Decizia civilă nr. 55/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/ 2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta SC A. P. S., împotriva sentinței civile nr. 195 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâta SC A. R.
G. R. SA, având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-reclamantă prin avocat Vajda Geraldina Terezia, cu împuternicire avocațială la fila 10 din dosar și intimata-pârâtă prin avocat D. cu C. R., care depune la dosar împuternicire avocațială din_ .
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și art. 7208C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta apelantei-reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2844,35 lei și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei relevă că diferența dintre avize și autorizații constă în aceea că în speță, după obținerea certificatului de urbanism s-a pus în vedere societății reclamante să obțină avizele necesare eliberării autorizației de construire. S-a eliberat autorizația de construire după care, ulterior finalizării construcției, în urma verificărilor efectuate de către reprezentantul primăriei, a fost eliberată autorizația de funcționare care, potrivit dispozițiilor legale, se reînnoiește anual. În cazul celorlalte autorizații, respectiv autorizația de mediu, autorizația de securitate la incendiu, etc. acestea se eliberează după darea în funcțiune a respectivelor locații.
Instanța de fond a făcut confuzie între avize și autorizații, deși s-a făcut dovada existenței avizelor puse în vedere prin certificatul de urbanism și precum și a faptului că autorizația de securitate la incendiu nu a existat la momentul
încheierii contractului. În consecință contractul de asigurare a fost încheiat cunoscându-se această lipsă, lipsă pe care la acest moment intimata o invocă ca și motiv de refuz a plății sumei asigurate.
Apelanta a depus la dosar corespondența purtată prin e-mail între martorul audiat în fața instanței de fond, care este prepusul societății intimate, respectiv șeful agenției din orașul B., care a arătat că a fost depusă toată documentația solicitată, iar sediul central al societății intimate a fost cea care a emis polița de asigurare, raportat la valoarea acesteia. În acest context apreciază că motivul invocat pentru refuzul plății este unul abuziv.
De asemenea aspectele invocate prin întâmpinare nu corespund realității, dat fiind că se susține că aceste riscuri nu au putut fi prevăzute la momentul încheierii contractului și că pe parcursul derulării contractului de asigurare au intervenit modificări, ori societatea de asigurare a avut cunoștință de toate
documentele, nu a solicitat alte înscrisuri, contractul de asigurare nu s-a încheiat sub rezerva obținerii ulterioare a altor avize sau autorizații care ar fi fost necesare, iar sub acest aspect solicită a se constata că apelul este întemeiat.
Un alt motiv al refuzului societății intimate se întemeiază pe împrejurarea că reclamanta nu ar fi declarat incendiile anterioare, care s-au produs la aceeași locație, iar instanța de fond își însușește punctul de vedere al intimatei, în sensul că reclamanta a fost de rea credință, deși reaua credință nu a fost dovedită de către intimata-pârâtă. Ori în ipoteza în care nu se dovedește reaua credință societatea de asigurare datorează despăgubiri, cu diferența că acestea vor fi reduse proporțional cu prima de asigurare care s-ar fi datorat dacă asigurătorul ar fi cunoscut toate aspectele solicitate prin chestionarul atașat poliței de asigurări.
Însuși martorul audiat, angajat al societății de asigurare - șeful agenției din orașul B., a arătat că pârâta, chiar dacă ar fi cunoscut existența unor incendii anterioare, tot ar fi procedat la încheierea poliței de asigurare, cu diferența că prima de asigurare ar fi fost mai mare. Mai mult la dosar nu există dovezi care să arate că în ipoteza cunoașterii istoricului societății privind incendiile la această locație nu s-ar fi încheiat contractul de asigurare.
Solicită a se observa că în fața instanței de fond pârâta s-a limitat doar la invocarea acestor aspecte, fără să procedeze la probarea vreunuia.
