Decizia civilă nr. 96/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/A/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: M. C. B.
JUDECĂTOR: D. H. GREFIER: T. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta S.C. M. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 413/_ pronunțate de Judecătoria Dej în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații R. A. D., R. A. D. și S.C. G. N. S.R.L., cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor apelantei, d-l consilier judiciar Georgiu Ioan, cu delegație depusă la dosar la f. 32 și reprezentanta intimaților R. A. D. și R. A. D., d-na avocat Mican G., cu împuternicire avocațială anexată la întâmpinare, f. 23, lipsind reprezentantul intimatei S.C. G. N. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la data de_ de intimații R. A. D. ȘI R. A. D. răspuns la întâmpinare, cu acte în anexă, în două exemplare, din care se comunică un exemplar reprezentantului apelantei.
Reprezentantul apelantei depune chitanța cu seria și nr. MCJCH 513600490/_
, care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 905,50 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Reprezentanta intimaților solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs potrivit dispozițiilor art. 2821Vechiul Cod Procedură Civilă și față de cuantumul pretențiilor principale din acțiunea formulată de către reclamanți.
T. ul pune în discuție cererea formulată de către reprezentanta intimaților referitoare la recalificarea căii de atac
.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac din apel în recurs și arată că a achitat o taxă judiciară de timbru 23.000.000 lei vechi, ceea ce corespunde unei sume taxate de peste un miliard. Totodată, sunt mai multe capete de cerere, respectiv un capăt de cerere privind evacuarea și o acțiune în constatare, apreciind că cererea formulată trebuie să fie judecată de către T. ul Specializat C. .
T. ul în urma deliberării, respinge cererea de recalificare a căii de atac din apel în recurs, cerere formulată de intimații R. A. D., R. A. D., reținând faptul că, prin raportare la obiectul cererii, respectiv obiectul capătului 3 de cerere privind constatarea inopozabilității contractului de locațiune, privind imobilul în litigiu, petit care nu este evaluabil pecuniar, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în cauză, este apelul conform prevederilor art. 282 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 2821 din același act normativ.
T. ul pune în discuție excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării acestuia, excepție invocată de pârâții R. A. D., R. A. DIAN, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Reprezentanta intimaților R. A. D., R. A. D. declară că nu mai înțelege să susțină excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării lui.
T. ul pune în discuție excepția litispendenței invocată prin apelul declarat de către apelanta SC M. C. SA.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea excepției litispendenței având în vedere că la Judecătoria Dej a fost înregistrată cererea reclamanților R. A. D., R. A. D. ce are ca obiect obligarea apelantei SC M. C. SA la plata sumei ce reprezintă chirii neîncasate pentru ½ cotă parte din imobilul cu situat în D., str. P-ța B., nr. 17-18, care a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei D. și care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 901/2011 a Judecătoriei D. . Potrivit art. 133 Cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceiași
parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe prin cereri diferite.
Reprezentanta intimaților R. A. D., R. A. D. arată că raportat la împrejurarea soluționării irevocabile a dosarului nr._ al Judecătoriei D. prin sentința civilă nr. 901/2011 modificată prin decizia T. ului Specializat C., în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunii formulate de părțile pe care le reprezintă pentru lipsa procedurii de conciliere prealabilă., în primul rând, apreciază că apelanta este decăzută din dreptul de a invoca litispendența pentru prima dată în apel, raportat la dispozițiile art. 163 aliniatul 2 Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora litispendența se ridică în fața instanței de fond; în al doilea rând, se impune respingerea excepției întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 163 aliniatul 1 Vechiul Cod de procedură civilă.
În urma deliberării, tribunalul respinge excepția litispendenței invocată de către apelantă, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 163 Cod Procedură Civilă, întrucât litispendența presupune existența aceleiași pricinii înregistrată în două dosare distincte, dar aflate pe rolul instanței în curs de soluționare, or, o asemenea ipoteză nu se regăsește în speță, câtă vreme dosarul cu nr._ menționat de către apelantă a fost soluționat irevocabil, printr-o decizie pronunțată de T. ul Specializat C. la data de_, anterior promovării cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._, cauza află în prezent în fază de apel.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității având în vedere motivele invocate în susținerea acestei excepții, tribunalul pune în discuție calificarea excepției ca fiind un argument în susținerea apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantului apreciază că este o excepție care trebuie discutată înainte de acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentanta intimaților R. A. D., R. A. D. apreciază că excepția invocată este o apărare de fond.
