Decizia civilă nr. 49/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.49/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M. D. JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta SC SS C. S. împotriva sentinței civile nr.4878/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. I., M. S. D. și N.
E., cauza având ca obiect în primă instanță acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor apelantei, d-na avocat Năsăudean Petronela și administratorul societății și intimații
M. I. și M. S. D., lipsind intimata N. E. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 7460,32 lei și timbre judiciare în cuantum de 21.5 lei și arată că nu are alte cereri în probațiune.
Intimații arată că nu au alte cereri în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente, asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și judecând în fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că instanța a apreciat în mod greșit ca fiind lipsită de relevanță clauza din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică între reclamantă și pârâții de rândul I și II și că moștenitorii defunctului nu figurează în acest contract întrucât, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor, în masa succesorală a defunctului nu este inclusă cota de 16/96-a parte din imobilul în litigiu. Totodată, arată că instanța de fond a precizat că, în condițiile Decretului-Lege nr.115/1938, posesia exercitată trebuie să fie utilă, iar potrivit dispozițiile art.1847 din C.civ., aceasta trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietare, nemenționând dacă, în cauza dedusă judecății, posesia asupra imobilului îndeplinește sau nu aceste cerințe. Referitor la acest aspect, arată că, conform art.82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind C.civil, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.28 alin.1 din Decretul -Lege nr.115/1938. Totodată, arată că posesia nu a fost tulburată, iar pârâții nu au invocat viciul de tulburare a posesiei. Arată că prima instanță a reținut în mod eronat ca pe durata
exercitării profesiei asupra cotei de 16/96 -a parte din imobil de către antecesorii pârâților, aceștia ar fi stăpânit aceasta cota în coproprietate cu titularul dreptului recal asupra ei. O astfel de situație ar fi lipsit de rațiune această acțiune. Arată că antecesorii pârâților de rândul I și II au început posesia de fapt asupra acestei cote după decesul proprietarului tabular al acesteia. Prin urmare, starea de coproprietate a încetat faptic la data decesului lui Cepreghy Francisc, indiviziunea asupra imobilului existând doar scriptic. După decesul acestuia, antecesorii pârâților s-au manifestat ca proprietari exclusivi asupra acestei cote, înlăturând orice aspect privind echivocitatea posesiei sau obligația de a face dovada intervetirii posesiei dintr-una comună în una exclusivă. Arată că, echivocitatea, ca viciu a posesiei, ar fi putut fi invocată doar în situația în care, asupra imobilului, pe durata prevăzută de lege pentru a putea invoca uzucapiunea, ar fi fost exercitate acte de stăpânire asupra cotei parți din acesta atât de antecesorii pârâților de rândul I și II, cât și de către proprietarul tabular al acestei cote, ori invocarea uzucapiunii de către reclamantă, în condițiile art.28 alin.1 din Decretul-lege nr.-115/1938 exclude cu desăvârșire o astfel de ipoteză. Mai mult decât atât, echivocul este un viciu relativ al posesiei, el putând fi invocat numai de către pârâți și nu de către instanță, din oficiu, fără chiar a fi pus în discuția părților.
Apelanții M. I. și M. S. D. arată că nu se opun admiterii apelului formulat de către apelantă și nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr.4878/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. SS C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. S. EL, N. E., având ca obiect acțiune în constatare, cheltuielile de judecată rămânând în sarcina reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit extrasului de carte funciară, imobilul înscris în CF 2. C., provenită din conversia de pe hârtie a CF 957 C., nr.top.890 situat administrativ în mun. C. -N.
, str. Victor Babeș nr.27, jud. C. și compus din casă de cărămidă cu două camere, acoperită cu țiglă, bucătărie, dependințe și teren de 169 mp, are ca proprietari tabulari pe numitul Csepreghy Francisc asupra cotei de 16/96 a parte ( 1/6 a parte ) cu titlu de moștenire și pe reclamanta S.C. SS C. S.R.L. asupra cotei de 80/96 a parte ( 5/6 a parte ) cu titlu de cumpărare.
Conform copiei contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA Crecan sub nr.6745/_, s-a reținut că părți contractante sunt pârâții M. I. și
M. S. D. în calitate de vânzători și reclamanta în calitate de cumpărător.
Din lecturarea acestui contract, s-a reținut că pârâții M. I. și M. S. D. au înstrăinat către reclamantă cota de 80/96 a parte din imobilul înscris în CF 2.
