Decizia civilă nr. 382/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR._
ROMÂNIA
UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.382/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC OMNIASIG V. I. G. SA (fostă B. A. VIG SA) în contradictoriu cu intimata SC M. SS împotriva sentinței civile nr.24649/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților la prima strigare a cauzei, iar la a doua strigare se prezintă reprezentanta recurentei d-na avocat Opriș Anastasia, în substituirea avocatului titular, d-l O. Podaru, cu împuternicirea dată în favoarea avocatului titular și delegația de substituire depuse la dosar la acest termen, precum și reprezentantul intimatei, d-l avocat Hedeșiu D. N., cu împuternicirea avocațială atașată întâmpinării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate următoarele înscrisuri:
în data de 22 mai 2013 recurenta a înaintat la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1.199,09 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei;
în data de 27 mai 2013 recurenta a înaintat la dosar o completare la taxa de timbru aferentă recursului în valoare de 13 lei;
în data de 5 iunie 2013 o întâmpinare din partea intimatei.
Se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării.
Având cuvântul în ceea ce privește competența, reprezentanții părților apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul recurs.
Instanța verificându-și competența, prin raportare la dispozițiile art.159 ind.1 alin.2 C.pr.civ. coroborate cu prevederile art.2 pct.3 C.pr.civ., la prima zi de înfățișare, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze litigiul dedus judecății; de asemenea, constată că recursul este declarat în termen și că recursul este legal timbrat.
Având cuvântul, reprezentanții prezenți ai părților arată că nu au excepții, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind excepții de ridicat, cereri prealabile, cereri în probațiune, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea readministrării probei cu expertiza, cu luarea în calcul a obiecțiunilor formulate de către recurentă; în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că nu se impune casarea, solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În ceea ce privește motivele de modificare, apreciază că instanța de fond a pronunțat hotărârea obligând recurenta la plata unei diferențe de bani, fără a se lua în calcul cererea de despăgubire din data de 15 decembrie 2010 prin care reclamanta a solicitat suma de 72.990,57 lei; în cuprinsul acestei declarații, reclamanta arată că nu mai are nici o pretenție de la B. V. I. G. ; ulterior, după semnarea acestei declarații, a formulat acțiunea prin care a solicitat și plata
diferenței pentru care nu a prezentat documente justificative. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și păstrarea în totalitate a dispozițiilor sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca.
ivul de casare și parțial de modificare ar fi modalitatea în care a fost calculată despăgubirea ce i se cuvine intimatei, ori condițiile de asigurare, anexe ale poliței de asigurare încheiate de către intimată, arată faptul că pentru a se stabili cuantumul sumei de despăgubire este necesar, în primul rând, ca expertul să stabilească dacă este vorba de o daună totală sau parțială, în funcție de cuantumul valorii de reparație; expertul a stabilit că este o daună parțială întrucât, conform devizelor de reparație, costul acesta era mai mic de 90% din suma asigurată, ori condițiile generale de asigurare prevăd că suntem în situația unei daune parțiale dacă este vorba de o avarie sub 90%. În pasul al doilea, expertul a evaluat în mod corect despăgubirea raportat la art.9 din Condițiile generale de asigurare. Recurenta solicită practic casarea pentru că expertul nu ar fi aplicat o formulă fantezistă care este fabricată de apărătorii acesteia. Arată că, în urma verificării pe care a efectuat-o, a constatat faptul că, dacă expertul ar fi aplicat formula propusă de către recurentă, formulă despre care consideră că nu are nici un temei contractul, practic, suma pe care prima instanță trebuia să o acorde intimatei era cu 30.000-35.000 lei în plus.
