Decizia civilă nr. 93/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de SC
M. S. împotriva sentinței civile nr.2628 din_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC P. C. S. având ca obiect pretenții .
Se constată că la data de 4 iulie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de intimata SC P. S. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 iunie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2628 din_ pronunțată de către Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, s-a admis excepția puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, și, în consecință: s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC M. S., în contradictoriu cu pârâta SC P. C. S., având ca obiect pretenții: 760.818,17 lei reprezentând avans de 15% din valoarea contractului de închiriere a terenului nr. 6/1 iunie 2009, conform art. 3.1 din contract, 3.404.873,37 lei reprezentând rate lunare neachitate conform art. 3.1 și 3.2 din contractul de închiriere a terenului nr. 6/1 iunie 2009 și facturile nr. 19/20 mai 2010, nr. 25/28 iunie 2010, nr. 29/2 august 2010, nr. 33/1 septembrie 2010, nr. 38/28 octombrie 2010 și nr. 41/29 noiembrie 2010, 310.224,34 lei reprezentând penalități de 0,03% pe zi de întârziere a plății facturilor menționate, conform art. 3.3 din contract, sumă calculată până la data de 14 aprilie 2011 și penalități de întârziere în continuare până la achitarea debitului principal și 737.701,94 lei, reprezentând penalități de 30% din prețul contractului, pentru nerefacerea solului prin rambleierea golului de exploatare, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că puterea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul C. ercial/Specializat C. în dosarul nr._ împiedică o nouă analiză pe fond a pretențiilor reclamantei avansate în prezentul dosar nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC M.
S., solicitând admiterea acestuia, respingerea excepției puterii de
lucru judecată a sentinței comerciale nr.3410/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. și admiterea acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC P. C. SA așa cum a fost formulată.
În motivele de apel se arată că sentința atacată este nelegală și nefondată, învederând faptul că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea intimatei la plata următoarelor sume: suma de 760.818,17 lei, reprezentând avans de 15% din valoarea contractului pe care pârâta trebuia să-i achite conform art. 3.1 din contract în 5 rate lunare începând cu luna noiembrie 2009;
suma de 3.404.873,37 lei, reprezentând preț rate lunare neachitate, conform art. 3.1 și 3.2 din contractul de închiriere nr. 6/_ și conform facturilor fiscale nr. 19/_, 25/_, 29/_, 33/_, 38/_ și 41/_ ;
suma de 310.224,34 lei, reprezentând penalități de 0,03% pe zi de întârziere la facturile indicate mai sus, conform prevederilor art. 3.3 din contract, sumă calculată până la data de_ - data formulării prezentei cereri, penalitățile continuând să curgă până la achitarea integrală a debitului de bază;
suma de 737.701,94 lei, reprezentând penalități de 30% din prețul contractului, pentru nerefacerea solului prin rambleerea golului de exploatare rezultat în urma exploatării balastului; plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.
Arată că instanța, în mod greșit, a admis excepția puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul_ și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantă.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, arată că admiterea acesteia este nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, obiectul și cauza celor două litigii fiind diferite, astfel cum a reținut parțial chiar și instanța de fond. Prin sentința atacată aceasta a reținut că obiectul celor două litigii este diferit, deoarece instanța care a pronunțat sentința comercială 3410/_ nu a analizat pe fond petitele din cererea precizatoare a reclamantei, ci le-a anulat ca nelegal timbrate.
Starea de fapt în ceea ce privește acest petit este întru totul diferită față de cea analizată în dosarul nr._, astfel că, instanța din acel dosar nu avea cum să procedeze la analizarea aspectelor ce țin și de prezentul dosar, care au ca obiect pretenții, cu referire la plata unor facturi emise de către reclamantă, iar în celălalt dosar obiectul este reprezentat de rezilierea contractului dintre cele două părți, fără a avea legătură cu facturile emise și cu pretențiile societății noastre.
Întreaga probațiune propusă și administrată în dosarul nr._ a avut legătură cu obiectul acelui dosar, și anume rezilierea contractului încheiat cu pârâta intimată și nu a avut natura de a dovedi în vreun fel aspectele referitoare la pretențiile care fac obiectul prezentului dosar. Acesta a fost și motivul pentru care apelanta nu a atacat cu apel hotărârea 3410/2011, dispozitivul acesteia neavând vreun efect asupra pretențiilor din dosarul de fond_ .
Ceea ce a urmărit prin dosarul_ a fost oprirea exploatării terenului reclamantei-apelante deoarece pârâta nu își îndeplinea obligațiile de plată. La data pronunțării și comunicării sentinței 3410/2011, pârâta a încetat să mai exploateze terenul, contractul ajungând la termenul final,
acesta fiind un alt motiv pentru care n a mai avut niciun interes să promoveze apel și să achite o taxă de timbru în apel în mod inutil.
Consideră că instanța din dosarul nr._ nu avea posibilitatea și nu avea niciun motiv să analizeze apsectele referitoare la pretențiile de plată a facturilor, în condițiile în care, în mod voit, apelanta nu a timbrat petitul referitor la aceste pretenții și nu a administrat un probatoriu în acest sens.
Menționează că între reclamantă și SC P. C. S. s-a încheiat un "contract de închiriere a terenului" - nr 1. 6/_ - amplasat în zona Ronghioș, sat Luna de Sus, com. Florești, identificat în următoarele CF-uri: CF nr. 6887, suprafață de 110.652 mp, CF nr. 10350, suprafață de 4.184 mp și CF nr. 0351, suprafață de 8.200 mp.
Conform înțelegerii părților, terenul a fost închiriat pentru exploatarea balastului de către socitatea pârâtă. Prin contract, cele două părți au estimat o cantitate de balast pentru escavare de 689.000 mc.
