Decizia civilă nr. 663/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 663/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC M. S., prin lichidator judiciar CII B. R., împotriva sentinței civile nr. 7273/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 1._ privind și pe intimata SC T. C. S., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor intimatei, d-na avocat Codruța Husar Grindean, cu împuternicire avocațială care se depune la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, la data de 2 decembrie 2013, a fost depusă întâmpinare de către intimată, precum și înscrisul reprezentând onorariul avocațial.
Nemaifiind alte cereri și înscrisuri de depus la dosar, T. ul acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta intimatei arată că a înțeles să răspundă la recursul formulat de către recurentă, prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și, în consecință, menținerea în întregime a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform înscrisurilor anexate întâmpinării.
De asemenea, a învederat că, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, se poate concluziona faptul că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, sens în care solicită să se ia act de prevederile actului adițional nr. 7/_ încheiat între părți, prin care s-a stabilit, de comun acord, atât rezilierea contractului nr. 312/1/_, începând cu data de_, cât și valoarea întregului debit restant de către intimată până la acea dată, debit restant în valoare de 26.784.
În acest sens, reprezentanta intimatei menționează că prin actul adițional nr. 7/_, recurenta-reclamantă și-a asumat faptul că, ulterior efectuării ultimei plați, nu mai are nici o pretenție, de nici o natură față de beneficiara intimată, sens în care consideră că sunt aplicabile prevederile art. 969-970 C.civ., cum de altfel a reținut și instanța de fond, apreciind că recurenta-reclamantă nu mai are dreptul de a mai solicita nici o pretenție în ceea ce privește contractul nr. 312/1/_ încheiat între părți.
T. ul, în urma deliberării, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 7273/2013 pronunțată la data de 23 aprilie 2013, Judecătoria C. N. a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată
de reclamanta S.C. M. S.R.L. prin lichidator judiciar B. U R. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.A.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de_ între părți s-a încheiat contractul de prestării servicii, înregistrat la reclamantă, în calitate de prestator, sub nr. 14, iar la pârâtă, în calitate de beneficiar, sub nr. 312/1, având ca obiect paza șantierului de construcții aparținând pârâtei cu obligația corelativă a pârâtei de a achita valoarea acestor servicii conform art. 7 și art. 8 din contract, pe o durată de 12 luni, începând cu data încheierii contractului.
Potrivit art. 9 din contract, neplata la termen a serviciilor prestate dă dreptul prestatorului de a percepe penalități de întârziere de 0,5% pe fiecare zi (f. 31-33).
Conform actului adițional nr. 4/_ la contractul de mai sus, părțile au stabilit suspendarea activităților prestate în baza acestuia, ca urmare a neplății facturilor de către pârâtă pentru septembrie și octombrie 2010, stipulând expres că, reluarea contractului se va realiza doar după ce pârâta va achita datoriile către reclamantă, acest fapt urmând a fi stabilit tot printr-un act adițional (f. 18.19).
În data de_ reclamanta a emis către pârâta factura fiscală nr. 131 în valoare de 14.684,39 lei, acceptată la plată de către pârâtă prin semnătură, reprezentând valoarea serviciilor de pază pe luna august și penalități de întârziere (f. 5).
Ulterior, prin actul adițional nr. 5 din data de_, la același contract nr. 14/_, părțile au reactiva și prelungit acest contract până la data de_, iar prin actul adițional nr. 6/_, reclamanta a renunțat la calcularea penalităților datorate de beneficiar, pentru perioada_ -_ și pentru martie 2011, pârâta datorând doar plata serviciilor de pază pentru martie 2011 (f. 20-22).
În data de_, de comun acord părțile au reziliat contractul de prestări servicii în speță, prin actul adițional nr. 7, începând chiar cu data încheierii acestui act adițional, în plus stabilind în art. 2 din actul adițional că, după efectuarea ultimei plăți, în valoare de 26.784 lei - inclusiv T.V.A., reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru perioada_ -_, prestatorul nu mai are nici o pretenție, de nici o natură, față de beneficiar, cu privire sau în legătură cu orice sume de bani decurgând din contractul de prestări servicii nr. 321/1/_ și acte adiționale (f. 23).
Din ordinul de plată din data de_, reiese că pârâta a achitat reclamantei suma de 26.784 lei (f. 24).
În drept, instanța a reținut că, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Codul civil și Codului comercial, raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011, față de momentul derulării raporturilor juridice dintre părți.
Instanța de fond a reținut că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ., iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, însă, în speță, pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce-i reveneau în baza contractului de prestări servicii nr. 321/1/_, același cu nr. 14/_ .
