Decizia civilă nr. 398/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.398/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta UAT C. M., în contradictoriu cu intimatele S. E. DE A., C. ȘI I. D. și SC KYO INC SRL, împotriva încheierii pronunțate la data de 19 septembrie 2012, în dosarul nr._ /a1, de către Judecătoria Huedin și împotriva sentinței civile nr.1314/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria Huedin, cauza având ca obiect, în primă instanță, contestației la executare.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat I. Marc, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei. Arată că nu poate depune la acest moment împuternicirea avocațială dată în favoarea sa.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea d-ului avocat I. Marc să depună la dosar împuternicirea avocațială dată de recurentă în favoarea sa.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat I. Marc, lipsind reprezentanții intimatelor.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială dată în favoarea sa.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze dacă susține recursul și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite.
Reprezentantul recurentei arată că executarea silită s-a efectuat și, ca atare, nu mai susține recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite, fiind fără obiect.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepții, cereri.
Reprezentantul recurentei depune la dosar înscrisuri reprezentând paginile de pe internet la care a făcut referire în cuprinsul recursului.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să precizeze relevanța înscrisurilor depuse pentru soluționarea recursului.
Reprezentantul recurentei arată că în partea de început a motivelor de recurs a criticat conduita creditoarei SC Kyo INC SRL arătând că aceasta, în mod deliberat, procedează în modalitatea menționată, nu doar în cazul de față, în sensul că așteaptă să se ajungă aproape de termenul general de prescripție al executării de trei ani pentru a se putea aduna penalități de întârziere cât mai mari și, înainte cu o lună sau câteva zile înainte de a expira acest termen, trece la executarea silită. Susține că SC Kyo INC SRL a
procedat în modalitatea descrisă nu doar în cazul recurentei, a arătat numai într-un județ 14 situații, la nivelul întregii țări este vorba de o conduită de genul arătat care se corelează cu apărările recurentei în sensul că prima instanță, în motivarea foarte succintă, lasă să se înțeleagă faptul că recurentul nu a achitat debitul principal în cuantum de 7.302 lei.
Instanța reiterează solicitarea adresată reprezentantului recurentei în sensul de a preciza care este relevanța și utilitatea pentru soluționarea recursului a fiecărui înscris depus la dosar la acest termen de judecată, respectiv de ce sunt utile și pertinente soluționării acestei cauze.
Reprezentantul recurentei solicită îndepărtarea înscrisurilor depuse la acest termen de judecată, arătând că nu le mai susține și că le retrage dacă instanța nu are bunăvoința să le citească.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei faptul că i s-a solicitat să prezinte utilitatea și relevanța înscrisurilor pentru soluționarea recursului, învederându-i că orice probă se depune la dosarul cauzei trebuie să aibă o teză probatorie, constatând că primul înscris depus este intitulat:
"tupeu, prostie și găuri de miliarde în bugetele locale";.
Reprezentantul recurentei arată că s-a referit înscrisul menționat de instanță în pagina a doua a recursului.
Instanța învederează reprezentantului recurentului faptul că, independent de mențiunile din cuprinsul recursului, nu este înlăturată obligația sa de a prezenta utilitatea unei probe pentru soluționarea unui recurs și îi solicită să prezinte relevanța înscrisurilor pentru soluționarea recursului, fiind obligatoriu ca orice parte să prezinte teza probatorie pentru orice probă pe care tinde să o administreze în cauză.
Reprezentantul recurentei arată că a făcut referire în textul recursului la teza probatorie.
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentei să prezinte oral, în sala de judecată, teza probatorie.
Reprezentantul recurentei lecturează o parte din începutul recursului.
Instanța reiterează solicitarea privind obligația de a indica teza probatorie, nu de a lectura conținutul recursului.
