Sentința civilă nr. 721/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

România

Tribunalul Specializat C. Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

Sentința civilă nr. 721/2013

Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța este constituită din:

Președinte - I. P. Grefier - S. M.

Pe rol fiind examinarea cererii formulată de către reclamanta C. M.

, în contradictoriu cu pârâta K. B. E. prin reprezentanta de despăgubiri A. I. B. de A. R. S. B., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocatul Horea Gorde în substituirea avocatului titular Florentin Grecu, cu delegație de substituire depusă la acest termen și în reprezentarea intereselor pârâtei, avocatul Toiescu Anca, cu împuternicire avocațială depusă la fila 42 dosar.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se observă că s-a înregistrat la dosar, în data de 14 februarie 2013 și 1 martie 2013, din partea A. I.

B. de A. R. S., o întâmpinare, în data de 25 februarie 2013, din partea pârâtei K. B. E., o întâmpinare și în data de 8 martie 2013, din partea reclamantei, răspunsul la întâmpinările depuse de către A.

I. B. de A. R. S. și K. B. E. .

Instanța comunică reprezentantului reclamantei, întâmpinările depuse de A. I. B. de A. R. S. și K. B. E. și reprezentantei pârâtei un exemplar din răspunsul formulat de reclamantă la întâmpinări.

Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat de soluționare a prezentei cauze, având în vedere obiectul dedus judecății și valoarea lui.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției. Tribunalul Specializat C. este competent material să soluționeze prezenta cauză; este o cauză în materia asigurărilor formulată în contradictoriu cu un asigurator, prin reprezentantul de despăgubiri. Având în vedere natura de profesionist al persoanei pârâte apreciază că se impune soluționarea prezentei cauze de către această instanță.

R. pârâtei susține că Tribunalul Specializat C. este competent material să soluționeze prezenta cauză.

Instanța reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția invocată.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat C., în data de 30 ianuarie 2013, reclamanta C. M. a chemat-o în judecată pe pârâta K.

B. E. prin A. I. B. DE A. R. S., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 400.000 EUR în echivalent în lei, cu titlu de daune morale în temeiul art. 49, pct. 1, lit. f din Ordinul CSA nr. 20/2008 și a Legii nr. 136/1995, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere aferente debitului, începând cu data de_ și până la data achitării efective a daunelor, în temeiul art. 36 și 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de_, pe raza localității Feleacu, județul C., Isabela Gaspar, aflată la volanul autoturismului proprietate personală, marca Volkswagen Caddy 1.9 D, nr. înmatriculare HLT-308, 1-a acroșat pe trecerea de pietoni pe soțul reclamantei C. GAVRIL, aspect care a dus la decesul acestuia, astfel cum rezultă din adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență C. nr. 9218/_ și din certificatul de deces seria DS nr. 6. din data de_ . În cauză a fost întocmit dosarul de cercetare penală nr. 6392/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178, al. 1 și 5 C.pen. Ulterior, GASPAR ISABELA a fost trimisă în judecată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. și condamnată în data de_ la pedeapsa de un an și două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, suspendată condiționat cu o durată a termenului de încercare de trei ani și două luni. Temeiul legal al cererii îl constituie art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, conform căruia "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil";. În baza acestui text de lege și a întregii legislații în domeniu, asigurătorul trebuie să plătească despăgubiri pentru persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule, în situația producerii riscului asigurat (acesta fiind momentul la care obligația lui este exigibilă). Art. 54 din Legea nr. 136/1995 prevede că

"Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România,

după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2";. În acest context, persoana responsabilă de producerea accidentului, GASPAR ISABELA, este o persoană asigurată în străinătate, la asigurătorul K. B.

E., fapt pentru care, în baza textului de lege menționat anterior, intervine răspunderea asigurătorului, prin reprezentanta de despăgubiri din România A.

I. B. DE A. R. S. . Art. 35 și urm. din Ordinul CSA nr. 20/2008 stabilește că "Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească";. Art. 43 din Ordinul CSA nr. 20/2008 prevede că "Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident"; ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă ori prin hotărâre judecătorească";. Ca urmare a producerii accidentului, reclamanta a suferit o serie de prejudicii morale determinate de pierderea soțului acesteia C. GAVRIL, a căror reparare o solicită. Reclamanta a fost soția persoanei decedate în urma accidentului C. GAVRIL de mai bine de 32 de ani, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria C6 nr. 0. din_ . Dinamica producerii accidentului, cuprins în Raportul de expertiză criminalistică nr. 131 din_ a relevat că accidentul din data de_ a avut loc pe raza localității Feleacu, județul C.