La judecata în fond a pricinii reclamanta a solicitat audierea martorilor, angajați ai societății pârâte, care au participat la colectarea documentației necesare încheierii contractului de asigurare, astfel încât nu se poate invoca ulterior că pârâta nu avea cunoștință despre istoricul societății, mai ales că era de notorietate că în locația respectivă au mai avut loc anterior trei incendii. Nu s- a completat acea căsuță privind istoricul societății deoarece angajații pârâtei, la momentul în care s-a încheiat polița de asigurare, au arătat că acea întrebare se referă la faptul dacă au existat anterior plăți efectuate de pârâtă către societatea reclamantă. În condițiile în care se invocă nedeclararea istoricului clădirii pârâta trebuia să procedeze la dovedirea relei credințe.
O altă critică a hotărârii pronunțată de prima instanță constă în aceea că în fața instanței de fond, deși nu s-a pus în discuție suma asigurată și valoarea clădirii, aceasta reține aspectele invocate de către pârâtă.
Cu toate că în cuprinsul acțiunii introductive s-a indicat suma asigurată, aceasta nu a fost contestată de către pârâtă, cu de altfel nu a fost contestată nici valoarea clădirii, motiv pentru care reclamanta a renunțat la proba cu expertiza în evaluare. Faptul că pârâta prin concluziile scrise invocă o supraasigurare, acest aspect nu a fost pus în discuția contradictorie a părților.
În fața primei instanțe, la termenul la care reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize pirotehnice și a unei expertize privind evaluarea pagubelor, a fost singurul termen la care un reprezentant al pârâtei a fost prezent, ocazie cu care s-a arătat că nu se contestă modalitatea în care a izbucnit incendiul. În atare împrejurare s-a renunțat la proba cu expertiza pirotehnică și întrucât pe parcursul judecății nu s-a contestat existența unei daune totale și nici supraevaluarea valorii imobilului nu se mai impunea administrarea acestor probe.
Reprezentanta apelantei solicită a se avea în vedere că suma asigurată a fost reținută prin raportare la evaluarea efectuată de către societatea bancară cu ocazia acordării creditului. În condițiile în care societatea de asigurare a primit
fără rezerve această evaluare, documentația depusă și a constat că acestea sunt îndestulătoare, a procedat la încheierea contractului de asigurare.
Față de aceste considerente apreciază că se impune admiterea apelului și modificarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii introductive. Totodată arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar .
La întrebarea instanțe referitoare la omisiunea prezentării celor trei evenimente anterioare, apărătorul apelantei arată că la momentul audierii martorului aceasta a arătat că personal a efectuat verificările care țin de securitatea la incendiu și a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile necesare încheierii unei asigurări pentru riscul de incendiu, iar ca atare omisiunea a fost acoperită prin poziția angajatului societății pârâte.
În ce privește notorietatea istoricului societății, a împrejurării că în locația respectivă s-au mai produs incendii, este un aspect necontestat, aceste evenimente au fost relatate și în mass-media, iar invocarea necunoașterii acestui aspect nu poate fi primită.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, apreciind că prezentele critici nu vizează aspecte de fapt și de drept ale soluției date de prima instanță.
Se relevă că în mod corect Tribunalul Maramureș, având în vedere actele existente la dosar și temeiurile de drept la care pârâta s-a raportat când a solicitat respingerea acțiunii introductive, a apreciat că reclamanta în mod deliberat a omis a declara istoricul societății, respectiv cele trei incendii anterioare care au avut loc la același imobil, în condițiile în care cunoașterea acestor evenimente ar fi determinat refuzul de a încheia polița de asigurare. Apelanta-reclamantă avea cunoștință că atunci când face o declarație pe propria răspundere cu privire la caracterul declarațiilor reale din chestionarul atașat poliței de asigurare își asumă răspunderea pentru aspectele declarate, pârâta neavând obligația de a face investigații și aprecieri de notorietate, care în mod corect trebuiau declarate.
La momentul la care s-au emis avizele, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Maramureș, a arătat că incendiul s-a produs din culpa societății, care nu a avut autorizație în legătură cu sistemele de securitate la incendiu la imobil. Însă legiuitorul art. 4 lit. f din Condițiile particulare de asigurare privind polița de incendiu prevede care este sancțiunea pentru lipsa unor astfel de documente, respectiv neacordarea nedespăgubirea daunelor.
