Decizia civilă nr. 553/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 553/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. G. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta B. G. S.
G. SA prin GRUP C. împotriva sentinței civile nr.22504/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimații
I. G. și I. N. C., cauza având ca obiect în primă instanță contestație la executare.
La apelul nominal la ambele strigări ale cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, după care, apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul o reține în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 22506/2012 pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii I. G. și I.
N. C. în contradictoriu cu intimata B. -G. S. G. SA și s-a anulat publicația de vânzare nr.1/_ și procesul verbal de licitație nr.1/_ .
Analizând ansamblul probelor administrate, instanța a reținut că între contestator și intimată s-au încheiat contractul de credit nr.5116041 din data de_ și contractul de credit nr.4312278 din data de_, precum și contractul de ipotecă autentificat sub nr.117/_ al BNP Stancu T. D., C. L. I. .
În temeiul celor trei contracte anterior menționate, la data de_, intimata a solicitat executarea silită împotriva contestatorilor.
În temeiul contractului de credit nr.4312278 din data de_ și a contractului de ipotecă autentificat sub nr.117/_ al BNP Stancu T. D.
, C. L. I. au fost emise în dosarul execuțional bancar nr.86/2011, publicația de vânzare nr.1/_ și procesul verbal de licitație nr.1/_ privind vânzarea la licitație publică la data de_, ora 13, la sediul intimatei, a imobilului situat în C. -N., str.Tășnad, nr.22, ap.21, jud.C., înscris în CF nr.51218 C. -N. în favoarea contestatorilor.
Imobilul care a format obiectul contractului de ipotecă încheiat între părți a fost supus executării silite de către intimată pentru executarea obligațiilor izvorâte în sarcina contestatorului din contractul de credit nr.4312278 din data de_ .
Instanța a verificat temeinicia motivelor invocate de contestatori în contestația la executare.
Potrivit dispozițiilor articolului 504, alin.5 din Codul de procedură civilă, în cazul executării silite imobiliare prin vânzarea la licitație a imobilului, debitorul va fi înștiințat despre data, ora și locul vânzării. Contestatorii au susținut că nu li s-au comunicat celor două acte de executare silită privind vânzarea la licitație a imobilului aflat în proprietatea lor, iar la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă a comunicării celor două acte de executare silită către cei doi contestatori. De altfel, prima instanță a reținut că intimata a recunoscut ea însăși că nu a reușit să intre în posesia dovezilor de comunicare către contestatori a actelor de executare contestate.
Instanța a reținut că aceste acte au fost emise cu încălcarea articolului 504, alin.5 din Codul de procedură civilă, iar potrivit art.399, alin.2 din același cod, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
Intimata a susținut că cei doi contestatori nu ar fi suferit nici o vătămare prin ignorarea acestei dispoziții legale și prin urmare nu ar justifica nici un interes pentru anularea celor două acte de executare silită, dar instanța a reținut că vătămarea suferită de aceștia constă în privarea lor de posibilitatea executării obligațiilor executate silit prin achitarea debitului restant și salvarea în acest fel a imobilului ipotecat de la vânzarea la licitație publică. Instanța a reținut de asemenea că interesul contestatorilor de a obține anularea celor două acte de executare silită există și în cazul în care aceștia nu ar executa silit obligațiile supuse executării silite și rezidă în
împrejurarea că potrivit art.509, alin.5 din Codul de procedură civilă, în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art.504 alin. 3 și cu ocazia noii licitații, licitația va începe doar de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația. Prin urmare, contestatorii au interesul anulării actelor de executare întocmite pentru prima licitație pentru a beneficia de șansa vânzării la licitație a imobilului în schimbul prețului integral, iar nu a unui preț diminuat în cadrul noii licitații prin prisma art. 509, alin.5 din Codul de procedură civilă.
În privința celui de-al doilea motiv invocat de contestatori, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor articolului 500, alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă, dacă în termen de 15 zile de la primirea somației, debitorul nu plătește datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare și va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar, va cere părerea unui expert, urmând a fi aplicate dispozițiile art.
411 alin. 3 din același cod potrivit cărora, executorul judecătoresc este obligat să identifice si să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize și bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație, iar o copie de pe raportul de expertiza se comunică și debitorului.
Deși în speță executorul a omis etapa evaluării imobilului din litigiu cu acordul părților, imobilul fiind evaluat direct printr-un raport de expertiză întocmit de un specialist evaluator, instanța a reținut că cei doi contestatori nu au dovedit subevaluarea imobilului supus vânzării la licitație publică și implicit nici vreo vătămare din această cauză.
