Decizia civilă nr. 567/2013. Rezoluțiune contract

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

DOSAR NR. _

R O M A N I A

T. UL SPECIALIZAT C.

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 567/2013

Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenții C. N. și C.

I. în contradictoriu cu intimații B. A. și J. F. D., împotriva sentinței civile nr.14119/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în primă instanță rezoluțiune contract.

La apelul nominal se prezintă recurentul C. N., fiind asistat de către d-l avocat Șerban Diaconescu, cu împuternicire avocațială existentă la dosarul cauzei și intimații B. A. și J. F. D., fiind asistați de către d-na avocat Cleopatra Cătană, în substituirea d-nei avocat Haiduc I., cu delegație de substituire depusă la acest termen de judecată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.127,41 lei și timbru judiciar în cuantum de 8,4 lei.

Instanța acordă cuvântul reprezentanților părților asupra competenței T. ului Specializat C. de soluționare a prezentului recurs.

Reprezentantul recurenților apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul recurs, având în vedere faptul că litigiul dedus judecății vizează un fapt de comerț săvârșit de către intimați în favoarea recurenților.

Reprezentanta intimaților apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezentul recurs.

Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 282¹alin.1 Cod.pr.civ., ținând cont și de natura litigiului dedus judecății, apreciază că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezentul recurs.

Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului recursului.

Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, prin raportare la toate motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs, învederând faptul că prezentul recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 al. 8 și art. 304¹Cod.proc.civ. În continuare, arată faptul că intimații și-au asumat prin contractul încheiat atât obligația de a executa lucrarea, cât și obligația de a proiecta lucrarea, fapt ce nu a fost contestat de către intimați în fața instanței de fond, apreciind faptul că schițele anexă pe baza cărora a fost începută executarea lucrărilor au fost întocmite exclusiv de către intimați și, coroborat cu probatoriul administrat în fața instanței de fond, rezultă cu certitudine faptul că pârâții au fost cei care au condus executarea lucrării. De asemenea, arată faptul că pârâții și-au asumat calitatea de profesioniști la momentul încheierii contractului și pe tot parcursul executării contractului, fiind vorba despre o obligație de rezultat ce nu a fost îndeplinită până la acest moment, raportul de expertiză relevând faptul că principala problemă legată de executarea lucrării a ținut de insuficienta proiectare a lucrării, aspect ce nu poate fi imputat beneficiarului lucrării ce deține calitatea de consumator persoană fizică, fără nici o cunoștință de specialitate, astfel încât întreaga culpă pentru insuficienta proiectare aparține intimaților. În continuare, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în baza obligației generale de a facilita executarea lucrării de către pârâți nu se poate determina cu certitudine cine trebuia să execute un anumit stâlp de beton și o anumită șină pentru instalarea porții metalice,

învederând faptul că atât doctrina, cât și practica judiciară este unanimă în a considera că atunci când este nevoie de o lucrare suplimentară, executantului îi revine obligația de a preciza măsurile necesare ce trebuie luate. De asemenea, arată faptul că intimații au abandonat executarea lucrărilor, invocând motive neimputabile recurentului, respectiv că nu ar exista un stâlp de beton, din probele administrate la dosar nerezultând faptul că ar fi avut loc discuții despre acest impediment, învederând faptul că intimații au executat scara interioară metalică într-o manieră care nu permite efectuarea lucrărilor de izolație în interior, apreciind că dacă s-ar realiza izolația în exterior, ar distruge iremediabil aspectul imobilului și ar fi asimetrică cu restul izolației care este efectuată în interior. De asemenea, arată că instanța de fond a ignorat atât calitatea de proiectant a intimaților, cât și calitatea de profesioniști și răspunderea aferentă acestei calități și că a reținut în mod eronat că, dat fiind faptul că asupra anumitor elemente planează o oarecare incertitudine, se impun a fi puse în sarcina reclamantului, considerând că aceste clauze îndoielnice trebuie interpretate în favoarea consumatorului. De asemenea, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.14119/2012 pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică și acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr. 347 din data de 24 septembrie 2013. În continuare, consideră că instanța de fond a interpretat în mod corect și exhaustiv întregul probatoriu administrat în cauză, prin raportare la contractul de prestări servicii încheiat între părțile litigante și la probele administrate, reținând corect faptul că intimații și-au asumat obligația de a construi și nu de a proiecta, nefiind contractați pentru executarea unor lucrări de zidărie sau de izolare pentru care nu aveau pregătirea necesară. De asemenea, arată faptul că părțile contractante au discutat despre dimensiunea scării interioare metalice, întocmind schițe agreate și semnate de către ambele părți, iar din concluziile raportului de expertiză ce a fost întocmit în fața instanței de fond a rezultat faptul că această scară a respectat soluția tehnică necesară și că materialul folosit a fost unul corespunzător, astfel că instanța de fond în mod corect a apreciat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1003 Cod.civil. În continuare, arată că a dovedit în fața instanței de fond faptul că recurenții au fost informați în permanență atât cu privire la stadiul lucrării, cât și cu privire la executarea acesteia, învederând faptul că lucrările executate sunt corespunzătoare calitativ și au fost executate în proporție de 95%, respectiv 70%, și nu se poate reține în sarcina intimaților o culpă pentru neexecutarea lucrării, atât timp cât reclamantul a cerut sistarea lucrărilor. De asemenea, arată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că intimatul J. D. a avut câștig de cauză ca efect al respingerii acțiunii formulate împotriva acestuia și se cuvine ca partea care a căzut în pretenții să îi achite cheltuielile de judecată, astfel că nu putea opera compensarea onorariilor cu privire la cheltuielile de judecată ale pârâtului, în condițiile în care acesta nu a formulat o cerere reconvențională în cadrul dosarului de fond.

Reprezentantul recurenților învederează faptul că modul în care a fost executată lucrarea privind scara interioară metalică nu mai permite izolarea pe interior, această culpă aparținând pârâților.

Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 14119/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată, precizată, completată și extinsă de către reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâții B. A. și J. F. D. privind și pe intervenienta în interes propriu C. I. ; a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională formulată de paratul-reclamant reconventional B. A. în contradictoriu cu reclamantul- parat reconventional C. N. ; au fost compensate cheltuielile de judecata facute de catre reclamant, de catre intervenienta în interes propriu și de catre paratul B. A. ; a fost obligat reclamantul să plateasca paratului J. F. D. suma de 1.640 lei cu titlu

de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezintă onorariu expert, iar suma de

1.240 lei reprezintă onorariu avocațial.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din contractul de prestări servicii nr. 22 încheiat în data de_ între reclamantul-pârât reconvențional C. N. și pârâtul-reclamant reconvențional B.

