Decizia civilă nr. 222/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.222/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC M. P. S., împotriva sentinței civile nr.21006/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 30 octombrie 2012, în dosarul nr._ ,
La apelul nominal se constată lipsa părților la prima strigare a cauzei iar la a doua strigare se prezintă reprezentanta intimatei SC M. S., d- na avocat Daiana Sicoe în substituirea avocatului titular, d-na P. escu B. a, cu delegația de substituire depusă la dosar la acest termen, lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că constatându-se că în data de 5 martie 2013, respectiv în data de 6 martie 2013, a fost înregistrată la dosar, transmisă prin fax, o întâmpinare din partea intimatei (exemplarul înregistrat în data de 6 martie 2013 fiind incomplet).
Având cuvântul, reprezentanta intimatei arată că are o solicitare în probațiune. Astfel, arată că în cuprinsul întâmpinării a menționat faptul că susținerea recurentei cu privire la momentul la care au încetat raporturilor juridice dintre părți este data de 5 aprilie 2011 ori, la acel moment, a arătat că s-a încheiat un alt contract de închiriere, între recurentă și o altă persoană juridică și solicită să se dispună obligarea recurentului să depună la dosar o copie a contractului respectiv. A susținut în cuprinsul întâmpinării faptul că contractul dintre părți nu poate înceta raportat la voința unilaterală a uneia dintre părți, respectiv raportat la interesele de moment ale uneia dintre părți.
T. ul pune reprezentantei intimatei să precizeze care ar fi utilitatea probei solicitate, respectiv teza probatorie.
Reprezentanta intimatei menționează că a arătat că data de 5 aprilie 2011, data la care se raportează recurenta, este o dată aleatoriu indicată pentru încetarea raporturilor juridice dintre părți; intimata susține faptul că contractul de închiriere s-a încheiat în data de 4 ianuarie 2011, odată cu încheierea procesului verbal de predare-primire, iar nu la data la care susține recurenta. În ceea ce privește teza probatorie, arată că tinde să dovedească faptul că această dată a fost aleasă exclusiv în funcție de interesele recurentei.
Instanța pune în vedere reprezentantei intimatei să precizeze dacă s-a contestat faptul că data în discuție este legată de un anumit eveniment, respectiv dacă M. C. -N. s-a apărat în sensul că acea dată ar fi
legată de un eveniment în timp ce susținerile intimatei sunt în sensul că data este aleasă aleatoriu.
Reprezentanta intimatei arată că recurentul nu s-a apărat în sensul că data nu ar fi legată de un eveniment.
Pe de altă parte, instanța pune în vedere reprezentantei intimatei să precizeze dacă a solicitat o copie a contractului în discuție și i s-a refuzat.
Reprezentanta intimatei arată că s-a solicitat o copie a contractului, cerere pe care nu a formulat-o în scris, dar se tăgăduiește faptul că s-ar fi încheiat un astfel de contract deși pe site-ul M. C. -N., respectiv pe site-ul Primăriei C. -N. există date în acest sens.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentanta intimatei privind obligarea recurentului să depună la dosar o copie a contractului de închiriere la care s-a referit la acest termen, întrucât, raportat la faptul că în cauză nu a fost contestat pretinsul moment al rezilierii unilaterale a contractului și nici faptul că acesta ar fi legat de un anumit eveniment sau, dimpotrivă, că ar fi fost ales aleatoriu potrivit susținerii intimatei, motiv pentru care apreciază că acesta nu este util soluționării cauzei; în plus, reprezentanta intimatei nu este în măsură să facă dovada că i s-a refuzat cererea pentru eliberarea unei copii a acestui înscris.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