Solicită a fi respinsă critica evocată în sensul că instanța de fond nu a pus în discuție aspectul supraasigurării, în contextul în care acest aspect este prevăzut de lege, iar cât privește probatoriul administrat în cauză, se relevă că partea care promovează o acțiune în legătură cu care formulează anumite pretenții, are datoria de a depune diligențe de a propune probele pe care le apreciază utile, iar instanța este în măsură a aprecia dacă acestea sunt sau nu utile și pertinente soluționării cauzei, urmând a le admite sau respinge. Reclamanta a renunțat la administrarea probei cu expertiza întrucât avea cunoștință că în ipoteza unui control pirotehnic ar exista dubii în ce privește maniera în care s-au luat măsuri de protecție, după trei evenimente produse la același imobil.
În contextul în care există o evaluare a unei unități bancare, efectuată în condițiile unei cereri de creditare, societatea de asigurare nu era obligată să aibă o anumită atitudine cu privire la cuantumul sumei evidențiată în raportul dintre unitatea bancară și debitor, între asigurător și asigurat existând un contract
încheiat în condiții ferme, astfel încât în apel nu se poate susține că pârâta nu a criticat aspecte de evaluare ale unui act la care nu este parte.
La momentul la care judecătorul fondului a solicitat atașarea dosarului de daune, reclamanta a avut posibilitatea de a completa probațiunea astfel încât să formeze convingerea instanței că au fost de bună credință iar pârâta refuză acordarea despăgubirilor.
Mai mult, prin adresa din_, întocmită de pârâtă, s-a atras atenția reclamantei că există o serie de răspunderi contractuale, asumate de către reprezentanții reclamantei, demers la care aceasta din urmă nu a înțeles să formuleze vreun răspuns.
În concluzie, prin apelul formulat se solicită a evaluare a întregului probatoriu și o reinterpretare a întregii situații de fapt și să se constate culpa pârâtei și refuzul acesteia în acordarea despăgubirilor.
Pentru argumentele evocate solicită respingerea apelului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
În replică reprezentanta apelantei solicită a se constata că respectivul contract a fost reziliat la două luni după producerea incendiului, deși pârâta ar avut posibilitatea rezilierii imediat după producerea evenimentului asigurat, ori la data producerii evenimentului, contractul de asigurare era în vigoare.
Față de aceste susțineri apărătorul pârâtei arată că respectivul contract a fost reziliat după două luni de la producerea evenimentului întrucât au fost necesare verificări amănunțite, de către Departamentul antifraudă.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 195 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC A. P. S. în contradictoriu cu pârâta SC A. R. G.
R. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâta SC G. R. A. -R. SA un contract de asigurare, întocmindu-se polița de asigurare nr.100_ le data de_ având ca obiect imobilul situat în B., str. Priseci nr.1B-Hotel SA. Polița de asigurare avea valabilitate începând cu data de_ -_ și s-a încheiat pentru suma asigurată de 2.000.000 EUR din care 1.400.000 EUR pentru clădire și 600.000 EUR pentru utilaje, echipamente, mobilier, asigurarea acoperind toate riscurile.
La data de 21/_ s-a produs riscul asigurat, respectiv a izbucnit un incendiu în incinta imobilului asigurat. Urmare cererii de despăgubire înaintată de către reclamantă, pârâta a deschis dosarul de daună nr._ 4, refuzat la plată, conform deciziei comunicate reclamantei cu adresa nr.2062/_ .
Conform scrisorii de daune (fila 36 vol.II dosar) polița de asigurarea a fost cesionată de către reclamantă în favoarea BCR, însă reclamanta a apreciat că nu se impune atragerea acestora în prezentul cadru procesual.
Contractul a fost denunțat de către pârâtă la data de_ scrisoarea de încetare având nr.2147, iar BCR a fost înștiințat de pârâtă cu scrisoarea de reziliere nr.2148/_ (confirmată la_ ).
