Decizia civilă nr. 481/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 481/R/2013
Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - F. M. JUDECĂTOR - D. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta R. A. - A.
P. DE S. prin S. DE R. ȘI P. "V. ";C. -N., în contradictoriu cu intimata SC TU ȘI EU S., împotriva sentinței civile nr. 4984/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimatei, d-l administrator R. Ștefan, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata a înregistrat la dosarul cauzei în data de_, întâmpinare.
De asemenea se constată că recurenta a depus la dosarul cauzei în data de_, o împuternicire avocațială, dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 219,5 lei și timbre judiciare de 3 lei precum și dovada comunicării către intimată a recursului, prioripost, cu confirmare de primire.
Instanța de recurs verificând înscrisurile depuse la dosar în data de_ de către recurentă, reține faptul că împuternicirea avocațială anexată dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru se referă la dosarul nr._ și mandatează apărătorul recurentei să o reprezinte în fața Judecătoriei Huedin, în sensul depunerii unei cereri și ridicării unei sentințe, împrejurare față de care, instanța din oficiu ridică și pune în discuție excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Reprezentantul intimatei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției ridicate din oficiu și arată că înțelege să invoce excepția tardivității formulării recursului. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de recurs în ceea ce privește excepția tardivității recursului o respinge, reținând faptul că recursul a fost transmis instanței prin fax la data de_ iar hotărârea a fost comunicată recurentei la data de_, fiind respectat astfel termenul de 15 zile prevăzut de lege.
T. ul reține recursul în pronunțare asupra excepției ridicate din oficiu.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 4984/_ pronuntata de catre Judecatoria C.
- N. in dosar nr._ instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta R. A. -A. P. DE S. ,
S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N., în contradictoriu cu pârâta SC TU ȘI EU S., cu sediul în S., str. C., nr. 13, jud. C. si a obligat-o pe
pârâta să achite reclamantei suma de 664,68 lei, cu titlu de debit principal, suma de 10 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor nr. 5033/2009 și 5354/2010, și penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi, asupra sumei de 664,68 lei, de la data scadenței facturii nr. 5484/2010, respectiv_, până la plata efectivă a debitului principal, precum si suma de 240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in fapt, între SRP ,,V. "; C. -N., în calitate de prestator, și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. 88/_, având ca obiect furnizarea de energie electrică și apă, în baza căruia au fost emise, în perioada februarie 2010
-mai 2010, facturi fiscale pe care pârâta le-a achitat parțial, rămânând un rest de plată în cuantum de 2819,02 lei. Această valoare constituie contravaloarea facturilor fiscale nr. 5484/2010 și 5495/2010, prima reprezentând costul utilităților de care pârâta a beneficiat în luna mai, iar cea de-a doua reprezentând cota-parte din lucrările de reparații realizate la instalațiile electrice ale reclamantei.
Potrivit art. 2 din contract, valoarea prestațiilor va cuprinde contravaloarea energiei electrice și a apei consumate lunar la prețul furnizorului, la care se adaugă tariful de prestări servicii utilități de 5%, precum și cota-parte, în funcție de puterea instalată, a cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile efectuate la instalațiile energetice aflate în proprietatea reclamantei.
În drept, în conformitate cu art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În speță, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei contract între ea și pârâtă, în temeiul căreia au fost emise mai multe facturi, dintre care unele au fost achitate, cu toate acestea, pârâtă a contestat facturile fiscale nr. 5484/2010 și 5495/2010, arătând că prețul utilităților pe luna mai și costul lucrărilor de reparații nu au fost calculate în mod corect, fiind un consum mult prea mare față de precedentele luni, iar tariful unui kw/h aproape dublu.
Așadar, instanța va analiza temeinicia pretențiilor solicitate de către reclamantă în baza facturii nr. 5484/2010, urmând ca apoi să se pronunțe și asupra celor din cuprinsul facturii nr. 5495/2010.
În primul rând, instanța reține că pârâta a contestat atât tariful kw/h facturați pentru luna mai 2010, cât și consumul efectiv al pârâtei evidențiat prin factura fiscală nr.5484/2010.
