Decizia civilă nr. 10367/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10367/2013
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC G. I. E. S. împotriva deciziei civile nr. 23 din data de_, pronunțată de T. ul Specializat C., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN
C. LOCAL AL M. C. N., SC A. F. I. E. S., SC N. SA, SC
F. M. T. S. și SC M. B. SA B. - S. C. -N., având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat R. Vescan, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 din dosar, intimata SC A. F. I. E. S. prin avocat Tanțău A. I., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 23 și intimata SC N. SA prin consilier juridic Puiu Constantin, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 38 lei, conform dovezii aflată la fila 30 din dosar și timbru judiciar de 0,65 lei.
Prin S. Registratură, la data de_, intimata-pârâtă SC A. F. I.
E. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de_ intimata SC N. SA a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentanților părților litigante câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului pentru temeiurile de fapt și de drept evocate în cuprinsul memoriului de recurs, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin demersul introductiv s-a solicitat instanței să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a construcției edificate de reclamantă, conform expertizei efectuată la fondul cauzei, dat fiind că dispozițiile art. 55 din Legea nr. 7/1996 prevăd această posibilitate întrucât imobilul a fost edificat în anul 1995. Contrar susținerilor instanței de fond, în opinia sa hotărârile judecătorești sunt constitutive de drepturi.
Se mai arată că imobilul s-a aflat în posesia reclamantei timp de 17 ani, perioadă în care aceasta a plătit impozit. De asemenea construcția există în actele contabile și figurează în patrimoniul societății.
Dat fiind că societatea a fost reorganizată iar la acest moment se află în faliment, prin demersul promovat reclamanta a dorit să clarifice situația juridică a acesteia în raport de situația faptică, clarificare care ar determina maximizarea averii debitoarei și reducerea datoriilor către creditoare prin includerea valorii imobilului în vederea compensării unor sume importante de bani. Prin urmare acțiunea promovată de reclamantă este și în avantajul creditorilor.
Reprezentantul intimatei SC A. F. I. E. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de T. ul Specializat
C. ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, așa cum acestea rezultă din chitanța anexată întâmpinării.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect au reținut că reclamanta a fost un constructor de rea credință, construcția fiind ridicată pe terenul provenit de la Primăria M. C. -N., iar la momentul edificării, în 1995, nu a făcut dovada prin extras CF că este proprietara terenului. Ba mai mult nici nu a solicitat acordul proprietarului terenului pentru a edifica acel imobil.
În privința dispozițiilor art. 55 al. 11din Legea nr. 7/1996 invocate de reclamantă, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că nu poate fi incident acest temei de drept atât timp cât pentru pretinsa construcție nu există un certificat emis de primarul unității administrativ teritoriale unde se află construcția, care să ateste că este înregistrată în registrul agricol sau în evidențele fiscale, așa cum prevăd dispozițiile legale invocate.
Cât privește susținerile că imobilul edificat este racordat la utilități publice, acesta sunt contrazise de raportul de evaluare întocmit, în cuprinsul căruia se arată că imobilul este dotat doar cu instalație de energie electrică și instalație de
încălzire proprie, în timp ce instalația sanitară de apă-canal, de gaz, de centrală termină propriu-zisă aparțin corpului A de clădire.
Față de acțiunea promovată de reclamantă, acesta nu poate fi admisă întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză, prin admiterea acțiunii cotele individuale deținute de către coproprietarii curții unde se află amplasat imobilul urmează a fi diminuate, în raport de cota proporțională a dreptului deținut de fiecare coproprietar.
Reprezentantul intimatei SC N. SA solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de T. ul Specializat C. ca legală și temeinică, pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării. Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 19002 din_, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC G. I. E. S. împotriva pârâților S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C. -N., S.C. A. F. I. E. S.R.L., S.C. N. S.A., S.C. F. M. T.
S.R.L., S.C. M. B. S.A. B. - S. C. -N. pentru a se constata că imobilul corp B din C. -N., str. I. M., nr.16, jud. C. a fost construit de către reclamantă și constituie proprietatea extratabulară a acesteia și întabularea în CF a dreptului de proprietate dobândit cu titlu "de construire" asupra imobilului mai sus arătat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 11 iulie 1995 s-a încheiat un contact de închiriere între C. Local al M.