A., paratul B. A. s-a obligat să realizeze la cabana aparținând reclamantului-pârât reconvențional C. N. din loc. Moara de Pădure, com. Băișoara, jud. C., lucrări de construcții metalice constând în confecționarea, montarea, grunduirea, vopsirea și patinarea unei porți culisante spre stânga, a unei alte porți cu deschidere stânga - dreapta în care se încadrează o poartă pietonală, șase panouri de gard, toate după modelul și mărimile din anexele 1 și 2, a unei scări interioare parter - etajul doi cu 17 trepte pe etaj și a balustradei corespunzătoare, toate după modelul și mărimile din anexele 3 și 4, după cum s-a stipulat în art. 2.1 din contract. Modelul și mărimea lucrărilor ce trebuiau efectuate au fost evidențiate în cuprinsul anexelor 1 - 4 la contract (f. 49 - 51). Prețul contractului a fost convenit de parți la suma de 37.500 lei, din care s- au achitat sumele de 20.000 lei, 3.000 lei și 5.500 lei la datele de_ ,_, respectiv_, rezultând astfel suma totala de 28.500 lei pe care reclamantul-pârât reconvențional C. N. a plătit-o paratului B. A. (f. 48). Termenul stabilit pentru demararea lucrărilor era fixat, potrivit art. 3.1 din contract, pentru data de_ (f. 9), astfel ca pârâții au transportat în loc. Moara de Pădure, unde era situată cabana reclamantului-pârât reconvențional, panourile de gard și cele două porți, respectiv elementele ce urmau să fie integrate în balustrada scării interioare, după cum se poate observa atât din cele precizate de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. cu ocazia interogatoriului administrat (f. 115), cât și din aspectele învederate de către reclamantul-pârât reconvențional C. N. cu același prilej (f. 128), confecțiile metalice menționate anterior fiind realizate în atelierul pârâtului-reclamant reconvențional Belea A. din C. -N., după cum a rezultat din interogatoriul luat acestuia (f. 115), din interogatoriul pârâtului J. F. D. (f. 126) și din declarația martorului Silbertleiner- Csehi Botond (f. 288).

La un moment dat, efectuarea lucrărilor de către pârâți a fost sistată pe motivul vremii nefavorabile și a inconvenientelor rezultate din condițiile specifice de utilizare a curentului electric la imobilul aparținând reclamantului - pârât reconvențional, astfel cum se poate observa din acordul intervenit în acest sens între pârâtul - reclamant reconvențional și intervenienta în interes propriu C. I. (f. 48), respectiv din interogatoriul administrat pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 130), iar apoi lucrările nu au fost finalizate în contextul în care reclamantul - pârât reconvențional C.

N. a oprit continuarea lucrărilor, motivând că operațiunile executate nu sunt conforme calitativ și necesită remedierea deficiențelor, după cum a precizat acesta cu ocazia interogatoriului administrat (f. 131 ), situația conflictuală dintre părți nefiind rezolvată nici cu ocazia prezentării la executorul judecătoresc în urma notificării adresate de către pârâtul-reclamant reconvențional B. A. .

Din cuprinsul art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil, texte aplicabile în prezenta cauză în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, rezultă că rezoluțiuna contractului poate fi dispusă de către instanță numai în măsura în care sunt îndeplinite trei condiții, respectiv să existe o neexecutare a obligațiilor asumate de către una din părți, ce poate îmbrăca fie forma unei neexecutări totale sau parțiale, fie cea a executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației, această neexecutare lato senso să fie imputabilă pârâtului din litigiul pendinte, adică să se datoreze culpei acestuia și, în fine, se impune ca debitorul să fi fost pus în întârziere cu privire la neexecutarea obligației, aceasta operând cel mai târziu la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Cât privește particularitățile cauzei de față, instanța reține că reclamantul-pârât reconvențional C. N. a alegat executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul-reclamant reconvențional B. A., concretizata prin faptul că acesta din urmă ar fi realizat la un nivel calitativ de neacceptat scara interioară comandată, care ar fi subdimensionată și confecționată dintr-un material inadecvat, iar poarta culisabilă confecționată nu ar putea fi utilizată întrucât ar fi fost în mod eronat proiectată și realizată. Or, este de observat împrejurarea că într-o asemenea ipoteză s-ar putea dispune rezoluțiunea numai în măsura în care viciile prestației debitorului contractual ar fi

suficient de importante, neputându-se ajunge la desființarea contractului pe acest temei în situația în care se pot identifica anumite deficiențe ale lucrării executate, care nu sunt însă de natură a-l pune pe creditor în postura de a nu se putea folosi de lucrare potrivit destinației preconizate sau care pot fi remediate cu eforturi neînsemnate ori pe calea unor simple reparații. Pornind de la aceste succinte precizări, este necesar ca în cele ce urmează instanța să procedeze la examinarea punctuală a deficiențelor pe care le-ar prezenta lucrările executate până la acest moment de către pârâți, pentru a identifica măsura în care aceste deficiente pot fi considerate esențiale, ținând desigur seama de aspectele ce au rezultat în urma ansamblului probelor administrate.

În primul rând, instanța a reținut că potrivit contractului de prestări servicii încheiat intre reclamantul-parat reconvențional C. N. și paratul-reclamant reconvențional B. A. (f. 9), pârâtul-reclamant reconvențional B. A. s-a obligat să realizeze o scară metalică interioară parter - etajul doi, cu un număr de 17 trepte pe etaj, de aproximativ 30 cm lățime și 16,5 cm înălțime și balustrada corespunzătoare. Față de modul în care s-a derulat realizarea lucrării și în raport de rezultatul obținut reclamantul

