Decizia civilă nr. 5/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/R/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța este compusă din: PREȘEDINTE -M. C. B.
JUDECATOR - D. H. JUDECĂTOR - V. L. O. GREFIER - DP
S-au luat spre examinare recursurile declarate de recurentul B. A. și de recurenta B. F. S. împotriva sentinței civile nr. 12338/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în contradictoriu cu intimata SC
A. C. S. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal la ambele strigări ale cauzei se prezintă reprezentantul recurentei B. F. S., d-l avocat Druhora Florin, cu împuternicire avocațială depusă în dosarul Judecătoriei C. -N., fila 11, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul art.1591Cod procedură civilă tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentantul recurentei B. F. S. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și timbre judiciare în valoare de 4,7 lei aferente fondului, precum și timbre judiciare de 4,5 lei aferente recursului. Învederează că sunt incidente prevederile art.17 Cod procedură civilă, respectiv că în prezenta cauză, calea de atac este cea a recursului și arată că nu mai susține cererea de recalificare a căii de atac în cea a apelului. De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul constată că recurentul B. A. a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a depune dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 87 lei și timbru judiciar de 4,5 lei, însă nu și-a îndeplinit această obligație, motiv pentru care, din oficiu, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de acest recurent și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul recurentei Bodgan F. S. solicită admiterea excepției invocate.
Având în vedere faptul că recurenta B. F. S. nu mai susține recalificarea căii de atac în prezenta cauză ca fiind cea a apelului și nefiind alte cereri, tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate în ceea ce privește recursul recurentului B. A. și acordă cuvântul asupra recursului declarat de recurenta B. F. S. .
Reprezentantul recurentei B. F. S. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și pe cale de consecință, să se rețină calitatea de proprietar devălmaș al recurentei asupra imobilului casă familială, să se dispună încetarea executării silite imobiliare începută asupra imobilului proprietate codevălmașă în dosarul de executare nr.505/2011 al BEJ Adam & Oszoczki, în temeiul art.3171lit.b Cod procedură civilă. În susținere, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât în temeiul art.30 alin.1 din Codul familiei, bunurile dobândite în
timpul căsătoriei de oricare dintre soți și care nu se încadrează în categoria bunurilor proprii ale fiecăruia, expres prevăzute de lege, sunt bunuri comune în devălmășie a soților. De asemenea, susține că instanța de fond trebuia să dea eficiență disp.art.493 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12338/0_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă cererea formulată de contestatorul B.
A. în contradictoriu cu intimata SC A. C. S., ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de interventie in interes propriu formulată de intervenienta B. F. S. în contradictoriu cu intimata SC A. C.
S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 9 mai 2011 a fost formulata cerere de executare silita de catre intimate, in baza unor bilete le ordin impotriva debitorilor SC Eco Total S. si B. A. .
Potrivit Art. 94 din Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei și biletului la ordin "Orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadenței. Acțiunile posesorului împotriva giranților și împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadenței în caz de stipulațiune, fără cheltuieli. Acțiunile giranților, unii împotriva altora și împotriva trăgătorului, se prescriu prin 6 luni socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua în care acțiunea de regres a fost pornită împotriva sa. Acțiunea de îmbogățire fără cauză se prescrie printr-un an din ziua în care hotărârea pronunțată asupra acțiunii cambiale va fi rămas definitivă.";
Prin urmare sustinerea contestatorului ca in temeiul art.106 si art.94 din Legea nr.58/1934 executarea se supenda daca cel pentru care s-a emis biletul la ordin nu a solicitat executarea in termen de 6 luni de la scadenta este neintemeiata.
In extrasul CF nr.50573 depus la dosar se mentioneaza ca imobilul casa din G. este intabulat cu titlu de drept de proprietate in cota de 1/1 pe numele lui B. A. ca bun propriu.
Prin urmare, executorul judecatoresc, pe baza mentiunilor CF mai sus aratate, a procedat la urmarirea bunului bun propriu al contestatorului.
Art.339 C.civ. instituie o prezumtie in sensul ca bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor, care poate fi rasturnata prin proba contrara. Fata de mentiunile clare ale CF nr.50573, aceasta prezumtie nu mai poate fi aplicata cu privire la bunul imobil în discuție, fiind opozabile terților înscrierile din CF.