Reprezentantul recurentei arată că are posibilitatea să depună înscrisurile și în fața instanței de recurs, până la dezbateri, a depus înscrisuri și dacă instanța nu consideră că înscrisurile sunt în legătură cu
teza probatorie, le va îndepărta. Precizează teza probatorie este cea menționată în cuprinsul recursului, respectiv conduita SC Kyo INC SRL, nu doar în acest dosar, ci în toate situațiile în care a încheiat contracte de cesionare a creditelor SEACID, cu toate comunele din mediul rural care au căzut în această capcană; arată că nu se discută în această cauză fondul contractelor menționate, dar arată că pe baza unor contracte pe care SEACID le-a încheiat cu comune din mediul rural prin care s-a obligat să presteze servicii pe care nu le-a mai prestat, a promovat somații de plată în care a obținut obligarea unităților administrative să achite sumele din facturile care trebuiau achitate pentru servicii neefectuate; fiind facturi emise, s-au emis somații de plată, acestea nu au fost puse în executare silită, s-a apropiat termenul de trei ani de prescripție, cu o săptămână înainte de împlinirea termenul de prescripție, SEACID a încheiat contracte de cesionare, în ceea ce privește toate contractele menționate, cu SC Kyo INC SRL, societate care are ca obiect de activitate strict promovare de web design și nu recuperare de creanțe sau alte activități de acest gen; în urma încheierii contractelor de cesionare, SC Kyo INC SRL nu și-a îndeplinit obligația de a plăti creditorului debitul pentru a se subroga în drepturile sale și, cu toate acestea, SC Kyo
INC SRL a trecut la executare preluând creanța, considerându-se creditor, promovând dosare de executare, a fost considerat creditor prin subrogarea în drepturile adevăratului creditor, nu s-a verificat niciodată dacă îndeplinește aceste condiții și s-a trecut la executări silite, adăugând la un debit provenind dintr-o factură emisă cu trei ani în urmă penalități de întârziere de 1% pe zi, conform contractului. Menționează că teza probatorie care i s-a solicitat să o indice este cea expusă.
Instanța, după deliberare, respinge proba cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată, apreciind că, raportat la teza probatorie, acestea nu prezintă nici un fel de relevanță pentru soluționarea acestui recurs, iar pretinsa conduită relevată de un articol din ziar, desigur, nu poate fi avută în vedere la soluționarea litigiului dedus judecății.
Instanța acordă cuvântul cu privire la alte cereri.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentei arată că în cuprinsul recursului a făcut referire la șase articole din ziar și la șase hotărâri judecătorești.
Instanța învederează reprezentantului recurentei faptul că nici unul din articolele din ziar nu prezintă vreo relevanță pentru soluționarea recursului, iar cele șase hotărâri judecătorești pot fi depuse ca și practică judiciară.
Reprezentantul recurentei consideră că în cuprinsul hotărârii judecătorești pe care a atacat-o, prima instanța face o gravă apreciere a situației de fapt, respectiv nu constată faptul că s-a plătit debitul la care era obligată UAT C. M. . Sentința pronunțată cu privire la somația de plată obligă UAT C. M. să plătească suma de 7302,18 lei, în baza unei facturi neplătite, precum și la o altă sumă în cuantum de 1.533 lei reprezentând penalități pe intervalul de trei luni până la promovare somației; așadar, prin hotărârea judecătorească menționată, pronunțată în somația de plată, UAT
C. M. a fost obligată la achitarea a două debite distincte; somația menționată a fost pronunțată în data de 5 mai 2009, în data de 27 mai 2009 s-a făcut plata cu ordin de plată a debitului la care a fost obligată prin somația de plată, în cuantum de 7302,18 lei, s-a trimis prin ordin de plată suma menționată creditoarei SEACID, cu mențiunea că reprezintă contravaloarea facturii în cuantum de 7.302,18 lei. Astfel, arată că recurenta a plătit benevol suma la care a fost obligată prin somația de plată, prin ordin de plată, nefiind încă redactată sentința prin care a fost obligată la plata unitatea administrativ-teritorială, fiind în termenul de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii până la motivarea acesteia. Instanța de fond a reținut că unitatea administrativ-teritorială nu a promovat acțiune în anulare împotriva sentinței care reprezintă titlu executoriu, fără să constate că s-a plătit debitul în sumă de 7.302,18 lei, ori arată că, dat fiind că și-a achitat debitul, unitatea administrativ-teritorială nu mai avea interes să promoveze acțiune în anulare împotriva somației de plată, în termen de 10 zile de comunicare hotărârii. Consideră că, respingând contestația la executare, instanța de fond persistă în greșeală afirmând că o hotărâre judecătorească, titlu executoriu, trebuie să fie executată, în principal, voluntar și abia, în subsidiar, dacă nu se plătește, se procedează la executarea silită și că s-a procedat la executarea silită pentru că nu s-a făcut plata voluntară; observă că afirmația instanței de fond expusă anterior este cuprinsă în două fraze, prin care instanța motivează respingerea contestației la executare. Astfel,