Prețul total stabilit în contract pentru închiriere în vederea exploatării este de 1.026.000 euro, existând în contract și o raportare a prețului pe unitate, și anume 1,49 euro/mc excavat. Prețul nu conține TVA.
Pentru plata prețului, părțile au stabilit clar că se achită un avans în sumă de 15% din prețul contractului, adică 153.900 euro în 5 rate lunare de câte 30.780 euro fiecare, începând cu data obținerii Permisului de exploatare. Restul prețului urma să se achite în rate lunare, conform anexei la contract semnată de către părți.
In contract este stipulat faptul că locatarul nu poate beneficia de dreptul oferit de facilitatea închirierii terenului decât după plata avansului.
Durata contractului, stabilită de părți era din_ până în_ . La finalizarea contractului locatarul s-a obligat să umple golurile rezultate în urma exploatării produselor balastiere pentru a aduce terenul la starea inițială.
In data de_ pârâta a primit permisul de exploatare nr. 12643, putând excava pe terenul indicat până la o limită de adâncime de 8,5 m. Menționează că a ajutat societatea pârâtă în demersurile sale de obținere a acestui permis, pentru a putea începe lucrările de exploatare, ocazie cu care trebuia să achite avansul și contravaloarea produselor excavate.
Începând din luna noiembrie, după primirea permisului de exploatare, societatea pârâtă a început exploatarea balastieră într-un ritm foarte alert. A solicitat societății pârâte să achite avansul conform contractului, atrăgându-i atenția că nu are dreptul să excaveze până nu achită acest avans. Cu toate acestea, pârâta nu și-a respectat obligația de plată și, mai mult, a continuat cu rea credință să exploateze terenul, reprezentanții societății promițând mereu că vor achita sumele la care s-au obligat și profitând astfel de buna credință a apelantei, căci nu a întreprins nicio măsură legală prin care să-i împiedice în activitatea de excavare, în speranța că își vor respecta obligațiile de plată.
Menționează că această societate, probabil alături de alte societăți cu care formează un grup, având asociați comuni, dețin un număr impresionant de autocamioane cu care pot transporta cantități mari de nisip și pietriș într-un termen scurt.
Deoarece pârâta a semnat un contract prin care vindea/transporta pietriș/nisip pentru construirea Autostrăzii Transilvania a început imediat excavarea și transportul unor cantități importante de produse balastiere. De asemenea, pentru a putea face față cererilor a cumpărat și instalat o stație de sortare a produsului extras, în pietriș, nisip, bolovăniș etc, folosind-o intens pentru separarea produsului excavat din pământul societății noastre.
Din păcate, atitudinea de rea credință a societății pârâte a continuat să existe pe toată această perioadă și subzistă și azi. Astfel, deși din contract rezultă clar că încă înainte să înceapă exploatarea locatarul trebuie să achite un avans de 153.900 euro, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent.
Reclamanta mai arată că a solicitat pârâtei în diferite rânduri, pe toate căile posibile să achite sumele de bani pe care i le datorează. Verbal i s-a răspuns de fiecare dată că aceste sume vor fi achitate cât de curând. De asemenea, a răspuns pozitiv solicitărilor reprezentanților pârâtei de a anula/storna facturi emise și de a emite noi facturi. Nici acest lucru nu i-a determinat să achite suma pe care o datorează.
De la un moment dat au început să îi răspundă în scris, trimițând o adresă, cu nr. 344/_, prin care arată că refuză la plata factura nr. 19/_ pe motivul că "cantitatea exploatată devine valoarea facturată", solicitându-i-se să refactureze la valoarea care s-a exploatat, deși factura a fost înregistrată la societatea pârâtă.
Totodată, arată că a adus la cunoștință că trebuie să achite întâi avansul stabilit prin contract și că sumele solicitate în factură pentru exploatare corespund cantității exploatate, fiind chiar sub valoarea efectivă a produsului exploatat.
Arată că a eliberat o nouă factură, cu cele 5 rate de avans, conform contractului, fiind și aceasta înregistrată la SC P. Corn S. . I-a fost trimisă adresă prin care se arată că refuză să-și însușească și această factură, nefiind întocmită în funcție de ritmul de exploatare.
Menționează că pe toată derularea contractului, în condițiile în care avea nevoie mare de bani și spera să-i fie achitate sumele care îi reveneau conform înțelegerii pârtilor, a făcut multe concesii reprezentanților pârâtei, fiind de acord cu diverse solicitări în momente în care i se promitea că îi vor fi achitate anumite sume de bani la termene scurte.
Așa s-a întâmplat și în data de_ când a fost de acord să semneze un acord prin care s-a obligat să încheie un alt contract de garanție reală cu o societate bancară prin care să scoată dintre garanțiile acordate băncii contractul nr. 6/_ . De asemenea, s-a stabilit prețul "chiriei" la 5 lei/metru cub excavat.
In schimb, pârâta s-a obligat să îi achite suma de 40.000 euro la data semnării acordului și suma de 28.500 euro, reprezentând plată anticipată în baza contractului pentru exploatare, până la data de_ .
Pârâta a achitat cei 40.000 euro stabiliți, însă, evident, în spiritul relei credințe în care a înțeles să execute contractul, nu a mai respectat obligația de a achita și suma de 28.500 euro.
Reprezentantul apelantei s-a deplasat în multe rânduri la societatea pârâtă unde a solicitat respectarea obligațiilor contractuale, primind diferite promisiuni, ori, ulterior, refuzuri. Societatea pârâtă a găsit o modalitate prin care speră să poată exploata la maxim terenul pus la dispoziție de către subscrisa, fără însă să achite contravaloarea contractuală a beneficiilor pe care i le aduce această exploatare. Astfel, reprezentanții SC P. Corn S. refuză sistematic să plătească facturile în baza contractului 6/_, pe motiv că facturarea trebuie tăcută în ritmul exploatării. Insă, pe o perioadă de mai mult de 1 an de zile, s-au mărginit să îi indice obsesiv această frază și să nu-și achite obligațiile, fără însă a arăta în vreun caz măcar care este cantitatea pe care ei au excavat-o și care trebuie facturată.