Prin urmare, instanța a reținut ca fiind întemeiat doar primul motiv invocat de contestatori în contestația la executare și în temeiul art. 399, alin.2 din codul de procedură civilă raportat la art.504, alin.5 din Codul de procedură civilă, a admis contestația la executare formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata și în consecință, a anulat publicația de vânzare nr.1/_ și procesul verbal de licitație nr.1/_, ambele emise în dosarul execuțional bancar nr.86/2011 al intimatei.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din Codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta SC B. -G. S.
G. SA, solicitând modificarea sentinței nr. 22504/2012 a Judecătoriei
C. -N., în sensul respingerii contestației la executare formulată de către I.
G. și I. N. C. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prima instanța neavând în vedere stadiul dosarului execuțional atunci când s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes invocata de recurentă, ceea ce a determinat aplicarea eronată a legii.
Prin contestația la executare formulată de către numiții I. G. si I.
N. C. s-a solicitat anularea publicației de vânzare imobiliară nr. 1/2012 si a procesului-verbal de licitație nr. 1/2012 întocmite în dosarul execuțional nr. 86/2011. În ce privește dosarul execuțional nr. 86/201, recurenta a arătat că executarea silită a fost demarată de către executorul bancar al B. GSG SA. Urmare a modificărilor legislative care au intervenit în ce privește competenta executorilor bancari, executarea silită în dosarul nr. 86/2013 a fost continuată de către BEJ Câmpian M. R., în dosarul execuțional nr. 487/2012.
S-a învederat faptul că, raportat la aceasta stare de fapt recurenta a invocat excepția lipsei de interes a contestatorilor în formularea prezentei contestații la executare.
Interesul reprezintă folosul urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea în oricare dintre formele procedurale, reprezentând o condiție de admisibilitate a acțiunii. Referitor la necesitatea menținerii interesului pe toata durata procesului, recurenta a menționat faptul că s-a pronunțat în acst sens și Î., statuând că orice demers judiciar, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de etapa procesuala în care acesta se află trebuie să se sprijine pe un interes ce se raportează la relația dintre situația juridica și mijlocul procesual ales și justifică profitul material pe care partea îl urmărește. Interesul care stă la baza oricărei cereri în justiție trebuie să fie
juridic și legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal și să fie pozitiv și concret. Interesul trebuie să fie, între altele, născut actual, caracteristici care trebuie să existe pe toată durata litigiului de la momentul declanșării sale și până la stingerea lui.
Astfel, s-a învederat că, în prezenta cauză, contestatorii nu mai dețin un interes actual si legitim în susținerea contestației la executare astfel cum aceasta a fost formulată. Interesul pe care contestatorii îl aveau la data formulării contestației la executare nu a subzistat pe tot parcursul judecării acesteia.
În acest sens, s-a precizat faptul că în cadrul dosarului execuțional nr. 487/2012 al BEJ Câmpian M. R. au fost emise somații care au fost comunicate debitorilor, existând dovezi in acest sen. Deci, dacă debitorii doreau să achite debitul restant puteau să o facă inclusiv în cursul prezentei
proceduri. Debitorii aveau cunoștință de existenta creditului restant deoarece erau în posesia graficului de rambursare pe care sunt detaliate data scadenței fiecărei rate.
Mai mult, s-a menționat că, contestatorii s-au prezentat, ulterior depunerii contestației la executare, la sediul BEJ Câmpian M. R. si au stabilit de comun acord prețul de pornire al licitațiilor în ce privește imobilul supus valorificării.
Prin urmare, contestatorii, în mod evident nu mai dețin interes în a solicita anularea publicației de vânzare nr.1/2012 si a procesului-verbal de licitație nr. 1/2012 emise în dosarul execuțional nr. 86/2012.
Recurenta a arătat că, prima instanța a reținut, ca temei pentru admiterea contestației la executare, faptul că reclamanții ar fi vătămați prin prețul diminuat la care a fost valorificat imobilul. Însă, în dosarul execuțional nr. 487/2012 al BEJ Câmpian M. R. valorificarea imobilului aparținând contestatorilor s-a făcut la prețul stabilit de debitori și nu la un preț de evaluare diminuat, așa cum a apreciat eronat prima instanță. Astfel, s-a menționat că, nu se poate discuta de existenta unei vătămări actuale si
legitime care să determine și interesul contestatorilor în prezenta cauză în situația în care orice neînțelegere asupra prețului imobilului a fost tranșată de părți.
Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, existenta unei vătămări, prin raportare la prețul de evaluare a imobilului nu a fost dovedita de către părți.
Un alt argument invocat de către recurenta, a fost acela referitor la faptul că bunul nu a fost valorificat după organizarea primei licitații. Deci, susținerea instanței, că interesul contestatorilor consta în șansa de a se obține valorificarea imobilului la prețul integral, este nefondata. Imobilul nu a fost valorificat nici in cadrul celei dea doua licitații, prin urmare, aplicarea art. 509 C.proc.civ. referitor la diminuarea prețului imobilului nu a vătămat în vreun fel drepturile contestatorilor.