arată că instanța de fond nu a observat că recurenta a plătit de bună-voie, că a executat voluntar titlu executoriu și nu mai este datoare cu nimic; instanța de fond, considerând că nu s-a făcut plata, consideră îndreptățită creditoarea SC Kyo INC SRL să calculeze penalități de întârziere timp de trei ani la suma de 7.302,18 lei, sumă care a fost achitată. SC Kyo INC SRL a recunoscut faptul că i s-a plătit suma menționată, dar a considerat că nu i-a fost achitată ca și debit, potrivit facturii, ci a considerat că a fost plătită, pur și simplu, ca o datorie pe care SC Kyo INC SRL a imputat-o asupra penalităților, raportat la dispozițiile art.1111 C.civ. care îi dă posibilitatea să impute această sumă prioritar asupra penalităților, urmând ca apoi să fie stins debitul principal. Ori, reprezentantul recurentei observă că potrivit dispozițiilor art.1112 C.pr.civ. debitorul poate să indice modalitatea de plată și creditorul poate să fie de acord sau nu cu aceasta și dacă creditorul nu va accepta plata în modalitatea pe care o face debitorul, va trebui să-i arate, respectiv să nu fie de acord cu modalitatea de plată. În consecință, arată că, în momentul în care debitorul a precizat că plătește suma de 7.302,18 lei cu titlu de debit principal, potrivit facturii și a făcut în ordinul de plată această mențiune, câtă vreme creditoarea SEACID a acceptat ordinul de plată, a încasat suma și nu a restituit banii sau nu a notificat societatea debitoare în sensul că va transfera plata făcută de debitoare pentru debitul principal ca plată pentru restanțe, astfel că debitul principal nu este achitat, rămânând în continuare de achitat debitul principal, în caz contrar, urmând a fi achitate restanțe, apreciază că nemanifestarea acestei atitudini exprese din partea creditoarei echivalează, potrivit art.1112 C.civ., cu achiesarea la modalitatea de plată pe care a înțeles-o debitorul. În consecință, raportat la atitudinea creditoarei, față de cea a debitoarei, solicită instanței să constate că s-a plătit integral debitul; fiind achitat integral debitul în 27 mai 2009, arată că în anul 2012 nu se pot solicita penalități de întârziere timp de trei ani care trebuie să se calculeze la acel debit nedatorat; astfel, consideră nu are nici o importanță raportul de expertiză de evaluare extrajudiciară efectuată în dosarul de executare prin care s-a stabilit o sumă de 850 de milioane lei datorii pentru trei ani de zile, pentru un debit achitat.
În cazul în care instanța va constata că s-a făcut plata debitului și va observa ordinul de plată din data de 27 mai 2009, depus la dosar, cu mențiunea arătată, expresă, precum și lipsa oricărei reacții de neacceptare a plății în discuție și de modificare a sensului plății, reprezentantul recurentei consideră că va trebui să fie admis recursul, să fie modificată în tot hotărârea primei instanțe, să fie admisă contestația la executare și anulate toate actele de executare din dosar. Solicită obligarea SC Kyo IND SRL la plata cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru achitate în primă instanță și în recurs.
Reprezentantul recurentei precizează că cesiunea de creanță s-a realizat între creditoarea SEACID și SC Kyo INC SRL, cesiunea de creanță nu a fost notificată niciodată recurentei și nici nu s-a menționat în contractul de cesiune faptul că cel care a preluat creanța a plătit creditorului SEACID creanța și s-a subrogat în drepturi, susținând că nici nu s-a plătit nimic. Menționează că plata s-a făcut către societatea SEACID pentru că SEACID era titulara titlului executor din anul 2009, cesiunea de creanță s-a făcut cu
10 zile înainte de expirarea termenului general de prescripție de trei ani, societatea SEACID își încasase toată suma datorată, dar a cesionat către SC Kyo IND SRL debitul neîncasat, adică suma pe care o primise.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin Încheierea civilă f.n. din data de_, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea U. A. T. C. M. prin primar B. I., în contradictoriu cu intimații S. E. de A. ,
C. și I. D. și S. Kyo Inc SRL.
Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria Huedin a reținut că potrivit art. 403 alin. 1 C.Pr.Civ până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afara de cazul în care legea dispune altfel.
