Decizia civilă nr. 19/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul RIȚ S. împotriva sentinței civile nr. 979 din data de_, pronunțată de T. ul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC U. I. E. S. și pârâții M. I. și SC S. BP S. PRIN L. HIDATOR J. SC CRIST VEST AUDIT
IPURL - având ca obiect - pretenții.
Prin serviciul registratură, la data de_ și la data de_ apelantul- reclamant a depus la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor judiciare, iar la data de_ intimatul-pârât M. I. a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 979 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. s-a:
Admis excepția lipsei calității procesuale pasive a d-lui M. I. în ceea ce privește petitul cererii principale având ca obiect obligarea sa la restituirea bunurilor achiziționate de SC U. I. E. S. și depozitate/deja folosite la lucrările de la imobilul din C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C., în valoare de 13919 lei sau, în situația în care aceste bunuri nu pot fi ridicate, la plata sumei de 13919 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data formulării acțiunii, 12 iunie 2009, până la plata efectivă.
Respins, ca neîntemeiată, cererea principală precizată și restrânsă formulată de reclamanții-pârâți RIȚ S. și SC U. I. E. S. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. I., având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant M.
I. la plata către reclamantul-pârât RIȚ S. a sumei de 150.000 euro cu dobânda legală aferentă de la scadență până la data plății, în echivalent lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de creditare a SC S. BP S. (în prezent în faliment) și constatarea faptului că anumite imobile constituie gajul general al pretinsei creanțe în cuantum de 150.000 euro a reclamantului-pârât RIȚ S. împotriva pârâtului reclamant M. I., cu cheltuieli de judecată.
Respins, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, petitul cererii principale având ca obiect obligarea pârâtului- reclamant M. I. la restituirea bunurilor achiziționate de SC U. I. E. S. și depozitate/deja folosite la lucrările de la imobilul din C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C., în valoare de 13919 lei sau, în situația în care aceste bunuri nu pot fi ridicate, la plata sumei de 13919 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data formulării acțiunii, 12 iunie 2009, până la plata efectivă.
Admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant
M. I. împotriva reclamantului-pârât RIȚ S. și, în consecință :
Constatat rezoluțiunea de plin drept a convențiilor intervenite la 6 decembrie 2007 (proces verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) și 21 decembrie 2007 (act adițional la procesul verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) între reclamantul-pârât RIȚ S. și pârâtul-reclamant M. I. .
Respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională în măsura în care are ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
Au fost obligați reclamanții-pârâți RIȚ S. și SC U. I. E. S., în solidar, să plătească pârâtului-reclamant M. I. suma de 17094,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul pârât RIȚ S. și pârâtul reclamant M. I. au calitatea de asociați ai SC S. BP S., fiecare dintre acești deținând câte 10 părți sociale și având calitatea de administrator al SC S. BP S. .
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1226/27 septembrie 2007 de BNP P. a A. G. (f.13-16 dosar judecătorie), SC S. BP S. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor teren și construcții (2 apartamente) situate în C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C. .
Astfel cum rezultă din acordul de voințe intervenit între reclamantul pârât RIȚ S. și pârâtul reclamant M. I. la 6 decembrie 2007, redactat de d-na av.
D. Abrudan, prin acest act juridic părțile au convenit reglementarea raporturilor lor juridice desfășurate în calitățile lor de asociați ai SC S. BP S., respectiv aspecte legate de asociații viitori ai societății comerciale S. BP S. și descărcările financiare între asociați: astfel, până la data de 28 decembrie 2007 părțile urmau să semneze actul adițional de cesiune a părților sociale ale SC S. BP S. deținute de către reclamantul pârât Riț S. către pârâtul reclamant M. loan. În acest sens, SC S. BP S., în solidar cu pârâtul reclamant M. I., urmau să achite reclamantului pârât RIȚ S. suma de 150.000 euro, acordată de reclamantul pârât Riț S. SC S. BP S. cu titlu de împrumut ("creditare firmă";";, sumă care urma a fi achitată după cum urmează: a) 100.000 euro, în numerar, la data de 28 decembrie 2007, dată la care urma să se semneze și actul adițional de cesiune a părților sociale; b) suma de 50.000 euro urma să se achite în termen de maxim 6 luni de la data semnării actului de cesiune. În situația în care plățile nu s-ar fi efectuat în cuantumurile și termenele specificate mai sus, această convenție a părților urma să fie reziliată de plin drept, fără punere în întârziere, fără trecerea vreunui termen și fără intervenția instanței de judecata, această ultimă clauză fiind calificată expres de către părți pact comisoriu de grad IV. Părțile persoane fizice s-au obligat să se prezinte în data de 28 decembrie 2007, la ora 12:00, la sediul profesional al d-nei avocat Abrudan D., în vederea semnării actului adițional și a achitării sumelor. În caz de neprezentare a uneia dintre părți, părțile au convenit ca pactul comisoriu de grad IV să opereze în același sens, sancțiunea fiind rezoluțiunea convenției mai sus arătate.