Având în vedere cele expuse mai sus și față de împrejurarea ca nu s-au depus la dosar alte înscrisuri care sa ateste faptul ca cei doi soți sunt coproprietari ai imobilului supus executării, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată și, în consecință, a respins și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul B. A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței prin admiterea contestației la executare
în principal pentru ineficienta avalului ca si garanție cambială astfel cum acest aval a fost dat pe 4 din cele 5 bilete la ordin puse în manoperă
în dosarul de executare nr. 505/2011, iar în subsidiar pentru existența regimului comunității legale de bunuri cu privire la imobilul supus executării silite și anume casă familială S+P+M înscris în CF 50473 G. cu nr.cad. 50473, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că potrivit art. 106 din Legea nr.58/1934 reglementările cambiale în ceea ce privește avalul se aplică si biletului la ordin. Avalul este o garanție specială, formală si autonomă dată pentru garantarea unui debitor cambial. In materia biletului la ordin structura (schema) cambială de bază se reduce la două persoane si anume emitentul biletului la ordin care este debitorul cambial și beneficiarul biletului la ordin care este creditorul cambial. Dacă avalul nu respectă formalismul statuat de legea specială este lipsit de eficientă juridică ca si garanție cambială. Se observă cum avalul este formal corect dat doar pe primul bilet la ordin adică este dat pentru 1 debitorul cambial SC ECOTOTAL S. - în concret emitentul (subscriitorul) efectului de comerț. Următoarele 4 bilete la ordin conțin un aval ineficient întrucât este dat exoresis verbis pentru SC A. C. S. - adică nu pentru debitorul cambial SC ECOTOTAL S. . Nefiind menționat debitorul cambial ci creditorul cambial - raportul juridic obligational generat de specificitatea avalului nu se naște si drept consecință nu există, iar eroarea si ineficienta avalului nu este generată de culpa avalistului ci de neglijenta acceptantului, care în acest caz este intimatul SC A. C. S. în calitate de beneficiar al celor 4 bilete la ordin. Așa fiind se pune problema valabilității si legitimității titlurilor executorii reprezentând cele 4 bilete la ordin din 5 și care bilete la ordin sunt puse în manoperă în dosarul de executare nr. 505/2011 împotriva semnatarului B.
A. .
Recurentul a arătat că prin sentința 12338 din 0_ prima instanță a respins apărarea acestuia privind regimul comunității matrimoniale de bunuri cu privire la imobilul teren și casă notate în CF 50473 G. . Și din acest punct de vedere hotărârea este nelegală si netemeinică. În fapt imobilul supus executării silite este format din teren în suprafața de 1307 mp si supraedificatul casă familială în regim S+P+M notate în CF 50473 G. cu nr. cadastral 50473 si 50473-C1. Recurentul a arătat că este căsătorit cu B. Florentinta S. din_ iar asupra acestor imobile recurentul împreună cu soția acestuia dețin un drept de proprietate în devălmășie fiind dobândite în timpul căsătoriei. Dreptul de proprietate asupra terenului s-a dobândit prin efectul sentinței civile 10357 din_ iar dreptul astfel dobândit a fost notat în CF 50473 G. prin încheierea nr.11231 din _
. Dreptul de proprietate asupra casei familiale s-a dobândit prin construire conform procesului verbal de recepție nr. 2126 din_ iar aceste drept a fost notat în CF 50473 G. prin încheierea nr. 80522 din_ .
Conform prev. art.30 Cod fam. și art. 339 cod civil actual, "Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale (în timpul căsătoriei) de oricare dintre soți sunt de Ia data dobândirii lor bunuri comune în devălmășie a soților";. In temeiul art. 30 alin.3 C.fam. dar și art. 343 alin.1 C.civ. (2011)
"Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita";. Este clar că orice bun ( mobil/imobil) dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți si care nu se încadrează în categoria bunurilor proprii ale fiecărui soț expres prevăzute de lege este bun comun în devălmășie a soților. Bunurile imobile urmărite silit sunt bunuri comune în proprietate devălmașă a recurentului si a soției acestuia, comunitatea de bunuri operând direct în puterea legii, întrucât sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei si nu se încadrează în categoria bunurilor proprii a unuia dintre soți.
Recurentul a arătat că prima instanță trebuia să aplice prevederile art.493 alin.l C.pr.civ., conform cărora "Creditorii personali ai unui debitor codevalmas_ nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestuia";, precum si prev. art.33 alin.l din C.fam., art.353 alin.l din C.civ. actual, conform cărora "bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți";.
S-a arătat că este greșită susținerea primei instanțe în sensul că prezumția comunității legale de bunuri a soților poate fi răsturnată prin felul (forma) în care se îndeplinește publicitatea imobiliară pentru că comunitatea legală de bunuri a soților se raportează ca regim juridic la momentul si modul dobândirii dreptului de proprietate și nu la forma în care ulterior sunt
îndeplinite formalitățile de publicitate.
In ceea ce privește terenul și supraedificiul s-a arătat că înscrierile în cartea funciară s-au operat sub incidența Legii nr. 7/1996 conform căreia notarea în CF mi era constitutivă de drept real iar condiția publicității nu era necesară oricum în cazul drepturilor reale dobândite prin sentinte judecătorești cum este cazul terenului.