pârât reconvențional C. N. a apreciat că ar fi în discuție o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul - reclamant reconvențional B.
A. pe fondul deficiențelor de calitate pe care le-ar prezenta lucrarea.
Astfel, reclamantul - pârât reconvențional C. N. a considerat că în condițiile în care pentru realizarea scării interioare s-a utilizat profilul cornier în locul profilului metalic rectangular, lucrarea efectuată nu ar fi conformă.
Instanța observa însă ca din probele administrate în cauză rezultă, pe de o parte, că nu a intervenit un acord expres prin contract asupra materialului ce urma să fie utilizat, făcându-se doar o trimitere generică la condițiile de calitate stabilite de beneficiar
art. 5.1 din convenția perfectată (f. 9) - iar, pe de altă parte, că între contractanți există opinii divergente asupra chestiunii în discuție, în sensul că pârâții au indicat cu ocazia interogatoriilor administrate că reclamantul - pârât reconvențional C. N. ar fi fost cel care a optat pentru profilul metalic cornier care ar fi fost mai ieftin (f. 116 și 122), în timp ce reclamantul - pârât reconvențional C. N. a învederat că, în realitate, nu i-au fost prezentate materialele ce puteau fi utilizate și că nu și-a manifestat acordul pentru întrebuințarea profilului metalic cornier la realizarea scării interioare.
În acest context, sunt relevante concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. e, care a opinat în sensul că materialele folosite sunt corespunzătoare din punct de vedere al rezistenței, ele fiind din oțel laminat, iar calitatea metalului nu se poate stabili decât prin mostre încercate distructiv în laboratoare de specialitate (f. 209 și 210). Așadar, față de concluzia expertului, instanța apreciază că susținerile reclamantului C.
N. privitor la natura necorespunzătoare a materialului utilizat pentru confecționarea scării interioare nu sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât părțile nu au stabilit în mod explicit metalul ce urma să fie întrebuințat, respectiv profil cornier sau rectangular. Ca atare, în speța primesc aplicare prevederile art. 1103 din vechiul Cod civil, care reglementând obligația de predare a unor bunuri de gen, se referă la predarea lucrurilor de calitate medie, nu a celor de cea mai bună specie, nici însă de cea mai rea. Nu mai puțin, față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. e, arătate mai sus, instanța apreciază că nu sunt fundamentate tehnic susținerile expertului asistent solicitat de către reclamantul - pârât reconvențional, dl. expert ing. Marie Sergiu Sever, în sensul că executarea scării este total greșită prin utilizarea profilului cornier în locul celui rectangular atâta vreme cât nu sunt prezentate argumentele care stau la baza alegațiilor sale și, în plus, nu s-ar putea considera că există standarde privitoare la dimensiunea și natura materialelor care să fie întrebuințate la construcția unei scări interioare. În același sens sunt și aspectele evidențiate de către martorul Kallo Iosif (f. 287), care alegă fără vreun suport tehnic sau concret, factual, că lucrarea executată trebuia realizată utilizându-se profilul rectangular în locul celui cornier, cu atât mai mult cu cât martorul nu deține o specializare în domeniul construcțiilor metalice, fiind de meserie tâmplar, cum dumnealui însuși a precizat. Cât privește destinația lucrării, astfel cum a fost avută în vedere de catre părți la încheierea contractului, instanța reține că prin folosirea profilului metalic cornier nu se ajunge la imposibilitatea utilizării scării conform așteptărilor
reclamantului - pârât reconvențional C. N. doar pentru ca montajul realizat îngreunează realizarea ulterioară a treptelor din lemn, întrucât aceasta deficiența poate fi remediată prin montarea, prin înșurubare, a unor fururi din lemn în cornier, ulterior operațiunii treptele putând fi prinse de fururi, după cum s-a reliefat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. e (f. 210). Față de această din urmă precizare a d-lui expert Vescan Virgiliu V. e, nu poate fi luată în considerare susținerea martorului Kallo Iosif, în sensul că structura metalică realizată de pârâți nu poate utilizată ca scară interioară. Ținând așadar seama de ansamblul aspectelor astfel învederate, instanța apreciază că raportat la materialul utilizat pentru realizarea scării interioare, nu se poate discuta în cauză despre o executare necorespunzătoare suficient de importantă care să atragă rezoluțiuna contractului.
Referitor la cerințele legate de proiectarea și executarea scării interioare, instanța a reținut că înălțimea treptelor normale prezintă o valoare situată între 16,6 și 17,5 cm, iar a celor înalte între 17,5 și 22,5 cm, că lățimea treptelor trebuie să respecte relația 2h + l = 62 ... 64 cm, în cazul scărilor balansate lățimea minimă fiind de cel puțin 12 cm, iar lungimea necesară ar trebui să fie de cel puțin 0,95 m în cazul construcțiilor de locuit cu două nivele, după cum se poate observa din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. e (f. 209). Față de modalitatea în care s-a executat scara interioară de către pârâți, se impune constatarea că distanța dintre trepte este egală, de 21 cm, cu excepția ultimelor trei trepte care sunt de 17,3 cm, că lățimea scheletului metalic în zona dreaptă este cuprinsă între 22,5 și 25 cm, variație care se poate regla prin treapta orizontală de lemn care urmează a fi montată pe structura metalică (f. 209). Rezulta așadar ca scara executată prezintă capacitatea portantă necesară, aspect evidențiat în raportul de expertiză tehnică (f. 209), chiar expertul asistent solicitat de către reclamantul
pârât reconvențional și de către intervenienta în interes propriu, dl. expert Marie Sergiu Sever precizând că lățimea treptelor este bine aleasă, la fel și înălțimea dintre acestea la parter și la primul etaj al construcției (f. 249). Se poate observa ca exista din această perspectivă o contradicție în concluziile d-lui expert asistent Marie Sergiu Sever, care menționează ulterior că înălțimea între trepte este fundamental greșită (f. 249), în cuprinsul răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză dl. expert Vescan Virgiliu V. e indicând în mod clar împrejurarea că înălțimea constatată a treptelor, de 21 cm (cu excepția a trei trepte dintre etajele I și II care au inaltimea de 17,50 cm), corespunde pentru trepte înalte recomandate pentru scările secundare (f. 285), că lungimea constatată a treptei, cu o valoare intermediară de 1 m, corespunde anexei nr. 3 la contract și întrunește standardul ce impune o lungime de cel puțin 0,95 m pentru clădirile cu două nivele. În raport de aceste concluzii ale raportului de expertiză, se impune constatarea că au fost respectate în linii mari standardele legate de dimensiunea scării interioare, având în vedere destinația preconizată a lucrării. În context, mai trebuie precizat că în mod contrar celor susținute de către reclamantul - pârât reconvențional C.
N., dl. expert Vescan Virgiliu V. e a relevat că scara confecționată de către pârâți nu prezintă asimetrii (f. 210) și, mai mult decât atât, trebuie reliefată împrejurarea că stabilirea dimensiunilor lucrării nu depindea în mod exclusiv de către pârâți, atâta vreme cât scara a fost executată într-un gol deja existent, de 2 m pe 2,85 m cu diferența între nivele de 2,9 m, așa încât pârâții au fost nevoiți să se încadreze în dimensiunile prestabilite, după cum s-a evidențiat în conținutul răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 285). Ținând seama de aspectele astfel învederate, instanța a apreciat că în cauză nu poate fi pusă în discuție o deficiență esențială a scării interioare executate sub aspectul dimensiunilor sale, deficiență care să conducă la pronunțarea rezoluțiunii contractului pentru executarea necorespunzătoare a lucrării.
În raport de posibilitatea realizării unei termoizolații interioare ulterior confecționării și montării scării metalice, instanța a constatat că în cuprinsul contractului intervenit între părți (f. 9) nu se face nici o mențiune privitor la executarea lucrării în condiții care să permită apoi izolarea, anexa nr. 3 la contract nestabilind spațiul necesar a fi păstrat în raport de peretele ce ar fi urmat să fie izolat, față de configurația actuală a scării o asemenea operațiune fiind dificil de realizat și, oricum, ar conduce la reducerea lungimii treptelor sub standardul admis, astfel cum a precizat dl. expert Vescan Virgiliu
V. e în cuprinsul raportului de expertiza (f. 210). Așadar, în prezent nu mai poate fi vorba despre realizarea izolației interioare, după cum a apreciat și martorul Kallo Iosif cu ocazia audierii sale (f. 287). Totuși, luând în considerare împrejurarea că, pe de o parte, nu s-a stabilit în contract necesitatea efectuării lucrării așa încât să poată fi executată și izolația și, pe de altă parte, că în mod obiectiv pârâții nu aveau posibilitatea menținerii unui spațiu corespunzător față de perete fără a afecta dimensiunile normate și atâta vreme cât scara interioară trebuia să fie integrată în golul deja existent (f. 285), instanța a apreciat că nu poate fi reținută o deficiență majoră a lucrării care să atragă rezoluțiunea contractului. Astfel, defectul alegat interesează nu atât scara interioară executată, ci eventuala realizare a izolației interioare, deci nu este în discuție un pretins viciu inerent lucrării, aceasta putând fi utilizată potrivit destinației avute în vedere la încheierea contractului și, în plus, împrejurarea discutată nu poate fi în mod exclusiv imputată pârâților, în condițiile în care reclamantul - pârât reconvențional C. N. nu a prezentat în mod clar împrejurarea că urma să fie efectuată și lucrarea de termoizolare, acesta mărginindu-se a considera, după cum rezultă din interogatoriul administrat, că pârâții puteau să își dea seama de necesitatea menținerii unei distanțe corespunzătoare față de perete, ceea ce nu s-a întâmplat (f. 128). Or, în lipsa unei stipulații contractuale exprese sau a unui acord ulterior în acest sens nu s-ar putea aprecia că pârâții și-ar fi asumat obligația realizării scării astfel încât să poată fi executată și izolația interioară, mai ales în condițiile limitate de spațiu în care trebuia integrată lucrarea.