La data de 21 decembrie 2007, reclamantul pârât RIȚ S. și pârâtul reclamant M. I. au încheiat un act adițional la convenția analizată în aliniatul anterior, prin care au convenit prorogarea datei-limită de 28 decembrie 2007 pentru un termen de 60 de zile, timp în care pârâtul-reclamant M. I. urma să efectueze plata ratelor creditului bancar în cuantum de 200.000 euro, contractat de SC S. BP S. cu SC BANCPOST SA, pentru achiziționarea imobilelor mai sus arătate, sub sancțiunea "nulității"; actului adițional în cazul neexecutării de către pârâtul reclamant M. I. a acestei obligații. Părțile au mai convenit ca lucrurile personale ale reclamantului pârât RIȚ S. să rămână depozitate în imobilul din
str. Lăpușului până la achitarea integrală a sumelor specificate în procesul verbal din 6 decembrie 2007. Părțile au mai convenit ca începând cu luna ianuarie 2008, pârâtul reclamant M. I. să plătească chiria aferentă unui apartament cu două camere ce urma a fi folosit ca locuință de reclamantul pârât RIȚ S., până la achitarea integrală a sumelor din procesul verbal încheiat la 6 decembrie 2007. În final, părțile au mai convenit ca restul clauzelor cuprinse în convenția consemnată în procesul verbal din 6 decembrie 2007 să rămână neschimbate, iar efectele pactului comisoriu de gradul IV să se extindă și asupra actului adițional. Desigur, în conformitate cu dispozițiile art. 978 C.civ., clauza referitoare la
"nulitatea"; actului adițional în cazul neexecutării de către pârâtul reclamant M.
I. a obligației de plată a ratelor creditului bancar trebuie interpretată în sensul unei clauze rezolutorii a convenției cuprinse în actul adițional (pact comisoriu de gradul I), părțile neputând stabili sancțiunea nulității pentru nerespectarea unei obligații contractuale, deoarece această din urmă sancțiune intervine în temeiul legii, în cazul încălcării unei dispoziții legale imperative. În același sens, tribunalul are în vedere faptul că părțile au convenit, prin pactul comisoriu de gradul IV, rezoluțiunea și nu rezilierea convenției, deoarece cel puțin una dintre obligațiile convenite este uno ictu (prezentarea părților pentru semnarea actului de cesiune).
Din analiza convențiilor mai sus arătate, tribunalul a reținut că acestea au convenit ca pactul comisoriu de gradul IV stipulat în convenția din 6 decembrie 2007 să își producă efectele în următoarele situații: în situația neefectuării de către pârâtul reclamant M. I. a plăților asumate în cuantumurile și la termenele specificate mai sus, respectiv în ipoteza neprezentării oricăreia dintre părți la sediul profesional al d-nei avocat Abrudan D., în vederea semnării actului adițional și a achitării sumelor convenite la data prorogată, 26 februarie 2008. Desigur, fiind o chestiune de ordine privată, părțile puteau renunța la a se prevala de rezoluțiunea operantă în temeiul acestui pact comisoriu.
Astfel cum rezultă din oferta reală de plată și notificarea comunicate reclamantului pârât RIȚ S. de către pârâtul-reclamant M. I. prin intermediul SCPEJ Adam și Oszoczki sub nr. 274/4 iunie 2008 (f.20 dosar judecătorie), depusă la dosar chiar de către reclamantul pârât RIȚ S., pârâtul reclamant M. I. l-a convocat pe reclamantul pârât RIȚ S. să se prezinte în termen de 5 zile de la primirea notificării la sediul SC S. BP S. pentru a i se face plățile convenite și pentru a semna actul de cesiune a părților sale sociale. Astfel cum rezultă din răspunsul reclamantului pârât RIȚ S. la întrebarea nr. 15 din interogatoriu, acesta deține în continuare 50% din părțile sociale ale SC S. BP S. . Dat fiind acest fapt pozitiv conex, instanța a prezumat, în condițiile art. 1203 C.civ., că reclamantul pârât RIȚ S. nu s-a prezentat în termenul arătat în oferta reală de plată și notificarea nr. 274/4 iunie 2008. Coroborând această conduită a reclamantului pârât RIȚ S., care, în conformitate cu art. 1082 C.civ., conduce și la stabilirea unei prezumții de culpă contractuală a reclamantului pârât RIȚ S., cu invocarea de către pârâtul reclamant M. I. a pactului
comisoriu de gradul IV din convenția din 6 decembrie 2007, tribunalul a concluzionat în sensul intervenirii rezoluțiunii de plin drept a convențiilor intervenite la 6 decembrie 2007 (proces verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) și 21 decembrie 2007 (act adițional la procesul verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) între reclamantul-pârât RIȚ S. și pârâtul-reclamant M. I. . Dat fiind gradul IV al pactului comisoriu convenit de părți, tribunalul a constatat intervenirea rezoluțiunii și nu a dispus rezoluțiunea acestei convenții, desființarea convenției operând în puterea voinței părților și nu în temeiul aprecierii instanței.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 969 C.civ., raportat la art. 1020
- art. 1021 C.civ., convenția părților persoane fizice a fost desființată retroactiv, inclusiv în ceea ce privește obligația pârâtului reclamant M. I. de a restitui, în solidar cu SC S. BP S., suma de 150.000 euro acordată de reclamantul pârât RIȚ S. cu titlu de împrumut SC S. BP S. .