Admiterea unei asemenea cereri presupune, prin prisma acestor prevederi legale, întrunirea unei condiții cu caracter procedural, iar una care vizează fondul cauzei. Astfel, este necesară plata unei cauțiuni.
Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie însă o condiție unică și suficientă de admisibilitate a cereri de suspendare a executării silite. Astfel, în cauză nu s-a justificat în vreun fel necesitatea luării acestei măsuri excepționale care să permită aplicarea dispozițiilor art. 403 C.Pr.Civ. Or, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 C.Pr.Civ. reclamantul trebuie să își dovedească pretențiile deduse judecății, ceea ce nu s-a realizat în privința cererii de suspendare.
De asemenea instanța de fond a reținut că Judecătoria Huedin prin Sentința civila nr. 1314/_, pronunțată în dosar nr._, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea UAT COM. C. M., în contradictoriu cu intimatele S. E. DE A., C. ȘI I. D. SRL, și SC KYO INC SRL, și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele prin sentința civilă nr. 4309/CA/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ Tribunalul Brașov a admis cererea formulată de creditoarea SEACID și a obligat debitoarea UAT COM. C. M. la plata sumei de 7.302,18 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3267/_ și suma de 1533,42 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada_ -_, acestea urmând a fi calculate în continuare până la data plății efective. Debitoarea a fost obligată și la plata sumei de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. (f. 28-29).
Împotriva acestei sentințe nu s-a formulat cerere în anulare, hotărârea devenind astfel irevocabilă.
La data de_ creditoarea SEACID a încheiat cu SC KYO INC SRL contractul nr. 24 DC prin care cedenta SEACID cesiona cesionarei SC KYO INC SRL toate drepturile ce îi aparțin conform titlului executoriu sentința civilă nr. 4309/CA/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ de Tribunalul Brașov. În contract se face mențiunea privind plata de către debitoare a sumei de 7.302,18 lei la data de_ . (f. 30).
Prin încheierea civilă nr. 115/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ a fost admisă cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc Andrei Todoruț și a fost încuviințată executarea silită pornită la solicitarea creditoarei SC KYO INC SRL, împotriva debitoarei C. C. -M., conform titlului executoriu Sentința civilă nr. 527/CA pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Tribunalului B. .
Biroul Executorului Judecătoresc Andrei Todoruț a dispus efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, iar prin raportul de expertiză întocmit de expert contabil Fogaș P. a Nina sunt calculate penalitățile de întârziere, debitul restant după plata sumei de 7.302,18 lei la data de_ și calculul penalităților până la data expertizei și a debitului principal (f. 32-34).
Contestația la executare formulată de contestatoarea UAT COM. C.
M., prin prisma motivelor invocate, este neîntemeiată.
Astfel, nu prezintă relevanță în faza contestației la executare considerentele legate de faptul că ar fi fost furnizată o aparatură neperformantă și cu un soft care nu a fost utilizat niciodată. Contestația la executare, astfel cum este reglementată de art. 399 C.Pr.Civ., este admisibilă în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare executării silite, cei vătămați sau interesați prin executare putându-se adresa instanței de executare.
Pe de altă parte potrivit art. 399 alin. 3 interpretat per a contrario în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească nu se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Ori, în speță, titlul executoriu este sentința civilă nr. 4309/CA/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ de Tribunalul Brașov.
Cu privire la faptul că contestatoarea nu a fost contactată niciodată în vederea executării obiectului principal instanța reține că UAT COM. C. M. a fost parte în dosarul civil nr._ al Tribunalului B., iar punerea în executare a unei hotărâri judecătorești ar trebui să fie, ca regulă, una voluntară, și executarea silită să fie excepțională. În această ordine de idei instanța a apreciat ca vădit nefondată susținerea contestatoarei în sensul că
executarea debitului de către debitoare nu s-a putut realiza întrucât creditoarea a preferat să rămână în pasivitate și nu a emis factura în acest scop.