Pârâta a adoptat această atitudine întrucât a apreciat că asigurata SC A.
S. B. a încălcat cu rea-credință mai multe dintre obligațiile contractuale.
Astfel, pârâta a arătat că administratorul societății reclamante nu a furnizat informații complete și sincere cu privire la risc, or riscul este elementul
esențial pentru acest tip de contract, chestionarul pentru asigurare având un rol determinat pentru încheierea contractului.
Potrivit art.13 din Legea nr.136/1995 "persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt, în mod obiectiv, esențiale pentru evaluarea riscului.
Totodată art.51 din Condițiile generale de asigurare prevăd că "persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de societate, cu privire la împrejurările esențiale pe care le cunoaște referitoare la risc";.
Or chestionarul pentru asigurare (fila 58-64 dosar vol.II) completat de reclamantă nu furnizează informații corecte asiguratorului în condițiile în care la întrebarea vizând statistica daunelor pe ultimii cinci ani nu este menționat nimic, deși, din adresa Inspectoratului pentru Situații de Urgență Maramureș nr.1408024/_ reiese că la obiectul asigurat -Hotel AS B. s-au produs anterior trei evenimente în data de_ ,_ ,_ .
Dacă administratorul societății reclamantei ar fi adus această informație la cunoștințele asigurătorului acesta ar fi fost în măsură să aprecieze asupra gradului de risc asigurat în mod obiectiv și posibil ca indemnizația de asigurare ce se impunea a fi achitată de reclamantă să fi fost mai mare sau chiar să nu se fi încheiat respectivul contract de asigurare.
Tot potrivit informațiilor furnizate de ISU Maramureș (fila 53 vol.II dosar) imobilul în discuție nu beneficia, la data producerii evenimentului, de autorizație de securitate la incendiu, contrar prevederilor art.4 lit.f din Condițiile particulare de asigurarea privind polița de incendiu, pentru activități industriale și comerciale, potrivit cărora asiguratul nu despăgubește daunele "produse bunurilor pentru care nu există autorizații legale de construcție/instalație, autorizații/nu de funcționare emise de organele în drept.
Reclamanta se impunea a deține autorizație de securitate la incendiu la momentul emiterii autorizației de funcționare, întrucât această autorizație era una din cele care se impuneau a exista la momentul obținerii certificatului de urbanism, anterior emiterii autorizației de funcționare, deci posibil ca această autorizației obținută inițial nu a mai fost reînnoită așa cum prevăd dispozițiile legale, astfel exceptându-se situația din momentul producerii evenimentului. Și în aceste condiții, a nevizării autorizației de securitate la incendiu, presupus existente, se pune problema lipsei de preocupare a administratorului societății reclamante în a respecta cerințele contractului de asigurare încheiat.
Pârâta a susținut că reclamanta se face vinovată și de o supraasigurare a bunului, întrucât suma măsură asigurată prevăzută în contract, care reprezintă limita măsură a despăgubiri ce poate fi acordată trebuie să fie cel mult egală cu valoarea reală a bunului, în momentul încheierii contractului.
Instanța a apreciat că referitor la acest aspect se poate reține și o anumită culpă a pârâtei, întrucât la momentul perfectării contractului de asigurare se impunea să aibă o evaluare a bunului imobil asigurat, o inspecție de risc întocmită cât mai complet.
Prin urmare, reiese fără putință de tăgadă că asiguratul a fost de rea credință la momentul încheierii contractului de asigurare, dând răspunsuri
inexacte cu privire la elemente esențiale pentru determinarea riscului asigurat situație în care asiguratorul are posibilitatea să refuze plata despăgubirii, potrivit clauzei stipulate în contract. Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat nefondată acțiunea și a respins-o în consecință, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. P. S.
solicitând să se admită apelul, schimbând în tot hotărârea atacată și pe fondul cauzei să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, obligând societatea intimată parata SC A. R. G. R. SA la plata sumei de 6.415.420,00 lei cu titlu de despagubiri, precum si a dobanzii legale calculare din ziua formularii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
Omisiunea declararii anumitor aspecte privind riscul asigurat.
a) Consecintele declaratiilor inexacte - in speta a omisiunii declararii unor aspecte.