In contract - art. 5.3 - este indicat că locatarul (societatea pârâtă) este cea care ține evidența balastului excavat, fiind de altfel singura în măsură să
facă acest lucru. Dacă era de bună credință, aceasta ar fi ținut o evidență corectă a cantităților excavate și i-ar fi comunicat lunar aceste date pentru a fi capabili să factureze în concordanță cu înțelegerea noastră, fără a exista riscul să apară divergențe. Insă pârâta a preferat varianta în care au excavat într-un ritm alert, chiar mai mult decât estimaseră părțile că vor excava într- o lună, dar fără să plătească, pentru motive care nu țineau nicidecum de culpa apelantei și care nu erau reale.
De asemenea, aceleași concluzii reies și din alte clauze din contractul de închiriere nr. 6/2009: Art.3.1 - Locatarul avea obligația de a achita avansul incepând cu data obținerii permisului de exploatare in condițiile stipulate prin contract; Art.3.2 - locatorul nu răspunde de exploatarea, plata redeventei, evidenta, gestionarea si transportul produselor balastiere, acestea fiind responsabilități exclusive ale locatarului care exploatează produsele balastiere din solul terenului închiriat; Art.5.1 - societatea comerciala P. C. S., are toata răspunderea privind asigurarea permiselor de exploatare si a altor documente si autorizatii necesare exploatării produselor balastiere de la instituțiile statului; Art.5.3. - daca locatarul chiriaș furnizează excavatiile-balastul unor beneficiari, acesta are calitatea de furnizor si întocmește actele, documentele si lucrările necesare
furnizării balastului.
Consideră că pârâta avea nu doar obligația contractuală de a ține evidența cantităților excavate, ci și obligația legală. Astfel, activitatea pe care pârâta o desfășoară pe terenul închiriat de la apelantă este inclusă în cele reglementate de Legea Minelor nr. 85/2003. Conform art. 39, al. 1, lit. b din acest act normativ titularul permisului de exploatare are obligația de a elabora pe baza permisului, inaintea începerii si pe parcursul activităților miniere documentații tehnice si economice pentru realizarea acestora, documentații in vederea obținerii acordului/autorizației de mediu conform legislației de mediu in vigoare potrivit art. 22 al. 1, lit. d si sa le supună avizării autorității competente conform art. 14-20, 28 si 30. Conform literei 1 din acest alineat titularul permisului de exploatare are obligația să efectueze la zi măsurătorile topografice necesare si sa completeze planurile de situație a tuturor lucrărilor executate pe parcursul derulării activităților miniere (in speță este vorba de exploatarea nisipului si pietrișului asa cum rezulta din dispozițiile art. 6 litera a din permisul de exploatare 12643/_ si art. 28, al. 3 din legea 85/2003), in conformitate cu Regulamentul de topografie miniera.
Regulamentul de topografie miniera a fost publicat prin ordinul 133/2003, si conform dispozițiilor acestuia, din art. 2. - Topografia minieră include lucrările de măsurare și procesare analitică și grafică a datelor de măsurare realizate pentru determinarea și certificarea informațiilor legate de toate etapele de valorificare a resurselor minerale, de la prospecțiune și explorare la exploatare și valorificare, atât prin lucrări subterane, cât și prin lucrări de suprafață.
Așadar, locatarul avea obligația legală și contractuală de a asigura și evidenția respectarea dispozițiilor legale și contractuale. Acesta era obligat de a pune la dispoziția locatarului in fiecare zi, dovada respectării obligațiilor legale indicate mai sus precum si posibilitatea verificării acestora pentru a se putea elabora un plan de plată conform ritmului de exploatare, dacă pârâta ar fi dorit cu adevărat acest lucru. Insă pârâta nu a procedat în acest sens, deși avea obligația și interesul să o facă. Pârâta este debitoarea acestei obligații astfel incit aceasta nu isi poate invoca propria culpa constând in
faptul ca nu a asigurat comunicarea reala către locator a modului in care s-a procedat la respectarea dispozițiilor menționate mai sus.
Conform art. 970 din Codul civil "convențiile trebuie executate cu bună-credință". Or, prin atitudinea sa, pârâta se dovedește tocmai de rea- credință, căci nu-și îndeplinește nici obligațiile de a ține și prezenta evidența cantităților excavate, însă nu-și îndeplinește nici obligațiile de plată, tocmai pe motivul că nu există această evidență.
În aceste condiții, neexistând evidența cantităților excavate, nu se pot aplica prevederile contractuale care arată că plata chiriei se face în ritmul exploatării, motiv pentru care plata nu poate fi făcută decât conform graficului stabilit de comun acord de către părți prin anexa nr. 1 la contract. La data de_, printr-o adresă, pârâta i-a adus la cunoștință cu această singură ocazie, care este cantitatea pe care ei o au în evidență ca fiind exploatată: 28.500 mc. Faptul că acest lucru nu este real, reiese chiar și la o simplă privire. Reamintește că părțile au estimat de comun acord că există material pentru exploatare de aproximativ 689.000 mc. Suprafața terenului pe care are loc excavarea este de aproximativ 105.000 mp. Părțile au estimat că se va excava până la aprox 6,5 m adâncime. Totuși, conform permisului de exploatare adâncimea până la care poate excava este de 8,5
m.
Contractul s-a încheiat pentru o perioadă de 24 de luni, rezultând o estimare de 28.708 mc pentru fiecare lună.