Instanța de fond, raportat la apărarea invocată de contestatoare prin contestație, respectiv că expertiza contabilă extrajudiciară a fost întocmită cu rea credință, scopul fiind acela de a obține fraudulos venituri, a apreciat-o ca neîntemeiată. Astfel, expertul contabil a stabilit în mod corect cuantumul penalităților de întârziere, Tribunalul Brașov dispunând, așa cum se reține mai sus, plata sumei de 1533,42 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada_ -_, acestea urmând a fi calculate în continuare până la data plății efective. De asemenea a fost făcută și imputația plății sumei de 7.302,18 lei.
Având în vedere toate aceste considerente instanța a reținut ca neîntemeiată contestația la executare formulată urmând a o respinge.
Împotriva Sentinței civile nr. 1314/_ ,pronunțată de Judecătoria Huedin, în dosar nr._, cât și împotriva Încheierii f.n. din data de _
, a declarat recurs, contestatoarea UAT C. M., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței civile, in sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta a arătat că verificând in timpul care a trecut de la pronunțarea hotărârii pana la comunicarea sa mențiunile care apar pe internet despre creditoarea S. KYO I. S. a constatat unele aspecte care îi formează convingerea ca aceasta acționează in felul in care a acționat si in privința debitului meu, după o schema premeditate, menita sa ii aducă beneficii material cu concursul instanțelor judecătorești care, fara sa aibă aceasta intenție, acționează in interesul si in favoarea creditoarei.
Deși poate nu sunt întrunite unele din elementele infracțiunii generice de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, deși exista certitudinea acțiunii concertate intr-o asociere, în scopul obținerii unui rezultat financiar ca urmare a încheierii unui tip de contract cu reprezentanții unor primarii din mediul rural, situate disparat pe întreg teritoriul tarii, după care emiterea unei facturi pentru niște servicii care nu au fost luate in discuție la încheierea contractului si nici nu au fost efectuate, apoi lăsarea in stare latenta a acestei situații pentru o perioada de timp, pentru ca la un moment dat sa se ceara in instanța pronunțarea unei somații de plata in care debitorii, in cele mai multe ori, din neglijenta, sa nu se apere si apoi, la limita de prescripție a dreptului la executare silita se apelează la un executor judecătoresc unde, in baza unei expertize extrajudiciare se calculează un debit aferent penalităților de întârziere in cuantumuri de circa 10 ori valoarea debitului initial.
Pentru ca aceasta metoda nu a fost concentrata intr-o anumita zona, este posibil sa nu fi ajuns la cunoștința publica a justitiabililor, apărătorilor acestora sau judecătorilor care au in soluționare cazuri generate de acest procedeu, astfel ca funcționează in favoarea creditoarei normele de drept invocate de aceasta, considerandu-se ca este un justitiabil onest.
Recurenta a mai arătat că, din inormațiile publicate pe net, a constatat ca S. E. DE A., C. SI I., D. încheie cu SC KYO INC
SRL un contract de concesiune, in urma căruia S. KYO I. S., care are obiect de activitate webdesign primește drepturile de creanța pe care S.
E. DE A., C. SI I., D. le mai are la debitori, constatate prin somații de plata. Creditoarea S. KYO I. S. a început executarea silita împotriva sa folosindu-se de titlul executoriu, sentința civilă nr. 527/CA pronunțată la data de_ în dosarul civil nr._ de către Tribunalul Brașov prin care s-a admis cererea formulată de creditoarea SEACID, recurenta fiind obligata debitoarea UAT COM. C. M. la plata sumei de 7.302,18 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3267/_ și suma de 1533,42 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada_ -_, acestea urmând a fi calculate în continuare până la data plății efective. A fost obligată și la plata sumei de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
La analiza dispozitivului titlului executoriu, recurenta arată că instanta trebuie sa observe ca a fost obligată, pe de o parte la plata debitului principal, in cuantumul specificat de 7.302,18 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3267/_, precum si la plata sumei de 1533,42 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 20.02:2009-_
, acestea urmând a fi calculate în continuare până la data plății efective. Este adevărat ce constata in continuare instanța de fond in privința conduitei recurentei, respectiv ca împotriva acestei sentințe nu s-a formulat cerere în anulare, hotărârea devenind astfel irevocabilă, dar nu corelează aceasta constatare cu cea cuprinsa in prima pagina a sentinței, respectiv ca contestatoarea recurentă a susținut că a achitat prin OP nr. 193/_ debitul principal în cuantum de 7.302,18 lei la data de_, inca înainte de a fi comunicată hotărârea 527/CA/_ .