T. ul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Arată că raporturile juridice dintre părți au încetat la data de 4 ianuarie 2011, respectiv la momentul la care s-a încheiat procesului verbal de predare-primire a spațiului între locator și locatar. Consideră că nu se poate avea în vedere faptul că momentul încetării contractului de locațiune este ulterior, astfel cum susține recurentul, respectiv în aprilie 2011, odată cu expedierea unei notificări, apreciind că notificarea expediată în 21 aprilie 2011 prin care intimata este înștiințată despre faptul că contractul ar fi încetat la o dată anterioară, respectiv 5 aprilie 2011, nu poate produce nici o consecință juridică pentru că toate efectele contractului s-au consumat până la data predării spațiului, respectiv până la data de 24 ianuarie 2011. Pe de altă parte, solicită instanței să observe faptul că obiect al prezentului recurs îl constituie exclusiv hotărârea instanței de fond pronunțată cu privire la acțiunea principală, nu s-au adus critici cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, astfel încât apreciază că instanța de recurs, în limitele în care a fost investită prin prezentul recurs, nu poate proceda la modificarea hotărârii primei instanțe ca urmare a admiterii acestuia. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr.21006/2012, pronunțată la data de 30 octombrie 2012, Judecătoria C. N. a respins excepția prescripției extinctive invocata de pârâta SC METALCLASS P. S.R.L. ca neîntemeiată, a admis in parte cererea de chemare in judecata formulată de
C. -N. în contradictoriu cu pârâta SC METALCLASS P. S.R.L., a admis cererea reconvenționala formulata de SC METALCLASS P. S.R.L. in contradictoriu cu M. C. -N., a obligat pârâta -reclamantă SC METALCLASS P. S.R.L. să achite reclamantului pârât M. C. -N.
suma de 7.562,56 lei reprezentând penalități de întârziere și a respins cererea pârâtei-reclamante SC METALCLASS P. S.R.L. având ca obiect obligarea reclamantului pârât M. C. -N., la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, prim instanță a reținut că între C. local al municipiului C. -N., în calitate de locator și pârâta SC M. P. S.RL., in calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 50579/_ având ca obiect spațiul comercial nr. 6 din piața agroalimentară Hermes, in suprafață de 22,72 mp (f. nr. 7-10). Obligația pârâtei era de a achita chirie in suma de 3,1 lei/mp/zi, până la data de 20 a fiecărei luni (art. 4 lit. h). Conform art. 11 din contract, neîndeplinirea obligațiilor la termenul convenit urma a fi sancționată cu penalități de 0,2%/zi. Inițial contractul a fost încheiat pentru durata de 1 an si a fost prelungit ulterior prin acte adiționale (f. 18-22). Prin actul adițional nr. 4 încheiat in data de_ părțile au modificat o parte din prevederilor contractuale. Astfel, s-a stabilit că termenul pentru virarea chiriei este data de 30 a fiecărei luni, iar neîndeplinirea la timp a obligației urma a fi sancționată cu penalități de 0,5% pe zi de întârziere (f. 21-22). S-a efectuat procedura concilierii prealabile dar părțile nu au ajuns la o înțelegere (f. nr. 12-15).
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, prima instanță a reținut că aceasta s-a invocat pentru suma de 1446,25 lei aferentă facturii nr. 50579/_ (f. 42), iar din examinarea situației debitului prezentată de reclamant pentru fiecare factură cu privire la care s-au pretins penalități de întârziere (f. 100-101), s-a reținut că suma de 1446,25 lei reprezintă penalitățile pretinse pentru plata cu întârzierea facturilor aferente perioadei ianuarie-august 2009 (pozițiile nr. 1-8 din tabelul anexat) la care se adaugă suma de 189,03. Reclamantul a prezentat explicații detaliate privind suma de 1635,28 lei, care se coroborează și cu înștiințările privind penalitățile de întârziere comunicate pârâtei (f. 23-25).
Având in vedere că suma de 1446,25 lei reprezintă penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie-august 2009, instanța a reținut că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 nu era împlinit la data sesizării instanței de judecată,_ . În consecință, a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că, contractul de închiriere nr. 50579/_ s-a derulat intre părți până în data de_ . Având în vedere procesul-verbal de predare primire din data de_ și răspunsurile date de reclamant la interogatoriu, prin care s-a arătat că procesul verbal a fost semnat de reprezentanții părților, iar spațiul a fost eliberat in aceeași zi, instanța va reține că în data de_ contractul de închiriere a încetat prin acordul părților.