Desigur, dată fiind valabilitatea contractului de împrumut existent între reclamantul pârât creditor RIȚ S. și debitoarea SC S. BP S. și intrarea SC S. BP S. în insolvență, reclamantul pârât RIȚ S. s-a înscris la masa credală cu suma mai sus arătată, fiind înscris în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. BP S. (f.67 dosar tribunal).
Dacă în ceea ce privește existența unei obligații a pârâtului M. I. de a restitui creditul acordat SC S. BP S. de reclamantul pârât RIȚ S. aparența acestei obligații a supraviețuit până la constatarea intervenirii rezoluțiunii de către instanță, la dosar nu există însă nicio probă care să dovedească existența vreunei obligații asumate de către pârâtul reclamant M. I., în solidar sau separat de SC S. BP S., de a restitui bunurile achiziționate de SC U. I. E.
S. și depozitate/deja folosite la lucrările de la imobilul din C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C., în valoare de 13919 lei sau, în situația în care aceste bunuri nu pot fi ridicate, de a îi plăti reclamantei SC U. I. E. S. suma de 13919 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data formulării acțiunii, 12 iunie 2009, până la plata efectivă. De altfel reclamanta SC U. I. E. S. s-a și înscris cu suma de 13901 lei în tabel definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. BP S. (f.67 dosar tribunal) și a arătat în mod expres faptul că bunurile respective au fost încorporate în imobilul proprietatea SC S. BP S., fapt care, în conformitate cu accesiunea mobiliară guvernată de art. 488 și art. 506-507 C.civ., a dat naștere unui drept de creanță al reclamantei SC U. I. E.
S. față de SC S. BP S. . Ca atare, în absența oricărei identități între titulara obligației, SC S. BP S. și pârâtul M. I., reclamanta SC U. I. E. S. nu a justificat calitatea procesuală a pârâtului M. I. în ceea ce privește acest capăt de cerere. Dată fiind și renunțarea reclamanților la judecată față de SC S. BP S., înainte de intrarea acesteia în insolvență, de care s-a luat act prin încheierea civilă nr. 5825/19 octombrie 2011 (f.82, verso, dosar tribunal), tribunalul a reținut că petitul 4 al cererii introductive de instanță nu a fost formulat împotriva vreunei persoane cu calitate procesuală pasivă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a d-lui M. I. în ceea ce privește petitul cererii principale având ca obiect obligarea sa la restituirea bunurilor achiziționate de SC U. I. E. S. și depozitate/deja folosite la lucrările de la imobilul din C. -
N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C., în valoare de 13919 lei sau, în situația în care aceste bunuri nu pot fi ridicate, la plata sumei de 13919 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data formulării acțiunii, 12 iunie 2009, până la plata efectivă.
Subsecvent, a respins, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, petitul cererii principale având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant M. I. la restituirea bunurilor achiziționate de SC U. I.
E. S. și depozitate/deja folosite la lucrările de la imobilul din C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, jud. C., în valoare de 13919 lei sau, în situația în care aceste bunuri nu pot fi ridicate, la plata sumei de 13919 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data formulării acțiunii, 12 iunie 2009, până la plata efectivă.
În temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea principală precizată și restrânsă formulată de reclamanții-pârâți RIȚ S. și SC U. I. E. S. în contradictoriu cu pârâtul- reclamant M. I. având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant M. I. la
plata către reclamantul-pârât RIȚ S. a sumei de 150.000 euro cu dobânda legală aferentă de la scadență până la data plății, în echivalent lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de creditare a SC S. BP S. (în prezent în faliment) și constatarea faptului că anumite imobile constituie gajul general al pretinsei creanțe în cuantum de 150.000 euro a reclamantului-pârât RIȚ S. împotriva pârâtului reclamant M. I., cu cheltuieli de judecată. Cu privire la acest ultim petit al cererii precizate, tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, desființarea actului juridic pe care s-a întemeiat obligația de plată a pârâtului reclamant M.