In cazul in care persoana care doreste sa se asigure, da informatii false sau incomplete asiguratorului, acesta din urma are posibilitatea sa solicite constatarea nulitatii contractului si sa refuze plata indemnizatiei.
In acest sens, asiguratorul trebuie sa probeze ca:
-asiguratul a ascuns adevarul cu rea - credinta si -ca el nu ar fi fost asigurat daca nu ar fi ascuns informatii.
Daca asiguratorul nu reuseste sa probeze aceste doua elemente, el este obligat sa verse indemnitatea respectiva, ajustata in functie de primele pe care le- ar fi primit daca ar fi avut toate informatiile pertinente.
b )Instanta nu a fost investita cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de asigurare.
Ori, in cauza de fata asiguratorul nu a investit instanta cu o actiune in constatarea nulitatii contractului care in caz de admitere sa-l îndreptateasca pentru refuzul achitarii despagubirilor.
Asiguratorul, in temeiul omiterii declararii unor imprejurari privitoare la risc, a procedat la rezilierea contractului de asigurare, incepand cu data de _
, la doua luni de la producerea riscului asigurat, reziliere care nu afecteaza valabilitatea politei de asigurare la data producerii riscului asigurat.
In cauza de fata, pentru a se putea analiza ori constata reaua - credinta a asiguratului, ca si o conditie prealabila obligatorie, instanta de judecata trebuie sa fi fost investita cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de asigurare.
Având in vedere faptul ca instanta de fond nu a fost investita cu o astfel de actiune, singura sanctiune aplicabila ca si consecinta existenta unor raspunsuri inexacte la chestionarul completat de catre asigurat,
Ar fi fost aplicarea regulii proportionale de prime de asigurare: asiguratorul nu ar plati decat in proportia existenta intre prima platita de asigurat si cea pe care ar fi trebuit sa o plateasca daca propunerea ar fi fost corect completata.
Ori, asiguratorul nu doar ca nu a facut dovada diferentei de prime de asigurare in situatia in care nu ar fi existat aceste omisiuni, dar nu a investit instanta cu o astfel de cerere ( de a se constata calcularea unei prime superioare in cazul in care asiguratul nu ar fi omis" declararea unor imprejurari privind riscul asigurat ).
Constatarea relei - credinte a asiguratului.
Conform dispozitiilor art. 1899 din Cod civ. "Buna - credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleaga reaua - credinta".
Chiar daca acest articol se afla in capitolul privind uzucapiunea, totusi a fost consacrat, atat de doctrina cat si de jurisprudenta, ca si principiu general ( Trib. Suprem, Col. civ, dec. nr. 406/_, in Culegere de decizii 1965, pag. 86).
In aceste conditii, sarcina probei privind reaua - credinta a asiguratului apartine asiguratorului, si nu se presupune in mod automat, astfel cum s-a acreditat de catre intimata, pozitia primita fara rezerve de catre instanta de fond.
"Dolul ca delict civil poate fi calificat ca atare numai daca este savarsit cu intentia de a vatama prin provocarea unei erori partii cocontractante, având ca
efect declararea nulitatii contractului". (Dr. D. Gherasim, Buna - Credinta in raporturile judiciare civile, Editura Academiei PSR, B., 1981, pag. 70).
Astfel, asiguratorul in situatia in care ar fi investit instanta cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de asigurare, trebuia sa faca dovada relei - credinte a asiguratului, prin dovedirea intentiei.
Dispozitiile Noului cod civil (ar!. 2199 - 2241, Contractul de asigurare).
Conform art. 192 pct. 1 si art. 221 din Legea nr. 71/2011 (privind punerea in aplicare a Codului civil ), se abroga articolele 9 - 47 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si re asigurarile din R. .