Astfel, s-a învederat că, prevederile art. 399 C.proc.civ., referitoare la anularea actelor de executare silită nu se aplică în prezenta cauza, deoarece nu s-a făcut dovada unei vătămări așa cum prevede art. 105 C.proc.civ., iar pe parcursul prezentei judecați orice vătămare a fost acoperită.
Chiar dacă prima instanța a avut în vedere o nulitate absolută care ar afecta actele a căror anulare s-a solicitat, recurenta a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile în persoana contestatorilor pentru invocarea acesteia.
Astfel, s-a precizat faptul că, nulitatea absolută poate fi invocată, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, de orice persoană care justifică un interes legitim, născut și actual, personal și direct în legătură cu cauza de nulitate. Prin urmare, recurenta a precizat că, pentru a invoca nulitatea absolută, ca sancțiune aplicabilă unui act de executare silită, este necesar să se îndeplinească condiția ca interesul să existe atât la momentul la care sancțiunea este invocată, cât și pe întregul curs al procesului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Recurenta a invocat incidenta în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 c.pr.civ.
T. ul reține că hotărârea care formează obiectul prezentului recurs cuprinde motivele pe care se sprijină și prima instanță a analizat toate împrejurările de fapt și de drept invocate de părți, astfel încât în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 c.pr.civ.
Conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ., instanța de recurs modifică hotărârea dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta a susținut în cuprinsul cererii de recurs că prima instanță a apreciat în mod greșit că acțiunea contestatoarei îndeplinește toate condițiile de exercitare, arătându-se că cererea contestatorilor este lipsită de interes deoarece prin actele de executare silită a căror nulitate s-a solicitat nu li s-a produs nicio vătămare.
T. ul reține că, în fața primei instanțe, intimata nu a invocat excepția lipsei de interes ca o excepție de fond peremtorie, ci doar în cuprinsul concluziilor scrise depus la dosar după închiderea dezbaterilor s-a susținut că cererea este lipsită de interes deoarece contestatorii nu au suferit niciun prejudiciu care să justifice anularea actelor de executare silită. Prima instanță a analizat însă condiție existenței unei vătămări a contestatorilor deoarece actele de executare realizate cu încălcarea dispozițiilor art. 504 alin. 5 C.pr.civ. erau lovite de nulitate relativă în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. Conform acestei dispoziții legale actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Prevederile art. 504 alin. 5 C.pr.civ. nu prevăd o nulitate
expresă, astfel încât vătămarea invocată nu se prezumă.
T. ul reține că prima instanță a reținut în mod judicios că prin efectuarea actelor de executare silită fără a se comunica debitorilor data, ora și locul vânzării, contestatorii au suferit o vătămare care constă în privarea lor de posibilitatea executării obligațiilor executate silit prin achitarea debitului restant și salvarea în acest mod a imobilului ipotecat de la vânzarea la licitație publică. Susținerea recurentei conform căreia contestatorii au avut posibilitatea achitării debitului, inclusiv în cursul soluționării contestației la executare este fondată, însă această împrejurare nu este de natură să înlăture existența vătămării care se apreciază la momentul încheierii actului cu nerespectarea formelor legale. De asemenea, în mod corect s-a apreciat că debitorii contestatori au interesul anulării actelor de executare silită întocmite pentru prima licitație pentru a beneficia de șansa vânzării la licitație a imobilului în schimbul prețului integral, iar nu a unui preț diminuat în cadrul noii licitații prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. 5 C. pr.civ. Sub acest aspect, nu prezintă relevanță faptul că bunul nu a fost valorificat nici în cadrul celei de-a doua licitații deoarece, după cum s-a reținut, existența vătămării se apreciază la momentul încheierii actului cu nerespectarea formelor legale, iar nulitatea relativă invocată nu a fost acoperită.
Interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a inițiat demersul judiciar. Interesul trebuie să fie legitim, personal și actual, această din urmă cerință presupunând că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Prejudiciul la care sunt expuși contestatorii prin încheierea actelor de executare silită cu încălcarea dispozițiilor art. 504 alin.
5 C.pr.civ. este rezultatul vătămării cauzate acestora, vătămare care se menține până la momentul anulării actelor nelegale.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt apte a determina admiterea recursului. Hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312
alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC B. -
G. S. G. SA.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenta SC B. -G. S. G. SA în contradictoriu cu intimații I. G. și I. N. C. împotriva sentinței civile nr. 22504/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. C. | G. | V. | -L. G. D. | P. |
Judecător fond: M. -G. Moț Judecătoria Cluj-Napoca
Red.SI/Dact. AA-2ex. _
| ← Decizia civilă nr. 460/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 311/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
