Decizia civilă nr. 491/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 491/R/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC G. A. SA împotriva sentinței civile nr. 5899/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 27 martie 2013, privind și pe intimata M. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic Lavinia R.
, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către intimată, la data de 23 septembrie 2013, întâmpinare și la data de 27 septembrie 2013, împuternicirea avocațială, dovada achitării onorariului de avocat și dovada comunicării întâmpinării recurentei.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimată reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei depune la dosar ordinul de plată care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 508,57 lei purtând ștampila unității bancare. Învederează instanței că nu mai are de formulat cereri și nici excepții de invocat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, deliberând, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă părții cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele invocate în scris. În ceea ce privește susținerile intimatei expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, învederează instanței că societatea pe care o reprezintă nu a plătit de bună voie suma acordată de către prima instanță, această sumă fiind plătită în urma notificării transmise acesteia prin intermediul unui executor judecătoresc.
Instanța reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.5899/2013 pronunțată la data de 27 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocata de parata și a fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta M. F. in contradictoriu cu parata S. G. A. S. si in consecința a fost obligată pârâta parata la plata către reclamanta a sumei de 13252,17 lei, reprezentand sold credit, dobânzi si comisioane, împreuna cu dobânda legala calculata începând cu data de_ si pana la data plații, fiind respinse ca neîntemeiate pretențiile având ca obiect dobânda legala calculata pentru
perioada_ -_ . Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1792 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între BRD - Groupe Societe Generale SA si numitul M. Stefan s-a incheiat contractul de credit nr. 4507198/_, prin care banca a acordat lui M. Stefan un împrumut in suma de 15000 lei, pe o perioada de 84 de luni, cu dobânda de 13,90% pe an. Pentru garantarea rambursării împrumutului, inclusiv dobânda aferenta la momentul producerii riscului asigurat, intre BRD - Groupe Societe Generale SA, in calitate de beneficiar al asigurării, numitul M. Stefan, in calitate de asigurat, si parata (prin antecesoarea sa SC Asiban SA), in calitate de asigurator, s-a incheiat un contract de asigurare de viata, conform cererii de asigurare si certificatului de asigurare VBRD nr. 000674990 din data de _
.
Astfel, la pct. 1 lit. a din condițiile de asigurare privind asigurarea de viata grup Asicredit Grup, anexa 1.1, care fac parte integranta din convenția parților, s-a stipulat ca asiguratorul va plăti beneficiarului asigurării, in caz de deces al asiguratului, soldul creditului plus dobânda datorata acumulata pana la data plații despăgubirii, calculata conform contractului de credit.
In acelasi timp, la pct. 2, 2.1 lit. b din condițiile de asigurare s-a prevăzut ca se exclud din asigurare evenimentele asigurate ca urmare a unei condiții pre-existente ascunsa de asigurat la data aderării sale la contractul de asigurare.
Prin chestionarul care face parte integranta din cererea de asigurare, asiguratul a declarat ca nu suferă sau a fost consultat, tratat sau examinat medical in ultimii 5 ani de una sau mai multe afecțiuni, printre care afecțiuni ale sistemului circulator, cum sunt: hipertensiune, infarct, suflu cardiac, angina pectorala, reumatism articular acut, alta afecțiune sau anomalie a inimii, comoție cerebrala, tromboflebita, varice, cardiopatie ischemica cronica.
La data de_ a decedat M. Stefan, afecțiunea mentionata ca si cauza a decesului fiind insuficienta acuta cardio-respiratorie, declanșata de miocardoscleroza si ateroscleroza coronariana, potrivit certificatului constatator al decesului nr. 597 eliberat de IML C. de la fila 20.
Prin urmare, data producerii riscului asigurat este_, când soldul creditului contractat de M. Stefan era de 10462,36 lei, conform susținerii paratei, atestata de adresa BRD - Groupe Societe Generale SA.