Cu toate acestea, reclamanta a emis în sarcina pârâtei facturile nr. 628/_ pentru chiria aferentă lunii ianuarie 2011 in valoare de 2749,3 lei (f. 79), nr._ pentru chiria aferentă lunii februarie 2011 în valoare de 2502,37 lei (f. 83) si nr. 1024/_ pentru chiria aferentă lunii martie 2011 (f. 82) in valoare de 2787,09 lei. Facturile au fost achitate de reclamantă la data de_ respectiv_ conform extraselor de cont depuse (f. 78, 81) si situației prezentate de reclamant (f. 101). Deoarece convenția părților a încetat din data de_ iar spațiul a fost predat locatorului, chiria achitată pentru perioada 04 ianuarie 2011 -mai 2011
reprezintă o plată nedatorată în sensul prevederilor art. 1092 C.civ. aplicabile la momentul achitării sumelor contestate de pârâtă.
S-a mai reținut că pârâta a achitat cu întârziere chiria aferentă perioadei ianuarie 2009-ianuarie 2011 fapt ce reiese din coroborarea situației depuse de reclamant (f. 100-102) cu poziția procesuală a pârâtei. Pentru plata cu întârziere a chiriei datorate în temeiul contractului nr. 50579/_, pârâta datora penalități de 0,2% pe zi aplicabile contractului in perioada_ -_ si de 0,5% pe zi în perioada_ -_ . Se mai retine că termenul limită pentru plata chiriei era data de 20 a lunii pentru luna anterioară în perioada_ -_, respectiv 30 a lunii pentru luna anterioară, în perioada_ -_ .
Având in vedere explicațiile oferite de reclamant privind modalitatea de calcul a penalităților pentru facturile contestate (f. 101-103), respectiv factura nr. 963/_, achitată cu 107 zile de întârziere, factura nr._ achitată cu 85 de zile întârziere, factura nr. 2359/_ achitată cu 37 de zile întârziere, instanța a reținut că susținerile pârâtei SC M. P.
S.R.L. nu sunt întemeiate.
Cu privire la factura nr. 2448/_ s-a reținut că aceasta a fost emisă pentru luna iulie 2010 astfel că pentru chiria aferentă nu era in vigoare actul adițional nr. 4/_ . Prin urmare, termenul limită pentru achitare era data de 20 a lunii, conform contractului nr. 50579/_ anterior modificării prin actul adițional nr. 4/2010. Deoarece factura a fost achitată în data de 27 august 2010, in mod corect s-au calculat penalități de întârziere pentru 7 zile, în sumă de 93,24 lei.
Pentru toate considerentele de mai sus, prima instanță a reținut că acțiunea este întemeiată în parte. Reclamantul M. C. -N. este îndreptățit la plata penalităților de întârziere pentru perioada ianuarie 2009
-_ calculate potrivit situației depuse (f. 101-102). Deoarece in mod greșit s-au calculat penalități pentru chiria aferentă perioadei ianuarie-mai 2011, dar având in vedere și principiul disponibilității și poziția procesuală a pârâtei, care a solicitat deducerea sumei de 1558,15 lei cu titlu de penalități, s-a reținut că suma datorată cu titlu de penalități de întârziere este de 13931,44 lei (15._ ,15= 13.931,44 ).
Cu privire la cererea reconvențională formulată, având in vedere considerentele mai sus reținute, instanța de fond a reținut că începând cu data de_ a încetat contractul de închiriere nr. 50579/_ . Pârâta - reclamantă reconvențională a solicitat restituirea sumei de 6338,88 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 628/_, nr. 728/_ și nr. 1024/_ având in vedere îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului. Deoarece intre părți a fost încheiat un contract iar sumele achitate după încetarea contractului au avut semnificația juridică a unei plăți, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1092 C.civ (1864) care reglementează plata nedatorată. In vechiul cod civil îmbogățirea fără justă cauză nu era expres reglementată si putea fi incidentă doar in eventualitatea in care persoana prejudiciată nu avea la îndemână o altă acțiune. Prin urmare, în temeiul art. 1092 C.civ.(1864) va reține că SC M. P. S.R.L. este îndreptățită la restituirea sumei de 6338,88 lei.