Cu privire la cel de-al doilea aspect pentru care se cerere modificarea sentinței atacate, și anume referitor la cererea de despăgubire formulată în luna decembrie 2010, arată că prin cerere se specifică faptul că, prin plata integrală a sumei de 72.990,57 lei intimata nu mai are nici o pretenție de la recurentă. Susține că intimata a fost nevoită să facă această oferă datorită angajatului intimatei, d-l R. I. care i-a comunicat că dacă nu face această ofertă dosarul va sta în nelucrare luni de zile. Apreciază că nu s-a încheiat un acord de voință între părți cu privire la cuantumul despăgubirii ori, în aceste condiții, concluzia instanței de fond a fost în sensul că intimata este îndreptățită să solicite calculul despăgubirilor conform condițiilor contractuale și nu la valoarea din ofertă. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial potrivit dovezii pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr.24649/2012 pronunțată la data de_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea astfel cum a fost precizată și formulată de reclamanta SC M. SS în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 44.679,38 lei cu titlu de indemnizație de asigurare, cu dobândă legală calculată de la data introducerii cererii si pana la plata integrala a debitului, plus cheltuielile de judecată în cuantum de 7.529 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că la data de_, între reclamanta și pârâtă s-a încheiat contractul de asigurare facultative, polița seria AVA nr. 0629703 privind asigurarea pentru avarii și furt a autovehiculului marca BMW înmatriculat cu nr._ (f.44).
La data de_, autovehiculul mai sus menționat a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia pârâta a deschis dosarul de daună AVA/CJ/101381/10. S-a aprobat ca reparația autoturismului_ să fie efectuată de către reclamantă deoarece are ca obiect de activitate tocmai repararea și întreținerea autovehiculelor, fiind autorizată să execute reparații și autoturismelor marca BMW (f.30). S-a întocmit un calcul de reparație întocmit de către reclamantă (f.38).
Potrivit art. 24 din Legea nr. 136/1995, in vigoare la data incheierii contractului";În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.";
Pârâta a achitat suma de 51.833,79 lei, fiind convocata la conciliere directa pentru data de_ (f.10) pentru achitarea diferentei de 45314,49 lei. În urma acestei convocări, pârâta comunica paratului prin adresa din_ că exista diferente intre reperele constatate si devizul estimativ al reparatiei intocmit de reclamanta(f.8).
Prin raportul de expertiza intocmit in cauza, comunicat paratei si la care aceasta a formulat obiectiuni care au fost respinse, instanta apreciind ca s-a raspuns in mod clar obiectivelor expertizei(f.118), s-a concluzionat ca valoarea maxima a despagubirii este de 96513,17 lei (f.91).
În considerarea celor de mai sus si in baza art.969 C.civ., in vigoare la data incheierii politei de asigurare, instanța a admis acțiunea formulată, cu consecința obligării societății pârâte să plătească reclamantului suma de 44679,38 lei cu titlu de indemnizatie de asigurare, cu dobanda legala calculata de la data introducerii cererii si pana la plata integrala a debitului principal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. OMNIASIG V. I.
S.A (fosta B. A. VIG SA) solicitând în principal casarea Sentinței si rejudecarea dosarului cu administrarea probei cu expertiza tehnica in specialitatea auto (contraexpertiza tehnica) pentru a se calcula Valoarea Maxima de Despăgubire (Valoarea Reala) pentru autovehiculul_ in conformitate cu Condițiile Generale Casco, iar în subsidiar modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii recurenta a arătat că potrivit art. 312 C.p.c "In caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, in tot sau in parte. Prin Raportul întocmit de expertul Sopa Sorin Petru, acesta trebuia sa răspundă la obiectivul nr. 5 constând in Valoarea Maxima de Despăgubire cuvenita reclamantei in conformitate cu prevederile contractului de asigurare si prevederile legale. Deși in cuprinsul obiectivului i s-a indicat ca repere Condițiile de Asigurare precum si prevederile legale, expertul nu a făcut o aplicare a acestor articole la evaluarea daunelor produse autoturismului in cauza. Conform art. 8.3. din Condițiile de Asigurare "Despăgubirea nu poate depasi suma asigurata, cuantumul pagubei si nici valoarea reala a autovehiculului la data producerii
evenimentului asigurat.
Pentru echipamentele suplimentare asigurate, despăgubirea nu poate depasi suma asigurata, cuantumul pagubei, si nici valoarea din nou a acestora, stabilita pe baza preturilor practicate de unitățile de specialitate, la data producerii evenimentului asigurat, iar in calculul acesteia nu se va aplica principiul proportionalitatii, chiar daca acestea au fost subasigurate."
De asemenea conform "8.4. Valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat este egala cu valoarea din nou stabilita la data incheierii asigurării la care se aplica coeficientul in funcție de vechime luat in considerare la data incheierii contractului de asigurare corespunzător fiecărui an de asigurare."
