-a adus la cunoștința faptul cesionării creanței pe care BCR Asigurări SA o avea împotriva acestuia către IFN Next Investements Limited, care, la rândul său, a cesionat creanța către E. FINANCE GMBH, aceasta din urmă împuternicind E. K. R. S. în vederea recuperării acesteia.
A mai arătat că cesiunile succesive au fost făcute cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, ele devenind astfel opozabile recurentului, conform prevederilor art. 85, Titlul IV, Capitolul IV din Legea 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, prin înscrierea lor în AEGRM, la numerele 2007-0. -HRO, respectiv 2007-0.
-NOV. Așadar, în ceea ce privește cesiunea față de terți, dovada publicității a fost îndeplinită în condițiile Legii nr. 99/1999 în momentul înscrierii cesiunii de creanță în AEGRM. Totodată, cesiunea a fost notificată prin act sub semnătură privată (conform art. 85, alin. 1) de către intimată, moment în care debitorul se putea elibera de obligație numai prin efectuarea plății către creditorul cesionar.
În susținerea celor de mai sus, a precizat că potrivit art. 6, alin. 2 C.civ., actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor, motiv pentru care intimata a înțeles să se folosească în continuare de prevederile în vigoare la data cesiunii, respectiv de cele ale Titlului IV privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare al Legii nr. 99/1999.
În ceea ce privește cuantumul datoriei, a arătat că acesta a fost calculat în conformitate cu prevederile contractului de credit nr. 6933 încheiat cu BCR SA la data de 17 decembrie 2003. Mai mult decât atât, acesta reiese din ordinul de plată prin care BCR ASIGURĂRI SA a despăgubit creditorul inițial, la care s-au calculat dobânzile legale conform normelor BNR în vigoare pentru perioada respectivă, pentru fiecare zi de întârziere (suma pretinsă în cererea de executare) la care au fost adăugate cheltuielile de executare.
A mai arătat că în aceeași măsura susține că și debitorul i-a recunoscut calitatea de creditor, dovada în acest sens fiind plățile pe care acesta le-a efectuat benevol în faza de recuperare amiabilă, anterior depunerii dosarului la executor.
Cu atât mai mult a considerat că debitorul i-a recunoscut calitatea de creditor, cu cât, după depunerea dosarului, și-a luat angajamentul de plată înscris la BEJ Cîmpian M. R., angajament pe care nu și l-a respectat. Urmarea nerespectării acestui angajament a fost poprirea instituită pe veniturile obținute de către debitor.
Pentru toate aceste considerente, a susținut calitatea de creditor a SC E. K.
R. S. și dreptul de a solicita încuviințarea executării silite împotriva debitorului C. D. I. .
Referitor la capătul de cerere prin care debitorul a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, a arătat că înțelege să se servească de proba scrisă reprezentată de extrasul de cont din care reies plăți efectuate, amiabil, de către debitor și prin care acesta a recunoscut atât calitatea de creditor a intimatei, cât și existența creanței. Astfel, raportându-se la prima plată, efectuată la data de 16 octombrie 2008 și la cea de-a doua, din data de 18
august 2009 (de altfel singurele plăți făcute de către debitor în faza de recuperare amiabilă), a considerat că la data depunerii dosarului la executor, respectiv 17 iunie 2011, dreptul de a solicita executarea silită nu era prescris.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 242, alin. 2 C.proc.civ., Legea nr. 99/1999.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor intimatei și prin raportare la prevederile art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că contestația la executare a fost introdusă la data de 27 noiembrie 2012 și are ca obiect anularea unor acte de executare pentru realizarea unor creanțe cuprinse într-un titlu executoriu anterior anului 2008.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de C.proc.civ. din 1865, ca lege procedurală și de Codul civil din 1864, ca act normativ de drept material - lege generală, respectiv Legea nr. 136/1995 și Legea nr. 99/1999, ca acte normative de drept material - legi speciale.
