Decizia civilă nr. 578/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 578/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul P. S. C. în contradictoriu cu intimata E. N. E. F. II B.V. SRL împotriva sentinței civile nr.9907/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._
, cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă recurentul P. S. C., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 30 octombrie 2013, din partea recurentului, dovada achitării unui rest de plată aferent taxei judiciare de timbru în cuantum de 37 de lei, astfel cum i-a fost pus în vedere de către instanță.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 2821 alin.1 Cod.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 1591alin. 2 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 9907/_ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. S. C. în contradictoriu cu intimata SC E. N. E. F. II B.V. SRL, fiind respinsă și cererea accesorie având ca obiect suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare ca fiind rămasă fără obiect.
Prima instanță a respins, de asemenea, și cererile părților având ca obiect obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut faptul că la data de 9 ianuarie 2013 intimata a formulat către BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC MATIȘ C. L. cerere de punere în executare a titlurilor executorii constând în contractele de credit și actele adiționale depuse la dosar la filele 112-117, fiind format dosarul execuțional nr. 112/2013, în condițiile în care Judecătoria Gherla la data de 7 februarie 2013 a încuviințat executarea silită a acestor titluri.
S-a mai reținut că la data de 15 februarie 2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor și somația de executare, ambele fiind comunicate contestatorului la data de 22 februarie 2013.
La data de 1 martie 2013 s-a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitorului la terțul poprit APIA, până la concurența sumei de 61.897,69 lei în cotă de 1/3 parte din venitul lunar al contestatorului, înființarea popririi fiindu-i comunicată acestuia la data de 5 martie 2013.
Întrucât poprirea s-a dispus cu respectarea plafonului maxim prev. de disp. art. 409 alin. 1 lit. b C.pr.civ., prima instanță a apreciat că executarea silită s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 399 și urm. C.pr.civ.
Întrucât soluționarea cererii principale a fost realizată de prima instanță în sensul respingerii contestației, cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, în condițiile în care suspendarea s-a solicitat până la soluționarea contestației la executare.
Cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată prin raportare la prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., iar cererea intimatei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată s- a respins pe motiv că nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva hotărârii pronunțate deprima instanță a formulat recurs, în termen legal, contestatorul P. S. C., recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 prima teză și pct. 9, precum și pe disp. art. 3041C.pr.civ.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțate de judecătorie, în sensul modificării cotei de 1/3 parte din veniturile realizate, cotă asupra căreia s-a dispus de către executorul judecătoresc poprirea.
În motivarea recursului contestatorul a susținut că nu contestă datoria pe care o are față de creditoare, solicitând doar diminuarea sumei poprite pentru a i se permite un trai decent, motivat pe faptul că venitul salarial pe care îl realizează reprezintă singura sursă de trai a familiei.
A susținut, totodată, faptul că în urma achitării cheltuielilor lunare constând în contravaloarea diferitelor facturi, a utilităților și a cheltuielilor de transport, din totalul de 1.786 lei reprezentând retribuție realizată în calitate de consilier la APIA APAHIDA rezultă o diferență de 271 lei, insuficientă asigurării unui trai decent, în condițiile în care are un copil în întreținere și soția nu are un loc de muncă.
Recurentul consideră hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind netemeinică, apreciind motivarea ca fiind lapidară, întrucât prima instanță nu a precizat motivul pentru care a îndepărtat susținerile sale, în sensul că diferența de 2/3 din cuantumul venitului lunar rămasă în urma popririi nu este suficientă pentru asigurarea unui nivel de trai decent.
Legiuitorul a instituit un procent maxim de 1/3 din venitul net lunar care poate fi poprit, însă recurentul consideră că poprirea putea fi înființată și pentru o cotă mai mică, acesta fiind motivul pentru care a înțeles să formuleze contestația la executare și a solicitat reducerea cotei poprite.
Analizând sentința recurată cu luarea în considerare a motivelor de recurs invocate de contestator în cuprinsul cererii formulate în contradictoriu cu intimata, ținând cont de ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei și de prevederile art. 3041coroborate cu prev. art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 C.pr.civ., tribunalul apreciază că se impune a fi respins recursul formulat de contestator ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de prima instanță.
Din perspectiva disp. art. 3041C.pr.civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri ce nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 304, instanța fiind îndreptățită să analizeze
cauza sub toate aspectele, tribunalul va reține faptul că nu au fost identificate motive care să atragă nulitatea absolută a hotărârii pe care instanța să fie îndreptățită să le invoce din oficiu.