Practic, noul cod civil a preluat aceste articole abrogate si le-a incorporat in Capitolul XVI privind Contractul de asigurare, cu anumite modificari.
Conform dispozitiilor art. 2204 alin. 2 din Noul Cod Civ. "Declaratia inexacta sau reticenta din partea asiguratului ori a contractantului asigurarii a carui rea- credinta nu a putut fi stabilita nu atrage nulitatea asigurarii ".
Mai departe, se arata in acelasi text de lege faptul ca " Atunci cand constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizatia se reduce in raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite".
In aceste conditii, observa vointa legiuitorului de a stabili in mod clar situatiile juridice nascute in relatiile de asigurari, intalnite frecvent in practica.
De fapt, in acelasi sens sunt si art. 6.2. din Conditiile Generale de asigurare prin care se arata ca "dupa producerea evenimentului asigurat, societatea are dreptul sa reduca indemnizația cuvenita, corespunzator raportului dintre prima de asigurare stabilita si cea care, cunoscandu-se exact imprejurarile ar fi cuvenita ( ... )" si prin art. 6.3. se arata faptul ca "daca asiguratul a fost de rea- credinta ( .. .), dupa producerea acelui eveniment va refuza plata indemnizaiiei",
Astfel, atat prin prisma dispozitiilor Noului Cod Civil cat si raportat la conditiile generale de asigurare, se impune obligatia dovedirii relei - credinte,
Ori in cauza de fata aceasta rea - credinta nu a fost dovedita, solutia instantei de fond fiind gresita care raportat la omisiunea declararii unor aspecte privind riscul asigurat a retinut in mod automat existenta relei - credinte.
Cu toate acestea, asa cum am aratat mai sus, pentru a se putea proceda la analiza relei - credinte a asiguratului, instanta de fond trebuia sa fie investita cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de asigurare.
Ceea ce nu s-a intamplat in prezenta cauza.
"Daca asiguratul ori contractantul a dat declaratii inexacte sau de reticenta, fara rea - credinta, nu se aplica sanctiunea nulitatii asigurarii, insa obligatiile pecuniare se modifica ( ... ) - atunci cand constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei se face ulterior producerii riscului asigurat, asiguratorul va reduce indemnizatia in raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite." (FI. A. Baias, s.a., Noul Cod civil, comentariu pe articol, Ed. C.H. Beck, 2012, pag. 2179).
De altfel, chiar si martorul audiat in cauza, prepus al asiguratorului a declarat in fata instantei de judecata faptul ca chiar si in situatia in care s-ar fi cunoscut existenta unor daune anterioare, s-ar fi incheiat contractul de asigurare, cu singura diferenta ca probabil prima de asigurare ar fi fost mal mare.
Nerespectarea unei obligatii legale fara sa fie indicat textul de lege.
Instanta de fond retine prin considerentele sale faptul ca "posibil ca aceasta autorizatie obtinuta initial nu a mai fost reinoita asa cum prevad dispozitiile legate", fara a indica textul de lege care impune o astfel de obligatie, echivaland cu o nemotivare a hotararii sub acest aspect.
"Motivarea hotararii judecatoresti presupune stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea
argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, precum si rationamentul logico - juridic care a stat la baza solutiei adopiaie" . (ÎCCJ, sectia corn. dec. nr. 752/_ ).
Astfel, indicarea de catre instanta de fond a expresiei " asa cum prevad dispozitiile legale" fara a indica in mod exact textul de lege care sa indice o astfel de obligatie, echivaleaza cu o nemotivare a hotararii, facand imposibil controlul legalitatii hotararii de catre instanta de apel.
Nerespectarea dispozitiilor art.4 litera f) din Conditiile particulare de asigurare privind polita de incendiu, respectiv lipsa autorizatiei de securitate la incendiu.