, pe trecerea de pietoni, semnalizată cu indicatoare de informare și marcaj, situată în zona km. 468+307 m. Ca urmare a traumatismelor suferite a survenit decesul pietonului C. GAVRIL, în vârstă de 58 de ani. Ca urmare a accidentului, C. GAVRIL a suferit numeroase traume fizice, astfel cum rezultă din adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență C. nr. 9218/_, respectiv: traumatism craniocerebral sever; plagă delabrantă parieto- occipitală; hematom epicranian fronto-parietal stâng și parieto-occipital drept; plagă confuză orbitală stângă; fractură piramidei nazale; fractura arcadei zigomatice stângi; hemosinusuri maxilare; plagă delabrantă regiunea scapulară dreaptă; fractură humerus stâng treimea medie cu angulare; fractură deschisă dublă tibie stângă treimea medie și superioară; fractură peroneu stâng; șoc hemoragic. După producerea accidentului din data de_, C. GAVRIL a fost preluat de către UPU secția clinica Chirurgie I, a urmat un plan terapeutic complex - inotrop, anticoagulant, antibiotic, corectarea anemiei dar starea sa s-a înrăutățit și a decedat în data de_ . Persoana

vinovată de producerea accidentului este conducătorul autovehiculului marca Volkswagen Caddy 1.9 D, nr. înmatriculare HLT-308, respectiv Isabela Gaspar, fapt stabilit prin hotărârea pronunțată în data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., irevocabilă. În cursul urmăririi penale, reclamanta a făcut demersuri pentru a afla persoana vinovată și date despre producerea accidentului dar IPJ CLUJ, prin adresa nr. 6393/SRCP/TI/_ i-a comunicat că împrejurările și cauzele accidentului rutier vor fi stabilite de instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și irevocabilă; nu se comunică copii după documentele dosarului penal deoarece faza de urmărire penală nu este publică; accidentul rutier face obiectul dosarului penal nr. 632/P/2-8 al Parchetului Judecătoriei C. -N. ; datele de identitate a persoanelor intră sub incidența Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Reclamanta a suferit mult ca urmare a decesului soțului său, cu care a fost căsătorită peste 32 de ani și împreună cu care și-a întemeiat o gospodărie în localitatea Feleacu, județul C. . Durerea a fost cu atât mai mare cu cât, după producerea accidentului și până la data decesului (_ -_ ) reclamanta și-a văzut soțul pe patul de spital cum se chinuie și încercă să rămână în viață, dar puterile l-au părăsit. După pierderea soțului său, reclamanta a rămas singură cu întreaga gospodărie, fără să mai aibă un sprijin la bătrânețe, lucru care o afectează foarte tare. Deși reclamanta a respectat întrutotul prevederile legale și a pus la dispoziția asigurătorului întreaga documentație necesară evaluării reale a prejudiciilor necesar a fi reparate, acesta nu și-a executat obligația corelativă de a încerca soluționarea cauzei pe cale amiabilă, omițând să răspundă cererii de despăgubire respectiv încercării de conciliere directă. Deși Ordinul CSA nr. 20/2008 stabilește un prag maxim de 1.500.000 EUR pentru astfel de situații, suma pretinsă de reclamantă a fost cerută la aprecierea ei reală raportat la situația dată. Aici s-a avut în vedere că sumele acordate cu titlu de daune morale să permită reclamantei să treacă mai ușor peste această tragedie, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, reclamanta și-a văzut soțul chinuindu-se pe patul de spital iar apoi a rămas singură. Practic, principalul obiectiv al daunelor morale îl reprezintă atenuarea suferințelor cauzate, precum și alinarea acestora pentru viitor. Este adevărat că o leziune fizică sau un deces nu pot fi cuantificate pecuniar stricto-sensu, însă astfel de situații trebuie compensate prin prestații bănești în concordanță cu gravitatea lor. Din punct de vedere legal, de notorietate de altfel, legislația națională este corigentă în stabilirea unor criterii exacte de acordare a daunelor morale precum și a unei practici unitare în acest sens. De acest lucru au profitat și asigurătorii și prin urmare au acordat ca și daune morale niște sume infime și de multe ori jignitoare, deși în normele CSA au fost și sunt prevăzute praguri tot mai mari în acest sens, ca urmare a faptului că România este parte în mai