Prin raportare la disp. art. 304 pct. 7 C.pr.civ. invocate de recurent modificarea sentinței pronunțate de judecătorie s-ar impune în condițiile în care hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau în condițiile în care hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța de recurs consideră că dispozițiile legale mai sus enunțate nu pot fi reținute în cauză ca motive de modificare a hotărârii pronunțate de prima instanță întrucât judecătoria a realizat o examinare corectă a cauzei, a motivelor contestației invocate de către contestatorul P. S. C., analizând prin raportare la disp. art. 399 și urm. C.pr.civ., împrejurarea dacă executarea silită demarată în dosar execuțional nr._ al BEJ MATIȘ C.
L. este nelegală.
Din această perspectivă s-a reținut în mod concret faptul că în favoarea creditoarei au fost emise titluri executorii reprezentate de contractele de credit și actele adiționale depuse la dosar în primă instanță la filele 112-117, contracte care, de altfel, nu au fost contestate de către debitor și care, cumulat cu încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Gherla, îndreptățea creditorul la demararea executării silite împotriva debitorului.
Întrucât ca modalitate de executare silită a fost utilizată poprirea contului terțului poprit APIA APAHIDA se impunea a se analiza împrejurarea dacă această poprire s-a făcut în limitele prev. de art. 409 C.pr.civ. și, implicit, a se statua asupra existenței unor încălcări ale normei legale.
Conform dispozițiilor menționate, salariile și veniturile periodice realizate din muncă, cum este cazul în speță, pot fi urmărite până la 1/3 din venitul net lunar pentru oricare dintre datoriile debitorului, în afara celor menționate de articolul de mai sus.
P. rirea asupra veniturilor realizate de contestator s-a făcut cu respectarea acestei cote prevăzută de legiuitor ca fiind cota maximă asupra căreia poate fi dispusă poprirea, solicitarea contestatorului de a se dispune diminuarea acestei cote neavând o bază legală.
Susținerile contestatorului din cuprinsul motivelor de recurs conform cărora suma rezultată din veniturile realizate ca și salariat al APIA APAHIDA în urma achitării cheltuielilor lunare ar fi insuficientă unui trai decent nu pot fi avute în vedere, dat fiind faptul că legiuitorul a stabilit o cotă maximă ce poate fi poprită din veniturile debitorului, tocmai în ideea de a permite asigurarea unui trai decent cu restul sumelor rămase nepoprite, astfel încât nu poate fi considerată ca nelegală executarea silită demarată pentru plafonul maxim pe care legea îl prevede.
Pretinsele cheltuieli pe care contestatorul le care ca familie, pe lângă faptul că nu interesează în cauză, nu pot fi considerate un motiv justificat pentru considerarea executării silite până la limita de 1/3 ca fiind nelegală, atâta timp cât poprirea s-a realizat cu respectarea strictă a acestui plafon.
Susținerile recurentului conform cărora hotărârea nu este temeinică întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, precum și cele conform cărora motivarea este extrem de lapidară se impun a fi înlăturate, atâta timp cât chestiunea ce se impunea a fi analizată era relativ simplă și viza strict
împrejurarea dacă executarea silită efectuată în modalitatea popririi s-a făcut cu respectarea prev. art. 409 alin. 1 C.pr.civ.
Nici în ceea ce privește incidența în speță a disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu poate fi reținută în cauză ca motiv de modificare a hotărârii pronunțate de
judecătorie în baza normei legale invocate modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță s-ar putea dispune în condițiile în care ar fi lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
T. ul apreciază că nu se poate reține o încălcare a legii în cauza în speță și nici faptul că hotărârea ar fi lipsită de temei legal, atâta timp cât analizarea contestației la executare s-a făcut cu respectarea normelor care reglementează executarea silită prin poprire și cu respectarea disp. art. 409 C.pr.civ.
Față de considerentele mai sus reținute, apreciind că motivele de recurs se impun a fi înlăturate ca fiind nefondate, tribunalul va respinge recursul declarat de contestator împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță prin raportare la prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va menține în întregime sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. S. C. în contradictoriu cu intimata E. N. E. F. II B.V. împotriva sentinței civile nr. 9907/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
C. C. D. | H. | M. | C. | B. T. B. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. M. P. a, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 477/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 305/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
