Decizia civilă nr. 55/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.55/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind apelul declarat de apelanta SC P. I. S. în contradictoriu cu intimata SC LS, împotriva sentinței civile nr.4194/2013 pronunțate la data de 1 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, d-l avocat Aurel Bujiță, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 13 iunie 2013 a fost înregistrată la dosar, transmisă prin fax, o întâmpinare din partea intimatei, poziția procesuală exprimată fiind în sensul respingerii cererii formulate de către apelantă ca neîntemeiată.
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente apelului declarat.
Reprezentantul apelantei arată că întâmpinarea înregistrată la dosar în data de 13 iunie 2013 nu i-a fost comunicată și nu a avut posibilitatea să o studieze. Solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării sau amânarea pronunțării hotărârii.
Instanța constată că în cuprinsul întâmpinării nu au fost invocate chestiuni diferite față de cele deja expuse.
Reprezentantul apelantei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Se lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul apelantei, d-l avocat Aurel Bujiță, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsind intimata.
Reprezentantul apelantei depune la dosar, încă o dată, o copie a ordinului de plată și a facturii privind onorariul avocațial, precum și o copie a contractului de asistență juridică. Precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 C.pr.civ., iar rejudecând cauza, să se admită acțiunea formulată de reclamantă. Nu solicită cheltuieli de judecată, arătând că acestea vor fi solicitate pe cale separată, dacă va fi cazul. Sunt trei aspecte pe care dorește să le menționeze. În primul rând, referitor la chestiunea dacă există sau nu există autoritate de lucru judecat dat fiind faptul că instanța de fond a respins acțiunea reținând existența autorității de lucru judecat, susține că a
argumentat în cuprinsul apelului faptul că nu există autoritate de lucru judecat; astfel, deși Curtea de Apel, atunci când a soluționat recursul, s-a pronunțat cu privire la unele cheltuieli de judecată, s-a pronunțat exclusiv cu privire la taxa de timbru și timbre judiciare, fără să existe vreo o analiză pe fond cu privire la cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial, ori arată că existența autorității de lucru judecat nu se limitează doar la noțiunea de cheltuieli de judecată, ea presupune analiza pe fond a fiecărei componente din noțiunea de cheltuielile de judecată: taxă de timbru, timbre judiciare, onorariu expert, dacă era cazul, cheltuielile privind plata solicitată de martori sau onorariu de avocat care, în cazul de față, face obiectul cererii de chemare în judecată. Arată că onorariul avocațial nu a fost cerut în fața Curții de Apel C., a fost solicitat pe cale separată, s-a acordat taxa judiciară de timbru, Curtea de Apel C. nu a analizat nici cuantumul, nici cererea, nu s-a pronunțat nici în sensul admiterii, nici în sensul respingerii sumei constând în onorariu avocațial; drept urmare, pe cale separată, s-a solicitat onorariul avocațial.
În ceea ce privește un al doilea aspect invocat în cuprinsul întâmpinării în sensul dacă contractul de asistență juridică și plata sunt sau nu legale raportat la stadiul în care se afla societatea la momentul respectiv, arată că prin întâmpinare s-a invocat nulitatea plății și s-au invocat dispozițiile art.46 din Legea nr.85/2006 dar consideră că s-a omis faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora, în cazul în care se respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței, această cerere este lipsită de efecte încă de la data înregistrării ei; în aceste condiții, consideră că nu se poate susține că plata efectuată de către societate trebuia încuviințată de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
În al treilea rând, reprezentantul apelantei arată că s-a subliniat de partea adversă faptul că cuantumul onorariul avocațial este disproporționat de mare față de obiectul cererii de chemare în judecată, ori arată că obiectul cererii de chemare în judecată era intrarea în procedura insolvenței și nu suma care a fost invocată pentru a se solicita deschiderea procedurii insolvenței. Sub aspectul arătat, consideră că nu se poate aprecia că, în raport de criteriile prevăzute la art.274 C.pr.civ., onorariul avocațial respectiv nu putea fi acordat; desigur, instanța poate să analizeze cuantumul onorariului avocațial dar, câtă vreme instanța de fond nu a analizat decât dacă există sau nu există autoritatea de lucru judecat, apreciază că problema menționată cel mult poate fi discutată în calea de atac. Precizează că nu solicită amânarea pronunțării hotărârii.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 4194/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.C. P. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul S.C. L.