Așadar pârâta a încercat să o convingă că într-un an și jumătate de zile, adică ¾ din termenul în care contractul e în ființă, în care a exploatat în continuu cu foarte multe utilaje, având și o stație de sortare pentru exploatarea acelui teren, a excavat o cantitare mai mică decât cea care revenea pentru o singură lună, conform estimărilor de la semnarea contractului. Subliniază faptul că pârâta nu a susținut niciodată că nu efectuează lucrări de excavare asupra terenului închiriat. Or, la cantitatea pe care au indicat că au excavat-o, în mod normal trebuia ca ei efectiv să nu lucreze 90% din timpul cât contractul a fost în ființă, dar în care, în realitate, ei au transportat o cantitate semnificativă de balast, lăsând un crater mare pe terenul reclamantei.
Principala obligație care revenea în baza contractului pârâtei era aceea de plată a prețului, însă aceasta nu și-a respectat această obligație, așa cum a arătat mai sus, neachitând nici avansul în întregime și nici ratele lunare stabilite. Evident pârâta se face vinovată de culpă procesuală în această speță.
Art. 3.4 din contractul de închiriere a terenului nr 1. 6/_ prevede că "dacă plata facturii nu se face în termen de 60 de zile de la emitere, locatorul poate opri exploatarea balastului și contractul de închiriere se reziliază în fapt și de drept". Conform art. 969 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Prevederile art. 3.4 constituie un pact comisoriu de gradul III care operează cu titlu de "lege" în baza voinței părților.
Ținând cont că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată pe un termen mult mai lung de 60 de zile, existând facturi refăcute scadente din iunie, consideră că intră în aplicare prevederile art. 3.4 din contract, motiv pentru care a solicitat instanței, în dosarul nr._ de pe rolul Tribunalului C. ercial C., să constate rezilierea contractului de închiriere a terenului nr. 6/_ .
Conform art. 5.6 "rezilierea contractului de închiriere nu va avea nici un efect asupra obligațiilor de plată restante între părțile
contractante". Pârâta trebuie să îi achite suma de 760.818,17 lei cu titlu de avans în baza art. 3.1 din contract, care trebuia achitat în 5 rate lunare începând încă din noiembrie 2009.
Pe lângă această sumă trebuie să îi achite suma de 3.404.873,37 lei, reprezentând rate lunare pentru exploatarea terenului conform anexei nr. 1 la contractul de închiriere, în baza facturilor emise de către reclamantă nr. 6/_ și conform facturilor fiscale nr. 19/_, 25/_, 29/_ ,
33/_, 38/_ și 41/_ . Consideră că, în condițiile în care pârâta nu poate face dovada cantității reale exploatate, nu se poate factura în funcție de exploatare, motiv pentru care trebuie să se țină cont de graficul de plăți lunare stabilit de ambele părți de comun acord. In baza acestui document au fost întocmite facturile fiscale neachitate.
Menționează că pârâta a exploatat terenul în baza contractului până în noiembrie 2010, când i-a expirat permisul de exploatare, motiv pentru care a emis facturi pentru chirie doar până în acea lună.
Pentru a dovedi reaua credință a pârâtei în derularea contractului, invederează instanței și faptul că pârâta a exploatat balastul cu încălcarea prevederilor din permisul de exploatare nr. 12643/_ și a clauzelor din Autorizația de Mediu nr. 96/_ . în acest document este indicat în mod imperativ că « Exploatarea nisipului și pietrișului se execută într-o singură treaptă de de exploatare cu înălțime medie de 2 m, la 1 m deasupra pânzei freatice, în fâșii longitudinale cu lățime de 6 - 10, păstrîndu-se un unghi de taluz de cel mult 45°. Materialul extras este încărcat în mijlocul de transport prevăzute cu bene etanșe și transport direct la beneficiari. Exploatarea se va face la 1 m deasupra pânzei freatice». Or, așa cum rezultă și din fotografiile pe care le depune la dosar, aceste reglementări nu au fost respectate, pârâta explatând în mod haotic, ajundând la pânza freatică și excavând chiar sub aceasta, scoțând balastul de sub apa adunată pe terenul apelantei. In acest sens a sesizat organele competente, Agenția pentru Protecția Mediului C. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, pentru a lua măsurile care se impun.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere, arată că acestea au fost stabilite de către părți, prin contract, la 0,03% pe zi de întârziere, conform art. 3.3, motiv pentru care, în condițiile în care pârâta prezintă întârzieri mari la plată, consideră că solicitarea sa de obligare la plata penalităților de întârziere este fondată și solicită admiterea acesteia.
Conform art. 3.4 din contractul 6/_, în situația în care se întârzie la plată mai mult de 60 de zile, locatorul poate solicita rezilierea contractului, lucru pe care apelanta 1-a și făcut în septembrie 2010. De asemenea, conform prevederilor acestui articol, în situația rezilierii contractului din cauza neplății la termen, rambleerea golului de exploatare se face în termen de 60 de zile de la data rezilierii.
Apelanta menționează că obligația de refacere a solului prin rambleerea golurilor rezultate în urma exploatării produselor balastiere este una esențială, stabilită de părți prin contractul nr. 6/_, art. 4.2. Nerespectarea acestei obligații de către pârâtă aduce grave prejudicii societății, ducând la imposibilitatea de valorificare în viitor a terenului, care nu poate fi vândut ori utilizat pentru construcții în condițiile în care, în prezent, există o gaură de peste 60.000 de metri pătrați, adâncă și până la 8 metri. Subliniază că pârâta avea și o obligație legală de umplere a golului rezultat în urma exploatării, nu doar cea contractuală.
Din suprafața totală pentru exploatat de 105.638 mp, s-a exploatat pe o suprafață de 61.526 mp, rezultând un procent de 58,24% afectat de exploatare.
