Decizia civilă nr. 11225/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11225/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-aa luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanta A.
J. PENTRU O. F. DE M. B. -Năsăud, împotriva deciziei civile nr. 9303/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL B., având ca obiect pretenții executare contract nr. 2636/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru revizuientă, consilier juridic Creta C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 323 alin. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că cererea de revizuire este scutită de la plata taxelor judiciar de timbru.
Curtea, după deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. 1
C. pr. Civ. pune în discuția părții admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la faptul că decizia atacată nu evocă fondul cauzei.
Reprezentanta revizuientei arată că, cu ocazia judecătii recursului, instanța a respins recursul, reținând faptul că recurenta a invocat plata nedatorată, aspect nou, care nu a fost invocat în recurs.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
CURTEA
Prin cererea de revizuire formulată de reclamanta A. J. PENTRU O.
F. DE M. B. -Năsăud, împotriva deciziei civile nr. 9303/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL B., având ca obiect pretenții executare contract nr. 2636/2009, s-a solicitat ca in temeiul dispozițiilor art. 322 pct.2 C.pr.civ., admiterea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate Decizia civila atacata, in sensul obligării intimatei la restituirea suma de 31.417 lei, reprezentând diferența de cota de TVA, plus penalitățile calculate in continuare pe perioada scursa de la data plații pana la data recuperării integrale a prejudiciului; cu anularea dispoziției privind obligarea A.J.O.F.M. B. Năsăud la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că instanța investita cu judecarea recursului s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut si nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (art.322 pct.2 din Codul de Procedura Civila.
In decizia atacata instanța retine faptul ca " Mai invoca recurenta ca temei al acțiunii introductive, plata nedatorata. Acest motiv a fost insa pentru prima data invocat in recurs, astfel incat Curtea nu il mai poate analiza, având in vedere dispozițiile art.316 rap la art 292 Cod procedura civila".
Or, nici in acțiunea introductiva si nici in recurs revizuienta nu a invocat plata nedatorata ca forma a îmbogățirii fara justa cauza, întrucât intimata nu a beneficiat in mod direct de aceasta diferența de cota de TV ce face obiectul prezentului litigiu. Aceasta suma încasata de la AJOFM BN, a fost virata de intimata către bugetul de stat prin ANAF -DGFP BN, desi a plecat din bugetul de șomaj (bugetul asigurărilor sociale), nu am solicitat obligarea intimatei la restituire prin plata nedatorata, întrucât nu s-a imbogățit cu aceasta suma ci a îmbogățit bugetul de stat. Prin plata acestei diferențe de cota de TVA nu am plătit o datorie inexistenta către intimata, ci o plata contractuala in plus fata de obligațiile contractuale. Emiterea facturilor după data intrării in vigoare a cotei de TVA majorata pentru lucrări efectuate cu materiale achiziționate cu TVA nemajorat, a dus la crearea unui prejudiciu bugetului de șomaj, constatat de Curtea de conturi care a stabilit ca acest prejudiciu a fost creat prin încălcarea prevederilor art. 21 alin. 3) si art. 22 alin. 1) din Legea 500/2002. Intimata trebuia la rândul ei sa solicite restituirea (deducerea, compensarea) acestei sume prin care s-a îmbogățit bugetul de stat in dauna bugetului asigurărilor pentru șomaj. Cu ocazia judecării recursului instanța a pus in discuție plata nedatorata, ocazie cu care argumentele revizuientei au fost prin prisma celor menționate in acțiune si in recurs.
Referitor la teza a doua prevăzuta ca motiv de revizuire, instanța de recurs arata ca "Analizând insa înscrisurile de la dosar, Curtea constata ca părțile au mai încheiat un act adițional la contractual nr.2755/_, respectiv cel cu nr. 3335 din_ ....". Menționam ca actul adițional nr. 2775 din_ a fost încheiat la contractual de achiziție nr. 2636/_, act adițional care prevede ca "... termenul final de execuție fiind_, data la care trebuie sa fie finalizate toate fazele de recepție la terminarea lucrărilor si emisa factura pentru suma totala rămasa de achitat...".