În temeiul art. 1144 C.civ. instanța de fond a dispus compensarea judecătorească a sumei de 6338,8 lei cu privire la debitul reținut în sarcina pârâtei, in sumă de 13.931,44 lei. Astfel, suma datorată de pârâta- reclamantă SC METALCLASS P. S.R.L. reclamantului-pârât M. C. -
este de 7562,56 lei .
Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse de pârâta-reclamantă reconvențională, instanța de fond a reținut că acestea constau in taxa de timbru si timbrul judiciar aferente cererii reconvenționale. Având in vedere măsura in care au fost admise pretențiile reclamantei si culpa procesuală a pârâtei, față de cuantumul sumei pretinse prin cererea reconvențională instanța, în temeiul art. 276 C.pr.civ., va respinge cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecata pretinse de pârâta-reclamantă reconvențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recurentul M. C. N.
, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respingerea cerii reconvenționale și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prima instanță a interpreta în mod greșit dispozițiile contractuale, reținând faptul că acesta a încetat la data de_, având în vedere procesul verbal de predare primire a spațiului.
Recurentul a mai arătat că prin adresa nr.273630/_, intimata solicitat rezilierea contractului de închiriere, însă recurentul a refuzat dat fiind faptul că închirierea a avut loc pentru o perioadă determinată, respectiv până la data de_, iar rezilierea contractului este posibilă numi prin acordul părților sau prin notificarea locatorului pentru neîndeplinirea obligațiilor de către locatar. Ulterior, a intervenit rezilierea, intimata fiind informată asupra acordului printr-o adresă expediată la data de_ .
Astfel, față de cele menționate, recurentul consideră că actul juridic a fost în vigoare până la data de_, dată la care și-a dat acordul pentru reziliere, intimata fiind ținută să-și îndeplinească obligațiile până la ceastă dată.
Prin întâmpinare, intimata solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că rezilierea contractului a avut loc la data de_, când s-a încheiat procesul verbal de predare primire a spațiului, fapt pe care îl consideră nesusceptibil de vreo discuție sau interpretare. Astfel, plățile ulterioare acestei date se impune a fi restituite de către recurent, acesta fiind de altfel obiectul cererii reconvenționale.
În plus, intimata a arătat că recurentul a încheiat un nou contract de închiriere la data de_, adică la o dată anterioară adresei prin care a fost de acord cu rezilierea contractului, având astfel reprezentarea faptului că spațiul este liber și că acesta poate face obiectul închirierii. Astfel, unicul scop al predării imobilului a fost acela de a rezilia contractul de închiriere, motiv pentru, începând u data de_, nu mai datorează chirie.
În fina, intimata a arătat că, având în vedere că singurele critici aduse în recurs vizează sentința cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată, fără a fi formulate motive de recurs asupra soluției pronunțate cu privire la cererea reconvențională, instanța de recurs este ținută să soluționeze recursul în aceste limite, neputând cenzura dispozițiile primei instanțe sub acest aspect.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 și 3041C.pr.civ., tribunalul reține următoare:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 50579/_, având ca obiect spațiul comercial nr. 6 din piața agroalimentară Hermes, în suprafață de 22,72 mp. potrivit acestui act juridic, obligația intimatei era de a achita chiria în suma de 3,1 lei/mp/zi, până la data de 20 a fiecărei luni (art. 4 lit. h). de asemenea, conform art. 11 din contract, neîndeplinirea
obligațiilor la termenul convenit atrăgea după sine penalități de 0,2%/zi. Durata inițială a contractului a fost pentru o durată de 1 an și a fost prelungit ulterior prin acte adiționale.