Din păcate, pârâta nu și-a respectat nici până în prezent obligația umplerii golului rămas după exploatare, motiv pentru care face aplicarea prevederilor art. 4.2 din contract și solicita plata penalității de 30% din prețul contractului, proporțional cu suprafața nerambleeată.
Procentul de penalitate pentru nerefacerea solului de 30% se calculează la cei 58,24% suprafață exploatată efectiv. Valoarea contractului este de
1.026.000 euro, calculată la cursul de 4,1152 lei/euro valabil la data redactării prezentei, 30% din 50,24% din totalul suprafeței reprezintă un cuantum al penalităților de 737.701,94
lei pe care pârâta trebuie să î1 achite reclamantei.
Având în vedere toate cele indicate mai sus, precum și faptul că respectarea obligațiilor asumate prin contracte între părți devin obligatorii, pentru acestea, consideră că solicitările sale sunt întemeiate și fondate și, pe cale de consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Pârâta SC P. C. S., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea apelului formulat si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala
.
Arată că prin hotărârea apelata instanța de fond a admis excepția puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosar nr._ si în consecința a respins ca neintemeiata cererea formulata de apelanta reclamanta.
Ca o consecința a admiterii exceptiei, hotararea pronunțata de instanța fondului a vizat respingerea acțiunii exclusiv in temeiul puterii lucrului judecat, instanța nemaiputandu-se pronunța in acest mod cu privire la nici un alt aspect al pricinii.In acest sens intr-o eventuala admitere a apelului si având in vedere faptul ca prima instanța a soluționat procesul fara a intra in judecata fondului, solicita trimiterea cauzei spre rejudecare, conform prevederilor art 297 alin. 1 C.proc. Civ.
Primul aspect pe care înțelege sa-1 comenteze in privința motivelor de apel consta in perfectul paralelism dintre conținutul acestora si conținutul hotărârii atacate. Astfel,cu toate ca asa cum a arătat, hotărârea instanței de fond se intemeiaza exclusiv pe excepția puterii de lucru judecat, apelul reclamantei reproduce aproape in exclusivitate conținutul acțiunii pe fond in contextul in care instanța de apel nu poate analiza temeinicia acesteia ci trebuie sa se rezume la analiza excepției pe care si-a fundamentat prima instanța soluția.
In acest context, singura afirmație a apelantei cu referire directa la excepția autorității de lucru judecat, este cea conform căreia starea de fapt din prezentul dosar este total diferita fata de cea analizata in dosarul nr _
, astfel in viziunea apelantei prezentul dosar are ca obiect pretenții referitoare la plata unor facturi emise de către apelanta, iar in celalalt dosar, obiectul consta în rezilierea contractului dintre cele doua parti fara a avea legătura cu facturile emise.
Aceste afirmații ale apelantei îi permit sa sublinieze într-un mod delicat, nu sunt cu totul corespunzătoare realitatii. Astfel, realitatea pe care apelanta incearca sa o denatureze este că, in primul litigiu facturile pe care le pretinde in actualul litigiu au constituit motivul și cauza pentru care s-a pretins rezilierea contractului nr 6 din_ .
Analizând cele doua litigii in mod corect instanța fondului a reținut si soluționat prezentul litigiu prin valorificarea excepției puterii lucrului judecat.
Deliberând asupra cererii de apel curtea reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere a terenului în suprafață de 123.038 mp, cu datele de identificare conform art. 2.1 din convenție, în vederea exploatării balastului de către pârâtă, estimat la
689.000 mc, iar art. 3 din contract a prevăzut modul de plata a chiriei în sumă de 1.026.000 euro, fără TVA, respectiv avans 15%, adică 153.900 euro, în 5 rate lunare de cate 30.780 euro, începând cu data obținerii permisului de exploatare, cu menționarea faptului că avansul constituie de fapt o garanție contractuală și nu se restituie până la plata ultimelor rate. Convenția părților a prevăzut 24 rate lunare de preț, inserate în anexa 1, contractul fiind încheiat pe perioada 1 iunie 2009 - 1 iunie 2011 și menționând obligația pârâtei de a reface solul prin rambleierea golurilor până la data de 1 iunie 2012.
Instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a reținut că la data de 30 aprilie 2010 părțile au încheiat un acord care, prin pct. 2, cu valoare de act adițional la contract, a modificat art. 3 pct.
1 micșorând valoarea chiriei, stabilind că se plătește în funcție de ritmul exploatării, fără a excede sumele din anexa 1 și, totodată, a anulat obligația de constituire a unei garanții (avansul în rate).
A mai reținut că permisul de exploatare a fost obținut de către pârâtă doar la data de 6 noiembrie 2009, fapt necontestat, iar pârâta a susținut că nu a început exploatarea terenului până la momentul acordului din data de 30 aprilie 2010, iar reclamanta nu a probat o altă stare de fapt, iar prin încheierea acordului din 30 aprilie 2010, practic, reclamanta a renunțat la garanția contractuală inițială pe care o reprezenta avansul în 5 rate. Cu toate acestea, reclamanta a emis la 20 mai 2010 factura fiscală de plată a avansului contractual în rate, refuzată la plată de către pârâtă.
Instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a apreciat, astfel, că nu este întemeiată pretenția reclamantei de plată de către pârâtă a avansului contractual (prevăzut de fapt ca o garanție contractuală, pe lângă cele 24 rate de chirie), iar refuzul de plată al pârâtei l-a apreciat a nu fi culpabil, fiind justificat contractual prin actul adițional încheiat de către părți.