Sub aspectul gradului de rezistență, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. e au fost în sensul că sunt îndeplinite cerințele pentru exploatarea în condiții de locuire normale, fără aglomerație de persoane pe scări și fără a se crea șocuri dinamice (f. 210), scara suportând sarcina generată de un flux de circulație (f. 285), din această perspectivă neputând fi primită aprecierea d-lui expert asistent Marie Sergiu Sever, solicitat de către reclamantul - pârât reconvențional (f. 249) potrivit căreia rezistența lucrării este afectată prezentând pericol de distrugere și prăbușire din cauza sudurii realizate, similară fiind și aprecierea martorului Kallo Iosif (f. 287), în condițiile în care împrejurarea astfel alegată nu este susținută prin elemente de fapt concrete care să conducă la concluzia mai sus redată, atâta vreme cât la baza alegațiilor nu stau fundamentările unui raport de expertiză tehnică de rezistenta și stabilitate în construcții și, mai mult decât atât, sudurile realizate trebuie considerate provizorii, urmând a fi întărite prin cordoane și eventual eclise la finalizarea lucrării, după cum s-a arătat de către dl. expert Vescan Virgiliu V. e (f. 285), așadar nu se ridică probleme din perspectiva stabilității și rezistenței lucrării executate.
În acest context, instanța a apreciat că unele precizări suplimentare se impun în privința stâlpilor fixați pentru susținerea scării, în condițiile în care există un dezacord al părților raportat la acest element. Față de ansamblul probelor administrate în cauză, este de reținut împrejurarea că lucrarea nu putea fi realizată pe calea prinderii treptelor de pereții exteriori prin mijlocirea unui singur stâlp de susținere, astfel cum au considerat dl. expert asistent Marie Sergiu Sever (f. 249), respectiv martorul Kallo Iosif (f. 287), atâta vreme cât prin anexa nr. 3 la contract s-a stabilit fixarea scheletului metalic prin intermediul celor doi stâlpi (f. 51) și, în plus, este evidentă contradicția din cuprinsul raportului de expertiza efectuat de către dl. expert asistent Marie Sergiu Sever, care a considerat că prin modul în care a fost executată, respectiv utilizându-se doi stâlpi pentru susținere, scara prezintă pericol de prăbușire, iar un asemenea risc nu ar exista în contextul fixării lucrării prin mijlocirea unui singur stâlp de susținere (f. 249), ceea ce nu poate fi acceptat.
Cu privire la poarta, instanța a observat ca din prevederile art. 2.1 din contractul încheiat intre reclamantul-parat reconvențional C. N. și paratul-reclamant reconvențional B. A. rezulta obligația pârâtului - reclamant reconvențional de a confecționa o poartă culisantă (f. 9). În prezent, poarta în sine a fost realizată, însă nu s-a putut proceda în concret la montare în condițiile în care nu erau executate șina care să permită culisarea și longrina din beton armat corespunzătoare, după cum a arătat dl. expert Vescan Virgiliu V. e în cuprinsul raportului de expertiza (f. 210 ), așadar în cauză nu se poate discuta despre o executare necorespunzătoare care să prezinte un caracter esențial și care să poată atrage rezoluțiuna contractului.
Ținând seama de poziția contradictorie a părților sub aspectul obligației de realizare a șinei de culisare, respectiv a longrinei de beton, a căror neexecutare a făcut imposibilă montarea porții ce a fost confecționată, instanța a reținut cu titlu preliminar că părțile nu au convenit expres prin contract asupra îndeplinirii lucrărilor menționate, art. 5.1 referindu-se la obligația prestatorului de a realiza serviciile indicate de art. 2.1, iar art. 5.2 stabilind în privința beneficiarului obligația de a crea condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului, în cazul în care acestea ar depinde de beneficiar (f. 9). Mai mult decât atât, cum pârâtul - reclamant reconvențional B. A. nu și-a asumat în mod expres obligația executării lucrărilor necesare în vederea montării porții culisante, nu s-ar putea da prevederilor contractuale o asemenea interpretare, întrucât aceasta ar contraveni principiului stabilit de art. 983 din vechiul cod civil potrivit căruia convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Nu mai puțin, în circumstanțele în care poate fi acceptată ideea că pârâtul - reclamant reconvențional B. A. are calitatea de profesionist în domeniul confecțiilor metalice, totuși este de observat împrejurarea că executarea lucrărilor impuse de montarea porții culisante, respectiv șina și longrina din beton corespunzătoare, se integrează în specialitatea construcțiilor civile, or, nu poate fi acceptat faptul că pârâtul - reclamant reconvențional B. A. și-ar fi asumat sarcina realizării unei lucrări care nu intra în domeniul său de activitate și în raport de care nu deținea cunoștințele necesare. Față de ansamblul aspectelor astfel învederate, instanța a apreciat că executarea șinei de culisare și a longrinei de beton nu au fost stabilite în sarcina pârâtului - reclamant reconvențional B. A., prin urmare nu poate fi alegată nerealizarea acestora ca temei al pretențiilor reclamantului - pârât reconvențional C.
N. . Ca atare, nu poate fi pusă în discuție rezoluțiunea contractului pentru executarea necorespunzătoare a porții culisante.
În al treilea rând, cât privește poarta fixă cu deschidere stânga - dreapta confecționată de către pârâți, trebuie reținut că în prezent partea metalică este realizată și montată în totalitate, având o calitate corespunzătoare, gradul de realizare al gardului și al porților metalice fiind de aproximativ 95 %, după cum a relevat dl. expert Vescan Virgiliu V. e (f. 211), iar deficiențele ce au fost semnalate atât de către dl. expert Vescan Virgiliu V. e, cat și de catre dl. expert asistent Marie Sergiu Sever (f. 249) pot fi remediate cu ocazia lucrărilor ulterioare de vopsitorie și definitivare a zonelor de prindere. În privința stâlpilor de susținere din beton a porții pivotante duble, aceștia sunt corespunzători din punct de vedere al rezistenței, aspect relevat în cuprinsul răspunsului d-lui expert Vescan Virgiliu V. e la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 286). Față de aceste constatări privind modalitatea de executare a lucrării, instanța a apreciat că nu poate fi alegată o executare necorespunzătoare cu un caracter esențial care să permită rezoluțiuna contractului.
Ținând seama de ansamblul aspectelor anterior învederate punctual, respectiv de împrejurarea că în opinia d-lui expert Vescan Virgiliu V. e gradul de realizare a scării interioare este de aproximativ 70 %, iar a gardului și porților metalice de 95 %, astfel că valoarea lucrărilor executate este de aproximativ 78 - 80 % din valoarea totală contractată (f. 210), instanța a observat ca în speța este vorba de o neexecutare parțiala a obligației de către paratul B. A. . Aceasta neexecutare parțiala a obligației ar putea atrage rezoluțiunea contractului numai în circumstanțele în care partea din obligație rămasa neexecutata a fost considerată esențială la perfectarea convenției, neputându-se dispune desființarea contractului în ipoteza în care neexecutarea alegată ar fi minimă, lipsită de importanță. Pe baza probelor administrate în cauza, instanța a apreciat că în speța nu poate fi vorba despre o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către debitorul contractual sau de o neexecutare parțială care să fie esențială, prin urmare nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil. Ca atare, petitele din cererea de chemare în judecata privind rezoluțiunea contractului nr. 22 din data de_, repunerea parților în situația anterioara, obligarea paratului B. A. la restituirea parții din preț încasate, în suma de 28.500 lei și obligarea celor doi parați la ridicarea lucrărilor executate de către pârâți urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la petitul din cererea de chemare în judecată referitor la obligarea pârâților la achitarea sumei de 1.260 lei cu titlu de despăgubiri, din care 1.100 lei reprezentând contravaloarea a 5 mc lemne de foc, iar 160 lei reprezentând costul cazării pe o perioadă de trei săptămâni, instanța a reținut mai întâi că pe durata efectuării
lucrărilor la cabana reclamantului - pârât reconvențional C. N. în loc. Moara de Pădure, pârâții au ocupat o cameră din imobilul menționat, pe care au încălzit-o prin utilizarea unor lemne de foc puse la dispoziție de către reclamantul - pârât reconvențional
C. N., astfel cum reiese din declarația martorului Silbertleiner-Csehi Botond (f. 288) și din interogatoriile luate pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 117), pârâtului J. F. D. (f. 123 și 124) și reclamantului - pârât reconvențional C. N. (f. 129).
Cu toate acestea, în momentul în care s-a convenit asupra faptului că pârâții urmau să rămână la cabană pentru a lucra până la o oră mai târzie și a finaliza în mod prompt lucrările derulate, nu s-a fixat un preț care să reprezinte contravaloarea cazării oferite, după cum a relevat reclamantul - pârât reconvențional C. N. (f. 129). Or, în asemenea condiții, pârâții au considerat că oferta de cazare era făcută cu titlu gratuit de către reclamantul - pârât reconvențional, aspect evidențiat de către pârâți cu ocazia interogatoriului administrat (f. 117, respectiv 123 și 124). În acest context, instanța a observat totodată că la încălzirea camerei utilizate au fost întrebuințate lemne de foc dintre cele puse la dispoziție de către reclamantul - pârât reconvențional C. N., aspect necontestat de către părți, însă nu s-ar putea accepta că masa lemnoasă folosită pentru încălzirea unei singure camere ar fi fost de 5 mc, după cum a considerat și pârâtul
reclamant reconvențional B. A. (f. 127), aspect confirmat de către martorul Silbertleiner-Csehi Botond (f. 288), care a menționat totodată că focul era făcut seara, cu aproximativ o oră înainte ca lucrătorii să finalizeze munca planificată pentru ziua respectivă (f. 288), or, în raport de aceste precizări, nu este verosimilă aprecierea reclamantului - pârât reconvențional C. N. că ar fi fost consumată o masă de 5 mc lemne de foc. Nu mai puțin, instanța a observat că din ansamblul circumstanțelor în care reclamantul - pârât reconvențional C. N. a făcut propunerea de cazare pârâților, era rezonabil pentru aceștia din urmă să considere că era în discuție o ofertă cu titlu gratuit, mai ales că reclamantul - pârât reconvențional era interesat de finalizarea cât mai rapidă a lucrărilor, iar camera utilizată era oricum disponibilă, iar alte încăperi ale cabanei erau întrebuințate de către ceilalți muncitori care fuseseră angajați de către reclamantul - pârât reconvențional, după cum a relevat și acesta din urmă cu prilejul interogatoriului administrat (f. 129). În fine, instanța a reținut că reclamantul - pârât reconvențional C.