Așadar expertul trebuia sa determine Valoarea de Nou a autoturismului apoi sa determine Valoarea Reala prin aplicarea la Valoarea de Nou a coeficientului de vechime. După determinarea acestei Valorii Reale se va scădea din valoarea Reala (determinata ca urmare a scăderii din Valoarea de Nou a coeficientului de vechime) a Fransizei precum si a Primei neachitate.
Recurenta a mai arătat că dispozițiile din Condițiile Generale de Asigurare au corespondent si in legislația privind despăgubire intemeiate pe asigurarea civila obligatorie (RCA).
Conform Art. 50. - (1) din Ordinul CSA 21/2009 "Despăgubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despăgubire prevăzuta in polița de asigurare RCA." Conform Art. 52. - (1) din Ordinul CSA 21/2009: "Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește scazandu-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare."
Deși recurenta a formulat obiecțiuni si cu privire la acest aspect instanța de fond nu a inteles sa dea curs acestora si astfel a pronunțat o hotărâre nelegala care nu poate fi remediata decât prin casarea Sentinței atacate si in rejudecare
readministrarea probei cu expertiza pentru a determina Valoarea Maxima de Despăgubire.
In ceea ce privește motivele de modificare, recurenta arată că instanța a pronunțat hotărârea obligând subscrisa la diferența de plata pana la suma de 96513,17 iei in cuantum de 44679,38 lei insa neluand in calcul faptul ca cererea de despăgubire a reclamantului din data de_ acesta a solicitat suma de 172.990,57 lei. Asa cum reiese din actele de la dosar daca inițial reclamanta a solicitat achitarea sumei de 99.989,21 lei conform Devizului Audatex intocmit la data de_ .
Având in vedere ca in urma analizării dosarului de dauna s-a stabilit impreuna cu reclamantul ca nu se impune, despăgubirea casetei de direcție nefiind avariata in urma accidentului ce face obiectul spetei. Astfel in urma acestei- intelegeri cu reclamanta, aceasta a depus cererea de despăgubire la data de_ prin care a solicitat suma de 72.990,57 lei.
Recurenta a mai arătat că deși reclamanta, sub semnătura face aceasta declarație, totuși in acțiunea inaintata instanței solicita suma de 45.314,49 lei cu titlu de diferența pana la suma de ...97.148,28 lei fara insa sa tina cont de declarația făcuta cu ocazia completării Cererii de Despăgubire. Aceasta renunțare la orice pretenții este reglementata chiar prin dispoziții legale din materia despăgubirii RCA care se aplica prin analogie si acestei materiii.
Astfel conform art. 65 din Ordinul 21/2009 "(1) Odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciata va menționa in scris ca a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite si că nu mai are nicio pretenție de la asigurătorul RCA si de la asigurat in legătura cu prejudiciul respectiv, daca despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordata de asigurător pentru prejudiciile cauzate in unul si același accident de vehicul, prevăzuta in polița de asigurare RCA.
Recurenta considera ca instanța de recurs trebuie sa tina cont de renunțarea reclamantei la pretenții în plus fata de suma de 72.990,57 lei.
De asemenea instanța trebuie sa tina cont de dispozițiile condițiilor generale de asigurare care reglementează despăgubirea pentru avariile reparate in regie proprie.
Conform 8.9. din Condițiile Generale de Asigurare "Costul reparațiilor efectuate in regie proprie se stabilește pe baza evaluării Asigurătorului si/sau a documentației justificative prezentate. In aceste cazuri costul manoperei nu poate depasi costul practicat de unitățile de specialitate fara T.V.A. Prețul pieselor achiziționate va fi suportat integral, in măsura in care sunt prezentate documente justificative. Nu vor fi acceptate la plata chitanțe de mana sau chitanțe/facturi achiziționate in regim de consignație.".
Aceasta reglementare se regăsește si în materia asigurării obligatorii. Astfel, conform (10) din Ordinul CSA 21/2009 "In cazul in care reparațiile vehiculului se efectuează in regie proprie său se solicita plata despăgubirii inainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asigurătorului si, daca este cazul, a documentelor justificative privind plățile făcute, prezentate ulterior efectuării reparațiilor. In astfel de cazuri cheltuielile cu manopera si costul reparațiilor nu pot depasi, pentru parti componente, piese sau materiale, preturile de vânzare si tarifele pentru manopera practicate de unitățile de specialitate".
Fiindcă in situația de fata reparația s-a făcut de reclamanta in regie proprie aceasta fie prezenta ulterior efectuării reparației documente justificative fie evaluarea se făcea de asigurător.