A mai reținut că, deși începând cu 30 aprilie 2010 (când a susținut că a început exploatarea) pârâta nu a făcut dovada că ar fi comunicat reclamantei evidența lunară a cantităților excavate (abia în data de 10 iunie 2010) și, astfel, pârâta nu este îndreptățită să-și invoce propria culpă ca motiv de neplată a chiriei lunare, totuși reclamanta trebuia să facă dovada cuantumului efectiv al chiriei pretinse, respectiv cu privire la ritmul și cantitățile exploatate, printr-o expertiză de specialitate. A concluzionat că nu poate fi primita susținerea reclamantei în sensul că în lipsa evidenței cantităților excavate, plata chiriei este datorată conform graficului stabilit de comun acord de către părți prin anexa nr. 1 la contract, prevăzut anterior modificării contractuale. Instanța a reținut ca întemeiat argumentul reclamantei în sensul că avansul a fost stabilit de părți în sumă fixă și nu are nicio legătură cu ritmul de exploatare, însă a reținut și faptul că acest avans a avut rațiunea unei garanții contractuale ulterior înlăturate prin voința părților de la obligația de plată.
A mai reținut că, clauza prevăzută la art. 3.4, referitoare la situația în care factura nu se achită în 60 zile de la emitere, cu consecința rezilierii contractului în fapt și de drept, este doar un pact comisoriu de gradul doi și nu
de gradul trei, așa cum a susținut reclamanta, sens în care a mai reținut că în speță rezilierea nu doar s-ar constata de către instanță, ci ea trebuie pronunțată, cercetând toate condițiile pentru a decide dacă se impune desființarea raportului juridic pentru viitor.
A mai reținut că reclamanta a recunoscut că, abia în data de 10 iunie 2010, printr-o adresă, pârâta i-a adus la cunoștință pentru prima dată care este cantitatea pe care pârâta o avea în evidență ca fiind exploatată: 28.500 mc, cu precizarea că a înțeles să conteste realitatea acestei cantități, motiv pentru care nu a facturat contravaloarea ca și chirie, însă a reținut și faptul că reclamanta nu a probat ritmul și cantitățile exploatate, printr-o expertiză de specialitate, în sensul de a combate argumentele refuzului de plată al pârâtei. În același context, a reținut că reclamanta a propus doar martori pentru a dovedi ritmul exploatării terenului, modul în care s-au realizat săpăturile (adâncimea) și modul de rambleiere a golurilor și, de asemenea, o cercetare la fata locului pe un teren de 10-12 ha excavat, pentru a dovedi starea terenului, însă instanța a respins aceste cereri ca nefiind relevante, raportat la faptul că reclamanta a tins a dovedi chestiuni tehnice, care necesită pentru lămurire existența unor cunoștințe de specialitate, privind ritmul și adâncimea săpăturilor, precum și cantitățile exploatate.
A avut în vedere și susținerea pârâtei în sensul că la momentul pronunțării hotărârii respective terenul era plat, respectiv că s-au umplut golurile, însă reclamanta, deși a contestat aceste susțineri, nu a solicitat administrarea unei probe tehnice privind starea terenului și modul de umplere a golurilor rezultate din exploatare. A mai avut în vedere faptul că doar pârâta a solicitat administrarea unei probe cu expertiza tehnică în contabilitate pentru a stabili cantitățile exploatate, raportat la înscrierile din contabilitatea proprie, însă instanța a respins această cerere, având în vedere faptul că pârâta a fost singura care a ținut evidența excavărilor și că tocmai evidența contabilă proprie a pârâtei este contestată de către reclamantă, care a afirmat că nu este conformă cu datele reale, refuzând să factureze contravaloarea chiriei conform acestei evidențe.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011, raportându-se la art. 1020 - art. 1021 C.civ., a apreciat că nu sunt întrunite cerințele legale pentru a dispune desființarea prin reziliere a raportului contractual de închiriere, sens în care, în primul rând, a apreciat că nu este culpabil refuzul de plată al pârâtei în ceea ce privește avansul contractual în cinci rate, prevăzut ca și garanție contractuală (alte aspecte privind plata chiriei nefiind invocate ca motiv de reziliere). În al doilea rând, instanța a apreciat că nu a fost dovedită culpa pârâtei cu privire la neîndeplinirea obligației de umplere a golurilor rămase după excavări, mai ales că această obligație urma să fie scadentă la data de 1 iunie 2012.
Cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar a fost introdusă la data de 19 mai 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în perioada 2009 - mai 2011.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, corect a reținut tribunalul că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6
din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Verificând incidența autorității, respectiv a puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011 în prezenta speță, tribunalul reținut că, în conformitate cu art. 1200, pct. 4, art. 1201 și art. 1202 C.civ. din 1864 puterea [pe care] legea [o] acordă autorității lucrului judecat reprezintă o prezumție legală irefragrabilă, iar autoritatea de lucru judecat este definită ca fiind situația în care a doua cerere [de chemare] în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prima instanță a relevat că în speță nu sunt întrunite condițiile unei depline autorități de lucru judecat ale sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, deoarece, dacă părțile și cauza celor două litigii sunt identice, obiectul lor este parțial diferit, întrucât instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 nu a analizat pe fond petitele din cererea precizatoare a reclamantei (completarea de cerere), ci le-a anulat ca nelegal timbrate.
C. ea apreciază ca fiind fondate alegațiile conform instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a analizat, cu ocazia verificării modului în care părțile și-au executat obligațiile rezultate din contractul de închiriere nr. 6/1 iunie 2009, întreaga conduită contractuală a părților, inclusiv îndreptățirea pârâtei de a refuza executarea obligațiilor a căror executare o cere reclamanta în prezentul litigiu, fapt care conduce la incidența excepției puterii de lucru judecat în prezenta cauză a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, care se impune cu aceeași forță a prezumției irefragabile.
Pentru verificarea elementelor structurale ale puterii lucrului judecat prezintă relevanță nu numai obiectul material ci și dreptul subiectiv care poartă asupra acelui obiect.
Puterea lucrului judecat poate rezulta explicit și formal din chiar dispozitivul hotărârii dar ea poate rezulta și implicit sau virtual.