T. ul, în urma deliberării, califică excepția inadmisibilității invocată prin apelul declarat în cauză ca fiind un argument de fond, în susținerea apelului, care va fi analizat ca atare cu ocazia deliberării asupra apelului declarat.
T. ul constată că în cererea de chemare în judecată la petitul nr. 3, reclamanții solicită constatarea inopozabilității contractului de locațiune având ca obiect imobilul situat în D., str. P-ța B., nr. 17(18), ap. 8, jud. C., motiv pentru care, pune în vedere reprezentantei intimaților să precizeze la care contract de închiriere face referire, având în vedere că la dosarul de fond sunt depuse mai multe contracte.
Reprezentanta intimaților arată că face referire la contractul de închiriere nr.
454/_, depunând o copie a acestui contract de închiriere.
Reprezentantul apelantei și reprezentanta intimaților arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 413/_ pronunțată în dosarul nr._, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, având în vedere motivele arătate în motivele de apel.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 4136/2013 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar nr. _
, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Arată că prin sentința recurată instanța de fond a obligat pârâta SC M. C. SA la plata sumei de 50.180 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru cota de 6/24 parte din imobil. De asemenea, s-a dispus partajarea folosinței materiale a imobilului, în sensul atribuirii folosinței exclusive pentru o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, a imobilului apartament nr. 8, precum constatarea inopozabilității contractului de locațiune.
Față de raportul de expertiză judiciară evaluatorie întocmit în cauză de expert Somlea M. R., părțile pe care le reprezintă au înțeles să reducă pretențiile la nivelul sumei de 50.180 lei. Prin expertiza judiciară evaluatorie s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință la nivelul cotei de ½ parte din fructele civile încasate de pârâta SC M. C. SA de la pârâta SC G. N. S. pentru perioada solicitată de părțile pe care le reprezintă,
potrivit răspunsului la întrebarea nr. 6 din interogatoriul luat prin raportare la contractele de închiriere depuse de cele 2 pârâte. În mod temeinic și legal, instanța de fond a admis partajarea folosinței imobilului apartament nr. 8, în sensul atribuirii folosinței exclusive a acestui imobil, pe o perioadă de 5 ani către intimați, imobilul fiind un spațiu comercial cu o singură încăpere de 56 mp, cu o singură intrare, ce nu s-ar preta la o împărțire în natură a folosinței între coproprietari.
Referitor la constatarea inopozabilității contractului de locațiune încheiat de pârâta SC M. C. SA cu pârâta SC G. N. S., având ca obiect imobilul apartament nr. 8, fără consimțământul scris al intimaților coproprietari, în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 641 alin. 1 N.C.C, potrivit cărora actele de administrare, precum încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor - părți. Întrucât societatea pârâtă SC M. C. SA nu deține peste 50% dintre cotele - părți din imobilul intimaților, era necesar acordul intimaților coproprietari pentru încheierea unor contracte de locațiune, comodat etc., acord care nu a fost solicitat de către apelantă de la momentul dobândirii dreptului de coproprietate de către intimați.
Față de cele arătate și detaliate în întâmpinare și completarea la întâmpinare solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 4136/2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 413/2013 pronunțată la data de data de_ Judecătoria Dej a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții R. A. D. și soția R.
A. D. împotriva pârâtelor S.C.’’M. C. ’’ S.A și S.C.’’G. N. ’’ S.R.L, fiind obligată pârâta S.C. ’’ M. C. ’’ S.A la plata sumei de 50.180 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru cota de 6/24 parte din imobilul situat in D., P-ța B., nr.17-18, ap.8, inscris in C.F. nr. 15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, cu ramura de folosinta magazin, magazie cu partile indivize comune de 2,12/100 parte inscrise in C.F.col.nr.15209, aferenta perioadei de la_ pana la_ si pentru cota de 6/24 parte din același imobil pentru perioada de la_ pana la _
, împreuna cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii civile_ și până la plata efectivă și în continuare, a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință lunare in cuantum de 742 lei pana la predarea efectiva a posesiei imobilului atribuit reclamanților in folosință exclusivă.