Întrucât parata a refuzat plata despăgubirii către beneficiarul contractului de asigurare, conform adresei din_ si recunoașterii paratei exprimata prin intampinare, motivând refuzul sau prin aceea ca ar fi incidente prevederile clauzei înscrisa la art. 2.1 lit. b din Anexa 1.1 la contractul de asigurare, la data de_, reclamanta a achitat creditorului suma de 10462,36 lei, reprezentand soldul creditului la data de_ si 2789,81 lei reprezentand dobânzi si comisioane, conform aceleiasi adrese emisa de Banca.
In drept, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante.
Prin urmare, la data producerii riscului asigurat, parata era ținuta sa plateasca direct BRD - Groupe Societe Generale SA despăgubirea constând in soldul creditului si dobânzile aferente, obligație pe care parata a refuzat sa si-o indeplineasca si care a fost executata de reclamanta.
Ramane așadar de analizat daca reclamanta este in drept sa pretindă in prezent recuperarea sumei de bani plătita creditoarei si respectiv daca apărarea paratei privind exonerarea sa de răspundere se verifica cu dovezile administrate.
In acest sens se impune avea in vedere prevederile art. 1108 pct. 3 si 4 C. civ., unde se prevede ca subrogația in drepturile creditorului operează de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface si il plătește pe creditor, precum si în folosul eredelui beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile succesiunii.
Astfel, având in vedere ca reclamanta este atât codebitor in contractul de credit, cat si sotia supraviețuitoare a defunctului M. Stefan, avea tot interesul sa urmărească stingerea datoriei fata de Banca creditoare si, in acelasi timp, este indreptatita sa ia locul creditorului plătit, drept care poate exercita toate drepturile acțiunile acestuia împotriva paratii.
In consecința, excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocate de parata, se dovedește a fi neîntemeiata, astfel că a fost respinsă ca atare.
Apoi, deși real ca potrivit biletului de ieșire din spital din data de_, M. Stefan a fost diagnosticat cu HTA si cardiopatie ischemica ușoara, de către un medic specialist, anterior încheierii poliței de asigurare, asiguratul nu era ținut la declararea lor întrucât aceste afecțiuni sunt anterioare celor 5 ani prevăzuți in chestionarul paratei, motiv pentru care aceasta apărare a paratei va fi inlaturata.
De asemenea, din fisa medicala a defunctului, coroborata cu depoziția martorului audiat M. V., care a fost medicul de familie al defunctului M. Stefan, nu se poate retine ca asiguratul a furnizat paratei la încheierea contractului de asigurare informații incomplete cu privire la starea sa de sănătate, așa incat aceasta sa poată aprecia ca asiguratul a omis, cu rea-credința, sa declare împrejurări esențiale ale riscului asigurat.
Astfel, este adevărat ca potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, numitul M. Stefan avea obligația sa răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc si sa informeze, in continuare, asiguratorul daca acestea se schimba, insa acelasi text legal arata ca imprejurarile respective trebuie sa fie cunoscute de persoana in cauza, ceea ce nu se verifica in speța de fata cata vreme insasi medicul de familie al defunctului arata ca acesta nu a suferit si nu a fost tratat de afecțiuni HTA si nu știa ca este suferind de vreo astfel de boala cronica si, ca atare, nu avea cum sa ascundă paratei o altfel de afecțiune.
Relativ la menționarea HTA in fisa pacientului, acelasi martor a arătat ca valorile mai ridicate ale tensiunii înregistrate la pacientul sau au fost determinate, de fiecare data când au fost înregistrate, de alte afecțiuni acute, motiv pentru care M. Stefan nu a fost tratat de HTA.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat ca clauza prevăzuta la pct. 2, 2.1 lit. b din condițiile de asigurare nu este incidenta in cauza si, prin urmare, refuzul paratei de a plăti despăgubirea pretinsa de reclamanta, in limita asumata, este neîntemeiata.
Așa fiind, instanța a constatat ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este in parte întemeiata, motiv pentru care a obligat parata la plata către reclamanta a sumei de 13252,17 lei, reprezentand sold credit, dobânzi si comisioane, împreuna cu dobânda legala calculata începând cu data de_ si pana la data plații, potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000.