multe acorduri Europene cu un astfel de obiect. Astfel, în data de_ România a semnat Acordul multilateral între birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene și a altor state asociate. Acordul respectiv a început să producă efecte din data de_ conform deciziei 2007/482/CE, adoptată la_ și publicată în Jurnalul Oficial al UE conform L180/42 din_ . Scopul acestui acord îl reprezintă uniformizarea legislației statelor semnatare în domeniul asigurărilor de răspundere civilă pentru prejudicii produse în urma unor evenimente rutiere. Acest acord asigură protecția integrală a victimelor, indiferent de cetățenie și statut social. Conform Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European, prin care s-au adus modificări și actualizări ale Directivei 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE, 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CEE a Parlamentului European și a Consiliului, privitoare la asigurările civile auto, s-a instituit obligativitatea statelor membre de a impune societăților de asigurări de pe teritoriul lor, să prevadă ca limita maximă de despăgubire pentru o persoană vătămată în urma unui accident rutier sa fie de cel puțin

1.000.000 EUR. De asemenea, s-a instituit obligativitatea ca la stabilirea despăgubirilor să fie făcuta fără a se ține seama de cetățenia victimei sau a persoanei vinovate. Efectele imediate ale semnării Acordului multilateral de către România s-au făcut simțite atât în legislația națională cât și în jurisprudența instanțelor de judecată. În ceea ce privește transpunerea acestor acte normative în legislația internă, cel mai elocvent exemplu îl reprezintă cuantumul despăgubirilor acordate prin ordinele CSA (Ordin CSA nr. 11/2007-limita pentru 2008 de cel puțin 750.000 EUR, pentru 2009 de cel puțin 1.500.000 EUR; Ordinul nr. 20/2008 - limita pentru 2009 de cel puțin

1.500.000 EUR, pentru 2010 de cel puțin 2.500.000 EUR, iar pentru 2011 de cel puțin 3.500.000 EUR și în final de 5.000.000 EUR pentru anul 2012), prin urmare după cum se poate observa, trendul este unul ascendent în sensul majorării de la un an la altul al despăgubirilor acordate. În speță, reclamanta a arătat că nefericitul eveniment a produs consecințe majore asupra cursului vieții personale, fiind supusă unor traume continue datorate pierderii soțului. Nici la acest moment, consecințele accidentului în care a decedat soțul reclamantei nu au trecut. Daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual. Daunele morale au fost clasificate, de către teoreticienii dreptului, astfel: daune morale constând în dureri fizice sau psihice numite pretium doloris: suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea

gravă a acesteia sunt denumite și prejudicii pri

n ricoșeu, iar despăgubirea

datorată pentru repararea acestora se numește pretium affectionir; prejudiciul estetic cuprinde toate vătămările și leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei, despăgubirile datorate pentru a-i repara denumindu- se "pretiumpulchritudinis";; prejudiciul de agrement reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi. Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discuție în literatura noastră juridică chiar și în perioada în care repararea pagubei morale nu era admisă. Astfel, s-a arătat că alături de muncă trebuie neapărat avute în vedere și alte aspecte ce dau vieții culoare și valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupațiile dezinteresate referitoare la familie și societate, deoarece incapacitatea de muncă nu poate reprezenta toată paguba și, deci, trebuie avut în vedere și așa- zisul prejudiciu de agrement. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane constă în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane și se pot înfăptui prin viu grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presă ori prin mass-media în general. Toate aceste elemente trebuie avute în vedere la stabilirea daunelor morale solicitate de reclamantă având în vedere că accidentul în care a fost implicată victima a determinat astfel de prejudicii. Potrivit art. 37 din Ordinul nr. 20/2008 "Dacă asigurătorul RGA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1 %, calculată pentru fiecare zi de întârziere";. Având în vedere că deși notificată cu privire la producerea accidentului și solicitarea de despăgubiri, dovada fiind concilierea directă și cererea de despăgubiri din data de_, respectiv convocarea la conciliere directă transmisă în data de_, societatea de asigurări prin reprezentanta sa, nu a dat niciun răspuns invitației reclamantei, se impune obligarea acesteia de a plăti penalități de întârziere de la data avizării daunei,_ . În conformitate