Recurenta mai arată că apreciază ca din conduita ei, care a inteles sa achite datoria, si a plătit debitul reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3267/_ prin ordin de plata la data de_, adică după 20 de zile de la momentul pronunțării somației si înainte de comunicarea ei, ca a specificat in instrumentul de plata si semnificația plații, respectiv ca
reprezentinta contravaloarea facturii fiscale nr. 3267/_ rezulta in mod neechivoc voința noastră de a achita acest debit.
S-a mai arătat că intimata S. KYO I. S. nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 1106-1107 vechiul Cod Civil, pentru a se subroga în drepturile creditorului SEACID, deoarece pentru aceasta subrogare este necesar ca terța persoana sa îi plătească creditoarei, numai atunci creditorul, primind-plata sa de la o altă persoană, poate da acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului. Această subrogație trebuie să fie expresă și făcută tot într-un timp cu plata. Din textul legal menționat rezulta ca trebuie făcuta plata, care este echivalenta cu valoarea debitului, pentru a nu da dreptul la speculații.
Chiar art. 1109 stabilește acest caracter pentru plata de echivalenta cu debitul datorat, specificând ca subrogația stabilita prin articolele precedente nu poate desființa dreptul creditorului, când plata i s-a făcut numai pentru parte din datorie.
Din coroborarea acestor prevederi cu clauzele contractului de concesiune, in care nu apare ca fiind făcuta plata la valoarea debitului ce se imputa acum debitoarei, rezulta că SEACID la momentul incheierii contractului de concesiune era îndestulata in privința debitului principal, pe care i l-a achitat integral.
Recurenta apreciază ca in speța se poate lua in considerare si prevederea din art. 1110, potrivit căruia debitorul, având mai multe datorii, al căror obiect este de aceeași speță, are dreptul a declara, când plătește, care este datoria ce voiește a desface, debitorul devenind obligat fata de creditorul SEACID prin titlul executoriu sentința civilă nr. 527/CA/2009 prin care a fost obligata debitoarea UAT COM. C. M. la plata a doua debite determinate de instant in cadrul acestei hotărâri: suma de 7.302,18 lei reprezentând contravaloare factura fiscala și suma de 1533,42 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada_ -_ . Astfel ca din cele doua datorii certe au fost determinate prin aceeași hotararie judecătoreasca, fiind deci de aceeași speța.
Art. 1111 Cod Civil, care a fost indicat de intimata S. KYO I. S.R.L determina o imputatie a plații unei datorii pentru care se plătește dobândă, sau o rendită, nicidecum nu asimilează dobânda si rendita cu penalitățile de întârziere. Aceste penalități sunt sume de bani datorate cu titlu de sancțiune, pe când dobânda si rendita sunt fructele bunului datorat.
De aceea, nu poate fi aplicata in speța prevederea potrivit căreia, plata parțială, făcută pe capital și dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii, in lipsa consimțământului creditorului.
Prin analiza celor doua articole incidente, 1110-1111 Cod Civil, se apreciază ca instanța va putea constata ca a ales in mod legal sa facă plata asupra datoriei. Apoi, chiar daca s-ar inlatura incidența celor doua articole in modalitatea solicitata, tot este in situația in care creditorul SEACID a acceptat plata pe care a facut-o prin OP nr. 193/_ asupra debitului principal în cuantum de 7.302,18 lei deoarece, primind plata prin ordinal de plata in care a arătat ce reprezintă aceasta plata, nici nu a refuzat-o, dar nici nu a imputat-o asupra penalităților.