C., provenită din conversia de pe hârtie a CF 957 C., nr.top.890 situat administrativ în mun. C. -N., str. Victor Babeș nr.27, jud. C. și compus din casă de cărămidă cu două camere, acoperită cu țiglă, bucătărie, dependințe și teren de 169 mp.
Totodată, aceștia și-au asumat obligația să-și dea concursul solicitat de cumpărătoare pentru dobândirea proprietății tabulare asupra cotei de 16/96 a parte înscrisă în cartea funciară pe numele lui Csepreghy Francisc.
Astfel, din certificatul de moștenitor nr.132/_ emis de BNP M. Petruș depus în copie la fila 19 din dosar, rezultă fără echivoc că după decesul def. Csepreghy Francisc decedat la data de_, moștenitor fiind Moceanu Matilda Iolan în calitate de fiică, iar de pe urma decesului acesteia, decedată la data de _
, moștenitor fiind pârâta N. E. în calitate de fiică.
Privitor la stipularea în contract a faptului că "de asemenea declarăm că, cumpărătoarea a cumpărat și moștenitorii lui Csepreghy Francisc au vândut cota parte de 16/96 a parte, cotă care a fost achitată în întregime";, instanța a apreciat-o ca fiind fără relevanță atâta timp cât parte contractantă în contractul de vânzare- cumpărare nu figurează nici un moștenitor al proprietarului tabular Csepreghy Francisc, pârâta N. E. nefiind parte în contract, iar pârâții M. I. și M.
S. D. nu au consimțit la înstrăinarea cotei de 16/96 a parte.
Prin urmare, întrucât reclamanta nu are nici măcar un antecontract ( promisiune de vânzare-cumpărare ) cu privire la această cotă de 16/96 a parte, nu justifică un interes în a solicita constatarea dobândirii acestei cote cu titlu de uzucapiune de către antecesorii pârâților M. și implicit în suplimentarea masei succesorale rămasă după antecesorii acestor pârâți.
Pe de altă parte, s-a mai subliniat că și în situația în care s-ar admite contrariul în sensul că reclamanta justifică vreun interes în promovarea celor două capete de cerere privind constatarea uzucapiunii și suplimentarea masei succesorale, în condițiile art.28 din Decretul Lege nr.115/1938 posesia exercitată trebuie să fie utilă.
Iar conform art.1847 C.civ., "Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explica în următoarele articole.";
S-a mai reținut de către instanță că în ceea ce privește situația bunurilor asupra cărora există un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupuși ca stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin excepție însă, stăpânirea de către unul dintre coproprietari au unui bun proprietate comuna este aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară din partea sa, care să demonstreze ca a înțeles să transforme posesia din comună, în exclusivă, adică s-a produs o intervertire a posesiei.
Deci, în concluzie, o posesie exercitată asupra unei cote părți din imobil are caracter echivoc, putând duce la dobândirea unui drept cu titlu de uzucapiune dacă s-a produs o intervertire a posesiei, fapt neprobat în cauză.
Soluția juridică admisibilă în opinia instanței, era în cazul de față, atâta timp cât reclamanta are în proprietate o cotă de 80/96 a parte, să solicite sistarea stării de indiviziune existentă asupra imobilului prin atribuirea în întregime către ea, cu atât mai mult cu cât de susține că moștenitoarea proprietarului tabular Csepreghy Francisc, și anume pârâta N. E. se susține că ar fi fost excontentată.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a considerat acțiunea civilă așa cum a fost formulată ca fiind neîntemeiată, astfel că în temeiul art.1169 C.civ. cu aplicarea art.1847 și urm. C.civ. combinat cu art.28 din Decretul Lege nr.115/1938 a respins-o.
Văzând dispozițiile art.274-276 C.proc.civ., instanța a reținut că în prezenta cauză cheltuielile de judecată vor rămâne în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC S. -
S. -C. S., solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimaților care se vor opune admiterii apelului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului apelanta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind lipsită de relevanță clauza din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică conform căreia pârâții de rândul 1 și 2 declară că
"cumpărătoarea a cumpărat și moștenitorii lui Csepreghy Francisc au vândut cota parte de 16/96 parte, cotă care a fost achitată în întregime";, motivând această apreciere pe faptul că, în contract, nu figurează nici un moștenitor al defunctului Cepreghy Francisc, pârâta de rândul III nefiind parte in contract, iar pârâtii de rândul I si II neexprimându-si consimtamântul la vânzare a cotei de 16/96-a parte din imobil.