Actul adițional 3335 din_ pe care instanța de fond si de recurs il considera decisiv in respingerea acțiunii respectiv a recursului, si conform căruia
"TVA -ul plătibil va fi cel corespunzător datei de eliberare a facturii..." menționam ca aceasta clauza contravine prevederilor legale in vigoare referitor la TVA, prevederi cuprinse expres in Codul fiscal cap VI din Legea 571/2002 - Codul Fiscal, unde in art.134 alin. 1) si alin.4) se prevede: "1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. 4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operațiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, ...". De asemenea art. 134A1 prevede ca " Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor..." iar art. 134/2".
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator". Foarte concludent este si art. 140 din Codul fiscal: alin.3) "Cota aplicabila este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator. Alin. 4) In cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele in vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii". Faptul generator in speța sunt tocmai lucrările prestate când valoarea TVA era de 19%, iar materialele de construcții incluse in lucrare au fost achiziționate cu TVA de 19 % nemajorat.
Fata de aceste dispoziții legale si in conformitate cu documentele existente la dosar in special procesele verbale de recepție, conform cărora lucrările au fost efectuate cu TVA de 19% si facturate cu TVA de 24 %, instanța a considerat sa nu se pronunțe prin prisma celor arătate in acest sens.
Deși cu suma aceasta, constatata de un organ de control financiar in urma unui audit extern efectuat de Curtea de conturi, nu s-a produs îmbogățirea nici unei părți nici a revizuientei nici a intimatei, nici a vreunui funcționar, ci a trecut din bugetului de șomaj, in bugetul de stat in urma unei modificări legislative care nu a fost prevăzuta la data contractării lucrării si care conform Codului fiscal nu trebuia facturata de către intimata eronat.
Așa cum s-a arătat si la fond si in recurs si cum a stabilit si controlul Curții de Conturi "facturile aferente lucrărilor executate trebuiau întocmite cu TVA de 19% "Noi nu puteam refuza la plata cele doua facturi emise pentru lucrări executate chiar si cu întârziere, insa valoarea TVA-ului cuprins in facturi trebuia sa fie aferent lucrărilor executate in perioada in care TVA inca nu era majorata. întrucât termenul de finalizare a lucrărilor a fost 28 iunie 2010 cota legala de TVA datorata pentru valoarea integrala a investiției era de 19 %, respectiv cota de TVA valabila pana la data de 30 iunie 2010.
Suma de 31.417 lei, reprezentând diferența de cota de TVA de 5 puncte procentuale este o plata fara temei legal fiind determinata de nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor de către constructor. Suma reprezintă diferența de cota de TVA de 5% si este o suma plătită in plus fata de prevederile contractuale întrucât beneficiarul lucrărilor, fiind instituție publica, nu este
înregistrat ca plătitor de TVA la organele fiscale, ca atare neavând drept de deducere, valoarea TVA inclusa in facturile plătite constituie element de cheltuiala".
Facturile au fost emise in_ înainte de data recepției finale_, asa ca puteau fi emise si înainte de_ . Emiterea facturilor nu are nici o legătura cu plata efectiva a acestora care poate fi efectuata ulterior după îndeplinirea condițiilor de recepție ca o garanție in acest sens.
Fata de cele menționate, revizuienta solicită admiterea prezentei cereri de revizuire, schimbarea in totalitate a sentinței atacate in sensul obligării intimatei SC F. SRL sa restituie către AJOFM B. Năsăud, suma de 31.417 lei reprezentând diferența cota TVA încasata nelegal, plus penalitățile calculate in continuare pe perioada scursa de la data plații pana la data recuperării integrale a prejudiciului si sa anulați dispoziția privind obligarea AJOFM BN Ia plata cheltuielilor de judecata.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct.2 C.pr.civ., Codul Fiscal si Legea nr. 500/2002.
Examinând revizuirea, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, din următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, având ca obiect hotărâri rămase definitive în apel, sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire declarată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca respectiva decizie să fi evocat fondul, respectiv să fi schimbat situația de fapt în urma reaprecierii probelor.
Or, în speță, Curtea observă că decizia civilă nr. 9303/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ nu a evocat fondul, prin această decizie fiind respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 273/_ pronunțate de Tribunalul Cluj.
Prin urmare, revizuirea vizând o decizie în recurs prin care nu s-a evocat fondul cauzei, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de A. J. PENTRU O. F. DE M. B. NĂSĂUD, împotriva deciziei civile nr. 9303/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. -R. D. L. U. M. D.
GREFIER
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 97/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 426/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