S-a dispus partajarea folosintei materiale a imobilului situat in D., P-ta B., nr.17(18), apartament nr.8, cu datele de carte funciara mentionate in sensul atribuirii folosintei exclusive pentru o perioada de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii a imobilului apartament nr.8 înscris in C.F.nr.15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, corelativ cu obligarea paratei la predarea posesiei exclusive a imobilului apartament nr.8 catre reclamanti.
S-a constatat inopozabilitatea contractului de locatiune avand ca obiect imobilul situat in D., P-ta B., nr.17(18), ap.8, inscris in C.F.nr.15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, incheiat de catre parata S.C.’’M. C. ’’S.A cu parata S.C.’’ G. N. ’’ S.R.L, ca fiind incheiat fara consimtamantul scris al reclamanților coproprietari, cu consecinta evacuarii paratei S.C.’’G. N. ’’ S.R.L, din imobilul mentionat.
Au fost obligate paratele să plătească in solidar reclamanților cheltuieli de judecata in suma de 9715 lei(taxă timbru,onorar expert,onorar avocat).
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata echivalentului de folosință, partajarea locuinței materiale a imobilului, constatarea inopozabilității contractului de locațiune, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3022/_ de BNP P. a Florin au dobândit la_ cota de 6/24 parte iar în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1311/_ de BNP P. a Ionuț Florin au dobândit la data de_ cealaltă cotă de 6/24 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului litigios.
Coindivizarul care folosește întregul imobil sau o suprafață mai mare decât îi revine, are obligația să achite celorlalți coindivizari o indemnizație care reprezintă echivalentul lipsei de folosință care ar fi proporțional cu cota fiecăruia deoarece numai în această modalitate se acoperă prejudiciul cauzat celorlalți coindivizari datorită imposibilității de exercitare efectivă a dreptului de proprietate.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară (f. 91), astfel că reclamanții și-au precizat pretențiile la suma de 50.180 lei (f. 98). Prin expertiza evaluatorie s-a stabilit c-val. lipsei de folosință la nivelul cotei de ½ parte din fructele civile încasate de pârâta SC M. C. SA de la pârâta SC G. N. S. pentru perioada solicitată de reclamanți, potrivit contractelor de închiriere depuse. În situația în care unul dintre proprietari este prejudiciat de o folosire abuzivă din partea unui alt coproprietar, aceasta poate solicita despăgubiri constând în echivalentul lipsei de folosință, astfel cel care, împotriva voinței celorlalți coproprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, poate fi obligat la despăgubiri.
Potrivit art. 668 alin.2 și 3 cod civil fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun însușite de o coproprietară fac parte din masa partajabilă cât timp ele nu au fost consumate ori înstrăinate sau nu au pierit și pot fi identificate distinct. În caz contrar coproprietarul interesat are dreptul la despăgubiri cu excepția cazului în care fructele au pierit în mod fortuit. În măsura culegerii productelor de către unul singur dintre coindivizari, ceilalți sunt îndreptățiți să ceară despăgubiri proporțional cu cota lor parte din dreptul de proprietate.
Privind partajarea folosinței imobilului ap.nr.8 în sensul atribuirii folosinței exclusive a acestui imobil, pe o perioadă de cinci ani de către reclamanți, s-a solicitat atribuirea temporară a folosinței exclusive arătându-se că folosința acestuia nu poate fi partajabilă în natură potrivit cotelor-părți de proprietate de 50% deținute de reclamanți și pârâta SC M. C. SA, fiind un spațiu comercial cu o singură încăpere de 56 m.p., cu o singură intrare, astfel că nu se poate face o împărțire în natură între coproprietari, astfel că este imposibil a fi partajabilă în natură folosința imobilului litigios.
