Decizia civilă nr. 56/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: P. I.
JUDECĂTOR: U. I. JUDECĂTOR: C. V.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 5922 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul H. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.
Se reține că reclamanta-recurentă nu s-a conform dispozițiilor instanței de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 295 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, deși a fost legal citată cu această mențiune (f.9).
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5922 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta UNITA A. SA București împotriva pârâtului H. C., având ca obiect pretenții .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
În data de 20.0l.2006 a avut loc un eveniment rutier urmare căruia între autoturismul cu nr._ S condus de pârâtul H. C., pe str. Sigmirului din mun. Bistrița și autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 41139, s-a produs o coliziune.
În baza contractului de asigurare CASCO, cu polița AV nr. 2., a achitat asiguratului său, contravaloarea reparațiilor autoturismului B 41139 în sumă de 8443,53 lei prin OP l4037/_ .
La momentul producerii accidentului rutier între aceasta și proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare B-41139, SC RAIFFEISEN LEASING SRL, era în vigoare contractul de asigurare facultativă CASCO pentru avarii și furt AV nr. 2. . În baza acestui contract, asigurata reclamantei le-a solicitat acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul pe care 1-a suferit în urma evenimentului rutier, care susține că ar fi fost produs din culpa exclusivă a numitului H. C., constituind dosarul de daună 7000408745.
Conform facturii depusă la dosar la fila 12, costul reparațiilor necesar a fi efectuate la autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-41139 a fost de 8443,53 lei și a fost achitat de către reclamantă în baza contractului de asigurare.
În procesul-verbal de contravenție seria M nr. 2. încheiat la_ de IPJ Bistrița-Năsăud
- Serviciul Poliției Rutiere, organele de poliție au reținut culpa exclusivă a pârâtului în producerea
accidentului, motiv pentru care, în baza art.22 din Legea l36/l995, reclamanta s-a considerat îndreptățită ca în temeiul subrogării în drepturile asiguratului să solicite prin prezenta acțiune recuperarea prejudiciului de la persoana pe care o consideră vinovată de producerea accidentului.
În legislația româneasca răspunderea contravențională este o formă a răspunderii administrative, iar actul juridic prin care se constată săvârșirea unor abateri administrative - contravenții și, prin care se aplică sancțiunile administrative corespunzătoare - procesul verbal de contravenție si sancționare a contravențiilor - este un act administrativ de autoritate sau eventual cu caracter individual.
În acest sens se pot invoca art. 8 și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, ca temeiuri de drept. În virtutea naturii sale juridice de act administrativ, procesul verbal de contravenție are aceleași caractere ca și orice alt act administrativ unilateral: este obligatoriu, executoriu, esențialmente irevocabil si se bucură de prezumția de legalitate, în sensul că acesta a fost întocmit de autoritatea care figurează ca emitent al acestuia, la data si locul arătate în cuprinsul său.
Din modul de reglementare al regimului juridic al contravențiilor prevăzut de OG nr. 2/2001, s-a putut reține însă, că, sub aspectul condițiilor răspunderii contravenționale, a elementelor constitutive ale contravenției, a cauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei, a modalității de aplicare a sancțiunilor contravenționale în funcție de împrejurări, ca grad de pericol social al faptei, mod și mijloc de săvârșire, etc., contravenția ca formă a faptelor juridice ilicite se apropie ca reglementare mai mult de infracțiune, ca formă a răspunderii penale și mai puțin de răspunderea civilă.
Față de această caracteristică a contravenției - deși în OG nr.2/2001 nu se prevede în mod expres, însă dintr-o analiză juridică judicioasă a acestui act normativ se poate ajunge la această concluzie, în practica instanțelor de judecată s-a admis în mod unanim punctul de vedere potrivit căruia, procesul verbal de contravenție deși are natura juridică a unui act administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, probă ce poate fi administrată în fața unei instanțe judecătorești.
În litigiul dedus judecății se constată în fapt ca, reclamanta societate de asigurare a introdus acțiune în regres reglementată de art. 22 din Legea nr. 136/1995 potrivit dreptului comun, împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație, cererea de chemare în judecată a reclamantei fiind întemeiată pe procesul verbal de constatare a contravenției prin care s-a stabilit răspunderea contravențională a pârâtului persoană fizică.
Acest proces verbal de contravenție nu a fost contestat,așa încât își păstrează caracterul de act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, nefiind dublat sub aspectul temeiniciei acestuia de o hotărâre judecătorească care să soluționeze litigiul de fond, intrată sub puterea de lucru judecat.
Ca atare, în cadrul unui litigiu de drept comun, în care se solicită obligarea pârâtului la suportarea prejudiciului cauzat societății de asigurare, în temeiul dreptului la regres si al răspunderii civile delictuale, la solicitarea părților, prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție sub aspectul existentei faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a culpei acesteia poate fi răsturnată prin administrarea oricăror probe legale, inclusiv expertiza tehnica judiciara.
Prin urmare, s-a încuviințat și s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în cauză, însă concluziile acesteia nu sunt concordante cu celelalte probe, iar procesul verbal de contravenție este "titlu executoriu"; în ce privește sancțiunile contravenționale aplicate prin acesta și nicidecum cu privire la starea de fapt descrisă în cuprinsul lui.
Constatând că, prin probele administrate în cauză, respectiv prin înscrisurile depuse și declarația martorului audiat în cauză (fila 155 din dosar) s-a dovedit că pârâtul nu a săvârșit vreo faptă ilicită și că în producerea accidentului de circulație culpa revine exclusiv conducătorului auto asigurat al reclamantei, instanța apreciază că acțiunea în regres formulată de către reclamantă este neîntemeiata, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil.
