Decizia civilă nr. 7/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către reclamanta SC Y. S. împotriva Sentinței civile nr. 5123/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimații Ș. C., intimat Ș. (C.
) D. C., intimat Z. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.5123 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC Y. S. în contradictoriu cu pârâții Z. M., Ș. (C. ) D. C. și Ș. C. și în consecință: au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 22.840 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, cu dobândă legală calculată asupra acestui debit începând cu data de_ și până la achitarea integrală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale întrucât pârâții nu au executat la scadență obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC YOFFY S. solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de reformare, apelanta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată .
Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că s-a achitat un avans în cuantum de 20.000 lei întemeind aceste considerente doar pe prezumții simple. Pârâții au prezentat un înscris denumit notă de calcul nesemnat de către niciuna dintre părțile litigiului, în care era menționată o operațiune de scădere a sumei de
20.000 lei. În baza acestui înscris, instanța a prezumat că s-ar fi efectuat plata unui avans din suma datorată pentru pregătirea mesei festive, fără să se fi probat remiterea acestei sume de bani către subscrisa.
Cu toate acestea, achitarea unui avans are semnificația juridică a unei plății, chiar dacă parțială, iar potrivit dispozițiilor legale în vigoare plata are valoarea unui act juridic a cărui existență se probează de către debitor după regulile aplicabile actelor juridice. Astfel, singura modalitatea în care intimații ar fi putut proba plata avansului ar fi fost prin prezentarea unui înscris asumat de către părți din care să rezulte remiterea sumei de bani în cuantum de 20.000 lei.
Mai mult, chiar și dacă se acceptă ideea că nota de calcul prezentată ar putea constitui început de dovadă scrisă, din analiza condițiilor prevăzute de lege pentru calificarea unui script ca fiind început de dovada scrisă apreciază că acestea nu sunt îndeplinite în speță pentru următoarele motive: înscrisul nu provine de la apelantă și nici nu este semnat de către aceasta; din conținutul acestuia nu rezultă caracterul verosimil al faptului pretins, adică remiterea unei sume de bani cu titlu de avans. Cel mult, se poate aprecia că părțile au purtat anumite negocieri cu privire la modalitatea de efectuare a plății.
Chiar și în situația în care înscrisul prezentat ar fi constituit început de dovadă scrisă acesta nu putea servi la stabilirea stării de fapt decât în măsura în care ar fi fost complinit cu alte mijloace de probă din care să rezulte direct faptul efectuării plății. Cu toate acestea nici unul dintre martorii audiați nu a afirmat că a cunoscut în mod direct faptul plății avansului.
Practic, instanța socotește ca fiind dovedită achitarea sumei de 20000 lei bazându-se exclusiv pe existența unor prezumții de plata deși legea stabilește cu titlu limitativ două situații în care plata se prezumă a fi efectuată: remiterea de către creditor debitorului a titlului constatator al creanței care este un înscris sub semnătura privată, respectiv remiterea de către creditor debitorului a titlului original al creanței, înscris autentic sau hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie, or, în speță, nu sunt incidente niciuna dintre aceste situații.
2.
În mod greșit se reține că între părțile litigiului nu a fost încheiat nici un contract cu privire la închirierea anumitor echipamente necesare desfășurării nunții si că reclamanta nu a produs nicio dovadă că închirierea făcea obiectului unei înțelegeri separate. Deși în mod paradoxal, cu privire la proba acestui aspect, spre deosebire de regulile aplicate pentru stabilirea plății avansului, instanța reține că proba unui act juridic se poate realiza doar cu înscrisuri sau cel puțin cu un început de dovadă scrisă complinită cu alte probe, apreciază că nu se putea pune problema dovedirii de către reclamant a unui act juridic a cărui existență nu a fost contestată de către pârât.
Având în vedere că în nici un moment, prin apărările formulate, pârâții nu au contestat existența, respectiv conținutul actului de închiriere, instanța nu era învestită să stabilească inexigibilitatea unei obligații care derivă din aceasta.
Deliberând asupra cererii de apel Curtea reține următoarele:
Reclamanta și pârâții au încheiat un contract de prestări servicii în vederea organizării unei petreceri .
Reclamanta a emis la data de_ un aviz pentru serviciile de catering prestate, în sumă de 83.653,24 lei, iar mai apoi, la data de_ o factură pentru aceeași sumă, niciunul dintre înscrisuri nefiind acceptate la plată de pârâți.
Reclamanta SC Y. S. a solicitat obligarea pârâților Z. M., Ș. (C.
) D. C. și Ș. C. la achitarea serviciilor de catering pe care le-a prestat la nunta pârâților valoarea pretențiilor deduse judecății fiind de 105.653,25 lei din care 83.635,24 lei servicii catering și 22.000 lei închiriere echipamente.
T. a admis în parte pretențiile deduse judecății reținând că, în condițiile prezenței la evenimentul organizat de pârâți a unui număr de 360 de persoane, la un meniu de 100 lei /persoană, valoarea serviciilor de catering se
ridică la suma de 36.000 lei fără TVA( 19%), taxa pe valoarea adăugată acestor servicii fiind în cuantum de 6.840 lei.