Referitor la acest aspect, apelanta a arătat că încheind un contract, părțile urmăresc sa obtina, fiecare, o contraprestatie in schimbul a ceea ce ele se obliga. Aceasta finalitate conduce la necesitatea ca, fiecare clauza si contractul in intregul sau sa fie corect interpretate. Numai tinând cont de aceasta cerința se poate ajunge la cunoașterea reala a voinței contopite a partilor, deslusindu-se astfel sensul exact al întregului contract care, trebuie sa fie concordant cu sensul fiecărei voințe incorporate in el.
Potrivit art. 983 C. civ. "daca înțelesul unui contract este îndoielnic, textul se interpretează in favoarea debitorului";, iar in materie de vanzare exista regula speciala si derogatorie instituita de prevederile art. 1312 C.civ. potrivit căreia "orice clauza obscura sau indoioasa se interpretează in contra vanzatorului".
Tinand cont de dispozițiile textelor de lege s-ca citate, jurisprudenta a stabilit cu rang de regula ca, prin interpretarea contractului, instanța urmărește să stabileasca voința reala a partilor, scop pentru care, sunt analizate atât elementele intrinseci, cele care rezultă din contextul actului, cât si cele extrinseci, respectiv, cele date de împrejurări străine contractului, dat care pot folosi la interpretarea lui.
Pe de altă parte, tot cu rang de regulă jurisprudențială, dacă o clauză este susceptibila a primi doua sau mai multe înțelesuri, instanța o va interpreta mai degrabă in sensul in care produce efecte juridice, pentru ca, este de presupus ca, părțile au stipulat clauza urmărind ca aceasta sa produce efecte juridice si nu in sensul de a nu produce astfel de efecte.
Din aceasta perspectiva, clauza contractuala pe care instanța de fond o apreciază ca nefiind relevanta urmează a fi interpretata in sensul ca si cota de 16/96-a parte din imobilul in litigiu a fost înstrăinata in favoarea vanzatoarei, prețul asupra acestei cote fiind achitat de aceasta in intregime. Numai in aceasta interpretare clauza produce efecte juridice. In condiția in care, pârâtii-vânzatori nu
ar fi dorit ca voința lor sa producă efecte juridice nu s-ar fi inserat in contract aceasta clauza. Introducerea in contract a acestei clauze, cu acordul partilor contractante, este justificata prin faptul ca, in realitate paratii-vanzatori erau posesori de fapt asupra întregului imobil, inclusiv asupra cotei de 16/96-a parte. De aceasta realitate se leagă si obligația acestora de a sprijinii demersurile reclamantei cumpărătoare in dobandirea de drept a proprietatii asupra cotei respective, obligație inscrisa in contract anterior inserarii clauzei supuse analizei. Prin urmare, la data incheierii contractului de vanzare cumpărare in forma autentica, paratii-vanzatori erau conștienți de faptul ca atata timp cat vanzatoarea le-a achitat in intregime prețul asupra imobilului, obligatia de a pune de acord starea de fapt a acestuia cu situația lui de drep, le revenea lor. Paratii, neprocedand in consecința angajamentului lor, iar reclamanta avand interes in demolarea imobilului, aceasta din urma s-a substituit obligației paratilor, promovand, pe cale oblica, aceasta acțiune.
S-a arătat că în contractul incheiat in forma autentica, moștenitorii defunctului Cepreghy Francisc nu figurează intrucat, asa după cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 132/20.X. 1999 eliberat de BNP M. Petrus, in masa succesorala a defunctului nu este inclusa cota de 16/96-a parte din imobilul in litigiu. Omiterea din certificatul de moștenitor a acestei cote este un motiv in plus care conduce spre convingerea ca moștenitorii defunctului aveau cunoștința despre starea de fapt a imobilului si anume aceea ca imobilul se afla in posesia de fapt a antecesorilor paratilor de randul I si II.
Apelanta a susținut că este total greșita concluzia instanței in legătura cu împrejurarea ca aceasta ar fi avut nevoie de un antecontract de vanzare-cumparare pentru cota de 16/96-a parte din imobil si ca in lipsa acestuia reclamanta "nu justifica un interes in a solicita constatarea dobandirii acestei cote cu titlu de uzucapiune de către antecesorii paratilor M. si implicit in suplimentarea masei succesorale rămasa după antecesorii acestor parati". Daca, antecontractul la care se refera instanța trebuia încheiat intre reclamanta si antecesorii defunctului Cepreghy Francisc acesta ar fi fost invalid intrucat aceștia din urma nu au calitate de moștenitori ai defunctului asupra cotei de 16/96-a parte din imobil.