În ceea ce privește tariful unui kw/h, pârâta a arătat prin întâmpinare că prețul unui kw/h nu a depășit în România niciodată valoarea de 0,47350 lei fără TVA, așa cum rezultă din factura fiscală Electrica pentru luna iulie 2012 depusă la dosar (f. 38). De asemenea, din răspunsurile primite de la SC FFEE Electrica Furnizare SA rezultă că prețul unui kw/h, cu accize și TVA, era de 0,5287 lei până la data de 1 iulie 2010, iar pentru luna mai 2010 la locul de consum Ferma Apahida aparținând reclamantei, prețul mediu de facturare a fost de 0,38364 lei fără TVA. Cu toate acestea, din cuprinsul art. 2 al contractului nr. 88/2010 încheiat între părți reiese că pârâta s-a obligat la plata contravaloarea energiei electrice și a apei consumate lunar la prețul furnizorului plus 5%, deci la prețul total care a fost facturat de Electrica, iar nu raportat la prețul unui kw/h. Așadar, deși pentru luna mai 2010 Electrica a avut un preț mediu de facturare a unui kw/h de 0,38364 lei fără TVA la locul de consum Ferma Apahida aparținând reclamantei, totuși, nu acesta este elementul în funcție de care trebuiau întocmite facturile, ci, potrivit contractului, acesta este prețul furnizorului, care conform facturii fiscale de la fila 122 era format din cumularea valorii fără TVA a energiei electrice active,
energiei electrice reactive inductive, energiei electrice reactive capacitive și a accizelor pentru consum comercial. Într-adevăr, adunând sumele aferente acestora din cuprinsul facturii fiscale de la f. 122 și împărțind totalul la cantitatea de 5312 kw/h, reprezentând consumul pe acea lună, rezultă tariful de 0,93721 lei. Or, acesta este exact tariful pe care reclamanta l-a aplicat atunci când a emis factura fiscală nr. 5484/2010 și care, în viziunea instanței și în baza dispozițiilor contractuale, este tariful corect pe care pârâta trebuie să- l plătească pentru consumul realizat pe luna mai 2010. De asemenea, instanța a observat, din cuprinsul facturilor fiscale emise pentru lunile ianuarie 2010- aprilie 2010, că tariful unui kw/h practicat de către reclamantă a fost cuprins între 0,604 și 0,7588 lei, pe care pârâta l-a acceptat fără obiecțiuni prin semnarea facturilor fiscale și prin achitarea lor, deci pârâta a achitat un tarif mai mare decât valoarea de 0,47350 lei fără TVA, cea la care s-a referit prin întâmpinare.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect contestat, anume consumul efectiv al pârâtei în luna mai 2010, instanța reține din cuprinsul desfășurătorului depus de către reclamantă la dosar la fila 92 și din cuprinsul facturii fiscale nr. 5484/2010 coroborată cu factura fiscală de stornare nr. 5568/2010, că acesta a fost de 1192 kw/h, fiind format din consumul efectiv de 572 kw/h plus pierderi în cuantum de 620 kw/h. Raportat la aceste pierderi, răspunsul reclamantei dat în fața instanței și consemnat prin încheierea de la fila nr. 109 a fost acela că nu există o clauză contractuală expresă privind suportarea pierderilor de către pârâtă, ci doar o înțelegere verbală între părți. Referitor la un astfel de acord verbal, pârâta a subliniat în mod peremptoriu, prin răspunsurile la interogatoriul formulat de către reclamantă, că nu a existat niciodată și că plata facturilor fiscale anterioare care conțineau și astfel de pierderi s-a datorat neinformării sale cu privire la
includerea acestora în costul total al serviciilor furnizate. Prin urmare, plata integrală a facturilor anterioare nu poate fi considerată o uzanță comercială stabilită între părți, cât timp cealaltă parte nu a avut reprezentarea faptului că achită și pierderile din rețea. Așadar, în lipsa unei dovezi a acestei înțelegeri verbale dintre părți, a cărei existență a fost dezavuată categoric de către pârâtă, instanța constată că pârâta datorează doar costul consumului efectiv pentru luna mai 2010, în cuantum de 664,68 lei (rezultat din calcularea consumului de 572 kw/h la tariful de 0,930 lei, plus 5%, conform contractului).
În al doilea rând, instanța constată că s-a emis către pârâtă factura nr. 5495/2010, în cuantum de 1433,89 lei, cuprinzând cota-parte din valoarea reparațiilor realizate la transformatorul proprietatea reclamantei, dovedite prin contractul de prestări servicii depus la dosar (f. 80-81) și prin factura fiscală de la fila 82. Totodată, instanța reține că potrivit contractului încheiat între părți, pârâta este obligată să suporte în cotă-parte, în funcție de puterea instalată, cheltuielile cu întreținerea și reparațiile efectuate la instalațiile energetice aflate în proprietatea reclamantei. La interpelarea instanței asupra modului în care s- a distribuit contravaloarea lucrărilor de reparații către subutilizatorii reclamantei, și, în mod special către pârâtă, reclamanta a specificat că suma
înscrisă în cuprinsul facturii nr. 5495/2010 a fost calculată în funcție de consum, iar nu raportat la puterea instalată.