Puterea lucrului judecat se impune a fi apreciată prin prisma celor două cereri, a dispozitivului hotărârii a considerentelor acesteia și circumstanțele concrete ale litigiilor.
Regula imutabilității actului de jurisdicție a fost instituită pentru evitarea unor hotărâri contradictorii, ea fiind corolarul principiului securității și stabilități raporturilor juridice.
Când titularul dreptului are a alege între două acțiuni
,hotărârea obținută într-una dintre ele poate fi un obstacol la exercitarea celei de-a doua, dacă prin noua cerere supusă judecătorului s-ar putea ajunge la adoptarea unei hotărâri care să contrazică hotărârea precedentă.
Astfel, cu prilejul primei judecăți
( în cererea de reziliere ) în ceea ce privește pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 760.818,17 lei, reprezentând avans de 15% din valoarea contractului, instanța a reținut
că nu este întemeiată pretenția reclamantei de plată de către pârâtă a avansului contractual (prevăzut de fapt ca o garanție contractuală, pe lângă cele 24 rate de chirie), iar refuzul de plată al pârâtei l- a apreciat a nu fi culpabil, fiind justificat contractual prin actul adițional
încheiat de către părți. Astfel, instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a făcut aplicarea art. 1169 C.civ. din 1864, stabilind pe fond caracterul neîntemeiat al acestei pretenții.
Cât privește pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.404.873,37 lei, reprezentând rate lunare neachitate instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a reținut că reclamanta nu a probat ritmul și cantitățile exploatate de către pârâtă, printr-o expertiză de specialitate, în sensul de a combate argumentele refuzului de plată al pârâtei, aplicând, astfel, dispozițiile art. 1169 C.civ. din 1864. Aceste considerente sunt aplicabile și petitului accesoriu cu valoarea de 310.224,34 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În mod similar, în ceea ce privește petitul în valoare de 737.701,94 lei, reprezentând penalități pentru nerefacerea solului prin rambleierea golului de exploatare, instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a reținut că reclamanta a propus doar martori pentru a dovedi ritmul exploatării terenului, modul în care s-au realizat săpăturile (adâncimea) și modul de rambleiere a golurilor și, de asemenea, o cercetare la fata locului pe un teren de 10-12 ha excavat, pentru a dovedi starea terenului, însă instanța a respins aceste cereri ca nefiind relevante, raportat la faptul că reclamanta a tins a dovedi chestiuni tehnice, care necesită pentru lămurire existența unor cunoștințe de specialitate, privind ritmul și adâncimea săpăturilor, precum și cantitățile exploatate. A avut în vedere și susținerea pârâtei în sensul că la momentul pronunțării hotărârii respective terenul era plat, respectiv că s-au umplut golurile, însă reclamanta, deși a contestat aceste susțineri, nu a solicitat administrarea unei probe tehnice privind starea terenului și modul de umplere a golurilor rezultate din exploatare. În același context, a apreciat că nu a fost dovedită culpa pârâtei cu privire la neîndeplinirea obligației de umplere a golurilor rămase după excavări, mai ales că această obligație urma să fie scadentă la data de 1 iunie 2012. Astfel
, chiar dacă a analizat și lipsa caracterului scadent al acestei obligații (în continuare nescadentă la momentul sesizării instanței cu prezenta cerere nr._, dar devenită scadentă până la momentul pronunțării prezentei sentințe), instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a stabilit printr-o analiză pe fond caracterul neîntemeiat al acestei pretenții a reclamantei, făcând, încă o dată, aplicarea art. 1169 C.civ. din 1864.
Deși instanța care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011 a tranșat pe fond aceste aspecte, stabilind cu putere de lucru judecat aspecte de fapt mai sus arătate, cu calificarea lor juridică aferentă, reclamanta nu a atacat cu apel această hotărâre, achiesând, astfel, la statuările instanței care a pronunțat sentința comercială nr. 3410/17 mai 2011.
Astfel cum s-a reținut și în doctrină, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat. Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluția dată de instanță are putere
de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Astfel cum a decis și instanța supremă, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
În consecință, în mod corect a statuat tribunalul că puterea de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 3410/17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul C. ercial/Specializat C. în dosarul nr._ împiedică o nouă analiză pe fond a pretențiilor reclamantei avansate în prezentul dosar nr._ .
Analizând prevederile contractuale care guvernau raporturile dintre părți, instanța care a soluționat dosarul având ca obiect rezilierea a constatat faptul ca facturile au fost emise cu încalcarea prevederilor contractuale, astfel ca pentru pârâtă in urma emiterii lor nu s-a născut nici o obligație de plata corespunzătoare conținutului acelor facturi. Totodată in mod incidental a constatat si faptul ca respectivele facturi nu au o justificare contractuala si deci nu se impun plata acestora.
Analizând cele doua litigii in mod corect instanța fondului a reținut si soluționat prezentul litigiu prin valorificarea regulii puterii lucrului judecat.
In ceea ce privește puterea de lucru judecat doctrina și practica au stabilit faptul ca exista identitate de obiect chiar daca acesta este formulat diferit în cele doua cereri fiind suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte ca este același ( în acest sens s-a pronunțat Tribunalul Suprem, sectia civila nr 251/1973 I.G.Mihuta, repertoriu de practica judiciara pe anii 1969-1975, pag 386 nr 184).
Exista putere de lucru judecat chiar daca dreptul ce formează obiectul celei de a doua judecați în primul proces a fost invocat pe cale incidental.(Tribunalul Suprem, sectia civila, Decizia 45/1980, Revista Romana de Drept nr. 9 /1980 pag 59 si in același sens Tribunalul Suprem, secția civila, Decizia 1849/1982 CD /1982 pag 114).
Motivele de fapt si de drept invocate de reclamanta SC M. S. in cererile depuse in dosar nr_, sunt quasi-identice celor avansate in cadrul dosarului nr._ ."