Referitor la modalitățile de încetare a contractului de închiriere, părțile au convenit ca încetarea acestuia să intervină las împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, prin acordul părților, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor, prin denunțarea unilaterală de către locator, în anumite condiții și prin notificarea rezilierii contractului de către locator, în anumite condiții.
Analizând probele administrate în cauză în fața primei instanțe, tribunalul reține că nici una din situațiile convenite de părți nu a intervenit în cauză.
Astfel, contrar celor reținute de prima instanță și susținute de către intimată, încheierea procesului verbal de predare primire nu se circumscrie nici unei din situațiile de încetare/reziliere a contractului de închiriere convenite de părți. Împrejurarea că niciuna din părți nu a exprimat un acord în sensul celor pretinse de către intimată, este dovedită de emiterea ulterioară a facturilor de către recurent și, respectiv de plata acestora de către intimată. De altfel, sumele achitate după această dată, au făcut obiectul cererii reconvenționale a pârâtei - intimate. În plus, dat fiind faptul că spațiul nu mai era întrebuințat, recurentul, ca un bun proprietar, era obligat să se asigure întreținerea spațiului. Mai mult, anterior încheierii procesului verbal de predare primire, recurentul a refuzat în mod explicit să-și dea acordul pentru reziliere, comunicându-i intimatei acel lucru.
În concluzie, susținerile intimatei că procesul verbal de predare primire ar valora acord de reziliere, sunt contrare, atât înțelegerii părților, cât și conduitei lor ulterioare încheierii acestui act.
Față de aspectele reținute, tribunalul concluzionează că efectele contractului de închiriere au încetat doar la data la care a intervenit acordul de reziliere dintre părți, respectiv_ .
Cât privește susținerea intimatei referitoare la limitele învestirii în recurs, în sensul că instanța de control, judiciar nu ar putea reforma hotărârea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, tribunalul reține că o asemenea susținere este lipsită de temei lega, în condițiile în care, recurentul a atacat întreaga hotărâre pronunțată de prima instanță fără a delimita motivele invocate în susținerea uneia sau alteia dintre cele două cereri, în considerarea faptului, real de altfel, că cererea introductivă și cererea reconvențională se află într-o strânsă legătură determinată de necesitatea stabilirii datei la care au încetat raporturile dintre cele două parți izvorâte din contractul de închiriere. Astfel, în ipoteza susținută de intimată, aceasta nu ar fi datorat alte sume cu titlu de chirie după data de_, în timp ce potrivit susținerilor recurentului, efectele contractului au încetat doar la data la care a intervenit acordul de reziliere dintre părți, respectiv_, dată până la care intimata datorează chirie.
Așadar, așa cum rezultă din cuprinsul recursului declarat, criticile aduse hotărârii primei instanțe au vizat atât soluția pronunțată cu privire la cererea introductivă, cât și cu privire la cererea reconvențională, cu atât mai mult cu cât, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, soluțiile asupra celor două cereri, se exclud reciproc.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.8 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurentul M. C. N. în contradictoriu cu intimata SC M. P.
S. împotriva sentinței civile nr.21006/2012 pronunțate de către Judecătoria
C. N., la data de 30 octombrie 2012, în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. N. în contradictoriu cu pârâta SC
M. P. S., va obligă pârâta SC M. P. S. să-i plătească reclamantului M. C. N. suma de 15.489,59 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2009 - 23 mai 2011, va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere disp. art.274 C.pr.civ., precum și faptul că reclamantul nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată. În același sens, va respinge, ca neîntemeiată, și cererea recurentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, tribunalul va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. P. S. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul M. C. N. în contradictoriu cu intimata SC M. P. S. împotriva sentinței civile nr.21006/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 30 octombrie 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în parte după cum urmează:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.
C. N. în contradictoriu cu pârâta SC M. P. S. și, în consecință: Obligă pârâta SC M. P. S. să-i plătească reclamantului M.
C. N. suma de 15.489,59 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada ianuarie 2009 - 23 mai 2011.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. P. S. .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea recurentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. C. P. |
Thred. NK 2 ex./_
Judecător fond: D. Viorica P. ovici Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 385/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 340/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