În continuare, tribunalul are în vedere faptul că titlul executoriu de care se prevalează intimata împotriva recurentului este contractul de credit pentru persoane fizice nr. 6933/17 decembrie 2003 (f.24-26 dosar fond). Potrivit susținerilor intimatei, prin plata la data de 5 mai 2006 a sumei de 9179,82 lei cu titlu de despăgubire pentru producerea riscului asigurat (nerambursarea de către recurentul debitor a împrumutului) de către SC BCR ASIGURĂRI SA către SC BCR SA, SC BCR ASIGURĂRI SA s-a subrogat în toate drepturile pe care le avea SC BCR SA împotriva recurentului debitor.
Potrivit art. 372 C.proc.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul executoriu reprezintă acel înscris care, întocmit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită a creanței pe care o constată. Executarea nu e posibilă decât în raport cu obiectul și cu părțile pe care titlul executoriu le-a determinat.
Contractul de asigurare încheiat între SC BCR SA și SC BCR ASIGURĂRI SA (nedepus la dosar, dar a cărui existență nu a fost contestată) nu este titlu executoriu întrucât nici art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, nici art. 120 din OUG nr. 99/2006 nu conferă acestui contract de asigurare calitatea de titlu executoriu.
Astfel, potrivit art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 și art. 120 din OUG nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de instituțiile de credit constituie titluri executorii.
Așadar, valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor.
T. ul nu poate primi teza în sensul că, odată încheiat contractul de asigurare, acesta devine titlu executoriu ca și contractul de credit căruia legea îi recunoaște acest caracter. Contractul de asigurare nu are natura juridică a unui
contract de garanție (reală sau personală) în sensul art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 sau al art. 120 din OUG nr. 99/2006, astfel ca nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu.
Este greșită interpretarea intimatei în sensul transferului valorii de titlu executoriu către apelantă în cazul producerii riscului asigurat și în baza contractului de asigurare. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să confere acest caracter contractelor de asigurare ar fi precizat în mod expres, cum a făcut-o în cazul contractelor de garanție reală și personală.
Pe de altă parte, nici subrogarea asiguratorului în drepturile asiguratului nu transferă în favoarea asiguratorului caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. Drepturile în care se subrogă asiguratorul sunt drepturile materiale ale asiguratului, pe când noțiunea de titlu executoriu este una de drept procedural și vizează înscrisul constatator al creanței. În niciun caz nu se poate aprecia caracterul de titlu executoriu ca fiind un accesoriu al creanței, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prin urmare, prin subrogarea în drepturile asiguratei SC BCR SA, asiguratorul SC BCR ASIGURĂRI SA nu a dobândit decât un drept de creanță
împotriva debitorului recurent, drept de creanță care nu era constatat printr-un titlu executoriu al asiguratorului împotriva debitorului recurent, ci printr-un titlu executoriu al asiguratei SC BCR SA împotriva debitorului recurent, caracterul de titlu executoriu fiind recunoscut de lege contractului de credit nr. 6933/17 decembrie 2003 doar în favoarea SC BCR SA, în considerarea naturii sale juridice de societate comercială bancară.
Cât privește cesiunea subsecventă, de la SC BCR ASIGURĂRI SA către IFN NEXT CAPITAL FINANCE SA, tribunalul reține că este real că aceasta reprezintă operațiunea prin care creditorul cedent transmite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit dreptul său de creanță unei alte persoane, numită cesionar, care devine astfel creditor în locul său, însă nu poate primi apărarea intimatei în sensul că s-ar fi transmis și titlul executoriu. Dreptul de creanță transmis nu se confundă cu titlul executoriu care nu poate fi transmis prin cesiune de creanță. Astfel, ceea ce se transmite cesionarului este dreptul de creanță, nu însă și titlul executoriu. De altfel, dispozițiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 sau ale art. 120 din OUG nr. 99/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc și conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituție de credit, în considerarea calității sale de societate comercială bancară.
În același sens, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 1396 C.civ. din 1864, potrivit cărora cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, aceasta fiind transmisă cu toate accesoriile și garanțiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii și în considerarea persoanei, în speță a instituției financiare, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanță și nici o garanție.
T. ul mai reține că, în speță, nu se pune problema unei cesiuni de contract pentru ca intimata să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, iar prin cesiunea de creanță a preluat doar dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la recurentul debitor, acesta fiind dreptul pe care l-a dobândit, neputându-se bucura și de forța executorie a contractului de împrumut bancar.