I., solidară cu cea a SC S. BP S., iar pe de altă parte a reținut că o astfel de constatare este lipsită de interes, dreptul de gaj general fiind un termen juridic care desemnează o instituție legală și nu un drept de gaj în sensul Codului civil, reclamantul pârât neputând deriva un drept născut și actual din aplicarea art. 1718 C.civ. anterior demarării unei executări silite.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant
I. împotriva reclamantului-pârât RIȚ S. și, în consecință, a constatat rezoluțiunea de plin drept a convențiilor intervenite la 6 decembrie 2007 (proces verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) și 21 decembrie 2007 (act adițional la procesul verbal încheiat la sediul profesional al avocatului Abrudan D. ) între reclamantul-pârât RIȚ S. și pârâtul-reclamant M. I. .
În temeiul art. 1169 C.civ.,, coroborat cu art. 129 alin. 1 cpc, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională în măsura în care are ca obiect repunerea părților în situația anterioară, pârâtul reclamant M. I. neindividualizând prestațiile a căror restituire o solicită și nefăcând dovada executării vreunor obligații în temeiul convenției rezoluționate.
Având în vedere dispozițiile art. 276 C.proc.civ. și reținând culpa procesuală a reclamantului pârât RIȚ S. și a reclamantei SC U. I. E. S., care au demarat neîntemeiat demersul lor procesual, tribunalul i-a obligat pe reclamanții-pârâți RIȚ S. și SC U. I. E. S., în solidar, să plătească pârâtului-reclamant M. I. suma de 17094,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de pârâtul reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul RIȚ S.
solicitând admiterea apelului schimbarea în întregime a hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate și respectiv, respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată
Poziția reclamantului apelant RIȚ S.
În esență prin acțiunea precizată (prin primul petit) a solicitat obligarea părătului M. I. la plata sumei de 150.000 euro reprezentând creditare a societății SC S. BP S. precum și dobânda legală calculată de la scadență și până la plata efectivă.
Apelantul a creditat societatea cu 120.000 euro potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1226/_ și cu suma de 30.000 euro potrivit extraselor de cont depuse la dosar. Nu s-a contestat împrejurarea creditării.
Părțile au încheiat succesiv următoarele acte juridice:
inițial părțile au perfectat procesul verbal din_, apoi actul adițional din_, iar la_ pârâtul prin înscrisul numit oferta reală de plată și notificare, cu nr 274/_ transmis prin executor judecătoresc, înțelege să își asume creanța de 150.000 euro - dobândind în acest fel calitatea de debitor al apelantului
solicită a observa că prin procesul verbal din_ și apoi actul adițional din_ pârâtul M. I. s-a obligat să plătească chiria unui apartament cu două camere, pentru apelantul reclamant R. S. - până când
pârâtul va achita reclamantului integral sumele investite, sume prevăzute în procesul verbal și în actul adițional. Această obligație are valoarea unei veritabile garanții acordate de pârât reclamantului în vederea recuperării creanței de
150.000 euro.
Poziția pârâtului M. I.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat exceptia de neexecutare a procesului verbal din_ și a actului adițional din_ . Prin cererea reconventională pârâtul (reclamant reconventional) a solicitat constatarea rezolutiunii conventionale a procesului verbal din_ și ulterior a actului adițional din _
, recunoscând astfel încheierea valabilă a acestor acte - însă apreciind că nu se mai impune plata sumei de 150.000 euro fiind în prezența unui pact comisoriu de gradul IV.
De asemenea pârâtul a mai susținut că invocarea excepției de neexecutare a contractului atrage incidența pactului comisoriu.
instanțe
Prima instanță a reținut că potrivit procesului verbal din_, părțile s-au înțeles ca reclamantul RIȚ S. să cedeze părțile sociale către pârâtul M. I.
, iar pârâtul să plătească reclamantului suma de 150.000 euro. Actul de cesiune a părților sociale trebuia semnat până la_, dată la care pârâtul trebuia să achite suma de 100.000 euro, restul de 50.000 euro urmând a fi achitați în termen de 6 luni.
La_ părțile prin actul adițional au prorogat data limită de_ pentru un termen de 60 de zile, și au stabilit ca lucrurile reclamantului RIȚ S. să rămână în imobil până la achitarea creanței de 150.000 euro de către pârâtul
M. I. .
Această clauză nu a fost inserată în favoarea pârâtului (ca o formă de gaj- ca și o garanție a executării obligațiilor reclamantului) ci a fost inserată în favoarea reclamantului - ca o garanție suplimentară (în sensul dobândirii unei posesii asupra imobilului) acordată de către pârât pentru plata sumei de 150.000 euro. Această interpretare este concordantă și cu clauza referitoare la plata unei chirii pentru apelantul reclamant.
Prima instanță reține că pactul comisoriu de gradul IV a fost inserat în favoarea reclamantului - în situația neefectuării de către pârât a plăților la termenele stabilite. De asemenea prima instanță mai reține că pactul a fost inserat în favoarea ambelor părți - în cazul neprezentării la sediul profesional al
avocatei la_ în vederea semnării actului adițional și a achitării plății - pag 10 primul aliniat din s.c. 979/2012. Se mai reține că părțile puteau renunța la invocarea rezoluțiunii convenționale în baza pactului comisoriu.