N. nu a propus probe care să releve în mod cert contravaloarea cazării oferite, respectiv a lemnelor de foc efectiv utilizate, așa încât față de ansamblul considerentelor anterioare, ținând seama de împrejurarea că în opinia instanței propunerea de cazare a fost făcută cu titlu gratuit de către reclamantul - pârât reconvențional C. N., petitul din cererea de chemare în judecata referitor la obligarea pârâților B. A. și J. F. D. la plata costului cazării și a lemnelor de foc întrebuințate urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.

În privința petitului privind obligarea pârâtului - reclamant reconvențional B. A. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de dobândă legală la sumele pretinse prin petitele inițiale și totodată cu titlu de daune-interese pentru ceea ce depaseste cuantumul dobânzii legale datorate, instanța a reținut mai întâi că, după cum s-a reliefat pe larg mai sus, nu s-a constatat o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. care să atragă rezoluțiunea contractului și repunerea parților în situația anterioara, așadar inclusiv restituirea sumelor achitate cu titlu de parte din preț de către reclamantul - pârât reconvențional și nici nu s-au considerat ca fiind întemeiate pretențiile legate de costul cazării și contravaloarea masei lemnoase utilizate. De aici decurge implicit concluzia că pârâtul - reclamant reconvențional B. A., nefiind obligat la restituirea sumelor menționate, nu va putea fi obligat nici la plata dobânzii legale corespunzătoare. În al doilea rând, cât privește daunele-interese solicitate, instanța a observat că pentru a produce efecte clauza penală stipulată de părți în cuprinsul art. 6.1 din contract (f. 9) este necesar să fi fost constatată o neexecutare sau o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către una dintre părți. Or, nu aceasta este situația în cauza de față, atâta vreme cât s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile unei executări necorespunzătoare esențiale care să atragă rezoluțiunea contractului. În consecință, ținând seama de cele două precizări anterioare, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului - reclamant reconvențional B. A. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de dobândă legală la sumele