Recurenta mai arată că prin Adresa nr. PD/192-1 din 0_ a invederat reclamantei sa depună aceste documente. Cum in speța reclamanta nu a prezentat documente justificative ulterioare efectuării reparației cu care sa dovedească contravaloarea reparatiei a întocmit Devizul din data de_ in valoare de 53.568,31 lei.
Din aceasta suma de 53.568,31 lei s-a scăzut Franșiza in suma de 427 lei precum si rata nr.12, astfel că reiese o suma de plata in valoare de 53.568,31 lei
achitata la data de_ asa cum reiese din Extrasul de Cont din data de_ depus la dosar.
Se mai arată ca devizul din data de_ pe care reclamanta isi întemeiata pretențiile este un deviz estimativ realizat in programul AUDATEX si prin urmare nu este un Deviz Efectiv asa cum solicita dispozițiile contractuale si legale.
Intimata SC M. SS prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că, motivele invocate de către recurenta pentru a solicita atât casarea cat si modificarea Sentinței civile nr 24649/2012, sunt următoarele:
Expertul judiciar numit in cauza nu ar fi calculat valoarea maxima de despăgubire ce ni se datora în urma acestui eveniment rutier, conform condițiilor contractuale prevăzute in Condițiile generale de asigurare anexe ale pohtei AVA nr 0629703.
In opinia recurentei despăgubirea care se cuvine nu putea depasi suma de 72.990,57 lei.
Se mai arată ca toate referirile recurentei la prevederile Ordinului nr. 21/2009 emis de CSA sunt neîntemeiate. Normele invocate reglementează intinderea răspunderii societăților de asigurare in baza unor polițe de asigurare de răspundere civila obligatorie de tip RCA. In speța de fata intinderea obligației recurentei este stabilita prin clauzele contractului de asigurare AVA nr.0629703.
In art 4.1 si 4.2 din Condițiile generale de asigurare, parte integranta a poliței AVA nr 0629703, se stipulează ca suma asigurata reprezintă valoarea reala a autovehicolului la data incheierii poliței de asigurare. Aceasta valoare reala a autovehicolului ramane constanta pe perioada unui an de asigurare si poate fi modificata cu acordul părtilor doar daca in aceasta perioada autovehicolul este echipat suplimentar.
Conform art 4.2 din Condițiile generale de asigurare valoarea reala a autovehicolului valabila pe întreg anul de asigurare, reprezentând suma asigurata se determina pornind de la o valoare de nou a acestuia, agreata de societatea de asigurare la care se aplica un coeficient de uzura conform grilei acesteia. După cum se poate observa pe prima pagina a poliței AVA nr. 0629703 depusa in copie conforma cu originalul la dosarul cauzei, la rubrica "suma asigurata" se specifica faptul ca valoarea de nou agreata de recurenta a fost de 67.534 euro, iar coeficientul de uzura al autovehicolului conform grilei B. A. a fost de 55%. In consecința valoarea reala a autovehicolului reprezentând 45% din valoarea de nou a acestuia a fost de 30.390 euro, suma la care a si fost asigurat.
In cazul unei avarii a autovehicolului asigurat art 8.5 din Condițiile generale de asigurare prevede doua modalități de stabilire a indemnizației de asigurare in funcție de tipul daunei, respectiv dauna parțiala sau dauna totala.
Referitor la faptul ca a completat inițial un formular tipizat al recurentei numit cerere de despăgubire cu suma de 72.990,57 lei, intimata susține că asa cum a arătat si prin cererea de chemare in judecata si cum reiese si din referatul nr. 2348 din_ întocmit de angajatul recurentei, numitul R. I., soluționarea cu celeritate a cererii de despăgubire a fost condiționată de plafonarea pretențiilor noastre la suma de 72.990,57 lei. A formulat in acest sens o cerere de despăgubire pentru aceasta suma cu condiția ca ea sa fie achitata integral in termenul de 15 zile prevăzut de art 8.15,1 din Condițiile generale de asigurare, recurenta nu a dat curs acestei oferte achitand doar suma de 51.833,79 lei.
Prin adresa RD/192 din_, recurenta a comunicat faptul ca aceasta ar fi de fapt suma care se cuvine cu titlu de indemnizație de asigurare, fara insa a preciza modul in care a fost calculata.
