Sentința civilă nr. 3326/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.3326/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la acțiunea formulată de către reclamantul L. V. D. împotriva pârâtei S.C. T. C. S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2011 în dosarul nr._ al Tribunalului C., reclamantul L. V. D. a chemat-o în judecată pe pârâta SC
T. C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.903,80 lei reprezentând comisionul de 2% cuvenit pentru luna august 2010 în baza contractului individual de muncă nr. 504/_, modificat prin actul adițional nr. 1335/_, să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.275 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru luna ianuarie 2011 și parțial luna februarie 2011 în baza contractului de mandat nr. 5213/_ ce au fost reținute abuziv în lipsa oricărui titlu executoriu, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă în perioada_ -_ pe două funcții, respectiv funcția de inginer în perioada_ -_ și funcția de director
comercial în perioada_ -_ .
Începând cu data de_ și până la data de_ reclamantul a fost, în temeiul contractului de mandat nr. 5213/_, directorul general al pârâtei. Contractul individual de munca al reclamantului a fost modificat la data de_ prin actul adițional nr.1335, iar cu ocazia acestei modificări părțile au stabilit ca pe langa salariu, reclamantul sa mai beneficieze de un comision de 2% din valoarea contractelor negociate de el in numele societății. Pentru negocierile aferente lunilor mai si iunie 2010, respectiv luna iulie 2010, reclamantului i s-au plătit, cu întârziere, pe langa drepturile salariale si comisionul de 2% conform celor stabilite prin actul adițional. Astfel, in luna august 2010 i s-a plătit comisionul de 2% in suma de 1.222 lei aferent lunilor mai si iunie 2010, iar in luna septembrie 2010 i s- a plătit comisionul de 2% in suma de 577 lei aferent lunii iulie 2010.
Cu toate ca la data promovării pe funcția de director general si incetarii contractului individual de munca reclamantului trebuiau sa-i fie achitate toate
drepturile salariale si comisionul aferent zilelor din luna august 2010 cat a lucrat ca director comercial, si anume sumele de 592,40 lei cu titlu de restante drepturi salariale si 4.903,80 lei cu titlu de comision de 2%, parata a refuzat sa facă acest lucru, plătind abia in luna februarie 2011 diferența din drepturile salariale restante de 592,40 lei, refuzand sa facă plata drepturilor bănești aferente comisionului de 2% de 4.903,80 lei.
La data numirii reclamantului ca director general, intre parti a intervenit contractul de mandat nr. 5213/_ . In temeiul acestui contract, reclamantul trebuia sa primească cu titlu de remunerație fixata bruta lunara suma de 10.800 lei brut, in fiecare 10 a lunii. Din suma bruta, parata făcea, lunar, toate reținerile legale, retribuția plătită in baza contractului de mandat fiind asimilata, conform prevederilor legale, cu salariu tarifar.
Întrucât pârâta a apreciat că reclamantul i-a cauzat un prejudiciu prin folosința necorespunzătoare a autoturismului marca Audi A6, a reținut, fără nici un titlu legal, drepturile bănești cuvenite reclamantului pentru lunile ianuarie 2011 și februarie 2011. Este adevărat că, dintr-o eroare, reclamantul a alimentat autoturismul pe care îl avea in folosința, cu benzina in loc de motorina, iar autoturismul a fost dus, pe platforma, in service autorizat, in vederea remedierii greșelii. Întrucât cei de la service-ul auto au dorit să schimbe odată cu golirea rezervorului și două piese care nu necesitau reparat schimbarea și anume katalizator și pompa de înaltă presiune, reclamantul a solicitat conducerii pârâtei să ducă mașina la un alt service auto autorizat Audi, în vederea remedierii defecțiunii, însă a fost refuzat și s-a considerat că nu mai trebuie să-i fie plătite drepturile bănești cuvenite, acestea fiind reținute pentru acoperirea prejudiciului.
Reținerea s-a făcut in baza unei decizii a consiliului de administrație din_ in care se motivează ca "pentru cheltuielile aferente reparațiilor la auto_ se vor retine cu titlu de reparație prejudiciu sumele datorate de societate conform contractului de mandat";.
Or, atâta timp cat retribuția cuvenita in baza contractului de mandat este asimilata salariului atât in intelesul art.55 din Codul fiscal cat si in intelesul art.152 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale asa cum aceasta a fost republicata si modificata si raportat la prevederile art. 295 alin.2 Codul muncii unde se arata ca prevederile codului muncii se aplica cu titlu de drept comun si raporturilor juridice de munca neîntemeiate pe un contract individual de munca, reclamantul considera ca reținerile făcute de parata cu titlu de daune cauzate de acesta nu puteau fi efectuate decât daca parata ar fi deținut fata de reclamant o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Daca s-ar da o alta interpretare situației de fata, ar insemna sa se facă o distincție nepermisa de lege si totodată sa fie dezavantajat un angajat - chiar si pe baza de contract de mandat - al societății parate, cu toate ca legislația in vigoare asimilează activitatea desfășurata de reclamant, pentru societatea parata, ca o activitate de răspundere, cu drepturi bănești echivalente drepturilor salariale.