Cat privește dobânda legala pretinsa de reclamanta începând cu_ si pana la data de_, instanța a retinut ca pretenția reclamantei este neîntemeiata deoarece aceasta nu poate opune paratei dreptul sau decât de la data subrogării sale in dreptul creditoarei, respectiv de la data plații -_, anterior acesteia intre parți neexistând un raport juridic care sa o justifice.
Fiind in culpa procesuala, in baza art. 274 C. proc. civ., parata a fost obligata la plata către reclamanta si a sumei de 1792 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, in limita pretențiilor acordate,
precum si onorariul avocațial, dovedite cu chitanțele si timbrele judiciare mobile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC G. A. SA, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Potrivit Condițiilor de asigurare privind activitatea de viata Grup-ASICREDIT GRUP-extras, Contractant si Beneficiar al asigurării este banca, respectiv, BRD-Groupe Societe Generale, asigurarea VBRD nr. 01045955 fiind o polița complementara contractului de credit încheiat intre asigurat si BRD. îndreptățită sa formuleze acțiune in pretenții si având calitate procesuala activa, ar fi fost BRD- Groupe Societe Generale. Având in vedere faptul ca, calitatea procesuala activa consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, iar in situația de fata titular al dreptului de a solicita despăgubirea este BRD, recurenta considera ca in mod greșit instanța de fond nu a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Contractul de asigurare incheiat da naștere unor drepturi si obligații doar intre părțile contractante, respectiv asigurător si banca, reclamanta nefiind parte in contractul de asigurare, astfel că recurenta susține că nu are nici o obligație fata de aceasta.
Potrivit Legii 136/1995 asigurările de credite si garanții (asa cum este si asigurarea incheiata intre G. A. si BRD anexa la contractul de credit incheiat intre BRD si
M. Ștefan), acoperă riscul de insolvabilitate al debitorului. In cazul de fata debitorul nu este unul insolvabil, dovada fiind achitarea integrala a creditului. Reclamanta nu se poate exonera de răspunderea contractuala care ii revine, prin invocarea contractului de asigurare la incheierea căruia nu a participat si din care nu a dobândit nici un drept subiectiv. Mai mult decât atât, instanța nu a ținut cont de faptul ca reclamanta M. F. a avut calitatea de co-imprumutat in contractul de credit incheiat intre BRD si M. Ștefan. In calitate de co-imprumutat aceasta are aceleași drepturi si obligații contractuale ca si debitorul si răspunde impreuna cu acesta pentru rambursarea creditului către banca. Având in vedere calitatea sa de co-imprumutat reclamanta este obligata sa preia obligațiile de plata ale imprumutatului principal in cazul in care aceasta încetează sa mai plătească creditul. In consecința nu consideram ca ne aflam in situația de subrogatie menționata de către instanța deoarece reclamantei ii revenea obligația de plata a creditului in primul rând in calitate de co-imprumutat. Reclamantei nu i se poate aplica subrogatia in exercitarea obligațiilor care ii revin ei personal.
In ceea ce privește motivul pentru care a fost respins la plata dosarul de dauna recurenta consideră că acesta este intemeiat, având in vedere faptul ca la completarea cererii de asigurare defunctul nu a declarat in mod real afecțiunile de care suferea, iar potrivit art 2.1 din condițiile de asigurare "Se exclud din asigurare evenimentele asigurate: ... b) ca urmare a unei condiții pre-existente ascunsa de asigurat la data aderării sale la contractul de asigurare";. Din Fisa de consultații medicale Adulți reiese ca la data de_, deci anterior intrării in asigurare (data intrării in asigurare fiind_ ), asiguratul a fost diagnosticat cu HTA. Prin omisiunea de a declara afecțiunea de care suferea la incheierea asigurării, asiguratul a incalcat un principiu fundamental al oricărei operațiuni de asigurare, principiul bunei credințe. Asigurarea este făcuta pentru a compensa dauna suferita si nu pentru a-l imbogati pe asigurat. Pentru a putea face acest lucru cat mai exact cu putința, asigurătorul este dependent de informațiile asiguratului. De aceea este esențial ca acesta sa ofere informații complete si corecte la incheierea contractului. De altfel, art. 13 din Legea S. central nr. 136/1995, privind asigurările si reasigurările in România, obliga persoanele care incheie asigurarea sa răspundă la
intrebarile formulate de asigurător cu privire la imprejurarile esențiale ale riscului. Este de remarcat ca obligația de a informa asigurătorul cu privire la circumstanțele riscului subzista in tot cursul exercitării contractului (art.13 alin.2 din legea nr. 136/1995).