Mai mult, din contractul de cesiune de creanțe nr. 364/2 aprilie 2007 (f.30-
37) rezultă că creditoarea cesionară este SC IFN NEXT CAPITAL FINANCE SA și nu SC E. K. R. S., care este un simplu mandatar al creditoarei cesionare. Subsecvent, SC E. K. R. S. nu putea solicita și obține în nume propriu
executarea silită a contractului de credit nr. 6933/17 decembrie 2003 împotriva recurentului debitor, nefiind titulara dreptului de creanță constatat prin contractul de credit respectiv.
Concluzionând, tribunalul reține că SC E. K. R. S. nu a avut niciodată un titlu executoriu împotriva debitorului recurent, în speță fiind încălcate dispozițiile art. 372 C.proc.civ., astfel încât, în conformitate cu art. 399 alin. 2 C.proc.civ., toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 427/2011 al BEJ Cîmpian M. R. urmează a fi anulate. Nulitatea reglementată de art. 399 alin. 2 C.proc.civ. este una expresă, astfel încât contestatorul nu este ținut să dovedească vreo vătămare, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ.
Mai mult, aspectele referitoare la titlul executoriu și la transmiterea lui sunt aspecte de ordine publică, astfel încât efectuarea de către debitorul recurent a unor plăți către intimată și semnarea "angajamentului de plată"; de la f. 63 din dosarul de fond nu poate avea semnificația juridică a unui acord privind executarea silită, ci doar a unui acord de voințe extrajudiciar între părți în sensul art. 3714teza finală - "plata obligației să se facă în alt mod admis de lege";
respectiv plată eșalonată voluntară, care nu are însă semnificația juridică a unei executări silite.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ., coroborat cu art. 3041C.proc.civ. și art. 399 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurentul C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 2158/5 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ ,
pe care o va modifica în totalitate, în sensul că va admite contestația la executare formulată de către contestatorul C. D. I. în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S. - B. R. C. și, în consecință, va anula formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 427/2011 al BEJ Cîmpian M.
R. și, în temeiul art. 276 C.proc.civ. o va obliga pe intimata SC E. K. R. S.
B. R. C. să plătească contestatorului suma de 505 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, va dispune restituirea către contestator a sumei de 194 lei achitate la fond, cu titlu de restituire parțială a taxei judiciare de timbru.
În recurs, în temeiul art. 276 C.proc.civ. o va obliga pe intimata SC E. K.
R. S. - B. R. C. să plătească contestatorului C. D. I. suma de 502 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Chiar dacă contestatorul recurent a formulat un capăt de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, tribunalul nu poate dispune obligarea intimatei la restituirea sumelor plătite benevol de către contestatorul recurent. Astfel cum s-a arătat mai sus, "angajamentul de plată"; de la f. 63 din dosarul de fond nu are semnificația juridică a unui acord privind executarea silită, ci doar a unui acord de voințe extrajudiciar între părți în sensul art. 3714 teza finală -
"plata obligației să se facă în alt mod admis de lege"; - respectiv plată eșalonată voluntară, care nu are însă semnificația juridică a unei executări silite. Prin urmare, în ceea ce privește sumele plătite benevol de contestatorul recurent intimatei nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4041C.proc.civ. și ele nu pot fi obținute de contestatorul recurent pe calea întoarcerii executării silite.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 2158/5 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în
dosarul nr._, pe care o modifică în totalitate, în sensul admiterii contestației la executare formulată de către contestatorul C. D. I. în contradictoriu cu intimata SC E. K. R. S. - B. R. C. și, în consecință:
Anulează formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.
427/2011 al BEJ Cîmpian M. R. .
Obligă pe intimata SC E. K. R. S. - B. R. C. să plătească contestatorului suma de 505 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestator a sumei de 194 lei achitate la fond, cu titlu de restituire parțială a taxei judiciare de timbru.
Obligă intimata SC E. K. R. S. - B. R. C. să plătească contestatorului C. D. I. suma de 502 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. F. | M. M. B. | A. VLAIC |
În. CIC, semnează președintele instanței
Judecător primă instanță: d-na R. C., Judecătoria Cluj-Napoca Thred. FIM/2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 305/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 448/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