C. -N., în calitate de locator și reclamanta, în calitate de locatar, având ca obiect închirierea unui spațiu de 659,08 mp. pentru depozit și spațiu comercial, iar din curtea aferentă clădirii, locatarului i-a revenit o suprafață de 252 mp.
A constatat instanța că în anul 1995 reclamanta a edificat o construcție având suprafața de 150 mp. fără a deține autorizație de construcție și fără acordul proprietarului construcției și al terenului.
Acest considerent, respectiv al lipsei autorizației de construire, a fost avut în vedere de instanța de fond ca motiv al respingerii acțiunii introductive, precum și faptul că, reclamanta a deținut trenul pe care a construit cu titlu de locațiune și nu a făcut dovada recunoașterii unui drept de superficie asupra terenului din partea proprietarului acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta S.C. G. I. E.
S.R.L. C. -N., respins prin decizia civilă nr. 23/_ a T. ului Specializat
C. .
Pentru a hotărî astfel, T. ul specializat a reținut că potrivit art. 557 Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi în condițiile legii, aspect ce nu a fost dovedit de către reclamantă, respectiv dobândirea proprietății imobilului în unul din modurile reglementate de lege, întrucât o hotărâre judecătorească poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale doar în cazul în care are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.
Întrucât reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate, este de esența unei astfel de cereri existența unui titlu anterior, în baza căruia dreptul de proprietate supra imobilului a fost dobândit.
S-a reținut și calitatea de constructor de rea-credință a reclamantei deoarece aceasta a construit pe un teren pe care-l deținea doar în calitate de locatar și fără autorizație de construire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. G. I. E.
S.R.L. C. -N.
solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii apelului și a acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta arată că faptul juridic al construirii unui imobil este generator de drepturi și obligații, aspect pe care a cerut instanței să îl constate și anume, că acel corp de clădire este proprietatea extratabulară a reclamantei cu titlu de construire.
Susține recurenta că cele menționate de instanțele anterioare referitoare la calitatea sa de constructor de rea-credință nu este susținută de nicio probă în dosar și nici nu este argumentată de către instanță decât prin simplul fapt că nu este proprietara terenului.
Solicită recurenta a se constata că acel corp de clădire a fost ridicat în anul 1995 și că este racordat la utilitățile publice și că niciodată proprietarul terenului și al corpului principal de clădire nu i-a trimis vreo înștiințare de oprire de lucrări sau altfel de solicitări. Mai arată că pentru aceea construcție plătește anual impozitul aferent.
În ceea ce privește caracterul de bună sau de rea-credință, recurenta arată că nu a solicitat instanțelor anterioare să se pronunțe asupra acestui aspect. Desocotirea pecuniară ce derivă din această calificare, susține recurenta, se va face ulterior, după ce se va transfera proprietatea în cadrul dosarului de insolvență.
Se critică ca fiind contradictorie reținerea instanței de apel referitoare la respingerea motivului de nelegalitate al sentinței apelate, raportat la aspectul că instanța de fond a considerat că situației juridice a imobilului ridicat în 1995 i se aplică Noul Cod Civil, din moment ce potrivit Normelor de aplicare a Noului Cod civil, faptele, actele și situațiile născute sub imperiul vechii legi rămân sub regimul juridic al legii sub care au luat naștere.
Tocmai, susține reclamanta, pentru că hotărârile judecătorești au caracter constitutiv și atributiv de drepturi, a demarat această acțiune, astfel încât raționamentul instanței nu este pertinent atunci când se susține că nu se poate
emite o hotărâre prin care să se constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, în condițiile în care hotărârile judecătorești constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, numai în cazul când au caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.
Susține recurenta că și-a dovedit titlul de proprietate prin construire conform documentelor financiar-contabile confirmate de expertiza în cauză, solicitând în acest sens instanței, să pronunțe o hotărâre prin care să se recunoască acest drept astfel constituit.
Din perspectiva lipsei autorizației de construire, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 453/2001 ce acorda posibilitatea înscrierii în cartea funciară pentru construcțiile edificate în lipsa unei autorizații de construire în baza certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol precum și în evidențele fiscale.