Din această motivare rezultă următoarele concluzii:
pactul comisoriu operează în două ipoteze:
- prima exclusiv în favoarea reclamantului în cazul neplății sumei de
150.000 euro de către pârât
- a doua - simetrie în favoarea ambelor părți, în cazul neprezentării la_ la sediul avocatului pentru perfectarea actului adițional de cesiune de părți sociale și respectiv pentru plata prețului cesiunii de 150.000 euro
nici una din aceste două ipoteze nu este incidentă în cauză.
Pârâtul ar fi putut invoca rezoluțiunea (dacă nu ar fi renunțat la beneficiul ei prin invocarea excepției de neexecutare) numai dacă s-ar fi prezentat la_ Ia sediul avocatului Abrudan D. și s-ar fi încheiat un proces verbal care să confirme neprezentarea reclamantului, neprezentare care fiind imputabilă reclamantului - putea atrage incidența pactului comisoriu de gradul IV.
Ori nu s-a dovedit această împrejurare - singura care putea atrage admiterea cererii reconvenționale și constatarea rezoluțiunii convenționale.
Prin invocarea exceptiei de neexecutare pârâtul a renuntat la beneficiul invocării rezolutiunii, pentru ipotezele în care pactul comisoriu putea fi invocat. Nu pot fi reținute ambele manifestări de voință ale pârâtului. Susține că doar reclamantul putea invoca pactul comisoriu, acesta fiind în principal inserat în favoarea sa. Ori pârâtul - de vreme ce nu și-a îndeplinit propria obligație nu poate solicita rezoluțiunea. Pârâtul putea solicita instanței să dispună rezoluțiunea - pentru încălcarea culpabilă a unei obligații contractuale asumate.
Pârâtul nu a indicat care este obligația asumată de către reclamant care a fost neexecutată culpabil. Nici instanța nu a stabilit care este culpa reclamantului.
Prima instanță mai reține (greșit apreciază reclamantul) că prin oferta reală de plată din_ reclamantul a fost invitat să semneze actul de cesiune a părților sociale și urmare a neprezentării - este prezumat în culpă contractuală, prezumtie care ar face să opereze pactul comisoriu de grad IV inserat în procesul verbal din_ .
Reținerea primei instanțe este profund greșită pentru următoarele motive:
părțile nu au convenit ca pactul comisoriu să poată fi exercitat într-o asemenea ipoteză de către pârât (instanța însăși enumeră ipotezele în care rezoluțiunea convențională putea fi invocată)
oferta reală de plată este o manifestare de voință unilaterală a pârâtului - și nicidecum un contract pentru a se putea prezuma o culpă a reclamantului din manifestarea exclusivă de voință a celeilalte părți.
între părți nu s-a încheiat o convenție prin notificarea ofertei reale de plată, tăcerea reclamantului nereprezentând consimțământ.
față de caracterul irevocabil al actului juridic unilateral singura consecință în plan juridic a ofertei reale de plată din_ este, recunoașterea de către pârât a obligației de plată a sumei de 150.000 euro. Ori această recunoaștere a creanței de 150.000 euro la_ - impiedică pactul comisoriu de gradul IV să opereze
dacă am reține că ar fi intervenit pactul comisoriu, acesta a afectat procesul verbal din_ si actul aditional din_ iar prin oferta reală de plată ulterioară rezultă în mod cert că suntem în prezenta unui raport juridic nou prin care pârâtul recunoaste creanta de 150.000 euro și formal se arată dispus să facă plata acestei creante
pârâtul nu a făcut dovada că la data convocării reclamantului deținea sumele necesare plății - respectiv că era gata să își execute propria sa obligație
în realitate singura parte în culpă este pârâtul - care neîndeplinindu-și obligația de plată a sumei de 150.000 euro nu poate solicita rezoluțiunea convențională
Prima instanță reține că obligația pârâtului de plată a sumei de 150.000 euro a supraviețuit până la momentul constatării rezoluțiunii convenționale. Chiar dacă am reține că pârâtul ar putea invoca pactul comisoriu, acesta nu este incident pentru următoarele motive:
de vreme ce prin întâmpinare pârâtul invocă excepția de neexecutare a contractului, alegând executarea contractului (de fapt suspendarea executării unilaterale a contractului), nu se poate reține concomitent și intervenția pactului comisoriu de grad IV care sancționează neexecutarea contractului. Pârâtul nu poate opta și pentru rezoluțiunea convențională și pentru executarea contractului.
atât reclamantul cât și pârâtul prin întâmpinare au optat pentru executare
pârâtul nu poate opta pentru invocarea pactului comisoriu - acesta nefiind inserat în favoarea sa ci în favoarea reclamantului; neprezentarea ambelor
părți la_ la sediul avocatului nu poate fi invocată ca și motiv de rezoluțiune convențională.