pretinse prin petitele inițiale și daune-interese pentru ceea ce depășește cuantumul dobânzii legale datorate ca fiind neîntemeiat, oricum neputând fi acceptată soluția obligării debitorului contractual atât la plata dobânzii legale, cât și a sumei rezultând din aplicarea procentului stabilit printr-o clauză penală la prețul plătit atât vreme cât acestea îndeplinesc aceeași funcție, respectiv acoperirea prejudiciului produs creditorului prin lipsa de folosință a sumei de bani achitată către debitorul contractual.

Cât privește cererea reconvențională, instanța a reținut mai întâi că nu poate fi primită critica reclamantului - pârât reconvențional C. N. în sensul că față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecata, promovarea cererii reconvenționale în prezenta cauză ar fi inadmisibilă, ținând seama de caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor părților în contractele sinalagmatice. Astfel, instanța a avut în vedere împrejurarea că litigiul prezent pornește de la pretinsa executare necorespunzătoare de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. a obligațiilor asumate, neexecutare care în opinia reclamantului - pârât reconvențional C. N. ar atrage rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil. Totuși, după cum lesne se poate observa, și pretențiile pârâtului - reclamant reconvențional B.

A. decurg din aceeași convenție, respectiv din stipulația art. 6.1 din contract privind consecințele neexecutării sau executării necorespunzătoare, materializate în plata sumei determinate potrivit clauzei penale, iar conform art. 119 alin. (1) C.pr.civ. pârâtul are posibilitatea formulării cererii reconvenționale în măsura în care are pretenții în legătură cu cererea reclamantului. Așadar, legiuitorul instituie doar condiția existenței unei simple legături între cele două cereri ce urmează a fi soluționate împreună, or această cerință este în mod evident întrunită în prezenta cauză, atâta vreme cât pârâtul - reclamant reconvențional B. A. are pretenții față de cererea reclamantului, pretenții care izvorăsc din același raport juridic de natură contractuală.

Referitor la petitul din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului- pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate începând cu data de_ și până în data de_, conform contractului, trebuie observat că în temeiul principiului libertății contractuale, consacrat de art. 969 alin. (1) din vechiul Cod civil, reclamantul - pârât reconvențional C. N. și pârâtul - reclamant reconvențional B. A. au convenit, potrivit art. 6.1 din contractul perfectat (f. 9), că pentru ipoteza neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către una dintre părți, cealaltă parte este îndreptățita să pretindă daune-interese în valoare de 0,5 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere. Față de aceasta prevedere contractuală, pârâtul - reclamant reconvențional B. A. a pretins obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei reprezentând penalități de întârziere datorate pentru perioada_ și până la data de_ ca urmare a nerespectării de către reclamantul - pârât reconvențional a obligației stabilite de art. 5.2 din contract, prin aceea că nu ar fi creat prestatorului condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului, respectiv construcția șinei și a longrinei de beton corespunzătoare pentru asigurarea culisării porții metalice confecționate și asigurarea unei intensități adecvate a curentului electric în vederea utilizării instrumentelor necesare realizării confecțiilor metalice.

Totuși, astfel cum s-a reliefat mai sus, în contextul examinării petitului din cererea de chemare în judecată referitor la rezoluțiunea contractului, nu s-a determinat în mod clar prin contract partea căreia îi revenea sarcina executării operațiunilor de construire anterior menționate, așa încât nu ar putea fi alegat de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. ca efectuarea acestora ar fi căzut în sarcina reclamantului - pârât reconvențional C. N. . De altfel, astfel cum stabilește art. 5.2 din contract (f. 9), beneficiarul serviciilor se obligă să creeze prestatorului condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului în cazul în care aceste condiții depind de beneficiar. Față de absența asumării în mod expres de către reclamantul - pârât reconvențional C.

N. a obligației de a realiza construcția șinei de culisare și a longrinei de beton, care în opinia instanței exced cadrului condițiilor necesare pentru executarea lucrării de către pârâtul - reclamant reconvențional, nu s-ar putea concluziona că reclamantului - pârât reconvențional C. N. i-ar fi revenit sarcina realizării operațiunilor de construire menționate mai sus.