S.R.L. ca inadmisibilă față de autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2808/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ . Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos,
în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin decizia civilă nr. 2808/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii generale a insolvenței, a fost admis recursul declarat de reclamantului S.C. P. I. S.R.L. împotriva sentinței comerciale nr. 2100/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Comercial C. respingând cererea pârâtului (creditor în respectivul litigiu). De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 19,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a reținut că prin cerere formulată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 142.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dos. nr._ .
Prima instanță a reținut că puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166 Cod procedură civilă. Potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil, "sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat";, iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs";.
Așadar, efectele lucrului judecat constau în: exclusivitate, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; incontestabilitate, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitate, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului; obligativitate, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Din textul legal menționat, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Analizând decizia civila nr. 1841/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, instanța a constatat că cererea cu care a fost sesizată prezintă triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, în ambele procese părțile au aceeași calitate, obiectul este identic pretenții - cheltuieli de judecată. Privitor la cauză, ca și fundament al raportului juridic dedus judecății, instanța a constatat, de asemenea, existența identității juridice.
În consecință, instanța a retinut ca decizia civila nr. 1841/_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, se impune cu putere de lucru judecat, existenta acesteia constituind un impediment pentru introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, vizând același obiect - cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că, întrucât cercetarea cererii a format și obiectul cererii soluționate prin decizia civila nr. 1841/_
, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, motiv pentru care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea.
În ceea ce privește susținerile reclamantului în sensul că aceste cheltuieli nu le-a solicitat în fața instanței în care s-a judecat procesul în cauză, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, întrucât cu ocazia cuvântului pe fond (încheiere de ședință din data de_ - dosar nr. _
- f. 58), reprezentantul reclamantului a solicitat cheltuieli de judecată. De asemenea, instanța de recurs prin decizia civila nr. 1841/_ a obligat pârâtul la plata sumei de 19,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanța a reținut că reiterarea solicitării de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată vizând același dosar, după ce aceeași cerere a fost făcută în fața instanței de recurs - Curtea de Apel C., cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat deja, ar constitui o încălcare a autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta SC P. INDUSTRIES S. care a solicitat anularea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar în urma rejudecării cauzei să se admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Apelanta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 166 c.pr.civ. și art. 1201 c.civ. și a apreciat în mod greșit că există autoritate de lucru judecat cu privire la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca printr-o hotărâre să se fi soluționat litigiul în fond, deci să fi fost o judecată contradictorie, cu caracter contencios, prin care instanța să fi dezlegat toate capetele de cerere cu care a fost investită. Însă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că obiectul acțiunii în pretenții îl constituie onorariul avocațial care nu a fost solicitat pe cale accesorie în dosarul nr._ . Din decizia civilă nr. 2808/2009 rezultă că nu au fost solicitate cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora în sensul respingerii, admiterii sau diminuării acestuia. În cadrul litigiului ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C. s-a formulat o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, generic formulată inițial, iar la individualizarea naturii prestațiilor reclamanta a menționat numai taxa judiciară de timbru, aspect relevat de considerentele deciziei.
Apelanta a susținut că, în conformitate cu principiul disponibilității părților, partea poate solicita toate cheltuielile de judecată menționate la art.
274 c.pr.civ. sau numai o parte din aceste cheltuieli, iar apelanta și-a exercitat dreptul de a solicita instanței de recurs doar cheltuielile de
judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, cererea fiind admisă.