Procesul verbal din_ trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în care nu poate produce asemenea efecte. Astfel este lesne de observat că pârâtul prin asumarea a două garanții în vederea achitării creanței de 150.000 euro, respectiv prin asumarea la_ a obligației ca începând cu luna ianuarie 2008 să achite reclamantului contravaloarea chiriei până la momentul plății creanței și a predării posesiei imobilului achiziționat - nu poate fi interpretată în sensul că prin împlinirea termenelor stipulate contractul se rezoluționează - pentru că în acest fel obligația sa de plată a creanței de
150.000 euro, devine una pur potestativă în favoarea debitorului (plătesc dacă vreau) - împrejurare sancționată potrivit art 1006 din fostul cod civil cu nulitatea absolută.
Prin transmiterea ofertei reale de plată în mod cert pârâtul a recunoscut creanța.
Este de observat motivarea respingerii cererii reconvenționale, în măsura în care are ca obiect repunerea părtilor în situatia anterioară (pag 12 al 2 lea aliniat din se 979/2012), citează "pârâtul reclamant reconvențional M. I. neindividualizând prestațiile a căror restituire o solicită și nefăcând dovada executării vreunor obligatii în temeiul conventiei rezolutionate".
prima instanță nu a identificat prestațiile pe care pârâtul le-a executat
rezoluțiunea convențională este sancțiunea pe care o poate invoca numai partea care și-a executat obligatiile contractuale asumate;
ori pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată singura care îi permitea să invoce rezolutiunea
câtă vreme rezoluțiunea nu a operat obligația de plată a sumei de
euro este în continuare în fiintă
M. ive ale apelului
Pe lângă motivele invocate deja la pct III. 4 - pct III. 9 înțelege să mai arate următoarele:
Miza acestui litigiu o reprezintă împrejurarea dacă prin perfectarea procesului verbal din_ și ulterior a actului adițional din_ precum și a ofertei reale de plată notificată sub nr 274/_ pârâtul M. I. a recunoscut că datorează suma de 150.000 euro reclamantului Riț S. și astfel s-a născut obligația acestuia de a achita suma respectivă sau dimpotrivă nu există o asemenea obligație de plată.
Apreciază că prin scriptul numit "OFERTA REALA DE PLATA ȘI NOTIFlCARE" nr 274/_ pârâtul a recunoscut efectele procesului verbal din_ afirmând că înțelege să plătească suma de 150.000 euro. Oferta reală de plată este o procedură care permite debitorului să își exercite dreptul de a plăti, drept născut din raportul juridic de plată, și în acest fel să își execute obligația care a generat plata, obligație născută dintr-un raport juridic anterior (primar). Prin urmare manifestarea unilaterală de voință a pârâtului - exprimată prin oferta reală de plată are mai multe semnificații:
în primul rând reprezintă o recunoaștere a calității sale de debitor pentru suma de 150.000 euro, căci numai debitorului îi este deschisă calea ofertei reale de plată; numai persoana care își recunoaște statutul de debitor își poate valorifica dreptul său de a efectua plata și prin urmare față de această împrejurare s-a născut un raport juridic nou de inițiere a plății
apoi reprezintă o recunoaștere a efectelor raportului juridic primar (a procesului verbal din_ ), căci numai prin recunoașterea obligației sale inițiale care a generat plata se poate ajunge la valorificarea dreptului la plată
și nu în ultimul rând înlătură posibilitatea încetării efectelor raportului juridic primar (în sensul rezoluțiunii convenționale) de vreme ce se optează pentru executarea acestuia
Solicită a observa că nu se poate reține în sarcina reclamantului vreo neexecutare culpabilă a unei obligații și că pârâtul nu poate invoca ulterior recunoașterii creanței o desfiintare a contractului.