Pârâta SC M. SA a închiriat acest imobil pe toată perioada de la momentul dobândirii de către reclamanți a dreptului de coproprietate și până în prezent iar art. 639 Cod civil, prevede că modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la constatarea inopozabilității contractului de locațiune încheiat de către pârâta SC M. C. SA cu pârâta SC G. N. S. având ca obiect apar. Nr.8, fără consimțământul reclamanților coproprietari, potrivit art. 641 alin.1 Cod civil actele de administrare precum și încheierea sau renunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea cu privire la bunul comun, pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor părți. În ceea ce privește pârâta SC M.
SA era necesar acordul reclamanților coproprietari pentru încheierea unor contracte de locațiune, comodat, etc., acord care nu a fost solicitat de către pârâtă de la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți iar locațiunea încheiată cu pârâta de ord. 2 este inopozabilă reclamanților.
Având în vedere cele arătate, instanța a obligat parata S.C. M. C. ’S.A la plata sumei de 50.180 lei, reprezentand echivalentul lipsei de folosinta pentru cota de 6/24 parte din imobilul situat in D., P-ta B., nr.17-18, ap.8, inscris in C.F.nr.15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, cu ramura de folosinta magazin, magazie cu partile indivize comune de 2,12/100 parte inscrise in C.F.col.nr.15209, aferenta perioadei de la_ pana la_ si pentru cota de 6/24 parte din acelasi imobil pentru perioada de la_ pana la_, impreuna cu dobanda legala de la data introducerii acțiunii civile_ și pana la plata efectiva si in continuare va obliga parata la plata contravalorii lipsei de folosinta lunare in cuantum de 742 lei pana la predarea efectiva a posesiei imobilului atribuit reclamanților in folosinta exclusiva.
A dispus partajarea folosintei materiale a imobilului situat in D., P-ta B., nr.17(18), apartament nr.8, cu datele de carte funciara mentionate in sensul atribuirii folosintei exclusive pentru o perioada de 5 ani de la data ramanerii definitive a hotararii a imobilului apartament nr.8 inscris in C.F.nr.15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, corelativ cu obligarea paratei la predarea posesiei exclusive a imobilului apartament nr.8 catre reclamanti.
A constatat inopozabilitatea contractului de locatiune avand ca obiect imobilul situat in D., P-ta B., nr.17(18), ap.8, inscris in C.F.nr.15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, incheiat de catre parata S.C.’’M. C. ’’S.A cu parata S.C.’’ G. N. ’’ S.R.L, ca fiind incheiat fara consimtamantul scris al reclamanților coproprietari, cu consecinta evacuarii paratei S.C.’’G. N. ’’ S.R.L, din imobilul mentionat.
A obligat paratele să plătească in solidar reclamanților cheltuieli de judecata in suma de 9715 lei reprezentând taxă timbru, onorar expert și onorar avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta SC M. C. SA, solicitând admiterea apelului si modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 413/_ in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea apelului apelanta a invocat excepția litispendentei, arătând că pe rolul Judecătoriei D. a fost înregistrata cererea reclamanților R. A. D. si R. A. D. ce are ca obiect obligarea apelantei la plata sumei ce reprezintă chirii neîncasate pentru ½ cota parte din imobilul situat în D., Piața B. nr. 17-18, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D. si care a fost soluționat prin sentința civila nr._ . Au fost invocate prevederile art. 133 C.proc.civ potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceiași cauza același obiect si de aceiași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri diferite";.
De asemenea, apelanta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilitatii cererii, cu toate că a arătat că imobilul în litigiu este cuprins in fondul de comerț al societății, care îi conferă un drept exclusiv de exploatare precum si faptul ca acest activ al societății (imobil) este cuprins in contractual de societate (act valabil) a cărui publicitate a fost efectuată prin Registrul C. erțului conform art. 18-24 C.civ. si prevederilor Legii nr. 26/1990.
S-a arătat că extrasele CF sunt greșite si nu trebuie luate ca probatoriu. Indiviziunea are ca obiect o universalitate de drepturi si obligații patrimoniale in timp ce proprietatea pe cote părți are ca obiect un bun individual, indiviziunea este o unitate juridică, nu o simplă sumă de drepturi de coproprietate.