Conform art. 4 litera f) din Conditiile particulare de asigurare, se arata faptul ca societate a nu despagubeste daunele "produse bunurilor pentru care nu exista autorizatii legale de construire / instalatie, autorizatii / avize de functionare emise de organele de drept ( .. .) ",
Instanta de fond arata prin considerentele sale faptul ca aceasta autorizatie de incendiu obtinuta initial nu a mai fost reinoita, desi prin dispozitiile legale ale Ordinului nr. 3 din_ pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu nu se legifereaza institutia reinoirii ei doar a anularii in situatia in care nu se mai respecta conditiile avute in vedere in momentul autorizarii.
Asiguratorul isi invoca propria culpa.
Invocarea de catre asigurator a lipsei prezentarii unor documente / avize pe care acesta nu le-a solicitat la data incheierii contractului de asigurare echivaleaza cu invocarea propriei culpe, fapt inadmisibil.
Documentele solicitate de catre asigurator au fost indestulatoare ( acesta nu a solicitat suplimentar prezentarea si altor documente) si au fost primite fara rezerve de catre societatea de asigurari.
Dupa verificarea tuturor documentatiilor imobilului, solicitate de catre asigurator, acesta a procedat la emiterea politei de asigurare, astfel incat invocarea dupa producerea riscului asigurat a prezentarii unor documentatii pe care insusi asiguratorul nu le-a solicitat la momentul incheierii contractului, nu poate fi primita.
In acest sens este si o decizie de caz a Curtii de Apel C. prin care se arata: "In mod constant pe parcursul solutionarii cauzei, para ta a invocat lipsa planurilor pentru imobilele distruse in incendiu, lipsa cartilor [unciare, a autorizatiilor ( ... ). In opinia instantei, para ta isi invoca propria culpa, japt inadmisibil prin prisma principiului unanim admis .memo auditor propriam turpitudinem allegans ".In concret, para ta nu poate invoca in aparare aceste aspect atat timp cat a acceptat incheierea contractului de asigurare a unui imobil care nu avea situatia juridica si nu era edificat cu respectarea tuturor jormalitatilor prevazute de lege". (Curtea de Apel C., decizia civila nr. 87/_ ).
Declaratia de martor confirma primirea intregii documentatii solicitate.
De altfel, chiar si martorul audiat in cauza, arata faptul ca toata documentatia ce a fost solicitata de catre societatea de asigurari - sediul central - a fost depusa de catre asigurat, aceasta documentatie fiind trimisa la sediul central al asiguratorului, iar dupa analizarea acesteia s-a procedat la emiterea politei de asigurari fara nici un fel de rezerve.
Mai mult, martorul audiat in cauza arata faptul ca impreuna cu aceasta documentatie s-au trimis spre analiza si inspectia de risc efectuata chiar de catre martor, respectiv pozele intocmite in exteriorul si interiorul imobilului unde se vedeau foarte clar ca erau respectate toate normativele privind securitatea de incendiu ( hidranti, stingatoare suficiente la fiecare etaj, plan de evacuare, etc).
Supraasigurarea bunului - aspect neinvocat pe parcursul judecarii cauzei.
Solicită a se avea in vedere faptul ca acest aspect nu a fost invocat de catre asigurator pe parcursul judecarii cauzei.
Conform dispozitiilor art. 115 Cod proc. civ., asiguratorul avea obligatia de a indica toate apararile sale prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, iar invocarea unor aparari pe calea concluziilor scrise, dupa inchiderea dezbaterilor nu poate fi primita.
Solicită a avea în vedere faptul ca pe parcursul judecarii cauzei, asiguratorul nu a contestat nici cuantumul despagubirilor solicitate, astfel incat aprecierea facuta de catre instanta de fond asupra unor chestiuni ce nu au format obiectul judecarii cauzei, este nelegala.
Pârâta intimată SC G. R. A. -R. SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se respingă apelul ca nefondat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
P. ul litigiu poartă asupra pretențiilor de despăgubire formulate de SC
PGRION S. B., derivate din polița de asigurare nr. 1000006261636/_
, încheiată cu SC A. R. G. R. SA.