Era absolut necesar, pentru a-si manifesta intenția de a imputa plata asupra penalităților, sa emită debitorului chitanța prevăzuta in art. 1112 Cod Civil, prin care creditorul sa impute aceea ce a luat special asupra uneia din aceste datorii, pentru ca in cazul in care în chitanță nu se zice nimic despre imputatie, plata trebuie să se impute asupra aceleia din datorii ajunse la termen, pe care debitorul, în acel timp, avea mai mare interes a o desface,
datorie care, evident, este reprezentata de debitul în cuantum de 7.302,18 lei. Dar, de vreme ce creditorul nici măcar nu a emis chitanța, este evident ca a primit plata prin care s-a acoperit datoria pentru care a arătat-o in ordinul de plata ca a plătit-o.
Cu privire la faptul că recurenta contestatoarea nu a fost contactată niciodată în vederea executării obiectului principal, instanța de fond nu a reținut ca, urmare a plații făcute, și-a achitat debitul principal si creditoarea, neincepand executarea silită a dorit sa se considere îndestulata, având acest drept, că UAT COM. CĂPUȘLJ M. a fost parte în dosarul civil nr._ al Tribunalului B., ci a apreciat ca executarea debitului de către debitoare trebuia sa se realizeze obligatoriu si asupra penalităților, deși creditoarea a preferat să rămână în pasivitate și nu a emis factura în acest scop.
In privința criticilor privind expertiza contabilă extrajudiciară, care a fost întocmită cu rea credință, scopul fiind acela de a obține fraudulos venituri, instanța de fond le-a apreciat ca neîntemeiate, fara sa verifice modul in care aceste penalități de întârziere au fost calculate. Instanța nu a verificat de ce creditoarea a lăsat sa treacă timpul pana aproape de limita de prescriptie si totuși a rămas de rea credința. La fel, nu s-a verificat care este rațiunea economica pentru creditoare de a concesiona dreptul sau de creanța si ce a împiedicat-o pe aceasta sa-l valorifice. In schimb, se poate verifica tot de pe internet cum asociatul intimatei S. KYO I. S., dupa ce prin acest instrument juridic a obținut, fara nici o opreliște, din bugetele locale ale unui număr foarte mare de primarii sume imense de bani pentru care nu a efectuat nici un serviciu, a putut sa-si creeze baza materiala legala necesara pentru a candida ca primar independent pentru primăria municipiului S.
M. la alegerile locala din iunie 2010, iar in prezent este candidat pentru un loc in parlament.
Prin decizia civilă nr. 150/R/2013 pronunțată la data de 13 februarie 2013, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Analizând recursul decarat de recurenta UAT C. M. împotriva Încheierii din data de 19 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Huedin, prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat, urmând să fie respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Conform art. 403 C.pr.civ., instanța poate dispune suspendarea excutării silite, una dintre condițiile formale fiind achitarea cauțiunii stabilite de către instanță. Corect a reținut prima instanță faptul că, pentru a se dispune astfel, nu este suficient doar să fie achitată cauțiunea, ci se impune cel care invocă acest beneficiu legal să facă dovada temeiniciei cererii și să producă dovezi în sensul producerii unei pagube iminente și greu de recuperat prin continuarea executării. Analiza acestor condiții trebuie sa fie făcută in contextul in care litigiul are caracter comercial, instanței nefiindu-i îngăduit sa acorde termene de gratie.
În acest context, corect a reținut prima instanță faptul că recurenta nu a produs nici o astfel de dovada, pronunțand o soluție legal și temeincă de respingere a cererii privind suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 28/2012 al BEJ Todoruț Andrei.
De altfel, cererea formulată de către recurentă a rămas fără obiect, în condițiile în care, conform precizărilor acesteia, executarea silită a fost finalizată.
Analizând recursul declarat de aceeași recurenta UAT C. M. împotriva Sentinței civile nr. 1314/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin,
prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Criticile recurentei referitoare la o anumită conduită a intimatei, conduită care ar intra sub incidența dispozițiilor legii penale, nu se circumscriu dispozițiilor art. 299 C.pr.civ., fiind străine de hotărârea recurată, astfel că nu pot fi analizate de către tribunal.