In drept, au fost invocate prevederile art.55 alin 2 lit. d1 Cod fiscal, raportat la art.295 alin 2 Codul muncii coroborat cu art. 152 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale republicata si modificata.
Prin încheierea civilă nr. 2813/2012 pronunțată la data de 125 martie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a petitului 2 din acțiunea reclamantului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 20 aprilie 2012 în dosaurl nr._ .
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 22 noiembrie 2013, pârâta SC T. C. SA a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând în susținerea poziției procesuale că mandatarul este răspunzător de daunele cauzate mandantului. M. datarul trebuie să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință și diligența unui proprietar. El trebuie să respect clauzele contractului și instrucțiunile primite. Abaterile de la îndatoririle stabilite prin contract generează responsabilitatea contractuală a mandatarului, constând în paguba efectivă și beneficiul nerealizat, indiferent de forma culpei. Acest lucru este o consecință a caracterului oneros al contractului de mandat comercial, răspunderea mandatarului apreciindu-se in abstracto, el fiind obligat să-și execute îndatoririle raportat la etalonul maximei diligențe.
Potrivit art. 379 din vechiul Cod comercial, mandatarul răspunde pentru toate stricăciunile bunurilor care ii sunt incredintate spre păstrare cu ocazia mandatului, afara de cazul când dovedește ca nu a fost in culpa ori ca aceste stricăciuni sunt datorate unor împrejurări de forța majora, viciilor sau naturii acelor bunuri.
Pârâta a arătat că nu s-a opus administrării probei cu expertiza auto, motivat de împrejurarea ca numai in aceste condiții se putea stabili - cu exactitate - întinderea pagubei cauzate. Întreaga probatiune a reclamantului a pus in discuție doar acest aspect, respectiv daca reparația autoturismului a fost necesara, asa cum au arătat facturile achitate si daca aceste operațiuni au fost realmente efectuate. Fiind o operațiune de stricta specialitate tehnica expertizarea a avut de răspuns la mai multe obiective stabilite de către reclamant. La obiectivul 1 expertul a răspuns că pompa de inalta presiune ți catalizatorul trebuie inlocuite in mod obligatoriu. Pe de alta parte, împrejurarea ca s-a circulat cu un acest autoturism alimentat cu un alt combustibil a obligat la înlocuirea catalizatorului. In Completarea la raport se arata faptul ca toate piesele au fost înlocuite efectiv si se descrie si data concreta de efectuare a operațiunii. In Completarea II la Raport, expertul depune în copie absolut toate inscrisurile care au stat la baza expertizei realizate, arătând faptul ca sunt obținute de la Reprezentanta Audi - cea care a efectuat reparația.
Asa fiind, pârâta a susținut că este necontestata fapta ilicita, cea care a cauzat prejudiciul, este dovedit raportul de cauzalitate intre fapta si rezultatul păgubitor si este probată tehnic întinderea prejudiciului. Urmează sa fie angajata răspunderea făptuitorului, mandatarul reclamant, care a reparat prin plata prejudiciul cauzat. In definitiv, un mandatar care primea peste 100 de milioane lei vechi pe lună si care a primit in vederea executării mandatului un bun in valoare de peste 40.000 de euro, cauzează mandantului prin fapta proprie un prejudiciu si cere acum instanței sa il oblige pe insasi mandant sa suporte consecințele faptei sale recunoscute.
S-a mai arătat că onestitatea conduitei pârâtei trebuie privita si prin prisma calității unității care a făcut reparația, respectiv reprezentanta din oraș a insasi
producătorului auto, fapt pe care expertul il subliniază, arătând respectarea procedurilor interne dispuse de către fabricantul autoturismului. Chiar si din aceasta perspectiva, nu se poate accepta ideea ca ar fi existat o înțelegere intre reprezentanta si pârâtă, înțelegere frauduloasa in baza căreia eventual sa se ridice factura de plata, așa cum încerca reclamantul sa acrediteze, insistând pe teza probării inlocuirii efective. Insa, asa cum a dovedit expertiza realizata, operațiunile de reparare au respectat strict procedurile dispuse.
Analizând cererea formulată de reclamantul L. V. D., instanța reține următoarele:
In speta sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil si ale Codului comercial, raportat la data la care a fiintat raportul juridic dintre parti, respectiv contractul de mandat.
Potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului. Temeiul legal al contractului este art. 1532 si urm. Cod civil.
M. datul este contractul in temeiul caruia o persoana (mandant) imputerniceste alta persoana (mandatar) sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului.
M. datul comercial, spre deosebire de mandatul civil, are drept obiect afaceri comerciale si nu se presupune a fi gratuit.
M. datarul are obligatia sa execute insarcinarea primita cu diligenta unui bun comerciant, ca si cum afacerile ar fi ale sale. Astfel, art. 1540 c.civ.reglementeaza in sensul ca mandatarul raspunde nu doar pentru dol, dar si pentru culpa, iar instanta retine ca in cazul mandatului comercial, raspunderea se angajeaza chiar si pentru culpa foarte usoara ,, culpa levissima"(art. 960,art. 989,art.990, art. 1075 art. 1082 C.civ.).