cu dispozițiile art. 7201C.prciv., s-a uzitat și calea convocării la conciliere directă, însă pârâta nu a doritsă participe cu bună credință la o rezolvare pe cale amiabilă a acestui diferend, solicitările reclamantei rămânând fără răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta K. B. E., a invocat excepția anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepția anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, s-a arătat că reclamanta a invocat dispozițiile art. 15, lit. o din Legea nr. 146/1997, considerând-o ca fiind scutită de plata texelor judiciare

de timbru. În speța de față nu sunt incidente aceste dispoziții legale întrucât acestea se referă la acțiunile și cererile formulate în cauzele penale, respectiv la despăgubirile civile decurgând din acestea. Acțiunea formulată de către reclamantă este o acțiune în pretenții, civilă, un litigiu cu profesioniști, care nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru întrucât este formulată pe cale separată, iar nu cadrul unui proces penal. Articolul 15, al. 4 din Codul de procedură penală stabilește faptul că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal este scutită de taxa de timbru. Dispoziția invocată de către reclamantă din Legea nr. 146/1997 a taxei de timbru reprezintă numai o corelare a celor două acte normative invocate, respectiv o uniformizare legislativă. Așadar, în ipoteza în care partea vătămată printr-o faptă de natură penală se adresează separat instanței de judecată, pe calea procesului civil, este obligatoriu să timbreze cererea, dispozițiile din Codul de procedură penală fiind derogatorii de la dreptul comun și deci de strictă aplicare. De altfel, reclamanta C. M. a formulat o constituire de parte civilă în faza de urmărire penală a dosarului penal nr._, la care a renunțat în fața instanței de judecată, astfel cum s-a menționat în mod corect în sentința penală nr. 916/2012 a Judecătoriei C. -N. . În plus, reclamanta s-a adresat și instanței civile cu o cerere în pretenții, concretizată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cerere respinsă de către instanță prin sentința civilă nr. 2923/2012 a Tribunalului Specializat C., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 142/2012 a Curții de Apel C. . În dosarele civile amintite, reclamanta a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.532,2 lei, instanța reținând în mod corect faptul că o astfel de acțiune civilă formulată pe cale separată trebuie, ca regulă, timbrată la valoare. O nouă cerere de ajutor public judiciar este inadmisibilă, câtă vreme în ultimele 12 luni reclamanta a mai beneficiat de ajutor, iar cuantumul acestuia a fost extrem de ridicat.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că evenimentul rutier a avut loc în data de_, iar termenul general de prescripție conform Decretului nr. 167/1958, în vigoare la acea dată, era de trei ani, astfel că dreptul reclamantei de-a introduce acțiune în justiție s-a stins în data de_ . Termenul de prescripție nu a suferit niciun fel de întreruperi sau de suspendări, el curgând neîntrerupt până la data împlinirii acestuia. Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C.

M. în dosarul nr._ a Tribunalului Specializat C. a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, iar apelul formulat în cadrul aceluiași dosar a fost anulat ca netimbrat, astfel că este evident că nu a operat cauza legală de întrerupere a cursului prescripției. Doctrina juridică este unanim de părere că încetarea cursului prescripției survine de drept în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dar este vorba despre un efect

provizoriu, care, în funcție de mersul procesului poate fi înlăturat sau se poate consolida. Astfel, atunci când cererea de chemare în judecată este respinsă, ori anulată, efectul întreruptiv al prescripției este înlăturat retroactiv, prescripția urmându-și cursul ca și cum cererea nu ar fi fost introdusă.

Prin întâmpinare, pârâta A. I. B. DE A. R. SA a arătat că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat ca pârâta K. BISTOSITO EGYSULET din Ungaria să fie citată la reprezentanta sa de despăgubiri din România S.C. A. I. B. DE A.