De asemenea, s-a arătat că prima instanță nu a analizat argumentele esențiale ale părților, respectiv nu a avut în vedere faptul că noțiunea de cheltuieli de judecată are o sferă largă, cuprinzând cheltuieli de naturi diferite, respectiv taxă judiciară de timbru, onorarii pentru experți, despăgubiri ale martorilor, onorarii pentru avocați, etc. Prima instanță nu a analizat toate probele aflate la dosar din care rezulta că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului avocațial deoarece nu a fost investită cu o astfel de cerere. Sub acest aspect, s-au invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care obligă instanțele de judecată să procedeze la un examen efectiv al tuturor argumentelor și elementelor de probă ale părților. De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil include obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC LS a solicitat respingerea apelului declarat deoarece prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale care reglementează autoritatea de lucru judecat. Cheltuielile de judecată pe care apelanta le-a solicitat prin recursul declarat împotriva sentinței pronunțate în procedura insolvenței au fost solicitate și
prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu, astfel încât între cele două procese există identitate de părți, obiect și cauză. În ceea ce privește onorariul avocațial pe care apelanta susține că nu l-a solicitat în procesul având ca obiect procedura insolvenței, intimata a arătat că din decizia civilă nr. 2808/2009 rezultă că SC P. LEASING S. a solicitat cheltuieli de judecată, drept pentru care s-a și pronunțat în acest sens prin obligarea intimatei la plata sumei de 19,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la motivul invocat în cererea de apel conform căruia prima instanță nu a analizat argumentele esențiale în soluționarea cauzei s-a
arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 c.pr.civ. instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, astfel încât nu a mai fost necesară analizarea argumentelor care vizau fondul litigiului.
Cu privire la fondul litigiului, intimata a arătat că la data la care apelanta susține că a plătit onorariul avocațial, aceasta se afla în procedura insolvenței și îi fusese ridicat dreptul de administrare, astfel încât orice dispoziție sau plată trebuia aprobată, în prealabil, de administratorul judiciar, fiind incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr.85/2006. Cu privire la cuantumul cheltuielilor solicitate, intimata a susținut că acestea sunt foarte mari, respectiv 142.800 lei, în timp ce valoarea creanței pentru care s- a deschis procedura insolvenței a fost de 33.961 lei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor art. 295 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P.
S. în contradictoriu cu pârâta SC LS s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 142.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar.
Apelanta SC P. I. S. a invocat ca motiv de apel faptul că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 166 c.pr.civ. și art. 1201 c.civ.
Conform acestor dispoziții legale există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. Apelanta a susținut că tripla identitate nu este constituită deoarece cererea de obligare a intimatei SC LS la plata cheltuielilor de judecată formulată în cadrul soluționării recursului ce a format obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C. a avut ca obiect doar taxele judiciare de timbru aferente recursului, în timp ce obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie plata cheltuielilor constând în onorariul plătit de reclamantă avocatului pentru reprezentarea părții în fața instanței de recurs.
T. ul apreciază că prima instanță a analizat argumentele invocate de reclamantă cu privire la inexistența identității de obiect între cele două cereri deduse judecății, reținând în mod temeinic faptul că în fața instanței de recurs reprezentantul recurentei a solicitat cheltuieli de judecată și că instanța de recurs, prin decizia civilă nr. 1841/_, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 19,65 lei.
Analizând conținutul încheierii pronunțate în ședința publică din data de_ de către Curtea de Apel C., tribunalul reține că, în susținerea cuvântului asupra fondului recursului, reprezentantul recurentei SC P. I.
S. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Din considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs rezultă că cererea
recurentei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată a fost soluționată favorabil, în temeiul art. 274 c.pr.civ., intimata creditoare fiind obligată să achite cheltuieli de judecată de 19,65 lei constând în taxă judiciară de timbru.
Susținerea apelantei conform căreia în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a solicitat numai cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru nu este susținută de conținutul actelor de procedură din dosarul nr._ al Curții de Apel C. . Recurenta SC P. I. S. a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, fără a face vreo precizare cu privire la faptul că cererea formulată are un obiect limitat la taxele judiciare de timbru.