Mai arată recurenta, în finalul motivării, că nici unul dintre pârâți nu a contestat faptul că a edificat acea construcție, sesizând și existența unei contradicții între considerente și dispozitiv existentă în sentința instanței de fond atunci când se reține că reclamanta este proprietara construcției prin edificare, dar în dispozitiv se respinge petitul aferent.
Intimații S.C. A. F. I. S.R.L. și S.C. N. S.R.L. au formulat întâmpinări
prin care au solicitat respingerea recursului (f.19, 25).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta urmărește prin intermediul acțiunii introductive recunoașterea judiciară a calității sale de constructor al unui bun imobil, iar hotărârea judecătorească ce se cere a fi emisă va sta ulterior la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acelei construcții în cartea funciară.
Este de observat de altfel că, acțiunea introductivă formulată de către reclamantă are două petite, respectiv cel de recunoaștere a existenței dreptului de proprietate și cel de-al doilea, de a se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară asupra acelui bun cu titlu de construire.
Aspectele de nelegalitate în privința dobândirii dreptului de proprietate au fost corect sesizate de către instanțele anterioare.
Construcția în litigiu a fost realizată în cursul anului 1995, perioadă în care era deja în vigoare Legea nr. 50/1991. Din perspectiva art. 1 din acest act normativ și la data edificării acelei construcții, reclamanta avea obligația obținerii unei autorizații de construire.
Astfel art. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede: "Construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, eliberata în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.";
Nu prezintă relevanță faptul că autoritatea publică cu competențe în domeniul construcțiilor nu a formulat obiecții pe perioada desfășurării lucrărilor în ceea ce privește realizarea lucrărilor fără autorizație. Acest aspect nu conferă legalitate acțiunii reclamantei de a construi fără autorizație de construire.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 453/2001, Curtea reține că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe aceste dispoziții legale, respectiv de a contesta un ipotetic refuz a autorității administrative de eliberare a certificatului prin care se atestă înregistrarea imobilului în registrul agricol.
Faptul plății a taxei pe clădiri nu prezintă relevanță întrucât nu se contestă faptul realizării construcției de către reclamantă, iar în condițiile Codului fiscal, taxa pe clădiri este datorată atât pentru clădirile întabulate cât și pentru cele neîntabulate în cartea funciară.
Analiza calității reclamantei de constructor de rea-credință a fost esențială în determinarea soluționării prezentului litigiu, această analiză fiind obligatorie în raport de scopul urmărit de către reclamantă prin prezenta cerere de chemare în
judecată.
Din această perspectivă, a bunei sau a relei credințe a reclamantei, Curtea reține că ceea ce este de observat în cauză este faptul că reclamanta a construit cu nerespectarea dispozițiilor legale și pe terenul unei alte persoane, cunoscând ea însuși, la momentul construirii ambele especte evidențiate anterior. Nu prezintă relevanță cu nu au fost formulate pretenții pecuniare din partea unor terți. Conduita reclamantei este analizată de către instanțe din perspectiva celor formulate în cererea de chemare în judecată, fiind evidentă ignorarea de către reclamantă a dispozțiilor legale ce permit realizarea construcțiilor de natura celei edificate și de către reclamantă.
Practic, reclamanta urmărește prin prezenta cerere de chemare în judecată obținerea unei hotărâri judecătorești în baza căreia să se poată proceda la întabularea construcției în cartea funciară.
Imposibilitatea întabulării este generată tocmai de faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale referitoare la realizarea construcțiilor și care impuneau emiterea unei autorizații de construire. Mai mult, așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond, construcția a fost realizată de către reclamantă pe un teren pe care îl deținea în calitate de chiriaș.
Aspectele legate de o desocotire între recurentă și un creditor de-al său sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. G. I. E. S.R.L. C. -
N. împotriva deciziei civile nr. 23 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .Dact.H.C./2 ex.Jud.fond: A.S.SeleșiuJud.apel: N.Koșa; S.Ivănescu.
| ← Decizia civilă nr. 397/2013. Acțiune în constatare | Decizia civilă nr. 115/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