R. S. . Reclamanta este într-o confuzie totală, întrucat Directiva nr. 2009/103/CE se referă la accidente decirculație produse în afara teritoriului României, partea vătămată trebuind sa fie rezidentă în alt stat decât locul unde a avut loc accidentul, ceea ce nu este cazul reclamantei, accidentul producându-se în România. Directiva asimilează reprezentantul de despăgubiri cu un mandatar care este împuternicit de întreprinderea de asigurare (asigurătorul) să soluționeze cererile de despăgubiri, însă nu obligă sub nicio formă, în caz de litigiu, ca mandatarul să stea în proces, în nume propriu și în locul întreprinderii de asigurare (asigurătorului), iar în final să fie obligat la plata sumelor ce se nvor stabili de instanțe. Din conținutul prevederilor art. 1, pct. 6 și 7, art. 21, al. 1-8 ale Directivei nr. 2009/103/CE rezultă, indubitabil, pe de o parte că noțiunea de întreprindere de asigurare este sinonimă cu cea de societate de asigurare, iar pe de altă parte, că reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire nu este nici societatea de asigurare (întreprindere de asigurare) și nici sucursala, filiala sau agenție a întreprinderii de asigurare, atributul acestui reprezentant fiind astfel exclusiv cel de mandatar al întreprinderii de asigurare. Noțiunea de întreprindere de asigurare (societate de asigurare) este reglementată și de art. 1 și 6 din Directiva nr. 73/293/CEE, fiind preluată ulterior inclusiv de art. 1 din Directiva nr. 92/49/CEE. Din lecturarea tuturor celor trei directive menționate rezultă că întreprinderea de asigurare (societatea de asigurare) nu este sinonimă cu reprezentanta de despăgubiri, după cum rezultă ca reprezentanta de despăgubiri nu face parte din structura întreprinderii de asigurare, ca si cum ar fi dezmembrământ al acesteia (sucursala, filiala, agenție) și nici reprezentanta prevăzută de art. 87, al. 2 din Codul de procedură civilă. Pârâta A. I. - B. DE A. R. S. este persoană juridică română constituită din doi asociați și care nu se regăsesc în structura organizatorică a societății K. BISTOSITO EGYSULET, acesta fiind persoană juridică străină, A. neavând nicio legătură comercială cu societatea din Ungaria pentru dosarul nr._ . Mai mult, societatea A. nu se poate implica în acest proces nici măcar în calitate de mandatar, în condițiile în care societatea de asigurare din Ungaria a apelat pentru reprezentarea în cauza la Societatea civilă de Avocați Kovacs & Asociații,

cu sediul profesional în Oradea și unde și-a ales inclusiv reședința procesuală pentru comunicarea tuturor actelor de procedură. De altfel, reclamanta a mai promovat o acțiune identică în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial

C., proces unde a fost chemată în calitate de pârâtă societatea A. I.

B. DE A. R. S.R.L și ca intervenient societatea K. BISTOSITO EGYSULET, însă în_, prin sentința civilă nr. 2923, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

  1. I. B. DE A. R. S.R.L. Deși împotriva sentinței nr. 2923/_, reclamanta C. M. a declarat apel, la data de_, C. ea de Apel C. a anulat apelul ca netimbrat, cu mențiunea că în dosarul nr. _

    , societatea K. BISTOSITO EGYSULET a fost citată tot la sediul societății Civile de Avocați Kovacs & Asociații.

    Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta C. M. a arătat că temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 20/2008 iar nu Directiva 2009/103/CE. Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 care prevede că "Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2";. Reclamanta a arătat că nu a făcut nicio referire la Directiva 2009/103/CE și la celelalte Directive invocate de pârâtă prin întâmpinare, care cuprind dispoziții speciale cu privire la accidentele de circulație produse în afara teritoriului României, partea vătămată trebuind să fie rezidentă în alt stat decât statul unde a avut loc accidentul (art. 20 din Directiva nr. 2009/103/CE). Dar, în cauză se aplică dreptul național, respectiv dispozițiile Legii nr. 136/1995 care reglementează în mod expres situația din cazul de față - accident produs pe teritoriul României de un vehicul aflat în proprietatea unei persoane asigurate în străinătate iar persoana prejudiciată avea domiciliul în România. Acțiunea este formulată în contradictoriu cu asigurătorul K. B. E. prin reprezentanta de despăgubiri A. I.