In ipoteza in care, instanța se refera la necesitatea încheierii unui antecontract cu paratii de randul I si II pentru acesta cota din imobil, acesta nu-si mai avea justificarea intrucat prin actul autentic, imobilul a fost vandut in integralitate.
In ceea ce privește interesul reclamantei, este evident faptul ca, acțiunea judiciara astfel cum a fost formulata este in concordanta cu faptele reale si cu înscrisurile pe care se sprijină in probatiune.
Instanta fondului precizează ca, în condițiile Decretului-Lege 115/1938 posesia exercitata trebuie să fie utilă, iar potrivit disp. art. 1847 C.civ., aceasta trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, nemeționând dacă, în cauza dedusă judecății, posesia asupra imobilului în litigiu îndeplinește sau nu aceste cerințe.
Referitor la aceste cerințe apelanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil "Pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de aceasta data, sunt
aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune in vigoare la data inceperii posesiei. In cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise carti funciare, raman aplicabile dispozițiile in materie de uzucapiune din Codul civil din 1864."
Raportat la aceste prevederi, în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin.(l) din Decretul-Lege 115/1938 din cuprinsul cărora rezulta ca, pentru a putea uzucapa este necesar a fi indeplinite 3 condiții: a) titularul dreptului real intabulat in CF sa fii decedat la începerea posesiei de către uzucapant; b) cel care uzucapeaza sa posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului real inscris in CF; c) posesia exercitata sa fie o posesie utila, fiind irelevant data posesorul este sau nu de buna-credinta.
Titularul dreptului real asupra cotei de 16/96-a parte din imobil a fost Cepreghy Francisc, inscris sub B7 in CF 957 C. top. 890. Acesta a decedat la data de 28.XI. 1971, aspect relevat in Certificatul de moștenitor nr.l32/20.X.1999, depus la dosar. Antecesorii paratilor de randul I si II au dobandit restul cotei din imobil la data de 26.X.1953 prin contract de vanzare-cumparare încheiat in forma autentica, depus in copie la dosarul de fond. După moartea proprietarului tabular al cotei de 16/96-a parte din imobil, antecesorii paratilor de randul I si II au fost cei care au exercitat posesia asupra acestei cote de proprietate, practic, folosind imobilul in întregime pana la decesul lor survenit astfel: M. ALEXANDRU, tata paratilor a decedat la data de 2.XII.2001, iar M. NASTASIA ,mama paratilor a decedat la data de_ . Datele rezulta din Certificatele de moștenitor nr. 32 si 33, ambele din data de_, depuse la dosar.
Prin urmare, cota de 16/96-a parte din imobilul in litigiu a fost posedata de către antecesorii paratilor de randul I si II timp de 30 de ani si respectiv 39 de ani de la moartea proprietarului tabular al acestei cote, fiind astfel îndeplinite primele doua conditiuni ale art. 28 alin.1 din Decretul-Lege 115/1938.
Utilitatea posesiei presupune ca aceasta sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Continuitatea posesiei este prezumata intotdeauna conform art. 1850 C. civ. fiind opera posesorului însuși care o poate face discontinua folosind lucrul in mod neregulat. Prezumția de continuitate este una absoluta dispensand de proba pe cel ce invoca prescripția. In speța, antecesorii paratilor de randul I si II au folosit in mod continuu intreg imobil in litigiu pe toata durata prevăzuta de lege pentru a putea invoca uzucapiunea.
Posesia antecesorilor paratilor nu a fost întrerupta pe toata durata de exercitare a acesteia, în cauză nefăcându-se dovada că un terț ar fi exercitat posesia asupra acestei cote părți de proprietate pe o durată mai mare de un an. Neîntreruperea posesiei întocmai ca și continuitatea acesteia este prezumată, astfel că cel ce invocă prescripția este scutit de a proba întreruperea acesteia. În realitate, in prezenta cauza, posesia a fost neîntrerupta pe întreaga durata de viata a antecesorilor paratilor de randul I si II, aceștia locuind permanent in intreg imobilul.