In ceea ce privește mențiunea instanței potrivit căreia defunctul nu a avut cunoștința de faptul ca suferea de HTA si in consecința nu a incalcat prevederile art.13 din Legea 136/1995, potrivit cărora la încheierea asigurării acesta trebuia sa dea declarații conforme cu realitatea, recurenta a arătat că defunctul s-a aflat in posesia a cel puțin unui document medical in care era menționata aceasta afecțiune (bilet de ieșire din spital).
Referitor la mențiunea instanței potrivit căreia "medicul de familie al defunctului arata ca acesta nu a suferit si nu a fost tratat de afecțiuni HTA" s-a arătat faptul ca acestea sunt contrazise de informațiile existente in fisa medicala a defunctului, din care se poate observa ca existau bilete de ieșire din spital in care aceasta afecțiune este menționata, iar la examenele de bilanț (documente completate de către medicul de familie) efectuate incepand cu anul 2003 sunt făcute mențiuni privitoare la HTA: Examen de bilanț pe anul 2003 - "Ap. cardiovascular.... HTA f. ușoara";; Examen de bilanț pe anul 2004 - "Ap. cardiovascular - HTA cu valori oscilante"; Aceleași insemnari/documente contrazic si declarațiile martorei potrivit cărora defunctul avea tensiunea crescută doar pe fondul altor afecțiuni (de genul Zona Zoster in anul 2009 - deci ulterior încheierii asigurării).
Prin întâmpinare, intimata M. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că potrivit prevederilor certificatului de asigurare seria VBRD nr.000674990 asigurat și respectiv contractant nu era BRD, asa cum în mod eronat susține societatea de asigurări ci defunctul M. ȘTEFAN. Astfel, raporturile juridice s-au născut între asigurător și asigurat, ei fiind legați prin obligații reciproce. Asiguratul se definește ca fiind acea persoană fizică sau juridică, îndreptățită prin lege sau prin contractul de asigurare care, în schimbul primei plătite asigurătorului, solicită acoperirea pagubelor suferite sau plata sumei asigurate. Conform prevederilor art. 2230 Noul Cod Civil, indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat. In speța, beneficiarul desemnat prin contract a fost BRD Mărăști, asiguratul fiind de acord cu acest beneficiar. însă, ulterior realizării riscului asigurat, respectiv decesul titularului de credit M. Ștefan, societatea de asigurări a trenat soluționarea dosarului de daune si astfel, intimata în calitate de codebitoare am fost nevoită să suport ratele bancare. În această situație banca nu avea nici un interes să solicite societății de asigurare plata despăgubirii aferentă contractului de asigurare și mai mult nu avea temei contractual în baza căruia să o facă. Cesiunea despăgubirii poliței de asigurare a rezultat din acordul părților, negociat și agreat în cuprinsul contractului de credit nr.4507198 din_ . Prin cesiunea despăgubirii în favoarea BRD s-ar fi stins creanța datorată acestei societăți bancare. Tot astfel, în măsura în care, până la soluționarea prezentului dosar s-ar fi stins creditul datorat băncii, ratele lunare trebuind a fi achitate, cesiunea despăgubirii încetează, subsemnata reclamantă aș fi devenit beneficiara despăgubirii.
Contrar susținerilor recurentei instanța de fond a avut în vedere calitatea intimatei de codebitoare cat si acea de soție supraviețuitoare, calitate in care avea tot dreptul si interesul sa urmărească stingerea creditului, fiind îndreptățită potrivit prevederilor art. 1108 pct.3 si 4 C civ. sa exercite toate drepturile si acțiunile creditorului plătit împotriva recurentei.