Trebuie precizat faptul că pentru a se angaja răspunderea în temeiul art.998 C civil trebuie dovedită îndeplinirea în cauză a următoarelor condiții cumulative: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția, ori în cauză deși reclamanta a făcut dovada faptului că a suferit un prejudiciu constând în contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul față de care avea calitatea de asigurator, depunând în acest
sens factura fiscală ce atestă valoarea reparațiilor efectuate precum și ordinul de plată (fila 17) ce atesta plata acestora, nu a făcut dovada faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta ilicită și a vinovăției pârâtei.
Procesul-verbal de contravenție nu face singur această dovadă a faptei ilicite, ci trebuie coroborat cu alte probe, prin care să se constate existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta ilicită și vinovăția pârâtului. Instanța a reținut că în prezenta cauză la baza susținerii vinovăției pârâtei de către reclamantă stă acel raport de expertiză tehnică auto care de asemenea nu poate avea decât valoarea juridică a unui început de dovadă în acest sens, ca și procesul-verbal de contravenție ce ar trebui completate cu alte mijloace de probă administrate nemijlocit în fața instanței și supuse dezbaterii contradictorii a părților ( cum ar fi declarația martorului prezent, precum și cu declarațiile date de conducătorii auto la data constatării și încheierii procesului-verbal de contravenție), cu atât mai mult cu cât pârâta contestă atât situația de fapt reținută în procesul- verbal de contravenție în privința persoanei vinovate cât și concluziile expertului tehnic auto care a întocmit raportul de expertiză în cauză. Astfel, se poate lesne observa, din declarația dată de conducătorul celuilalt autoturism, asigurat al reclamantei, depusă în copie la dosar la fila 48, că acesta a recunoscut faptul că în data de_, în mun. Bistrița, în intersecția semaforizată Sigmirului cu str. Libertății, unde urma să o ia la stânga, iar după circa 10 metri de la intersecție i-a ieșit un câine în față, tăindu-i calea, și a pus o frână brusc și a oprit, moment în care din spate a simțit o izbitură puternică.
Apariția intempestivă a câinelui, nedeclanșând o stare de pericol iminent, ci cel mult eventual, alternativa de a lovi animalul, nu a fost luată în calcul de către asiguratul reclamantei care a efectuat o altă manevră, respectiv cea a frânării bruște a autoturismului care a dus la oprirea acestuia, astfel încât pârâtul nu a mai putut evita impactul cu autoturismul aflat în fața sa, timpul foarte scurt disponibil nepermițându-i efectuarea unei manevre eficace de evitare.
Din actele dosarului, inclusiv din concluziile expertului tehnic Toma Traian,vitezele de deplasare ale celor doua autoturisme se încadrau în limitele legale și nu au avut raport direct de cauzalitate în producerea accidentului.
Rezultă așadar din probatoriul administrat, respectiv declarațiile conducătorilor auto luate cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție și din declarația martorului audiat în cauză că evenimentul rutier s-a produs pe fondul unor manevre intempestive defectuoase efectuate de asiguratul reclamantei și a fost cauzat exclusiv de nepriceperea în conducere a acestuia, care, întâlnind un obstacol în trafic pe care îl putea evita sau chiar lovi, a preferat o manevră categorică, energică, fără a evalua nici o secundă riscurile pe care le implică manevra de oprire bruscă și fără a prevedea rezultatul periculos al acestei manevre, deși putea și trebuia să-l prevadă.
Asiguratul reclamantei nu se poate prevala de cauza care înlătură caracterul contravențional al faptei, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, apariția unui animal pe carosabil în localitate nefiind un eveniment de neprevăzut pentru participanții la trafic din România, ci unul frecvent întâlnit .
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în situația concretă dată, sub aspect obiectiv si subiectiv, asiguratul reclamantei, întâlnind un obstacol în trafic, din cauza nepriceperii în activitatea de conducere, a efectuat o manevră defectuoasă, fără a prevedea că prin aceasta poate cauza un accident rutier cu consecința coliziunii dintre autoturisme ,cel condus de pârât fiind de dimensiuni mai mari, marca Toyota și care nu îi permite să facă anumite manevre cu atâta ușurință ca un Chevrolet .
Având în vedere starea de fapt expusă mai sus, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, având ca obiect pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal U. A. SA, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 8.443,53 lei cu titlu de despăgubiri plus plata dobânzii legale datorate de la data de 29.l0.2006 și până la plata efectivă a sumei datorate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit rezoluției de înregistrare a recursului declarat de SC U. A. SA comunicată recurentei odată cu îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 6.02.20l3, s-a comunicat acesteia obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 295 lei, calculată în recurs la
valoarea pretențiilor precum și a timbrului judiciar în sumă de 3 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat (f.8 - 9 recurs).
La termenul de judecată din ședința publică 0602.20l3, recurenta legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu s-a conformat dispozițiilor acesteia privind plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși i s-a pus în mod expres în vedere această obligație prin citația primită personal (f.9), în temeiul art.20 alin.3 din L.l46/l997 privind taxele judiciare de timbru se va anula recursul ca netimbrat.
In această situație, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de U. A. SA, cu sediul procesul ales pentru comunicarea actelro de procedură în C. N., str. G. M. nr.3A, jud.C., la Cab.avocat C.
L. I., împotriva sentinței civile nr.5922din 30.05.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.6685/l90/2007 .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 februarie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. P. | I. U. | V. C. | A. | R. | P. |
Red/dact | ||
UI/CR/2 ex. | ||
Jud.fond: JM. | N. | L. |
_ |
| ← Decizia civilă nr. 126/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 877/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