In cauza nu s-a făcut dovada ca exercitarea posesiei de către antecesorii paratilor de randul I si II a fost fondata sau conservata prin acte de violenta astfel incit sa poată fi reținute dispozițiile art. 1851 C.civ. privind tulburarea posesiei. per a contrario, posesia exercitata a fost una netulburata. Posesia exercitata de către
antecesorii paratilor de randul I si II a fost una publica exercitata in văzul tuturor. Despre exercitarea acesteia aveau cunoștința si moștenitorii defunctului Cepreghy Francisc, motiv pentru care nici nu au inclus-o in masa succesorala a acestuia. Codul civil definește posesia care nu este publică în disp. art.1852, stabilind că se află intr-o astfel de situație posesia exercitata in ascuns. În cazul imobilelor exercitarea clandestina a posesiei este, practic, imposibila.
Posesia exercitata de către antecesorii paratilor de randul I si II a fost exercitata in folosul si in favoarea lor si nu pentru alții. Exercitarea posesiei s-a făcut sub nume de proprietar si nu sub alt titlu cum ar fii cel de chiriaș, depozitar sau uzuar. Art. 1854 C. civ. prevede ca, posesorul este prezumat ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar atata timp cit nu se face dovada ca posesia a inceput pentru altul. In baza acestei prezumții, posesorului i se creează o situație privilegiata, sarcina probei revenind celor care contesta posesia, or in cauza, posesia nu a fost contestata de către parați.
Apelanta a arătat că prima instanța a reținut in mod eronat ca pe durata exercitării posesiei asupra cotei de 16/96-a parte din imobil de către antecesorii paratilor aceștia ar fi stapanit aceasta cota in coproprietate cu titularul dreptului real asupra ei. O astfel de situație ar fi lipsit de rațiune aceasta acțiune. Antecesorii paratilor de randul I si II au inceput posesia de fapt asupra cotei de 16/96-aparte din imobil după decesul proprietarului tabular al acesteia. Prin urmare, starea de coproprietate a incetat faptic la data decesului lui Cepreghy Francisc, indiviziunea asupra imobilului existand doar scriptic .După decesul lui Cepreghy Francisc, antecesorii paratilor de randul I si II s-au manifestat ca proprietari exclusivi asupra acestei cote. Înlaturând orice aspect privind echivocitatea posesiei sau obligația de a face dovada intervertirii posesiei dintr-una comuna in una exclusiva. Echivocitatea ca viciu al posesiei ar fi putut fi invocat doar in situația in care,asupra imobilului, pe durata prevăzuta de lege pentru a putea invoca uzucapiunea, ar fi fost exercitate acte de stapanire asupra cotei parti din acesta atat de către antecesorii paratilor de randul I si II cat si de către proprietarul tabular al acestei cote, or invocarea uzucapiunii de către subsemna in condițiile art. 28 alin.
(1) din Decretul-Lege 115/1938 exclude cu desavarsire o astfel de ipoteza. Pe cale de consecința, intervertirea posesie intr-o atare situație nu se impune. Mai mult decat atat, echivocul este un viciu relativ al posesiei, el puțind fi invocat numai de către parati si nu de către instanța, din oficiu., fara chiar a fi pus in discuția partilor.
S-a mai arătat că este total eronata opinia instanței potrivit cu care, aspectele din prezenta cauza ar fi putui fi rezolvate prin promovarea unei acțiuni de sistare a stării de indiviziune. O astfel de acțiune ar fi presupus ca, 16/96-a parte din imobil sa fii fost cuprinsa in masa succesorala a defunctului Cepreghy Francisc, iar parata de randul III sa fi dobandit aceasta cota parte din imobil cu titlu de moștenire in calitate de nepoata de fiica, or asa cum s-a mai arătat, la deschiderea succesiunii după acest defunct cota parte din imobil, aflata in litigiu, nu a fost cuprinsa in masa succesorala astfel ca parata de randul III nu putea fi improcesuata, neputadu-se dovedi legitimitatea ei procesuala pasiva. Pe de alta parte, intr-o astfel de acțiune, paratii de randul I si II ar fi fost indreptatiti, potrivit art. 729 C. civ. sa opună prescripția de 30 de ani, paralizand in felul acesta dreptul paratei de randul III.