Împotriva aceleiași sentințe a promovat recurs și intervenienta în interes propriu B. F. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu si drept consecință să se rețină calitatea de proprietar devălmas al intervenientei asupra imobilului casă familială S+P+M înscris în CF 50473 G. cu nr.cad. 50473; încetarea executării silite imobiliare începută asupra imobilului proprietate codevălmasă în dosarul de executare nr. 505/2011 al BEJ Adam & Oszoczki - în temeiul art.371 ind.5 lit.b) c.pr. civ; cu cheltuieli de judecată la fond și în calea de atac.
În motivele recursului intervenienta în interes propriu a arătat că instanța de fond a reținut o greșită stare de fapt și a aplicat total greșit legea. Astfel, atât în vechea reglementare respectiv art.30 alin.l din Codul familiei, cât și în actuala reglementare anume art.339 Cod Civil (2011) legiuitorul a instituit și instituie comunitatea legală matrimonială de bunuri în sensul în care
"Bunurile dobândite în timpul regimului comunitații legale (în timpul căsătoriei) de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor bunuri comune în devălmășie a soților";. Condițiile sunt ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei, iar dobândirea să fi fost realizată de oricare dintre soți într-una din formele prevăzute si recunoscute de lege. Și art.30 alin.3 C.fam. dar și art.343 alin.1 C.civ. (2011) dispune "Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita"; Prezumția comunității devălmașe a soților poate fi răsturnată numai în condițiile dispozitiunilor art.31 din Codul familiei (vechea reglementare) sau/si în condițiile art.340 si art.343 alin.2 teza 1-a din Codul Civil (2011), aceste texte de lege reglementând in mod expres și nominal care bunuri sunt considerate a fi proprii și nu comune.
Concluzia este că per a contrario orice bun ( mobil/imobil) dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți si care nu se încadrează în categoria bunurilor proprii ale fiecărui soț expres prevăzute de lege sunt bunuri comune în devălmășie a soților.
În cazul în speță, intervenienta este căsătorită cu debitorul urmărit B.
A. din 30 iulie 1994 conform certificatului de căsătorie anexat. Imobilul supus executării silite este format din teren în suprafața de 1307 mp si supraedificatul casă familială, dreptul de proprietate în codevălmăsie fiind dobândit după cum urmează: asupra terenului dreptul de proprietate s-a dobândit prin efectul sentinței civile 10357 din_, iar dreptul astfel dobândit a fost notat în CF 50473 G. prin încheierea
nr.11231 din_ . Asupra casei familiale dreptul de proprietate s-a dobândit prin construire conform procesului-verbal de recepție nr. 2126 din_ iar acest drept a fost notat în CF 50473 G. prin încheierea nr. 80522 din_ .
Aceste bunuri imobile sunt bunuri comune în proprietate devălmăsă a
intervenientei și a soțului acesteia B. A., comunitatea de bunuri operând aici direct în puterea legii întrucât sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei si nu se încadrează în categoria bunurilor proprii a unuia dintre soți astfel cum această categorie este reglementată expres de lege.
Așa fiind, se susține că prima instanță trebuia să dea eficientă dispozitiunilor art.493 alin.l C.pr.civ. conform cărora "Creditorii personali ai unui debitor codevalmas_ nu vor putea sa urmărească partea acestuia din
imobilele aflate in proprietate comună, ci vor trebui sa ceara mai întâi împărțeala acestuia";. Acest text cu caracter imperativ urmează a fi coroborat cu art.33 alin.l din C.fam. (vechea reglementare) sau/și art.353 alin.l din C.civ.(2011) care dispun la rândul lor că "Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți";.
Fată de cele precedente, este fundamental greșită aprecierea judecătorului de fond în sensul că prezumția comunității legale de bunuri a soților poate fi răsturnată prin felul (forma) in care atare drepturi sunt notate in cartea funciară iar greseala de judecată este generată, pe de o parte, de faptul că atât in vechea reglementare cât și in cea actuală, legiuitorul definește comunitatea legală de bunuri a soților cu raportare la momentul si modul dobândirii dreptului de proprietate și nu la forma în care ulterior sunt îndeplinite formalitățile de publicitate specifice, in speța de față notarea în cartea funciară. Pe de altă parte, atât în cazul terenului notat în CF în anul 2005 cât și în cazul casei familiale notată in CF în anul 2010, erau aplicabile dispozitiunile Legii nr. 7/1996 conform cărora notarea în CF nu era constitutivă de drept real iar condiția publicității nu era necesară oricum în cazul drepturilor reale dobândite prin sentințe judecătorești cum este cazul terenului din speța de fată.