Acțiunea reclamanților este bazată pe existența culpei societății apelante cu privire la prețul închirierii, culpă ce nu a putut fi demonstrată atâta vreme cât raportul de expertiză arată că apelanta a obținut un venit maxim real din chirie raportat la potențialul imobilului. Contravaloarea lipsei de folosință a imobilului este cea facturată de apelantă, valoare evidențiată în facturile emise de societate și prevăzută în raportul de expertiza. Având în vedere că valoarea lipsei de folosința arătată în raportul de expertiză este aceeași cu valoarea rezultata din facturi apelanta considera ca nu era nevoie de angajarea unui expert pentru stabilirea lipsei de folosința, aceasta valoare putând fi luata din facturi, astfel că apelanta nu trebuie să suporte costul cu angajarea unui expert.
Apelanta a mai arătat că deși art. 636 alin.2 C. civ. arata că "cel care împotriva celorlalți proprietari exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri";, instanța de fond nu a ținut cont de aceasta dispoziție legala și a dispus atât obligarea la despăgubiri cât și partajarea folosinței materiale a imobilului în condițiile în care apelanta este solvabilă. Potrivit art. 641 alin. 3 C. civ. reclamanții aveau posibilitatea de a cere instanței să suplinească acordul acestora cu privire la contractul de închiriere prin procedura prevăzută de lege, caz în care încheierea actului se putea realiza pe cale judiciară.
Constatarea inopozabilității contractului de locațiune încheiat cu SC G. N. S. este nelegala, având în vedere prevederile art. 1281 C. civ. care arată "contractual este opozabil terților care nu pot aduce atingere drepturilor si obligațiilor născute din contract";. La momentul dobandirii dreptului de proprietate de către reclamanți contractul de locatiune era încheiat.
Chiar daca valoarea lipsei de folosința menționata in raportul de expertiza este aceeași cu cea facturata de apelantă, aferenta chiriei pentru perioada analizata, se considera ca pentru evaluarea lipsei de folosința trebuia sa se aibă in vedere imobilul nemodernizat (valoarea obținută in raportul de expertiză sa fie diminuata cu plus valoarea adusa la nivelul chiriei prin investiții). Societatea apelantă a făcut lucrări de investiții la acest imobil care au adus un plus de valoare la nivelul chiriei iar reclamanții nu au achitat contravaloarea investiției, cumparand un imobil nemodernizat.
S-a arătat că nivelul chiriei obținut de societatea apelantă a fluctuat si a scăzut foarte mult, iar instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect si a fixat ca suma de 742 lei pe luna sa fie plătită reclamanților pana la predarea efectiva a imobilului, suma necuvenita, mai mare decât suma efectiv încasată din chirie proporțional cu cota de proprietate deținută.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații R. A. D. și R. A. D. au solicitat, în principal, constatarea nulității recursului declarat de pârâta recurentă S.C. M.
S.A. impotriva sentinței civile nr.413/2013 a Judecătoriei D., pronunțata in dosarul nr._
, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta recurentă S.C. M. SA, si menținerea in intregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinica si legala, cu obligarea recurentei, la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Referitor la calificarea căii de atac împotriva sentinței civile nr.413/2013 a Judecătoriei D., prin raportare la petitul principal privind obligarea la plata sumei de 50,180 lei, intimații au apreciat ca aceasta trebuie sa fie recurs, in temeiul dispozițiilor art.2821Cod pr.civ.
În susținerea excepției nulității recursului ca urmare a nemotivării lui în termenul de recurs, intimații au arătat că potrivit dispozițiilor art. 303 alin.1 din Vechiul C.pr.civ., recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Cum recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de casare si modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civila si nici nu s-a formulat vreo critica fata de hotărârea recurata, ce ar fi putut face posibila încadrarea din oficiu într-unui dintre aceste cazuri expres si limitativ prevăzute de lege, în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond, comunicare care s-a făcut la data de_, în condițiile în care nu subzista nici un motiv de ordine publica din cele la care se refera art. 306 alin. 2, se impune constatarea nulității recursul declarat de către recurenta S.C. M. C. SA, in temeiul art. 306 alin. 1 din Vechiul C.pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor, art. 103 alin. 1 Vechiul C. pr. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedura în termenul legal, atrage decăderea, afara de cazul când legea prevede altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În cazul de fata, legea nu prevede altfel, iar recurenta nu a invocat vreo împiedicare, astfel ca aceasta este decăzuta din dreptul de a mai motiva prezentul recursul.