Pe fond, recurenta invocă aceleași susțineri din fața primei instanțe, arătând că, motivul respingerii la plata a dosarului de daună este omisiunea asiguratului M. Ștefan de a declara afecțiunea de care suferea. Conform art. 13 din Legea nr. 136/1995 persoana
care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulare de asigurător cu privire la imprejurarile esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște. Prin cererea de asigurare defunctul M. Ștefan a fost întrebat dacă a suferit, consultat, tratat sau examinat în ultimii 5 ani de mai multe afecțiuni, printre care se număra si hipertensiune iar răspunsul a fost negativ. După cum se observă din examinarea fisei medicale adulți, în cei 5 ani anterior asigurării nu există date medicale din care să reiasă afecțiunile enumerate. Biletul de ieșire din spital la care face referire societatea de asigurări este datat la_, deci nu se încadrează în cei 5 ani la care se referă chestionarul. De altfel acest aspect a fost corect reținut si subliniat în motivare si de către prima instanța.
Cu privire la valorile tensiunii arteriale, medicul de familie al defunctului dr.M.
V. a fost audiată la termenul din data de_ iar din declarația acesteia a reieșit faptul că, defunctul nu suferea de boli cronice, nu a fost tratat sau nu era urmărit ca fiind posibil suferind de boli cardiovasculare, acesta prezentându-se la medic cu ocazia unor afecțiuni acute, prilej cu care i se măsura și tensiunea. Același martor a arătat că valorile tensiunii erau puțin mai ridicate tocmai datorita afecțiunilor acute de care suferea si posibil sa fi avut si drept cauza fumatul, defunctul consumând aproximativ 2 pachete de țigări pe zi. Totodată a explicat că sunt considerați pacienți hipertensivi cei care 3 luni consecutive înregistrează valori crescute ale tensiunii arteriale si acest lucru nu s-a întâmplat în cazul defunctului M. ȘTEFAN, pacientul ei nefiind diagnosticat cu HTA. De altminteri nu exista acte medicale la dosar din care să rezulte măsurători consecutive timp de trei luni ale tensiunii arteriale, putându-se observa în mod clar ca măsurătorile se efectuau anual. Si ca un ultim aspect, medicul de familie a arătat prin mărturia sa că în mod cert defunctul M. Ștefan nu a știu că suferă de HTA.
Intimata a subliniat faptul că recurenta, deși promovează calea de atac a recursului plătește de buna voie intimatei, potrivit adresei nr. 1535/_, suma de 16.729,96 lei, suma acordata de către instanța de judecata prin sentința recurata, recunoscând, din punctul de vedere al intimatei, legalitatea si temeinicia acesteia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Prin recursul formulat, recurenta SC G. A. SA a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate M. F., precum și temeinicia hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de
reclamanta intimată, motive de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul reține că potrivit cererii de asigurare Asicredit Grup (fila 21 dosar fond), beneficiarul asigurării era SC BRD-GSG SA, asigurare încheiată pentru garantarea rambursării împrumutului ce făcea obiectul contractului de credit nr. 4507198/_, prin care banca a acordat d-lui M. Stefan un împrumut in suma de 15.000 lei, pe o perioada de 84 de luni, cu dobânda de 13,90% pe an.