Prin încheierea civilă nr.841/2012 pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursurilor declarate de contestatorul creditor B. A. și de către intervenienta în interes propriu B. F. S. în contra sentinței civile nr. 12338 din 0_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând sentința pronunța de instanța de fond prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor att.304, 3041 și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul B. A., tribunalul reține că pentru termenul din data de 07 ianuarie 2013 acesta a fost citat cu mențiunea de a achita 87 de lei taxă judiciară de timbru și 4,5 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării recursului, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din_ ( fila 4).
Potrivit art. 20 alin. 2-3- din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială,
fără a se tine seama de reducerea ulterioara.(3) Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât până la termenul de judecată din 07 ianuarie 2013 recurentul nu și-a îndeplinit obligația menționată anterior, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 urmând a dispune admiterea excepției nelegalei timbrări a recursului formulat de recurentul B.
A. cu consecința anulării ca netimbrat a acestuia.
Recursul declarat de recurenta B. F. S. este apreciat ca fiind neîntemeiat de către tribunal pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea de executare silită din 09 mai 2011 creditoarea S.C .
A. C. S.R.L. a solicitat S.C.P.E.J. ADAM și OSZOCZKI să procedeze la punerea în executare silită a unui număr de cinci bilete la ordin pentru recuperarea sumei de 27.065,24 de lei pe care debitoarea S.C. ECO TOTAL
S.R.L. și debitorul B. A. o datorează creditoarei.
Prin încheierea civilă nr. 7309/17 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite a acestor bilete la ordin.
La data de 30 mai 2011 s-a luat măsura popririi conturilor debitorilor
S.C. ECO TOTAL S.R.L., respectiv a lui B. A. ; de asemenea, a fost emisă la adresa debitorului recurent B. A. somația imobiliară în temeiul art. 387, 389, 497 și 500 C.p.c., somație care a fost menționată în Cartea Funciară nr. 50473 UAT G. în foaia de sarcini purtând mențiunea C6.
Imobilul înscris în această carte funciară având nr. topografic vechi 3466/2, top comasat_ /2 este alcătuit din teren în suprafață de 1307 mp întabulat la data de_ în baza sentinței civile nr. 10357/2004 a Judecătoriei C. -N. pe numele recurentului B. A., ca bun propriu, și, respectiv casa familială cu nivel de înălțime SP+P+M pe fundații continue din beton simplu, pereți portanți din zidărie BCA, întabulată la data de_ pe numele recurentului B. A. cu titlu de construire.
Prin recursul declarat, recurenta B. F. S. critică modul de soluționare a contestației la executare și a cererii de intervenție din perspectiva înscrierii în cartea funciară a somației imobiliare emise de executorul judecătoresc Adam Dragoș în dosarul de executare nr. 505/2011 pentru suma de 31.013,13 lei.
În susținerea acestei critici recurenta a învederat că imobilul compus din teren și casă familială este un bun comun al soților, deci proprietate codevălmașă, față de momentul încheierii căsătoriei 30 iulie 1994, astfel că devin incidente dispozițiile art. 493 C.p.c.
Potrivit art. 493 C.p.c. creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Înscrierea unei somații imobiliare în cartea funciară reprezintă un act de executare silită privind publicitatea, mai exact de opozabilitate față de terții raportului juridic obligațional, nefiind vorba despre un act de urmărire a bunului imobil.
De altfel, recurenta, invocând nulitatea actelor de executare silită din perspectiva dispozițiilor art. 493 C.p.c., ar fi trebuit să facă dovada, potrivit art.
105 alin. 2 C.p.c. a vătămării pe care a suferit-o în calitate de proprietar codevălmaș, vătămare pe care nu o poate înlătura decât pe calea anulării acelor acte de executare silită. Or, bunul proprietate codevălmașă nu a fost scos la vânzare, iar înscrierea în cartea funciară a somației imobiliare este o măsură de atenționare a terților asupra posibilității urmăririi silite a acelui bun, astfel că
nu rezultă cu evidență vreo vătămare pe care soțul codevălmaș ne-debitor ar putea-o suferi.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 304 raportat la art. 312 C.p.c. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta B. F. S. în contradictoriu cu intimata SC A. C. S. împotriva sentinței civile nr.12338/8 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului formulat de recurentul B.
, invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurentul B. A. în contradictoriu cu intimata SC A. C. S. împotriva sentinței civile nr.12338/8 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ .
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta B. F. S. în contradictoriu cu intimata SC A. C. S. împotriva sentinței civile nr.12338/8 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDEDCĂTOR, | GREFIER, | |||
M. | C. B. D. | H. | V. L. O. | D. | P. |
Red.DH/LU 2 ex./_
Judecător fond: C. R., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 1142/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 420/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