  2. DE A. R. S. care, în calitate de reprezentanta a asigurătorului

K. B. E. în România, acționează în numele asigurătorului atât în cadrul raportului de drept material cât și în cadrul raportului de drept procesual. În acest context, nu a fost chemată în judecată nici societatea A.

I. B. DE A. R. S. în nume propriu și nici societatea K.

B. E. în nume propriu, ci K. B. E. prin reprezentanta de despăgubiri A. I. B. DE A. R. S. . În această materie, România este semnatara Convenției de tip interbirouri, respectiv a Regulamentului general al sistemului de carte verde, care reprezintă o

convenție bilaterala semnată între Birourile Naționale (în România BAAR) și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in_ . În conformitate cu dispozițiile art. 2, pct. 2.4 din Regulament, "corespondentul"; unui asigurător de tip "carte verde"; desemnează orice asigurător sau altă persoană numită de unul sau mai mulți asigurători, cu aprobarea Biroului țării în care persoana este stabilită, pentru a gestiona și a lichida cererile de despăgubire făcute în urma accidentelor care s-au produs în acea țară și care implică vehicule pentru care asigurătorul sau asigurătorii în cauză au eliberat o poliță de asigurare. Rolul corespondentului este determinat de pct. 4.4 din Regulament

"Corespondentul va gestiona toate cererile de despăgubire în conformitate cu prevederile legale sau cu reglementările aplicabile în țara în care s-a produs accidentul cu privire la răspundere, despăgubirea părților vătămate și la asigurarea auto obligatorie, în numele Biroului care 1-a nominalizat și în numele asigurătorului care a cerut nominalizarea sa. Cererile de despăgubire sunt cele făcute ca urmare a accidentelor produse în acea țară și care implică vehicule asigurate de asigurătorul care a cerut nominalizarea";. În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Ordinul CSA nr. 20/2008, care reprezintă legislația secundară română, prin care dispozițiile Regulamentului general al sistemului de carte verde sunt puse în aplicare în România: "R. de despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele și în contul asigurătorului RCA și să reprezinte asigurătorul RCA în acest scop, reprezentanta de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecința pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător sau de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; și pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul";. Potrivit art. 13 din Ordinul 20/2008: "(1) R. de despăgubiri trebuie să fie autorizată să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie aptă să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul. (2) Numirea unei reprezentante de despăgubiri nu exclude dreptul părții prejudiciate de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acestuia, după caz";. Prin urmare, legea română, Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 20/2008 asimilează noțiunea de "reprezentant"; cu aceea de

"corespondent"; utilizată în Regulamentul General al S. ului de Carte Verde.

De altfel, potrivit art. 4.2 din Regulament ,,Birourile din statele membre ale Comunității Economice Europene se obligă ca, atunci când primesc o astfel de solicitare, să nominalizeze în calitate de corespondenți în țara lor reprezentanții pentru reclamații deja numiți de asigurătorii celorlalte state membre conform cu Directiva 200/26/EEC";. Din cadrul legal expus anterior decurg două consecințe importante. Persoana prejudiciată are, pentru exercitarea drepturilor decurgând dintr-un accident auto, două acțiuni, la alegerea sa, fie împotriva asigurătorului prin reprezentanta de despăgubiri numită în statul în care s-a produs accidentul, fie direct împotriva asigurătorului (art. 13, al. 2 din Ordinul nr. 20/2008). După cum rezultă din acțiunea introdusă, reclamanta a introdus acțiunea împotriva asigurătorului prin reprezentanța de despăgubiri din România. În planul dreptului material, astfel cum rezultă din dispozițiile legale precitate, reprezentantul asigurătorului are rolul de a gestiona și lichida cazurile de daună în numele și în contul asigurătorului care a eliberat documentul de asigurare (art. 12 din Ordinul CSA nr. 20/2008 și art. 4.4 din Regulament). Prin urmare, în aceasta acțiune, obligația de plată a despăgubirilor va reveni reprezentantului asigurătorului, respectiv societății A. I. B. DE A. R. S., în numele asigurătorului. Acest aspect mai rezultă și din pct. 4.5 din Regulament: Biroul care își dă acordul său față de un corespondent îl recunoaște ca fiind competent în exclusivitate să gestioneze și să lichideze daunele în numele Biroului și pe socoteala asigurătorului care a cerut nominalizarea lui și din pct. 51 din Regulament: "Când un Birou, sau agentul pe care l-a numit, a lichidat toate pretențiile de despăgubire făcute ca urmare a aceluiași accident, va trimite, într-o perioadă de maximum un an de la data ultimei plăți făcute în favoarea unei părți vătămate, prin fax sau e-mail, către membrul Biroului care a eliberat Cartea Verde sau Polița de asigurare sau, dacă este cazul, către Biroul interesat, o cerere pentru rambursare";. O interpretare contrară a dispozițiilor legale ar echivala cu îngreunarea situației părții vătămate în acest caz, în condițiile în care ar fi obligată să realizeze executarea hotărârii în statul în care asigurătorul își are sediul, cu toate demersurile ce le implică recunoașterea hotărârii în străinătate, cunoașterea legislației interne a statului străin, procedura executării, costurile foarte ridicate cu această procedură. În aceste condiții, nu se poate admite apărarea societății A. I. B. DE A. R. S. de a ieși din proces pe motiv că asigurătorul și-a angajat un alt reprezentant, respectiv un avocat, legea conferindu-i calitatea de reprezentant legal al asigurătorului străin, atât în ceea ce privește planul material cât și cel procesual. De asemenea, se impune a se reține ca nu s-a exercitat o acțiune directă împotriva asigurătorului ci o acțiune îndreptată împotriva asigurătorului prin reprezentantul de despăgubiri, potrivit legii. Cu privire la dosarul nr. _