Având in vedere ca intre părți nu s-a realizat, in sensul art. 969 din Vechiul Cod Civil, acordul cu privire la indemnizația de asigurare care i se cuvine, la data de_, prin Cabinet de avocat Hedesiu D. Nicoiae, a formulat o noua cerere de despăgubire, prin care a solicitat suma de ………., reprezentând diferența dintre despăgubirea la care este îndreptățită conform condițiilor de asigurare si cea achitata de către parata. La cererea sa i se răspunde printr-o adresa ambigua. Pe de o parte nu se contesta suma pe care o solicita dar pe de alta parte se susține
ca ar exista diferente intre reperele constatate ca fiind avariate si cele menționate in devizul de reparație, fara insa a le individualiza.
Având in vedere ca recurenta prin adresa RD/192 din_ a comunicat ca nu accepta propunerea intimatei de soluționare a cererii de despăgubire instanța de fond in mod corect a constatat ca intre cele doua parti nu a intervenit o convenție privind cuantumul despăgubirii care i se cuvine in urma evenimentului rutier din data de_, astfel incat este îndreptățită sa solicite calculul despăgubirii conform condițiilor contractuale iar acest calcul a fost efectuat prin expertiza administrata in prezenta cauza.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 ianuarie 2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanta SC M. SS a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. A. V.
I. G. SA, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 45.314,49 de lei cu titlu de indemnizație de asigurare, precum și a dobânzii legale penalizatoare.
ul reține că prin cererea de despăgubire din_, aflată la fila 14 a dosarului, intimata SC M. SS a solicitat plata sumei de 72.990,57 de lei cu titlu de despăgubire.
Referitor la motivul de recurs privind inadmisibilitatea solicitării unei sume mai mari decât cea pretinsă inițial prin cererea de despăgubire, T. ul reține că nu este fondat, toate criticile recurentei converg spre ipoteza unei veritabile renunțări la dreptul de creanță, de vreme ce reclamanta asigurată a inserat în cererea de despăgubire mențiunea ˝declar că nu mai am nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă, această sumă reprezentând despăgubirea integrală pentru pagubele suferite ca urmare a evenimentului rutier din data de
…˝. O asemenea afirmație cuprinsă într-un înscris sub semnătură privată nu valorează o renunțare la dreptul subiectiv civil reprezentând diferența dintre suma solicitată inițial prin cererea de despăgubire și cea pretinsă prin acțiunea dedusă judecății, din perspectiva dispozițiilor art. 247 C.p.c. care condiționează legalitatea unei asemenea renunțări de forma autentică a înscrisului, atunci când declarația nu este făcută chiar înaintea instanței. Or, cererea de la fila 14 nu are valoarea unui înscris autentic astfel încât nu poate conferi nici declarației de mai sus valoarea unei renunțări la însuși dreptul subiectiv civil. Din această perspectivă, criticile aduse de recurentă urmează a fi respinse.
În ceea ce privește motivele de casare, respectiv de modificare invocate de recurentă relative de modalitatea de stabilire a despăgubirii de către expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, T. ul conchide, asemenea primei instanțe, că motivele invocate nu reprezintă argumente pertinente pentru a se formula obiecțiuni la expertiză, de altfel, la convocarea părților la fața locului, nici un reprezentant al asigurătorului nu a fost prezent pentru a da lămuririle și explicațiile necesare expertului, iar potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, T. ul constată că nici recurentei nu îi este îngăduit a se prevala de propria culpă pentru a obține tergiversarea procesului. De altfel, raportat la modul de calcul al expertului, pârâta recurentă avea posibilitatea de solicita întocmirea unei contraexpertize, suportând costurile aferente, însă nu a înțeles a acționa în acest mod.
Față de argumentele menționate, T. ul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel încât în temeiul art. 304 și 3041 raportat la art. 312 C.p.c. T. ul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC OMNIASIS V. I. G. SA (fosta B. A. VIG SA) în contradictoriu cu intimata SC M. SS împotriva sentinței civile nr.24649/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC OMNIASIS V.
G. SA (fosta B. A. VIG SA) în contradictoriu cu intimata SC M. S.
S. împotriva sentinței civile nr.24649/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
C. | C. D. | H. | M. | C. B. | C. | P. |
Red. DH, tehnored. LU 2 ex/_
Judecător de fond R. C. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 460/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 995/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