Examinând procesul verbal din_, actul adițional și oferta reală de plată rezultă următoarele:
pârâtul M. I. se obligă să plătească reclamantului suma de 150.000
euro
în cazul neexectuării de către pârât a obligației de plată ("în situația în
care plățile nu vor fi făcute în cuantumurile și termenele specificate") - în favoarea reclamantului și nicidecum a pârâtului a fost inserat un pact comisoriu de grad IV; prin urmare numai reclamantul ar putea invoca pactul comisoriu
intenția părților prin actul adițional a fost aceea de a acorda un termen pârâtului pentru efectuarea plății
în acest sens solicită a observa următoarea clauză: "lucrurile personale ale d-nului R. S. vor rămâne în imobilul din strada Lăpusului până la achitarea integrală a sumelor specificate în procesul verbal din_ "
de asemenea solicită a observa și clauza "din ianuarie 2008 d-nul M. I. se angajează să plătească chiria aferentă unui apartament de 2 camere pentru d- nul R. S., până la achitarea integrală a sumelor din procesul verbal încheiat în_ "
ambele clauze confirmă obligația de plată a pârâtului și se constituie în garanții ale plății creanței de 150.000 euro, fiind inserate în favoarea reclamantului și în sarcina pârâtului tocmai pentru a nu permite întârzierea plății
prin demararea procedurii ofertei reale de plată la data de_ pârâtul recunoaște datoria de 150.000 euro și se declară gata să o achite (formal căci în realitate nu a avut niciodată sumele respective)
această recunoaștere naște un raport juridic nou, de plată a sumei de
150.000 euro
Pârâtul este cel care a administrat societatea S. și imobilul achiziționat cu sumele avansate de către reclamant și care urmare a managementului defectuos a determinat insolvența societății. Pârâtul a recunoscut că reclamantul a creditat societatea și s-a obligat să plătească suma de 150.000 euro reclamantului.
Solicită obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului litigiu.
În drept s-au invocat prevederile art 296 si următoarele cod pr civ, 274 cod pr civ, 1073 cod civil
Pârâtul intimat M. I. a formulat întâmpinare
solicitându-se respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Demersul inițial al reclamantului apelant RIȚ S. și a SC U. I. E. S., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. la_ a vizat obligarea pârâților M.
I. și SC SS la achitarea în solidar către reclamantul RIȚ S. a sumei de
100.000 euro reprezentând creditare societate, obligarea pârâtului M. I. la plata unor sume reprezentând chiria unui apartament cu două camere, obligarea aceluiași pârât la restituirea lucrurilor personale ale reclamantului depozitate în imobilul din C. -N., str. Lăpușului, nr. 27, evaluate la suma de 10.000 RON sau achitarea contravalorii acestora, precum și obligarea pârâților la restituirea
către reclamanta SC U. I. E. S. a unor bunuri în valoare de 13.919,01 RON sau plata contravalorii acestora.
Printr-o precizare a cererii de chemare în judecată depusă la_ reclamantul Riț S. a arătat că renunță la judecată față de SC SS și își majorează pretențiile de la suma de 100.000 euro la 150.000 euro cu dobânda legală.
O nouă precizare de acțiune formulată în_ a vizat constatarea faptului că o serie de imobile proprietatea pârâtului constituie gaj general al creanței deținute de către reclamant în temeiul art. 1718 Cod civil.
Pârâtul M. I. a formulat la rândul său cerere reconvențională împotriva reclamantului Riț S. solicitând constarea rezoluțiunii de plin drept în baza pactului comisoriu expres de grad IV, a procesului-verbal din_ și a actului adițional la procesul-verbal din_ .
Urmare a declinării de competență cauza a fost înregistrată pe rolul T. ului Specializat C. la data de_ .
Prin cererea înregistrată la_ reclamantul renunță la petitele 2 și 3 din acțiune, prin încheierea de ședință din_ se ia act de faptul că pârâta SC S.
S. a intrat în insolvență pentru ca la termenul de judecată din_ instanța fondului să ia act de renunțarea reclamanților Riț S. și SC U. I. E. S. la
judecarea cererii în măsura în care este formulată împotriva societății pârâte SC
S. BP S. .
Față de precizările succesive de acțiune realizate de către reclamanți și renunțările la judecată consfințite de către instanță, Curtea constată că ulterior termenului de judecată din_ instanța a rămas investită cu următoarele petite formulate de către reclamanți: obligarea pârâtului M. I. la achitarea sumei de 150.000 euro creditare societate, obligarea aceluiași pârât la restituirea în favoarea reclamanților a unor bunuri în valoare de 13.919,01 lei sau a contravalorii acestora, precum și constatarea dreptului de gaj general asupra unor bunuri imobile proprietatea pârâtului.
În mod corect a reținut tribunalul faptul că, raportat la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului M. I. la restituirea bunurilor achiziționate de la SC U. I. E. S., în valoare de 13.919 lei, pe de o parte nu există vreo obligare solidară sau separată a pârâtului M. I. alături de SC S.
S. de restituire a acestora, iar pe de altă parte SC U. I. E. S. s-a înscris cu suma de 13.901 lei în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC
SS . Concluzia instanței de fond ce se impune a fi validată în apel este aceea că pe de o parte pârâtul M. I. nu are calitate procesuală pasivă raportat la petitul formulat, iar pe de altă parte pârâta SC SS a fost înlăturată din cauză urmare a renunțării reclamanților la judecată față de această entitate juridică concomitent cu înscrierea reclamantei SC U. I. E. S. la masa credală a debitoarei în insolvență.