Conform art. 379 din vechiul Cod comercial, mandatarul răspunde pentru toate stricăciunile bunurilor care ii sunt incredintate spre păstrare cu ocazia mandatului, afara de cazul când dovedește ca nu a fost in culpa ori ca aceste stricăciuni sunt datorate unor împrejurări de forța majora, viciilor sau naturii acelor bunuri.
Reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcția de director comercial în perioada_ -_ in baza contractului de mandat nr. 5213/_ (f. 13-19). In temeiul acestui contract, reclamantul trebuia sa primească cu titlu de remunerație fixata bruta lunara suma de 10.800 lei brut, in fiecare 10 a lunii.
Suma de 9.275 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru luna ianuarie 2011 și parțial luna februarie 2011 în baza contractului de mandat nr. 5213/_ a fost retinuta de catre parata in baza unei decizii a consiliului de administrație din_ (f.43-44),conform careia ,,cheltuielile aferente reparațiilor la auto_ se vor retine cu titlu de reparație prejudiciu sumele datorate de societate conform contractului de mandat";.Suma rezulta din referatul care a fost intocmit catre C.A.(f.86), inscris care a avut la baza constatarile facute de catre service-ul reprezentantei Audi(f.86-91) si dovezile de plata reprezentand costul reparatiei(f.75-80).
Instanta apreciaza ca, desi retribuția cuvenita in baza contractului de mandat este asimilata ,din punct de vedere a disciplinei fiscale, salariului, aceasta nu
echivaleaza cu o incidenta a dispozitiilor Codului Muncii si nici nu transforma raspunderea intr-una salariala, corespondenta unui contract individual de munca.
Astfel se retine ca raspunderea directorilor societatii pe actiuni, la fel ca si cea a administratorilor, este guvernata de regulile mandatului (art. 144/2LCS, art.143/1 alin. 4LCS). Legea 31/1990 prevede ca directorilor li se aplica interdictia de a incheia un raport de munca cu societatea(art. 137/1alin.3 si le revine obligatia de prudenta si de diligenta(art. 144/3 LCS).
Conform art.25 din contractul de mandat, reclamantul a acceptat ca dispozitiile acestui contract sa se completeze si cu acelea cuprinse in deciziile Consiliului de Administratie al societatii, deci instanta apreciaza ca si in ceea ce priveste raspunderea mandatarului(f.70), reclamantul a fost de acord cu faptul ca, in materie de raspundere, are autoritate de a decide Consiliul de Administratie.
Conform art.142LCS ,Consiliul de Administratie are printre competente si aceea de a numi/revoca directorii si de a le stabili remuneratia.
Instanta apreciaza astfel ca ,in mod neintemeiat ,reclamantul invoca lipsa unui titlu in baza caruia s-a facut aceasta retinere de sume, in drept aceasta fiind o compensare de creante reciproce, care intervine de drept, intre valoarea prejudiciului pe care prin fapta proprie l-a cauzat societatii comerciale si remuneratia care i se cuvenea.
Expertiza judiciara completata, administrata ca proba in cauza, a stabilit ca autoturismul (pe care reclamantul il avea in folosința)a fost alimentat cu benzina in loc de motorina( necontestat), ca reparația autoturismului a fost necesara, că a fost necesar ca pompa de inalta presiune si catalizatorul sa fie inlocuite, ca s-a circulat cu un acest autoturism alimentat cu un alt combustibil ceea ce a obligat la înlocuirea catalizatorului, precum si faptul ca toate piesele au fost înlocuite efectiv
, fiind descrise si data concreta de efectuare a operațiunii(f. 142-159, f. 164-165, f. 171-183).
In concluzie, instanta apreciaza ca in cauza s-a probat existenta unei raspunderi contractuale in sarcina reclamantului, respectiv fapta culpabila, ,raportul de cauzalitate intre fapta si rezultatul păgubitor si ca este probată întinderea prejudiciului. Repararea autoturismului s-a facut chiar la un service autorizat de reprezentanta producătorului auto, iar expertul a concluzionat ca au fost respectate toate procedurile dispuse de către fabricantul autoturismului.
In baza acestor considerente, instanta apreciaza ca reclamantul nu este indreptatit sa primeasca plata remuneratiei pretinse prin prezenta cauza, deoarece i se opune in mod valabil compensarea legala a creantelor reciproce, certe, lichide si exigibile, compensarea operand de drept si putand sa fie constatata si din oficiu ,de catre instanta de judecata.
In consecinta, instanta va respinge ca nefondata actiunea si in baza art. 274 c.pr.civ. va obliga reclamantul sa plateasca paratei suma de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial (f. 203).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. V. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. T. M. nr. 50, ap. 12, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC T. C. SA, cu sediul în C. -N., str. Orăștie nr. 10, jud.
.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.400 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 4 ex./2014
| ← Sentința civilă nr. 721/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 5904/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