Din această sumă a fost dedusă suma de 20.000 lei achitată cu titlu de avans, pârâții fiind obligați doar la plata diferenței de 22.840 lei.
Apelanta susține că nu a solicitat și nu a primit în avans vreo sumă de bani pentru organizarea evenimentului din_ .
Apărarea este infirmată de probațiunea administrată în cauză (declarațiile martorilor Maroșan Csaba- fila 130, Puiu Marcel - fila 132 și Sână Mihăiță Pamfil
fila 148 care se coroborează cu începutul de dovadă scrisă aflat la dosar la fila 114 și răspunsul la interogator )
Înscrisul de la fila 114 din dosar reprezintă o notă de calcul în care, la final
,se fac anumite însemnări cu o altă culoare (roșie) decât restul scrierii, fiind menționată operațiunea de scădere a sumei de 20.000 lei și încercuită (ca rezultat) suma de 49.961,22+TVA.
La termenul de judecată din_ reclamanta prin reprezentantul său legal a recunoscut că mențiunile cu pix roșu de pe înscrisul prezentat îi aparțin . Potrivit art. 56 C.com. dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Potrivit art. 1174 C.civ
., actul cel autentic sau cel sub semnătură privată are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar menționările care au de obiect un fapt cu totul străin de acela al convenției, nu pot servi decât numai la un început de dovadă. În termeni mai moderni, actul autentic sau actul sub semnătură privată face dovada deplină a drepturilor și obligațiilor care rezultă din raportul juridic principal pe care îl consemnează și face dovada deplină și a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din mențiunile suplimentare ale actului, dacă aceste mențiuni au vreo legătură cu obiectul raportului juridic principal (obiectul principal al convenției).
Potrivit art. 1180 C.civ
., actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie sa fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească. Nu sunt supuși la această regula comercianții, industrialii, plugarii, vierii, slugile și oamenii care muncesc cu ziua.
Dispozițiile art. 1180 C.civ
. instituie o protecție specială în favoarea persoanelor care se obligă la plata unei sume de bani, prin impunerea față de aceștia a unei obligații de a marca acceptarea expresă a obligației de plată prin scrierea în întregime a actului sau prin înscrierea formulei "bun și aprobat pentru suma de …";, sub sancțiunea lipsirii înscrisului sub semnătură privată de valoare probatorie în cazul absenței acestei mențiuni exprese. Cu toate acestea, legea civilă exceptează în mod expres comercianții de la aplicabilitatea acestei reguli protective tocmai în considerarea faptului că aceștia, spre deosebire de persoanele care încheie acte civile, încheie acte juridice comerciale cu o frecvență ridicată și acționează ca profesioniști în materia comerțului, neavând nevoie de o astfel de protecție specială (care, desigur, ar și diminua celeritatea desfășurării raporturilor comerciale). În consecință, fiind exceptați de la aplicabilitatea regulii prevăzute de art. 1180 C.civ., comercianții sunt prezumați de lege că au acceptat toate obligațiile consemnate într-un înscris, care le revin potrivit mențiunilor înscrisului, prin simpla semnare și/sau ștampilare a
înscrisului. Același regim însă trebuie recunoscut și în privința actelor care implică liberarea debitorului de datoria sa față de comerciant. O asemenea valoare poate fi atribuită și înscrisului existent la fila 114 din dosarul de fond atât în temeiul articolului citat cât și din perspectiva art. 1184 C.civ. ( chiar dacă vorbim de situații analoage), contrariul afirmațiilor reclamantei putând fi deslușit din cele consemnate pe acest document.
Reprezentanta reclamantei nu a reușit sa explice în mod credibil semnificația semnului minus trecut în dreptul sumei de 20.000 lei . Afirmația potrivit căreia ar fi cerut avansul de 20.000 lei abia in seara evenimentului nefiind credibilă atât timp cât este de notorietate faptul ca pentru organizarea unor asemenea evenimente se plătește întotdeauna avans cu cel putin cateva zile inainte de eveniment. Pe de alta parte, solicitarea plății avansului de 20.000 lei in scara zilei de_ ( pentru achiziționarea de fructe) era lipsită de sens, cata vreme nunta era deja in desfasurare si totul se presupune ca trebuia sa fie deja pregatit.
Înscrisul sub semnatura privata recunoscut de catre reclamanta constituie un indiciu obiectiv ce poate fundamenta prezumția că suma de
20.000 lei a fost platita de parati cu titlu de avans . Martorii audiați în cauză au declarat ca stiu ca s-a platit un avans de 200 milioane lei vechi, iar martorul Sana M. a participat ulterior evenimentului la aceea discuție în care reprezentanta reclamantei a recunoscut primirea sumei de
20.000 lei cu titlu de avans făcând mențiune despre acest fapt în înscrisul sub semnătură privată de la fila 114).
Criticile aduse de apelanta împotriva sentinței atacate nu sunt de natura a conduce la modificarea hotărârii primei instanțe. Instanța de fond a facut o aplicarea corecta a legii si a interpretat judicios probele administrate.