În ceea ce privește petitele de obligare a pârâtului M. I. la plata sumei de 150.000 euro, creditare societate respectiv de constatare a dreptului de gaj general asupra unor imobile proprietatea acestora, Curtea reține următoarele:
Temeiul pretențiilor reclamanților este dat de contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1226/_ de BNP A. G. P. a în baza căruia SC SS, avându-i ca asociați pe reclamantul persoană fizică, respectiv pe pârât, a dobândit dreptul de proprietate asupra a mai multor imobile contra sumei de 320.000 euro, din care 120.000 euro au fost avansați de către reclamant. Diferența de 30.000 euro este justificată de către reclamant în baza unor extrase de cont.
La_ asociații SC SS au semnat un proces-verbal prin care au convenit reglementarea raporturilor juridice și descărcarea financiară în sensul
stabilirii datei de_ ca dată de semnare a actului adițional de cesionare a părților sociale deținute de asociatul Riț S. în favoarea asociatului M. I. .
Prin același act asociatul cesionar s-a obligat în solidar cu societatea să achite reclamantului suma de 150.000 euro, creditare societate în două tranșe, prima la_, iar a doua în termen de maxim 6 luni de la semnarea actului adițional.
S-a specificat în mod expres faptul că în cazul nerespectării sumelor și a termenelor înțelegerea părților va fi reziliată de plin drept în temeiul pactului comisoriu de grad IV.
Prin act adițional încheiat la_ s-a convenit prelungirea datei limită de_ cu o perioadă de 60 zile și menționându-se obligația pârâtului M. I. de a plăti ratele creditului bancar în sumă de 200.000 euro sub sancțiunea "nulității actului adițional";.
În mod corect a reținut instanța fondului faptul că dispozițiile referitoare la
"nulitatea actului adițional"; trebuie interpretate în sensul unei clauze rezolutorii a convenției - pact comisoriu de grad I nefiind la latitudinea părților să stabilească sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării unor dispoziții contractuale.
Coroborând cele două documente invocate de către apelantul reclamant - procesul-verbal și actul adițional, Curtea constată că părțile au convenit ca până la data de_ să se prezinte la notar în vederea semnării contractului de cesiune părți sociale, pârâtul M. I. urmând a efectua plățile asumate în cuantumurile și termenele specificate sub sancțiunea intervenirii pactului comisoriu de grad IV convenit prin convenția din_ .
Raportat la oferta reală de plată și notificarea comunicate reclamantului Riț
S. prin intermediul SCPEJ ADAM ȘI OSZOCZKI la_ și având în vedere recunoașterea prin răspunsul la întrebarea nr. 15 din interogatoriu a faptului că acesta are în continuare calitatea de asociat al SC SS, în mod corect tribunalul a concluzionat în sensul că reclamantul nu s-a prezentat în termenele arătate de ofertă și notificare pentru a i se face plățile convenite și pentru a semna actul adițional la actul constitutiv al societății fiind deci în culpă contractuală în conformitate cu art. 1082 Cod civil.
Pe cale de consecință, cu privire la procesul-verbal și actul adițional semnate de asociați a intervenit rezoluțiunea de plin drept ca urmare a incidenței pactului comisoriu de gradul IV.
Fiind desființată obligația asumată de pârâtul M. I. de a restitui reclamantului suma de 150.000 euro în mod corect petitul 1 al acțiunii formulate a fost respins ca neîntemeiat.
Susținerile apelantului referitoare la faptul că pârâtul ar fi putut invoca rezoluțiunea numai dacă s-ar fi prezentat la_ la sediul avocatului și că prin invocarea excepției de neexecutare acesta a renunțat la beneficiul invocării rezoluțiunii nu pot fi primite. Astfel, nu se poate reține împrejurarea că pactul comisoriu a fost inserat în favoarea reclamantului și că doar acesta îl putea invoca în condițiile în care instituția juridică în discuție intervine în ipoteza în
care oricare dintre părți nu-și îndeplinește obligația asumată, iar cealaltă parte și-a îndeplinit-o sau este gata să și-o îndeplinească.
În mod corect susține intimatul că ne aflăm în prezența unor instituții juridice cu rol diferit, pactul comisoriu fiind o sancțiune convențională, iar excepția de neexecutare un mijloc de apărare.
În speță există un pact comisoriu care a intrat în vigoare în momentul în care obligațiile asumate de către părți nu au fost îndeplinite tot astfel cum nu există o cesiune de părți sociale ale reclamantului față de pârât, în lipsa
contraprestației reclamantului parte adversă neputând fi obligată la despăgubiri ca efect al aplicării excepției de neexecutare a contractului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 și urm. C.pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat de RIȚ S. împotriva sentinței civile nr. 979 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga apelantul să plătească intimatului M.
I. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de RIȚ S. împotriva sentinței civile nr. 979 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatului M. I. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
Președinte,
F. T.
Judecător,
M. H.
Grefier,
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
8 ex./_
Jud.fond: F. s-Iancu MOȚU
| ← Decizia civilă nr. 10379/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 721/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