Instanța a constatat că din perspectiva discutată stipulațiile contractuale inserate de părți în cuprinsul convenției perfectate sunt deosebit de sumare, astfel că instanța nu a putut ajunge nici măcar pe cale de interpretare la determinarea voinței părților, concluzia ce se impune față de ansamblul probelor administrate fiind în sensul că, în realitate, părțile nu s-au preocupat de problema realizării lucrărilor de construcție necesare pentru montarea porții culisante, aspect ce rezulta și din poziția contradictorie a parților cu privire la turnarea șinei de culisare, respectiv a longrinei de beton corespunzătoare (f. 117 și 123, respectiv 128).

Cât privește problema curentului electric, instanța a reținut că asigurarea unei intensități a acestuia în măsură să permită utilizarea normală a aparaturii necesare realizării confecțiilor metalice nu poate fi calificată drept o obligație care să revină reclamantului - pârât reconvențional C. N. în temeiul art. 5.2 din contract, atâta vreme cât aspectul discutat este complet independent de voința acestuia din urmă și, mai mult decât atât, nu există o asumare expresă a unei asemenea obligații în cuprinsul contractului, a cărei nerespectare să atragă activarea clauzei penale. De altfel, ținând seama și de locul situării imobilului unde urmau să fie executate lucrările preconizate, instanța a conchis că nu poate fi vorba despre o obligație în sarcina reclamantului - pârât reconvențional C. N. de a asigura intensitatea adecvată a curentului electric, acesta neavând nici măcar posibilitatea de a prevedea că pârâții vor utiliza aparatură ce necesită condiții speciale pentru funcționare, respectiv că intensitatea curentului electric va prezenta un caracter fluctuant în anumite perioade, așa încât în raport de aceste aspecte, pretențiile pârâtului - reclamant reconvențional B. A. nu sunt întemeiate.

Ținând seama de ansamblul considerentelor anterioare, cum instanța a apreciat că nu pot fi identificate obligații în sarcina reclamantului - pârât reconvențional

C. N. a căror nerespectare să atragă activarea clauzei penale, petitul din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului-pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de penalități de întârziere a fost respins ca fiind neîntemeiat.

Cu privire la petitul privind obligarea reclamantului - pârât reconvențional C.

N. la construirea centurii de beton și a stâlpilor de beton, elemente necesare susținerii părții culisante, instanța a avut mai întâi în vedere împrejurarea că potrivit art. 1021 din vechiul Cod civil, partea îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului are totuși posibilitatea să silească cealaltă parte a executa convenția, în condițiile în care dispunerea acestei măsuri de către instanță ar fi încă posibilă. În al doilea rând, după cum s-a învederat mai sus, în contextul examinării petitului din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la plata unor penalități de întârziere în măsura obligațiilor neexecutate, nu s-ar putea considera că reclamantul- parat reconvențional C. N. și-ar fi asumat sarcina executării lucrărilor de construcții necesare în vederea montării porții culisante. Or, în absența consimțământului unei persoane, nu se poate aprecia că aceasta și-ar fi asumat o obligație, așa încât ținând seama de precizările anterioare, petitul prin care s-a solicitat obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la construirea centurii de beton și a stâlpilor de beton, elemente necesare susținerii portii culisante, a fost respins ca fiind neîntemeiat.

Cu privire la cererea de chemare în judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, în speța a intervenientei în interes propriu C.

I. :

Instanța a observat că în temeiul art. 57 alin. (1) din C. proc. civ., oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, așadar condiția fundamentală instituită de legiuitor în vederea admiterii cererii de chemare în judecata a unei alte persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul se referă la posibilitatea celui a cărui introducere în proces se urmărește de a putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, evitându-se pe o asemenea cale ca eventuala hotărâre favorabilă pârâtului să nu poată fi invocată și față de persoana care, din perspectiva raportului juridic dedus judecății, se află într-o poziție identică cu cea a reclamantului.

Față de particularitățile prezentei cauze, instanța a reținut mai întâi împrejurarea că d-na C. I. a precizat în mod expres cu ocazia interogatoriului administrat că de comun acord cu soțul său, reclamantul - pârât reconvențional C. N., a stabilit să

semneze contractul în numele soțului sau (f. 135), așadar a existat o înțelegere între soți cu privire la desemnarea soției reclamantului - pârât reconvențional C. N. pentru a se îngriji de aspectele legate de încheierea contractului și de executarea contractului, respectiv a convenit cu pârâtul - reclamant reconvențional B. A. amânarea executării pentru o dată ulterioară (f. 135), deci d-na C. I. a primit mandat de la reclamantul - pârât reconvențional C. N. de a perfecta contractul în numele său și de a asigura executarea obligațiilor ce decurg din acesta, aspect relevat inclusiv prin plățile făcute pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 48), participând așadar la raporturile contractuale derulate cu acesta din urmă prin reprezentarea soțului său, în temeiul mandatului primit. Față de aceste precizări, nu a fost primită alegația că d-na C. I. ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul - pârât reconvențional C. N., atâta vreme cât numai acesta din urmă este parte în contract. Nu mai puțin, în opinia instanței apare ca fiind esențial faptul că cererea de chemare în judecată promovată, respectiv cererea reconvențională, urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, așadar ținând seama de ansamblul aspectelor astfel învederate, cererea de chemare în judecată a altor persoane urmează a fost respinsă de asemenea ca fiind neîntemeiată.

Cât privește particularitățile cauzei de față, instanța a reținut că atât cererea de chemare în judecata, cât și cererea reconvențională și cererea de chemare în judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, în speța a intervenientei în interes propriu C. I., urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate. Fata de aceste aspecte, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de către reclamantul C. N., de către intervenienta în interes propriu C. I. și de către paratul B. A. .

Referitor la pârâtul J. F. D., întrucât cererea de chemare în judecata formulată de către reclamantul C. N. a fost respinsă inclusiv cu privire la petitele ce îl priveau pe paratul J. F. D., deci paratul J. F. D. a obținut câștig de cauza, iar reclamantul C. N. a căzut în pretenții, văzând prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța l-a obligat pe reclamantul C. N. să plătească paratului J. F. D. suma de 1.640 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezintă onorariu expert - jumătate din onorariul expert achitat de către parați (f. 159, 266), iar suma de 1.240 lei reprezintă onorariu avocațial (f. 310).

Împotriva sentinței civile nr. 14119/2012 a Judecătoriei C., au declarat recurs C.

N. și C. I., întemeiat pe prevederile art. 299 și urm. C.pr.civ., solicitând instanței admiterea recursului și, în consecință, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința atacată s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 8 C.pr.civ. și, de asemenea, că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 9 C.pr.civ.