Astfel, conform dispozițiilor art. 969 - 970 C. civ., potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante, instanța a apreciat ca întemeiată apărarea pârâtei constând în invocarea clauzelor contractuale din actul adițional nr. 7 la contractul de prestări servicii în discuție, prin care ambele de părți au hotărât să pună capăt începând cu data de_ raporturilor juridice stabilite în temeiul acestui contract cu angajamentul ferm și expres asumat de reclamantă de a renunța la orice fel de pretenție împotriva pârâtei ce ar deriva din contract.
Prin urmare, au fost considerate ca nefondate susținerile reclamantei, întrucât factura fiscală nr. 131 în valoare de 14.684,39 lei, reprezentând valoarea serviciilor de pază pe luna august și penalități de întârziere, a fost emisă anterior actului adițional
nr. 7 din data de_, dar în baza aceluiași contract de prestări servicii, reziliat de părți, și odată achitată suma de 26.784 lei, reclamanta nu mai este îndreptățită la obținerea unor alte sume decurgând din acest contract.
De altfel, instanța a apreciat că, netemeinicia acțiunii reclamantei rezultă și din coroborarea actului adițional nr. 4/_ cu actul adițional nr. 5/_, din care se deduce faptul că, de vreme ce, părțile au suspendat executarea contractului până la achitarea datoriilor de către pârâtă, reluarea acestuia în octombrie 2010, deci ulterior emiterii facturii nr. 131/_, a avut loc doar după îndeplinirea acestei condiții.
Prin prisma celor expuse, instanța a considerat neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.684,39 lei, respingând acțiunea ca atare, reluând faptul că, în temeiul înțelegerii părților din data de_, pârâta și- a achitat toate datoriile față de reclamantă, prin achitarea sumei de 26.784 lei, aspect necontestat de reclamantă, iar aceasta din urmă, a renunțat la orice alte pretenții împotriva pârâtei în legătură cu contractul de prestări servicii nr. 14/_ . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC M. S. prin lichidator judiciar CII B. R., solicitând admiterea recursului și admiterea acțiunii, arătând că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzute de art. 109 Cod de procedură civilă.Astfel, s-a trimis notificare către SC T. C. SA cu confirmare de primire. Deosebit de aceasta, s-a depus somație de plată la Judecătoria C. N. care a făcut obiectul dosarului_, astfel că rezultă că au fost îndeplinite condițiile
prevederile art. 7201 alin. 1, 2 din C. pr. civ. raportat la art 109 alin 2 C. pr. civ.
Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat plata facturii în sumă de 14684,39 lei pentru lucrările executate de către SC M. S. care nu au fost achitate, factura nr. 131 fiind dina data de_ . Plata efectuată la data de_ în sumă de 26784 lei se referă la facturile emise în perioada_ -_ după cum rezultă din sentința civilă nr. 7273/_ a Judecătoriei C. N., neavând nici o legătură cu factura nr. 131/_ neachitată. Ca urmare, recurentul a solicitat modificarea sentinței civile nr. 7273/_ în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 14684,39 lei.
Intimata S.C " T. C. " S.A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că prin sentința civilă nr. 7273/2013 a Judecătoriei C. -N. instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M.
S. prin L. hidator J. B. u R., reținând în esență următoarele: "prin prisma celor expuse, instanța consideră neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.684,39 lei, urmând a respinge acțiunea ca atare".
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond s-a raportat la situația de fapt descrisă de către subscrisa cu ocazia dezbaterilor în fond și anume aceea că subscrisa - în calitate de Beneficiar - am încheiat cu reclamanta - în calitate de prestator - contractul de prestări-servicii nr.312/1/_ prin care aceasta s-a angajat să asigure paza și protecția următorului obiectiv: șantierului de construcții aparținând SC T. C. SA, denumit BELLA PARK II, situat în S. Bună Ziua fn., în conformitate cu prevederile Planului de pază întocmit de către beneficiar și vizat de Poliție, S. de Pază și Ordine Publică, Secția de Poliție pe raza căreia se află obiectivul păzit.
Inițial acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, respectiv între_ și_, fiind prelungit apoi pe perioade succesive de câte o lună până în_, conform actelor adiționale nr. 1/_, nr. 2/_ și nr. 3/_ .
După o perioadă în care părțile au convenit suspendarea acestuia ( în lunile septembrie și octombrie 2010) contractul a fost reactivat prin actul adițional încheiat sub nr. 5/_, pe o perioadă de 12 luni, respectiv pe perioada cuprinsă între_ și_ .
Ulterior, în data de_ între părți s-a încheiat actul adițional înregistrat sub nr. 7/_, prin care părțile au convenit rezilierea de comun acord a contractului nr. 312/1/_, părțile convenind mai ales că până la acea dată debitul restant al SC T.