Așadar, instanța reține că, deși prevederile contractuale instituiau obligația reclamantei de a calcula și repartiza costul unor eventuale reparații la instalațiile energetice ale sale în funcție de puterea instalată pârâtei ca beneficiar, aceasta, în mod unilateral și imprevizibil pentru cealaltă parte, a folosit un alt sistem de determinare a sumei pe care trebuia să o suporte pârâta. În consecință, având în vedere că suma de 1433,89 lei, cuprinsă în
factura nr. 5495/2010, nu a fost calculată potrivit contractului încheiat între părți, instanța reține că pârâta nu poate fi obligată la plata acesteia, întrucât această sumă nu are un temei contractual, astfel încât va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța constată că la art. 4 din contractul nr. 88/2010 s-a prevăzut că beneficiarul va datora penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi pentru neplata la termen a facturilor. Așadar, instanța va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi, asupra sumei de 664,68 lei, de la data scadenței facturii nr. 5484/2010 până la plata efectivă a debitului respectiv.
În continuare, raportat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor nr. 5033/2009 și 5354/2010, instanța apreciază că pârâtei-debitoare îi incumba obligația, potrivit art. 1169 Cod civil, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că sumele cuprinse în facturi au fost plătite la termen, fără întârziere. Or, pârâta nu a depus niciun înscris în acest sens.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 969 C. Civ, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 664,68 lei, cu titlu de debit principal, suma de 10 lei, cu titlu de cu titlu de penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a facturilor nr. 5033/2009 și 5354/2010, și penalitățile de întârziere antemenționate.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei urmează să fie admise de către instanță, se reține că pârâta este cea care a căzut în pretenții, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 240 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 237 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs R. A. -A. P. DE S., S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N. solicitand modificarea in parte, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
Cererea de recurs a fost formulata de catre societatea de avocatura Lapusan M. covits & Asociatii, recurenta fiind legal citata la sediul procesual ales cu mentiunea de a face dovada calitatii de reprezentant imputernicit sa semneze recursul, a domnului avocat Lapusan M. Razvan, sub sanctiunea anularii recursului ca fiind formulat de catre o persoana fara calitate de reprezentant.
Instanța de recurs, la acest termen de judecata a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat recursul.
Verificând înscrisurile depuse la dosar în data de_ de către recurentă, se reține faptul că împuternicirea avocațială anexată dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru se referă la dosarul nr._ și mandatează apărătorul recurentei să o reprezinte în fața Judecătoriei Huedin, în sensul depunerii unei cereri și ridicării unei sentințe.
In baza art. 161 c.pr.civ., daca nu se face dovada calitatii de reprezentant a partii,iar aceasta omisiune nu se acopera in termenul acordat, atunci instanta va anula cererea.
In speta, desi recurenta a fost legal citata cu mentiunea de a acoperii aceasta nulitate, totusi prin inscrisurile depuse nu a facut dovada solicitata, împrejurare față de care, instanța va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat recursul.
In consecinta, ca urmare a admiterii exceptiei invocate din oficiu, instanta de recurs va anula ,ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, recursul declarat de d-l av. Lapusan M. Razvan.în numele R.
A. -A. P. DE S., S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N.
,în contradictoriu cu intimata SC TU ȘI EU S., împotriva sentinței civile nr. 4984/13 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
In baza art. 274 c.pr.civ. instanta de recurs o va obliga pe recurenta R.
A. -A. P. DE S., S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N.
, să plătească intimatei SC TU ȘI EU S. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand onorariul avocatial, conform dovezii existente in acest sens (f. 20).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui av. Lapusan M. Razvan .față de recurenta R. A. -A. P. DE S. ,
S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N., ridicată din oficiu, și, în consecință:
Anulează, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, recursul declarat de d-l av. Lapusan M. Razvan.în numele R. A. -A.
P. DE S., S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N. ,în contradictoriu cu intimata SC TU ȘI EU S., împotriva sentinței civile nr. 4984/13 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta R. A. -A. P. DE S., S. DE R. ȘI P. ,,V. "; C. -N., să plătească intimatei SC TU ȘI EU S. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Ponuntata in sedinta publica, in data de 23 septembrie 2013.
PRESEDINTE | JUDECATORI | GREFIER | ||
F. IANCU M. | D. D. N. | K. | F. | B. |
In concediu de ingrijire a copilului Semneaza presedinte de instanta
Red.DMD/2ex./_
Judecator de fond A. M. n P. Judecatoria C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 170/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 459/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