al Tribunalului Comercial C., acțiunea reclamantei pentru acordarea despăgubirilor provenite din accidentul în discuție a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A. I. B. DE

A. R. S. în condițiile în care acțiunea a fost introdusă direct împotriva acestei societăți iar nu astfel cum a fost formulată în prezentul dosar, în contra asigurătorului K. B. E. prin reprezentanta de despăgubiri A. I. B. DE A. R. S. .

Cu privire la apărările formulate de către societatea K. B. E.

, reclamanta a arătat că acestea sunt neîntemeiate. Excepția netimbrării acțiunii se impune a fi respinsă întrucât astfel de cereri sunt scutite de plata taxelor de timbru raportat la art. 15, lit. o din Legea nr. 146/1997 care include

"cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea";. Referitor la cuprinderea noțiunii de cauză penală, așa cum s-a arătat și în doctrină, "procesul penal se pornește atunci când exista probe sau indicii că s-a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală. Fapta comisă sau presupusă ca fiind comisă formează obiectul material al procesului penal, iar raportul de drept penal născut din comiterea acestei fapte reprezintă obiectul juridic al procesului penal. Obiectul procesului penal, atât cel material cât și cel juridic, se mai numește și cauza penala, litigiu penal sau pricină penală și are menirea să declanșeze procesul penal";. De asemenea, raportat la fazele procesului penal s-a apreciat că "în structura procesului penal roman distingem, de regulă, trei faze: urmărirea penală, judecata, punerea în executare a hotărârilor penale";. Despăgubirile civile pentru daunele morale solicitate pe calea acțiunii au la baza un prejudiciu cauzat printr-o infracțiune, respectiv prin uciderea din culpa a soțului reclamantei în urma accidentului auto din data de_ . Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 14 și următoarele C.pr.pen., persoana vătămata printr-o infracțiune are un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile pentru valorificarea pretențiilor civile ce rezultă din infracțiune - calea penală și calea civilă. Chiar și utilizând calea civilă pentru exercițiul acțiunii civile, aceasta își are izvorul într-un prejudiciu cauzat de o infracțiune așa încât beneficiază de prevederile legale de scutire de la obligația de plată a taxei de timbru, astfel cum a fost prezentata mai sus. De altfel, scopul legii în acordarea acestei scutiri vine ca urmare a faptului că persoana prejudiciată a fost adusă în acest raport juridic fără voia ei, printr-o faptă delictuală a autorului acesteia, calificata de lege ca fiind infracțiune. Așadar, în mod normal legea a apreciat că solicitarea de reparare a prejudiciului cauzat printr-o infracțiune nu poate fi condiționată de plata unei taxe de timbru.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune și aceasta se impune a fi respinsă. Contrar susținerii pârâtei, prescripția dreptului la

acțiune nu curge de la momentul producerii accidentului, respectiv data de_ iar prezenta acțiune a fost introdusă în termenul legal de prescripție. Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă

"prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";. Raportat la elementele care determină începutul cursului prescripției dreptului la acțiune, s-a apreciat că abia la momentul la care persoana vinovată de producerea accidentului - numita GASPAR ISABELA, a fost condamnată pentru această infracțiune, respectiv în data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei

C. -N. (hotărâre care a rămas definitivă), s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei. În acest moment, prin hotărârea instanței penale a fost stabilită existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, elemente ale unei hotărâri penale care dobândesc autoritate de lucru judecat în fata instanței civile, potrivit art. 22 C.pr.pen. De altfel, aceasta este soluția logică raportat și la art. 19, al. 2 C.pr.pen. potrivit căruia "judecata în fata instanței civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale";. Mai mult, reclamanta solicită repararea unui prejudiciu moral determinat de decesul soțului acesteia în urma accidentului produs în data de_, neavând cunoștință de persoana vinovată de producerea accidentului. În cursul urmăririi penale, reclamanta a făcut demersuri pentru a afla persoana vinovată și date despre producerea accidentului dar IPJ CLUJ, prin adresa tir. 6393/SRCP/TI/_ i-a comunicat că împrejurările și cauzele accidentului rutier vor fi stabilite de instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și irevocabilă; nu se comunică copii după documentele dosarului penal deoarece faza de urmărire penală nu este publică; accidentul rutier face obiectul dosarului penal nr. 632/P/2—8 al Parchetului Judecătoriei C. -N. ; datele de identitate a persoanelor intră sub incidența Legii 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Această orientare care este dedusă implicit din textele de lege mai sus menționate este stabilită în mod expres în Noul Cod Civil, art. 1394 stabilind că "în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripție a răspunderii penale se aplică și dreptului la acțiunea în răspundere civilă";. În acest context, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de ucidere din culpă este de cinci ani, în baza art. 122 si art. 178 Cod penal. Acțiunea este introdusă în termen și raportat la dispozițiile art. 2539, al. 2 Noul cod civil care stabilesc că prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-

o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de șase luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă. Art. 204 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil stabilește că dispozițiile art. 2.539, al. (2) teza a II-a din Codul civil se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după intrarea în vigoare a Codului civil. Prin urmare, acest caz de întrerupere se aplică și pentru prescripțiile începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, fiind o excepție de la art. 6, al .(4) Noul c.civ. și art. 3 din Legea nr. 71/2011. Având în vedere că reclamanta a promovat o cerere de chemare în judecată în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Comercial C., respinsă în fond prin sentința civilă nr. 2923/_ împotriva căreia a formulat recurs, respins de asemenea prin decizia civilă 142/_, rezultă că prezenta acțiune este promovată în interiorul termenului de șase luni stabilit de art. 2539, al. 2 Noul cod civil. Prin urmare, dreptul la acțiune a fost exercitat în termen, fapt pentru care se impune a se respinge excepția invocată.

La acest termen de judecată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având în vedere valoarea și natura obiectului litigiului.

Reprezentanții părților s-au opus admiterii excepției, apreciind că Tribunalul Specializat C. trebuie să soluționeze prezenta cauză, având în vedre că ea se poartă între profesioniști.

Analizând excepția invocată, instanța o va admite conform art. 158, al. 3 C.pr.civ. și va dispune trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului B.

, pe raza teritorială a căreia își are sediul pârâta, acțiunea fiind înregistrată în data de 30 ianuarie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.

Așa cum prevede art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. În speță, pretențiile formulate, cumulate fiind, au o valoare de peste 1.760.000 lei.

Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre

"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare, așa cum prevede și art. 227 din Noul cod civil, acest text de lege fiind o normă de procedură, de imediată aplicabilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamanta C. M., având domiciliul procesual ales în C. -N., str.

T. M., nr. 46, ap. 22, în contradictoriu cu pârâta K. B. E., reprezentată prin A. I. B. DE A. R. S., având sediul în

  1. , B-dul U., nr. 2, bl. 8 A, ap. 19-20, sector 4, în favoarea Tribunalului B. .

    Irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. P. S. M.

← Decizia civilă nr. 19/2013. Acțiune în pretenții comerciale  Sentința civilă nr. 3326/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 721/2013. Acțiune în pretenții comerciale