Având în vedere achitarea acestui credit după data decesului împrumutatului, în mod corect raportat la dispozițiile art. 1108 pct. 3 si 4 Cod civil, potrivit cărora subrogația în drepturile creditorului operează de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface și îl plătește pe creditor, precum și în folosul eredelui beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile succesiunii, iar raportat la faptul că reclamanta este atât codebitor în contractul de credit, cât și soția supraviețuitoare a defunctului dl. M. Ștefan, avea tot interesul să urmărească stingerea datoriei față de Banca creditoare și, de asemenea era îndreptățită să ia locul creditorului
plătit, drept care poate exercita toate drepturile acțiunile acestuia împotriva pârâtei recurente. Faptul că reclamanta avea și calitatea de codebitor nu este în măsură a înlătura raționamentul instanței de fond deoarece prin acesta fapt nu se înlătură raporturile de asigurare generate de contractul de asigurare încheiat între defunct și recurentă, iar pe de altă parte sub aspectul art. 1108 pct. 3-4 Cod civil, interesează doar plata efectuată pentru defunct iar nu și motivul acestei plăți, căci obligația de restituire a împrumutului revine în principal împrumutatului și doar subsecvent codebitorilor sau fidejusorilor.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie a hotărârii recurate, tribunalul reține că acestea sunt identice cu apărările formulate de către recurenta pârâtă în fața instanței de fond. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că deși corespunde realității că potrivit biletului de ieșire din spital din data de 16 octombrie 1998, dl. M. Ștefan a fost diagnosticat cu HTA și cardiopatie ischemica ușoara, de către un medic specialist, anterior încheierii poliței de asigurare, acestal nu era ținut la declararea lor întrucât aceste afecțiuni sunt anterioare celor 5 ani prevăzuți in chestionarul paratei, motiv pentru care această critică a hotărârii este neîntemeiată.
De asemenea, potrivit art. 13 din Legea nr. 136/1995, dl. M. Ștefan avea obligația sa răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc si sa informeze, in continuare, asiguratorul daca acestea se schimba, însă același text prevede că împrejurările respective trebuie să fie cunoscute de persoana în cauză. Din actele medicale depuse la dosarul de fond aferente examenelor de bilanț aferente anilor 2003-2004 (filele 26, 28 dosar fond) se poate prezuma faptul că asiguratul suferea de HTA și că ar fi avut cunoștință de aceasta, această prezumție este una simplă care poate fi răsturnată prin proba contrară. De asemenea, din declarația martorei Mreșan V., medicul de familie al d-lui M. Ștefan care a precizat în mod expres faptul că nu i-a prescris asiguratului niciodată rețete pentru normalizarea tensiunii și că acesta avea valori mai ridicate ale tensiunii numai în situațiile legate de alte afecțiuni acute, iar pacienții hipertensivi sunt cei care fiind ținuți sub observație până la 3 luni înregistrează valori crescute ale tensiunii arteriale pe toată perioada, ceea ce nu a fost cazul d-lui M. Ștefan, subliniind faptul că acesta nu știa să sufere de HTA (fila 160 dosar fond). Ori coroborând documentele medicale cu declarația martorului audiat în cauză, martor specialist și care în acest context cunoștea afecțiunile de care suferea asiguratul, prin prisma dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în mod temeinic instanța de fond a reținut că nu se poate susține că asiguratul a furnizat recurentei la încheierea contractului de asigurare informații incomplete cu privire la starea sa de sănătate, așa încât să se poată aprecia că acesta a omis cu rea-credința să declare împrejurări esențiale ale riscului asigurat întrucât însăși medicul de familie al defunctului a arătat că acesta nu a suferit și nu a fost tratat de afecțiuni HTA și nu știa că este suferind de vreo astfel de boala cronica și implicit nu avea cum să ascundă recurentei pârâte o altfel de afecțiune. De asemenea, mai reține tribunalul faptul că recurenta nu a solicitat administrarea unor probe din care să reiasă faptul că acesta cunoștea faptul că suferă cu RCA și că în cunoștință de cauză nu a adus la cunoștință acest aspect la încheierea poliței de asigurare, dovezi de care depindea aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 2.1 lit. b) din condițiile de asigurare, dovezi care cădeau în sarcina sa mai ales după audierea martorei sus menționate, astfel că în lipsa acestora în mod temeinic instanța de fond a reținut că excluderile invocate de către recurentă drept motiv al refuzului plății sumei asigurate nu sunt întemeiate.
Față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC G. A. SA în contradictoriu cu intimata M. F. împotriva sentinței civile nr. 5899/2013
pronunțate la 27 martie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta SC G.
A. SA să plătească intimatei M. F. suma de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial (fila 20).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC G. A. SA în contradictoriu cu intimata M. F. împotriva sentinței civile nr. 5899/2013 pronunțate la 27 martie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC G. A. SA să plătească intimatei M. F. suma de
1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. C. | G. | E. | B. | A. ZAH |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 5904/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 669/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