Pe fondul cauzei, intimații au arătat că în mod temeinic si legal instanța de fond a admis partajarea folosinței imobilului apartament nr.8, in sensul atribuirii folosinței exclusive a acestui imobil, pe o perioada de 5 ani, către intimați, imobilul fiind un spațiu comercial cu o singura incapere de 56 mp, cu o singura intrare, ce nu s-ar preta la o impartire in natura a folosinței intre coproprietari. De altfel, imposibilitatea de partajare in natura a folosinței imobilului litigios a fost constatată si prin raportul de expertiza judiciara intocmit in cauza.
S-a reținut corect ca parata-recurenta S.C. M. C. S.A. a închiriat acest imobil pe toata perioada de la momentul dobândirii de către intimați a dreptului de coproprietate si pana in prezent, avându-se in vedere dispozițiile Noului Cod civil ce reglementează expres partajul de folosință la art. 639: "modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească";.
Referitor constatarea inopozabilității contractului de locațiune încheiat de pârâta
S.C. M. C. S.A. cu parata S.C. G. N. S.R.L, având ca obiect imobilul ap.8, fără consimțământul scris al intimaților coproprietari, s-a arătat că in mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 641 alin. 1 din N.C.C., potrivit cărora actele de administrare, precum încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți.
Întrucât societatea parata S.C. M. C. S.A. nu deține peste 50% dintre cotele-părți din imobilul susmenționat, era necesar acordul intimaților coproprietari pentru încheierea unor contracte de locatiune, comodat etc., acord care nu a fost solicitat de către parata de rândul 1 de la momentul dobândirii dreptului de coproprietate de către intimați.
Prin completarea întâmpinării depusă la dosar, intimații R. A. D. si R. A. D. au solicitat respingerea excepției litispendentei invocată de recurenta,
raportat la împrejurarea soluționării irevocabile a dosarului nr._ al Judecătoriei D., prin sentința civila nr. 901/2011, modificata prin decizia T. ului Specializat C., in sensul respingerii ca inadmisibila a acțiunii formulate de intimați pentru lipsa procedurii de conciliere prealabila.
In primul rând, s-a apreciat că recurenta este decăzuta din dreptul de a invoca litispendenta pentru prima data in recurs, raportat la dispozițiile art. 163 alin. 2 VCPC, potrivit cărora litispendenta se ridica in fata instanței de fond.
In al doilea rând, se impune respingerea excepției întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 163 alin. 1 VCPC, neexistând două sau mai multe acțiuni având acelesi parti, obiect si cauza pe rolul mai multor instanțe.
Totodată, intimații au solicitat respingerea excepției inadmisibilitatii, întrucât argumentele învederate de recurenta, respectiv cuprinderea imobilului in fondul de comerț al societății, ce conferă un drept exclusiv de exploatare, nu se constituie ca motive legale de inadmisibilitate a acțiunii intimaților coproprietari ai imobilului litigios.
Potrivit unei opinii exprimate in literatura de specialitate, dacă un coproprietar profită integral de utilizarea bunului o perioadă de timp, trebuie să plătească celorlalți echivalentul bănesc al acestei utilizări, corespunzător cotelor-părți din drept ale acestora. Această soluție este aplicabilă și în situația în care unul dintre coproprietari lasă un terț să utilizeze în întregime bunul comun o perioadă de timp.