C. SA către creditoarea SC M. S. era în suma totală de 26.784 lei - inclusiv TVA.
Totodată, tot prin intermediul aceluiași act adițional nr. 7/_ - prin art. 2 - părțile contractuale au menționat în mod expres faptul că ulterior efectuării ultimei plăți în valoare de 26.784 lei - inclusiv TVA, "prestatorul SC M. S. declară irevocabil că nu mai are nici o pretenție, de nici o natură, față de beneficiarul (debitorul) SC T. C. SA, cu privire sau în legătură cu orice sume de bani decurgând din contractul de prestări servicii nr. 312/1/_ ".
Mai mult, prin art. 3 din același act adițional părțile au stipulat: " Prezentul act adițional reprezintă voința părților și înlătură orice altă înțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui."
Intimata mai arată că în data de_ SC T. C. SA a efectuat prin ALPHA BANK plata sumei de 26.784 lei, îndeplinindu-și astfel obligația asumată prin actul adițional ante-menționat.
Recurenta mai susține că și-a îndeplinit toate obligațiile corespunzătoare de plată, pretențiile creditoarei ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată fiind neîntemeiate și nefondate, respectiv că datoria pretinsă nu există, în speță nefiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, din mai multe considerente, dar mai ales prin raportare la lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, respectiv prin lipsa prejudiciului.
C. ditoarea nu a făcut dovada existenței unui comportament culpabil al intimatei - referitor la existența unei fapte ilicite -. De asemenea nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între aceasta și prejudiciul cauzat, ca de altfel nici dovada existenței vreunui prejudiciu sau a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În atare condiții, cererea formulată de către reclamanta prin lichidator nu putea fi admisă, motiv pentru care instanța de fond în mod judicios a respins cererea ca fiind neîntemeiată. Această concluzie este singura posibilă și corectă raportat la actele și înscrisurile existente la dosar precum și la aspectele învederate de intimată, motiv pentru care se impune respingerea recursului promovat și menținerea sentinței civile nr. 7273/_ în întregime, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Deși recurenta a invocat în recurs faptul că a fost îndeplinită procedura prealabilă, intimata pârâtă fiind convocată la conciliere, tribunalul reține că acest aspect nu a fost contestat în cauză, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre pe fondul cauzei, nu pe excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile.
În măsura în care recurentul apreciază că îndeplinirea acestei proceduri ar echivala cu o recunoaștere a datoriei, tribunalul reține că aceste susțineri nu pot fi primite, rolul concilierii prealabile fiind de a degreva rolul instanțelor de judecată, fiind o transpunere în legislația românească a Recomandarii nr. 86 (12) a Comitetului Miniștrilor din statele membre UE cu privire la măsurile de prevenire și reducere a volumului de lucrări la instanțe. Prin urmare, faptul că intimata pârâtă nu s-a prezentat la conciliere directă, nu poate fi în nici un caz interpretat ca o recunoaștere a pretențiilor recurentei, tăcerea producând efecte juridice doar în situațiile expres prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în litigiul dedus judecății.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că sunt nefondate criticile recurentei. În mod corect a reținut prima instanță faptul că factura fiscală nr. 131/_ invocată de recurentă a fost emisă în baza aceluiași contract, contract care a fost înregistrat sub nr. 14/_ de către recurentă și sub nr. 312/1/_ de către intimată.
De asemenea, temeinic și în concordanță cu dovezile administrate în cauză a reținut instanța de fond faptul că actul adițional nr. 7/_ a fost încheiat ulterior emiterii facturii fiscale nr. 131/_, astfel că la data încheierii acestuia, în lipsa unei alte stipulații, părțile au convenit asupra sumelor restante datorate de intimată în baza contractului de prestări servicii anterior menționat. Din copia extrasului de cont de la fila 24 din dosarul instanței de fond rezultă că intimata a achitat recurentei
suma restanta de 26.748 lei la data de_, adică deci, ulterior emiterii facturii fiscale în discuție și ulterior încheierii actului adițional nr. 7/_ . Or, în conformitate cu art. 2 din acest act adițional, odată cu plata sumei de 26.748 lei, părțile au declarat că nu mai au nici o pretenție decurgând din contractul de prestări servicii mai sus menționat.
În aceste împrejurări, criticile recurentei sunt nefondate, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC M. S. prin lichidator judiciar CII B. R. in contradictoriu cu intimata SC T. C. S. împotriva sentinței civile nr. 7273/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 1._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în întregime.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obligă recurenta la plata sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în onorar avocațial (f. 14-15).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurenta SC M. S. prin lichidator judiciar CII B. R. in contradictoriu cu intimata SC T. C. S. împotriva sentinței civile nr. 7273/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 1._ al Judecătoriei
-N. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
E. B.
I.
P.
S.
I.
GREFIER
E. A.
Red./E.B./2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 677/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 84/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