Urmare a producerii, la 21/_, a cazului asigurat - incendiu la imobilul situat în loc. B., str. Priseci nr. 1/B, reclamanta a solicitat pârâtei plata sumei de 6.415.420 lei, despăgubiri.
Instanța de fond a apreciat că asiguratul a fost de rea-credință în momentul încheierii contractului de asigurare, dând răspunsuri inexacte pentru determinarea riscului asigurat, situație în care, în conformitate cu art. 13 din Legea 136/1995 si art. 51 din Condițiile generale de asigurare, asiguratorul are posibilitate a sa refuze plata despăgubirii.
Sub acest aspect, Curtea subliniază faptul că încheierea și executarea contractului de asigurare trebuie să se facă cu bună credintă de către părti.
Asigurătorul, prin obligația pe care o are de a acoperi riscul contra unei prime, trebuie să fie informat corect de către asigurat asupra tuturor împrejurărilor anterioare și ulterioare încheierii contractului, apreciate de către cel dintâi ca fiind relevante. Astfel, aceasta obligație îi revine asiguratului atât în momentul încheierii contractului de asigurare, când completează declarația de risc, cât și pe parcursul derulării contractului, când asiguratul trebuie să comunice asiguratorului modificările esențiale ale riscului.
În speță, bunul asigurat fusese afectat anterior de alte trei incendii fără ca acest aspect să fie adus la cunoștința asigurătorului, împrejurare care trebuie coroborată cu lipsa autorizației de securitate la incendiu, fiind astfel încălcate prevederile art. 4 lit. f) din Condițiile particulare de asigurare privind polița de incendiu, pentru activități industriale si comerciale, potrivit cărora asiguratorul nu despăgubește daunele ""produse bunurilor pentru care nu există autorizații legale de constructive/instalație, autorizații emise de organele in drept".
Potrivit art. 5 pct. 1 din Condițiile generale de asigurare:,, Persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de Societate, cu privire la împrejurările esențiale pe care le cunoaște referitoare la risc,,. De asemenea, potrivit art. 13 din L.136/1995, asiguratul trebuie să declare acele circumstanțe referitoare la risc despre care are cunoștință.
În cererea - chestionar, reclamanta nu a declarat nici o daună deși fuseseră înregistrate trei incendii anterioare, fapt care conduce la concluzia unei omisiuni sau declarări inexacte a riscurilor. Aceste aspecte nu pot fi înlăturate de
la circumstanțierea conduitei asiguratului, pretinsa notorietate a incendiilor anterioare sau declarația martorului - angajat al asigurătorului - potrivit căruia asigurarea s-ar fi încheiat în orice condiții neputând fi primite ca argumente viabile în sprijinul poziției procesuale a reclamantei.
În mod corect susține intimata că apelanta avea obligația de a deține autorizație de securitate la incendiu valabilă la momentul producerii riscului asigurat, premisă care conduce la concluzia că riscul asigurat s-a produs în afara cadrului contractual stabilit.
În ceea ce privește susținerea referitoare la supraasigurarea bunului, Curtea constată că asiguratului îi revine obligația de a evita supraasigurarea, în condițiile în care asigurarea clădirilor și a altor construcții pentru riscurile de incendiu și alte calamități se face la valoarea declarată de către asigurat, care nu poate fi mai mare decât valoarea din nou a bunului asigurat sau valoarea sa de piață.
Judecătorul fondului, în limitele în care a fost învestit și a probelor de care reclamanta a înțeles să le administreze, a soluționat fondul cauzei, astfel încât în calea de atac a apelului nu poate fi invocat faptul că nu s-a procedat la interpretarea, de o manieră speculativă, a apărărilor reclamantei sau lipsa unei anumite conduite din partea pârâtei.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 296 și urm. Cod proced. civilă, Curtea va respinge apelul declarat de SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 195 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 195 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. H.
Judecător,
T.
,
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.5 ex./_ Jud.fond: S. O.
| ← Decizia civilă nr. 178/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1171/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