Într-adevăr, chiar dacă există coproprietate, dreptul de a cere despăgubiri nu este suspendat până la partaj, întrucât ius utendi este un atribut prezent, iar încălcarea lui justifică obligarea imediată la despăgubiri. Temeiul restituirii poate fi, după caz, contractul încheiat între coproprietari cu privire la utilizarea bunului sau răspunderea civilă delictuală. Într-adevăr, în absența îngăduinței celorlalți coproprietari sau a unui contract, utilizarea bunului integral de către un singur coproprietar are semnificația unui delict civil. Fructele produse de bunul care face obiect al coproprietății se cuvin tuturor coproprietarilor, proporțional cu cota lor parte din dreptul de proprietate asupra bunului, indiferent de natura fructelor și de împrejurarea dacă toți sau numai unul dintre ei a prestat munca necesară pentru producerea sau pentru perceperea acestora. Temeiul pretinderii acestor despăgubiri îl pot constitui, în funcție de circumstanțele speței, mandatul, gestiunea de afaceri sau îmbogățirea fără justă cauză.
În situația în care unul dintre coproprietari este prejudiciat de o folosire abuzivă din partea altui coproprietar, acesta poate solicita despăgubiri constând în echivalentul lipsei de folosință, în Noul Cod civil temeiul juridic îl constituie art. 636 alin. 2 ce prevede că cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri. Această soluție se aplica și în reglementarea vechiului cod civil, chiar dacă nu era prevăzută in terminis, temeiul fiind îmbogățirea fără justă cauză.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia extrasele de carte funciara privind imobilul litigios sunt greșite si nu trebuie luate ca probatoriu, intimații au arătat că înscrierile in cartea funciara fac dovada deplina a proprietății/coproprietății, regretabil fiind ca aceste susțineri se fac de către recurenta prin mandatar persoana calificata juridic. S-a arătat că sunt contradictorii afirmațiile recurentei privind lipsa culpei in încasarea chiriei pentru întreg imobilul, in condițiile in care deține doar cota de 1/2 parte din dreptul de proprietate, recunoscând totodată încasarea chiriilor potrivit facturilor depuse la dosar, sume avute in vedere cu ocazia întocmirii raportului de expertiza
evaluatorie.
Referitor la lucrările de modernizare a imobilului pretins a fi fost efectuate de către recurenta, intimații au arătat că se impune înlăturarea ca inadmisibile fiind învederate pentru prima data in recurs, in condițiile in care pârâta nu a înțeles să formuleze la fond o eventuală cerere reconvențională de obligare a intimaților la cota parte din lucrările
pretinse. Or, instanța de fond, în virtutea principiului disponibilității, s-a pronunțat doar cu privire la pretențiile deduse judecății.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele
:
Primul motiv de apel invocat de SC M. C. SA a fost soluționat în sensul respingerii excepției litispendenței, pentru argumentele care se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Faptul că imobilul în litigiu apare în contractul de societate al apelantei ca bun proprietatea SC M. C. SA, făcând parte din fondul de comerț al societății nu are nici o relevanță în cauza dedusă judecății care privește apărarea dreptului de folosință, ca atribut al dreptului de proprietate al reclamanților intimați, proprietari asupra unei cote-părți de
½ din imobilul situat in D., P-ța B., nr.17-18, ap.8, înscris în C.F. nr. 15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, cu ramura de folosință magazin, magazie cu părțile indivize comune de 2,12/100 parte înscrise în C.F.col.nr.15209. Singura consecință, în ceea ce o privește pe apelantă pentru înscrierile necorespunzătoare aduse la cunoștința terților atrag răspunderea societății pentru eventuale daune, sub nici o formă nu pot să conducă la invalidarea titlului de proprietate al reclamanților-intimați.
De altfel, principiul nediscriminării este ridicat la rang constituțional, potrivit art. 44 alin. 2 din Constituție proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Astfel, indiferent de calitatea coproprietarilor imobilului în litigiu, de societate pe acțiuni sau de persoană fizică, se impune respectarea și ocrotirea în mod egal atât de stat, cât și de coproprietari imobilului și de terți a dreptului de proprietate, cu toate atributele sale: uzul, folosința și dispoziția.