Înscrisurile de care se prevalează reclamanta (factura fiscala nr.174/0_
fila si avizul de însotire a marfii nr.6/_ - fila 5) nu sunt sunt asumate în mod expres de către pârâți, nefiind acceptate la plată.
In lipsa unui contract scris semnat de ambele părți, care sa prevadă un preț determinat al serviciilor furnizate, precum si in lipsa oricărei semnături de primire sau de acceptare a facturii fiscale ori a avizului de însoțire a mărfii sigurele repere certe care permiteau cuantificarea obligației ce incumbă pârâților rămâneau probele testimoniale și înscrisul ce poartă scrierea reprezentantului legal al reclamantei.
În raport de probele administrate, prima instanță a reținut corect că la evenimentul organizat de către reclamantă au participat 360 de invitați, prețul meniului per persoană fiind de 100 lei +TVA în acest sens fiind considerate relevante interogatoriile luate pârâților și declarațiile martorilor - fila 130, 132,133 dos. fond).
In privința prețului pentru un meniu, reclamanta nu a produs nicio dovada în sensul că prețul agreat de către parți ar fi fost cel de 132 lei+ TVA. Martorii audiați au confirmat ca prețul de 100 lei/meniu era unul peste prețul mediu practicat pe piață in vara anului 2009 ( prețul mediu fiind de 70-80 de lei). Reclamanta nu a depus înscrisuri din care să rezulte nici măcar valoarea cheltuielilor generate de prestarea serviciului contractat de
pârâți.
Diligențele realizate de un profesionist pentru conducerea unei întreprinderi trebuie evaluate în raport cu standardele bonus pater familias. O exercitare conformă, în raport de acest standard, a obligației de supraveghere a activității societății și obligației de atenție în luarea deciziilor (ca elemente constitutive a obligației de diligență) impunea
executivului (care reprezenta entitatea ) ca, în etapa precontractuală, să stabilească conținutul contractului, înțelesul dispozițiilor sau clauzelor contractuale.
Chiar dacă nu se poate face abstracție de celeritatea care caracterizează operațiunile comerciale, un profesionist al comerțului, trebuie să permită părții contractante să-și dea consimțământul în cunoștință de cauză că serviciul care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale și să acționeze cu respectarea principiului prudenței.
Dovada cea mai facilă a realizării acestor standarde ar fi putut fi realizată din eventuale documente precontractuale ori din cuprinsul unui contract preparatoriu.
Nu numai că asemenea documente nu există, dar reclamanta nu deține nici măcar o minimă corespondență purtată cu pârâții înainte de nașterea litigiului.
Reclamanta nu a consemnat în scris ,pe hârtie sau suport electronic contractul încheiat cu pârâții singurul înscris fiind nota de plată aflată la fila 114 din dosarul de fond. Prin urmare instanța, chemată să stabilească care era voința reală a părților, s-a raportat la elemente extrinseci acordului lor de voință, fiind constrânsă să se raporteze la atitudinea, discuțiile părților după perfectarea contractului, comportament care a fost evaluat prin prisma probelor administrate. Ținând cont de regula evocată de art. 983 C.civ, orice dubiu privitor la întinderea obligației asumate de pârâți trebuia interpretat în favoarea acestora. Un comportament compatibil standardului bonus pater familias ar fi securizat raportul contractual constituit, fiind firesc ca vulnerabilitățile sale, direct imputabile profesionistului, să fie puse, cu precădere ,în sarcina acestuia din urmă.
In privința echipamentelor facturate, reclamanta nu a probat faptul că închirierea lor făcea obiectul unei înțelegeri separate de cel al prețului negociat pentru un meniu. Conform practicilor uzuale în materia serviciilor prestate de reclamantă prețul pentru meniu presupune si includerea veselei, tacâmurilor, paharelor, ceștilor, altor accesorii mărunte, care nu sunt consumabile si a căror utilizare nu produce o diminuare a patrimoniului prestatorului decât in caz de distrugere. Reclamanta a încercat să acrediteze ideea că închiriat pârâților toată logistica necesara desfășurării nuntii ( mesele, scaunele pentru 350 persoane), justificând astfel costurile suplimentare pretinse pârâților
costuri în valoare de 22.000 lei.
Apărarea a fost în mod corect invalidată de prima instanță, care a considerat concludente înscrisurile depuse de pârâții ,înscrisuri ce atestau faptul că logistica în discuție a fost procurata de la o altă firma de specialitate( din C. -Napoca).
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 296 C. pr. civ, instanța, ținând cont de limitele în care a fost investită cu cererea de reformare, va respinge apelul declarat de pârâta SC YOFFY S. împotriva sentinței civile nr. 5123/_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, pe care o va menține în întregime.
Întrucât intimata nu a făcut dovada cheltuielilor judiciare ce au căzut în sarcina sa în etapa procesuală a apelului cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge apelul declarat de pârâta SC YOFFY S. împotriva sentinței civile nr. 5123/_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | ||
M. B. | S. | AL H. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
6 ex. - _
jud.fond.O. S.
| ← Sentința civilă nr. 995/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 55/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