Așa cum rezulta din scriptele și pozițiile concordante ale pârtilor atât în dosarul nr._ și în prezentul dosar unicul petit al acțiunii soluționate în dosar_ a fost solicitarea de reziliere a contractului de închiriere nr. 6/_ . Astfel în acțiunea introductiva din dosar nr _
, reclamanta arata ca: "in schimbul folosinței terenului închiriat si a dreptului de a exploata balastrul, parata si-a asumat prin contractul încheiat doua obligații principale si esențiale: -obligația de a plați chiria terenului asa cum aceasta a fost stabilita (suma in care se include și prețul balastrului exploatat),precum si -obligația de a rambleia golurile ramase in urma exploatării balastrului. Raportat la acestea solicită a se constata că până la acest moment pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
Astfel, în ceea ce privește plata pretului, arata că prin contractul încheiat s-a stabilit prețul global al inchirierii si al dreptului de a exploata balastrul din teren.
Prin anexa la contract părțile au convenit și asupra unui program de plați, solicită a se constata ca în ciuda numeroaselor notificări trimise de subscrisa, parata nu si-a indeplinit obligațiile de plata asumate, astfel ca la data formulării prezentei cereri, raportat la graficul de plați stabilit, sunt titulari ai unei creanțe certe, in cuantum total de mai bine de 1600000 lei."
Prin precizarea de acțiune inregistrata la data de 29 octombrie 2010 reclamanta a cerut si a timbrat petitul privind constatarea rezilierii contractului de inchiriere a terenului pentru exploatarea produselor balastriere nr 6/_ pentru nerespectarea obligațiilor de plata de către locatar.
La fila 6 din precizarea de acțiune reclamanta arata ca :" principala obligație care revenea in baza contractului paratei era acea de plata a pretului, însa aceasta nu si-a respectat aceasta obligatie, asa cum a arătat mai sus, neachitand nici avansul in intregime si nici ratele lunare stabilite. Evident parata se face vinovata de culpa procesuala in acaesta speța. Art 3.4 din contractul de inchiriere a terenului nr. 6/_ prevede ca "daca plata facturii nu se face in termen de 60 de zile de la emitere, locatorul poate opri exploatarea balastrului si contractul de inchiriere se reziliaza in fapt si de drept.... ".
Tinand cont ca parata nu si-a indeplinit obligația de plata pe un termen mult mai lung de 60 de zile, existand facturi refăcute scadente din iunie,considera ca intra în aplicare prevederile art 3.4 din contract, motiv pentru care solicită instanței rezilierea contractului de inchiriere a terenului nr 6/_ ."
La fila 6 din precizarea de acțiune, reclamanta arată care sunt sumele pe care consideră ca pârâta le datorează in contextul prevederilor contractului de inchiriere mentionat. Astfel, conform reclamantei:"parata trebuie sa ne achite suma de 7. ,17 lei cu titlu de avans în baza art 3.1 din contract care trebuia achitat in 5 rate lunare incepand inca din noiembrie 2009. Pe langa aceasta suma trebuie sa ne achite suma de 2905263,13 lei, reprezentând rate lunare pentru exploatarea terenului conform anexei nr 1 la contractul de inchiriere. Consideră ca, în condițiile în care parata nu poate face dovada cantității reale exploatate, nu se poate factura în funcție de exploatare, motiv pentru care trebuie sa se tina cont de graficicul de plați lunare stabilit de ambele parti de comun acord. In baza acestui document au fost întocmite facturile fiscale neachitate."
Asa cum rezulta din paragrafele reproduse apelanta a solicitat in dosarul_ rezilierea contractului de inchiriere pentru neindeplinirea obligațiilor contracuale asumate constând in plata avansului si a chiriei lunare conform anexei nr 1 la contractul de inchiriere. Facturile emise sunt identice cu cele a căror executare o solicita in prezentul dosar, respingând acțiunea în rezilierea contractului de inchiriere nr 6/_ in dosar _
, instanța a analizat în respectivul dosar temeinicia si legalitatea obligației de plata cuprinse în respectivele facturii. A constatat că dat fiind faptul ca acestea au fost emise în baza contractului de inchiriere nemodificat, nu reprezintă voința reala a pârtilor în contextul în care refuzul de plata a fost justificat contractual prin actul adițional incheiat intre parti. Acest act adițional a constatat instanta, modifica obligațiile de plata astfel încât facturile emise sunt in totala contradicție cu prevederile contractului modificat ceea ce justifica refuzul de plata a lor. In acest context, cererea
reclamantei de reziliere a contractului fundamentata pe neplata acestor facturi a fost respinsa ca neîntemeiata.
Puterea de lucru judecat, a sentinței comerciale nr 3410/17 mai 2011 rezultă cu puterea evidenței în contextul în care respingând cererea de reziliere a contractului de inchiriere, instanța fondului a fost obligată sa cerceteze tocmai cauza acestei cereri, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Obligațiile contractuale a căror neexecutare a fost invocată ca motiv de reziliere in dosarul_, sunt identice cu cele invocate în prezenta pricină.
In dosarul_ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâta nu poate obligată la plata sumelor pretinse astăzi de reclamanta apelantă, astfel încât,prin pronunțarea unei soluții contrare celei adoptate de prin sentința apelată s-ar aduce atingere principiului imutabilității verificării jurisdicționale.
Așa fiind, în baza art. 296 C. proc. civ curtea va respinge apelul declarat de SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 2628 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de SC M. S. împotriva sentinței civile nr. 2628 din_ prionunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
S. | AL H. | M. | B. | A. | B. |
fiind în C.O.semnează prim- grefier, M. LENA T.
red.S.Al H./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.Moțu F.
| ← Sentința civilă nr. 493/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 133/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