In acest context, sintetizând susținerile recurentei, tribunalul observă că primul motiv de recurs invocat vizează calitatea de creditor a intimatei SC KYO INC SRL. Tribunalul reamintește recurentei faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituția României. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii care se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304, respectiv art. 304 indice 1 C.pr.civ.. Recursul poate fi exercitat doar în aceste condiții, cu respectarea dublului grad de jurisdicție, in caz contrar ajungându-se la situația în care anumite apărări ori susțineri ale părților să fie analizate pentru prima dată doar de instanța investită cu calea extraordinară de atac. În acest sens, tribunalul observă că recurenta nu a pus în discuție, în fața primei instanțe calitatea de creditoare a intimatei, respective nu a solicitat analizarea cesiunii intervenite între S. E. DE A., C. ȘI I. D. SRL și intimata SC KYO INC SRL, iar conform art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 C.pr.civ., această critică nu poate să fie primită direct în recurs.
Al doilea motiv de recurs vizează modalitatea în care a fost efectuată imputația plății, criticând raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de către doamna Fogas P. a Nina, la cererea intimatei, raport de expertiză avut
în vedere de către executorul judecătoresc Todoruțiu Andrei.
Criticile recurentei sunt doar în parte fondate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul urmând să fie admis. Astfel, tribunalul reține că recurenta a relevat primei instanțe faptul că a făcut anumite plăți din debitul stabilit în sarcina sa prin titlul executoriu Sentința civilă nr. 527/7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov-Secția comercială și de contencios fiscal în dosarul nr._ . Acest aspect nu a fost contestat de către intimată și a fost probat de recurentă cu înscrisurile aflate în copie la filele 3 și 4 din dosarul Judecătoriei B. . Din copia dosarului execuțional nr. 28/2012 rezultă că atât intimata, cât și executorul
judecătoresc au avut în vedere, pentru stabilirea cuantumului debitului, raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de către doamna Fogas P. a Nina, la cererea intimatei.
Executorul judecătoresc și prima instanță ar fi putut observa că acest raport de expertiză nu respectă dispozițiile art. 1110 - 1113 C.civ. privind imputația plății. Tribunalul reține că suma de 7.302,18 lei a fost achitată de către recurentă la scurt timp după pronunțarea titlului executor Sentința civilă nr. 527/7 mai 2009, insă plata a fost făcută în contul debitului stabilit în sarcina sa prin acest titlu prin care a fost obligată să suporte nu doar debitul principal, ci și accesoriile și cheltuielile de judecată.
Conform art. 373 indice 1 C.pr.civ., în tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate. Raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de către doamna Fogas P. a Nina nu a fost însușit de către
recurentă și nici nu respectă 201-212 C.pr.civ., astfel că, în mod greșit prima instanță a avut în vedere implicit acest raport care nu respectă exigențele legale.
În plus, tribunalul retine, contrar susținerilor recurentei, că imputația plății urmează regimul prescris de dispozițiile art. 1113 C.civ., fiind exclusă o imputație convențională așa cum susține recurenta. Susținerile acesteia insă, cu privire la cuantumul total al debitului, nu pot fi verificate decât prin efectuarea unui raport de expertiză tehnică, expertiză care, conform art. 305 C.pr.civ., nu poate fi ordonată de către instanța de recurs.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 312 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ. raportat la art. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 305 C.pr.civ., va admite recursul declarat de către recurenta UAT C. M. împotriva sentinței civile nr.1314/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._ /a1, de către Judecătoria Huedin, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va dispune efectuarea unei expertize cu respectarea dispozițiilor art. 201 și următoarele C.pr.civ., ținând cont de dezlegarea în drept dată de instanța de control judiciar cu privire la instituția compensării.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta UAT C. M. împotriva încheierii din data de 19 septembrie 2012, în dosarul nr._
/a1, de către Judecătoria Huedin, pe care o menține în întregime.
Admite recursul declarat de recurenta UAT C. M. împotriva sentinței civile nr.1314/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._ /a1, de către Judecătoria Huedin, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. C. P. |
Red./Dact./N.K. 2 ex./_
Judecător fond: Călin Tătar Judecătoria Huedin
| ← Decizia civilă nr. 674/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 193/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