Totodată, T. ul va înlătura ca nefondate susținerile potrivit cărora extrasele CF sunt greșite, simpla afirmație neînsoțită de dovezi concludente nefiind de natură a răsturna prezumția de validitate a acestor înscrisuri, după cum acțiunea reclamanților nu se bazează pe culpa societății apelante în stabilirea chiriei, ci, după cum reiese în mod evident din cuprinsul motivării acțiunii, aceasta se întemeiază pe încălcarea atributului de folosință al coproprietarilor intimați; de asemenea, nu are nici o relevanță care erau opțiunile reclamanților prevăzute de art. 641 alin. 3 din noul Cod civil, și nu se va proceda la analiza interesului efectiv al intimaților reclamanți de a promova un asemenea demers judiciar, T. ul mărginindu-se a reține că, potrivit principiului disponibilității, reclamantul are alegerea între mai multe instrumente procesuale pe care le are la dispoziție.
În ceea ce privește partajarea folosinței materiale, deși apelantul critică soluția instanței de fond fără a aduce argumente concrete, T. ul reține faptul că, potrivit art. 639 din noul Cod civil, legiuitorul a reglementat în mod expres partajul de folosință, modul de folosire a bunului putând fi stabilit, fie prin acordul coproprietarilor, atunci când se poate ajunge la acest acord, fie prin hotărâre judecătorească, astfel că, din perspectiva admisibilității și a respectării normelor legale soluția primei instanțe apare ca fiind legală.
De asemenea, având în vedere data încheierii contractului de închiriere a cărui inopozabilitate a fost constatată, respectiv contractul nr. 454/_ ( filele 78-81), T. ul reține că soluția primei instanțe cu privire la constatarea inopozabilității contractului de locațiune având ca obiect imobilul în litigiu încheiat cu intimata SC G. N. S. este una legală și temeinică din perspectiva dispozițiilor art. 641 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit căruia actele de administrare, precum și încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți raportat la art. 642 alin. 1 Cod civil conform căruia actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului. Întrucât reclamanții intimați dețin o cotă de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în D., P-ța B., nr.17-18, ap.8, înscris în C.F. nr. 15.212 D., nr.top.121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, aspect, de altfel, necontestat de apelantă și, întrucât apelanta a încheiat contractul de închiriere nr. 454/_ fără a avea acordul reclamanților și, totodată, fără a deține majoritatea cotelor- părți, soluția primei instanțe este una legală și temeinică.
Instanța de apel va înlătura ca nefondate și criticile apelantei relative la evaluarea lipsei de folosință unde prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere imobilul nemodernizat. Pe de o parte, lipsa de folosință trebuie apreciată prin raportare la bunul efectiv și la fructele civile pe care actualmente acest bun le produce zi de zi, contravaloarea lipsei de folosință fiind stabilită în mod echitabil, în funcție de concluziile raportului de expertiză, lucrare tehnică de specialitate strict necesară dezlegării cauzei. Pe de altă parte, apelanta avea obligația de a dovedi susținerile sale care, în lipsă de probe nu pot fi avute în vedere de instanța de apel, potrivit art. 1169 Cod civil, cu privire la existența unui spor de valoare pe care apelanta l-a adus acestui imobil și, față de care, intimații reclamanți ar avea o obligație de plată către SC M. C. SA. De altfel, această societate nu a formulat nici un fel de pretenții, nici pe cale principală, nici prin apărări relativ la pretinsul spor de valoare.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 C.p.c., T. ul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC M. C. SA în contradictoriu cu intimații R. A. D. și R. A. D. împotriva sentinței civile nr. 413/_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o va păstra în întregime.
În temeiul art. 274 C.p.c. urmează a dispune obligarea apelantei să plătească intimaților R. A. D. și R. A. D. suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 318/_ ( fila 29).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC M. C. SA, cu sediul în D., Piața 16 Februarie nr. 3, jud. C., în contradictoriu cu intimații R. A. D. și R. A.
, ambii cu domiciliul procesual ales în D., Piața 22 Decembrie 1989 nr. 6, ap. 2, jud.
C., la Cabinet Avocat Mican G. și SC G. N. S., cu sediul în D., Piața B. nr. 11, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 413/_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr._, pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimaților R. A. D. și R. A. D. suma de
4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
M. C. B. | D. | H. | T. | G. |
Red. DH/ tehnored. LU 5 ex./_
Judecător fond: Cătinean C. L. Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 950/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 170/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