Cheltuielile de judecată cuprind orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul dovedește că le-a făcut, acestea incluzând taxe de timbru, despăgubirile martorilor, valoarea expertizelor, onorariul avocatului. Recurenta a formulat o cerere de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, iar cererea a fost soluționată în funcție de modul în care aceste cheltuieli au fost dovedite. Este adevărat că instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 2808/2009 nu a făcut în considerente nicio referire la onorariul avocațial pretins în prezentul litigiu, însă acest fapt nu
înseamnă că nu există autoritate de lucru judecat. Cererea formulată a avut ca obiect plata cheltuielilor de judecată care includ toate cheltuielile pe care o parte le face într-un proces, iar instanța a analizat această cerere în ansamblul ei și nu distinct, în funcție de tipul de cheltuieli care intră în categoria cheltuielilor de judecată
Apelanta ar fi fost îndreptățită să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată numai în situația în care nu le-a cerut în cadrul procesului care le-a generat sau, deși le-a solicitat, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii. Aceste ipoteze nu se regăsesc în prezentul litigiu deoarece SC P. I.
S. a solicitat obligarea SC LS la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de recurs s-a pronunțat în sensul admiterii acestei cereri. Cererea de plată a cheltuielilor de judecată vizează toate cheltuielile pe care partea le-a făcut, iar dacă o astfel de cerere a fost soluționată, ulterior partea interesată nu mai poate formula o nouă cerere având ca obiect plata unor cheltuieli ocazionate de același proces, dar care nu au fost acordate de
instanța sesizată cu soluționarea primului proces deoarece s-ar aduce atingerii puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească, putere care vizează inclusiv modul de soluționare al cererii cu privire la cheltuielile de judecată.
Raportat la cele reținute, instanța de apel apreciază că prima instanță a analizat în mod corect starea de fapt și a soluționat în mod legal și temeinic excepția autorității de lucru judecat în sensul admiterii acesteia.
M. ivul de apel invocat în legătură cu încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmează a fi analizat de către instanța de apel prin raportare la soluția pronunțată de prima instanță. Apelanta a susținut că nu au fost analizate
toate argumentele invocate în legătură cu faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului avocațial deoarece nu a fost investită cu astfel de cerere. Este adevărat că dreptul părții la un proces echitabil include dreptul acesteia de a-i fi examinate în mod efectiv toate argumentele invocate și probele administrate. Însă tribunalul reține că prima instanță a analizat excepția autorității de lucru judecat cu luarea în considerare a argumentelor
invocate de părți și prin raportare la dispozițiile legale care reglementează condițiile acestei excepții. De altfel, din considerentele sentinței atacate
rezultă că au fost analizate, inclusiv, susținerile reclamantei în sensul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate în fața instanței de recurs. Argumentele care aveau legătură cu fondul litigiului nu au mai necesitat o analiză din partea primei instanțe deoarece, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, instanța nu a mai soluționat fondul litigiului.
Raportat la considerentele reținute și având în vedere prevederile art. 295 c.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 296 c.pr.civ., tribunalul reține că soluția primei instanțe asupra excepției autorității de lucru judecat este legală și temeinică, urmând a fi respins ca nefundat ca apelul declarat de apelanta SC P. I. S. în contradictoriu cu intimata SC LS, împotriva sentinței civile nr.4194/2013 pronunțate la data de 1 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC P. I. S. cu sediul în C. -N., str. R., nr. 38-40, jud. C. în contradictoriu cu intimata SC LS cu sediul în Ș. de Jos, Ș. de C., nr. 8, jud. Ilfov împotriva sentinței civile nr.4194/2013 pronunțate la data de 1 martie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
N. K. | S. | I. | C. | P. |
Red./Dact.SI-4 ex. _
Judecător fond: A. P. escu, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 7/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 555/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