Atata timp cat apelanta reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada exercitării posesiei in condițiile cerute de dispozițiile art. 28 alin.( 1) din Decretul Lege 115/1938, instanța avea obligația de a retine principalul efect al uzucapiunii si anume acela de transformare, cu titlu retroactiv, a posesiei in proprietate, de a include in masa succesorala suplimentara a antecesorilor paratilor de randul I si II a dreptului de proprietate asupra cotei de 16/96-a parte din imobil, iar ulterior de a constata ca aceasta cota a fot instrainata de către parati in favoarea apelantei reclamante cu titlu de cumpărare si de a dispune intabularea in CF. Neprocedand astfel, prima instanta a pronunțat o hotarare netemeinica, neevaluand in mod corect probele si cu incalcarea grava a legii.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a actelor depuse în probațiune, tribunalul reține următoarele:
Din probatiunea administrata in fata instantei defond rezulta, conform certificatului de moștenitor nr.132/_ emis de BNP M. Petruș depus în copie la fila 19 din dosar, că după decesul def. Csepreghy Francisc decedat la data de _
, moștenitor fiind Moceanu Matilda Iolan în calitate de fiică, iar de pe urma decesului acesteia, decedată la data de_, moștenitor fiind pârâta N. E. în calitate de fiică.
Instanta de apel observa ca in contractul de vânzare-cumpărare ,aflat in discutie ,nu este parte contractanta nici un moștenitor al proprietarului tabular Csepreghy Francisc, pârâta N. E. nefiind parte în contract si de asemenea faptul ca pârâții M. I. și M. S. D. nu au consimțit la înstrăinarea cotei de 16/96 a parte.
In acest context si instanta de apel apreciaza ca nu poate avea o reala relevanta ,din punct de vedere juridic, clauza din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică conform căreia pârâții de rândul 1 și 2 declară că
"cumpărătoarea a cumpărat și moștenitorii lui Csepreghy Francisc au vândut cota parte de 16/96 parte, cotă care a fost achitată în întregime";.
In aceasta ordine de idei, instanta de apel va inlatura ca nefondata critica apelantei care invoca prev.art. 983 C. civ. "daca înțelesul unui contract este îndoielnic, textul se interpretează in favoarea debitorului";, si ale art. 1312 C.civ., deoarece retine ca dreptul de proprietate nu se transfera prin interpretarea unei clauze contractuale, ci trebuie sa fie efectiv si neechivoc, in conformitate cu modurile legal instituite.Astfel, este apreciata ca vadit nefondata cererea apelantei, pentru a interpreta clauza respectiva in sensul ca si cota de 16/96-a parte din imobilul in litigiu a fost înstrăinata in favoarea vanzatoarei, prețul asupra acestei cote fiind achitat de aceasta in intregime.
In acest context, instanta de apel retine ca in mod justificat prima instanta a observat ca reclamanta nu are nici măcar un antecontract cu privire la această cotă de 16/96 a parte si ca astfel nu justifică un interes în a solicita constatarea dobândirii acestei cote cu titlu de uzucapiune de către antecesorii pârâților M. și implicit în suplimentarea masei succesorale rămasă după antecesorii acestor pârâți. Conform art.1847 C.civ., ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar fata de
aceasta cerinta legala si instanta de apel apreciaza ca in speta nu poate fi vorba despre o posesie utila, deoarece este in discutie o cota indiviza comuna ,iar coproprietarii sunt presupuși ca stăpânesc bunurile unii pentru alții ,posesia lor fiind echivoca si astfel, inapta sa fundamenteze o dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In baza acestor considerente si instanta de apel apreciaza ca nefondata critica apelantei care sustine ca o cota de 16/96-a parte din imobilul in litigiu a fost posedata de către antecesorii paratilor de randul I si II .
Pentru motivele deja expuse, instanta de control judiciar va respinge ,ca nefondat, apelul formulat de către apelanta SC S. -S. -C. S., împotriva sentinței civile nr.4878/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelanta SC S. -S. -C. S.
, cu sediul în Z., str. Gh. L. nr.12, jud.Sălaj, în contradictoriu cu intimații M. I., dom. în C. -N., str.M. nr.12, bl.N.2, ap.13, jud.C., M. S. -D. ,
dom. în C. -N., str.J. nr.4, bl.OS.10, ap.19, jud.C. și N. E., dom. în
C. -N., str.R. nr.104, ap.38, jud.C., împotriva sentinței civile nr.4878/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care menține în totalitate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PREEȘDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. M. D. | C. G. | A. VLAIC |
Red.DMD/MM
7 ex./2014
Judecător fond: R. E. G., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 64/2013. Acțiune în constatare | Sentința civilă nr. 1481/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