Prin sentința atacată s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 8 C.pr.civ..

Astfel, izvorul principal al raporturilor juridice dintre părți îl constituie contractul de prestări servicii nr. 22/_, a cărui rezoluțiune se cere, așa cum a reținut și instanța de fond. Prin contract pârâtul B., ajutat de către pârâtul J. s-au obligat să proiecteze și să execute (confecționare și montare) o poartă culisantă spre stânga și și o scară interioară cu lățime de 30 cm și înălțime de 16,5 cm până la data de_ . Cu privire la interpretarea contractului dintre părți soluția instanței de fond este criticabilă, întrucât în întreaga analiză a contractului instanța de fond a omis faptul că pârâții și-au asumat prin contract obligația de a proiecta atât scara interioară cât și poarta culisantă, aspect recunoscut și de către pârâți. Cu privire la obligațiile asumate, proiectantul- executant are față de client o obligație de consiliere. Așa cum se arată și în practica instanței supreme franceze, prestatorul are o obligație de consiliere față de client chiar și profesionist, care îl obligă să ofere acestuia un proiect utilizabil și să îl informeze cu privire la eventuale costuri și neajunsuri suplimentare.

În speță instanța de fond a apreciat că nu se impune rezoluțiunea contractului deoarece lucrarea efectuată poate fi remediată prin efectuarea unor lucrări suplimentare

costisitoare iar neajunsurile imposibilității izolării termice a cabanei nu ar fi esențiale. Ori, în realitate obligația de consiliere a antreprenorului atrage tocmai răspunderea sa pentru faptul de a nu fi proiectat scara conform necesităților locului și de a nu fi utilizat materialele și structura potrivită pentru a asigura utilizarea pentru o scară principală și nu una secundară

Recurenții au mai arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 5.2. coroborate cu cele ale art. 2.1. din contract, cu privire la problema cui revenea obligația de a efectua lucrarea - centură de beton cu șină și eventual stâlp de susținere. Instanța de fond a reținut, fără vreo motivare, că această obligație ar fi revenit subsemnaților, în baza art. 5.2. din contract (pag. 8-9) sau cel puțin că nu ar reveni pârâților. Lectura acestei clauze contractuale însă nu permite o astfel de interpretare. În concret se prevede doar o obligație generală de a crea prestatorului condițiile necesare pentru realizarea lucrării și doar în cazul în care acestea depind de beneficiar. O astfel de obligație generală se concretizează în a permite accesul la locul de montaj sau a permite utilizarea unor căi de acces și nicidecum la obligații de a efectua anumite lucrări nedeterminate, în măsura în care astfel de lucrări sunt necesare pentru realizarea obiectivului contractului ele trebuie clar precizate de către profesionist, în caz contrar fiind în sarcina sa. Ori în contract, nici direct și nici indirect nu se face vorbire de existența unei obligații de a efectua vreo lucrare concretă în sarcina recurenților Nu poate fi imputată beneficiarului consumator neefectuarea unei lucrări neprecizate, în condițiile în care prin expertiza d-lui Vescan Vergiliu (pct. 4 concluzii) se afirmă că executarea unor stâlpi de beton nici măcar nu este necesară pentru executarea porții.

De asemenea verificarea conformității lucrării cu contractul nu poate fi făcută tot din culpa prestatorului, identificată de către experții numiți în cauză, și anume lipsa detaliilor contractuale și a unui proiect detaliat (a se vedea exp. Vescan, pct. 6 Descrierea stării de fapt, penultima concluzie). Întocmirea unui proiect conform și respectarea sa cade evident tot în sarcina profesionistului antreprenor. In lipsa detaliilor se poate prezuma executarea neconformă a lucrării iar toate lucrările necesare pentru executarea lucrării până la faza funcțională sunt în sarcina prestatorului. Executarea unei lucrări de montaj presupune, în lipsă de precizare contrară, și efectuarea lucrărilor accesorii strict necesare a face posibilă realizarea montajului.

În acest context se apreciază că nu poate fi admisibilă juridic o interpretare a contractului făcută de către o instanță în sensul că nu se poate determina exact care ar fi obligația asumată de către părți, mai ales că formula contractuală a fost impusă de către antreprenor (profesionist) - aspect ce rezultă din faptul că datele personale ale acestuia sunt prelucrate pe calculator - ceea ce implică faptul că acesta a înțeles exact obligațiile pe care și le-a asumat respectiv ce ar avea de cerut de la cealaltă parte.

Cât timp proiectarea lucrării aparține antreprenorului, iar realizarea stâlpului de beton și a șinei culisante nu au sens decât în legătură cu această poartă, fiind intim legată de montarea acesteia, realizarea lor nu poate să cadă decât în sarcina pârâților.

În ceea ce privește scara interioară, recurenții arată că instanța de fond a reținut că lucrarea a fost executată conform condițiilor de calitate stabilite de ei - pag. 6 al. 2 din sentință. Insă lectura contractului nu permite o astfel de concluzie. Obiectul său îl reprezintă confecționarea și montarea unei scări interioare. Nicăieri în cuprinsul contractului nu se precizează nimic în legătură cu profilul care trebuie utilizat, și din nici o altă probă nu rezultă acordul nostru pentru utilizarea profilului cornier. În aceste condiții este culpa exclusivă a prestatorului că nu a utilizat un material conform care să permit realizarea unei scări de calitate, pe care să poată fi montate treptele de lemn. Nu pot fi primite nici afirmațiile pârâților în sensul că au executat ceea ce ar fi cerut beneficiarul, pentru că prin contract prestatorul și-a asumat calitatea de profesionist, el este cel care poartă răspunderea pentru lucrarea executată și soluțiile tehnice alese.

Greșita interpretare a contractului a dus la reținerea greșită a instanței că profesionistul putea livra orice material, dacă este de calitate medie, ignorând consecințele care rezultă pentru acesta din calitatea sa de proiectant al scării, pe care pârâții nu au negat-o, și din obligația de profesionist-proiectant de a alege o soluție conformă cu nevoile beneficiarului.

Așa cum se arată constant în doctrină, revine profesionistului obligația de a informa clientul nespecialist cu privire la soluția tehnică aleasă și la consecințele alegerii. Ori în speță nu s-a făcut și nici nu s-a pretins a se fi făcut o astfel de informare, dincolo de faptul că nu s-a dovedit niciodată un acord în acest sens.

Recurenții au mai arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 9 C.pr.civ..

Astfel, este esențial pentru soluționarea prezentului litigiu este, în opinia recurenților, determinarea concretă a raporturilor contractuale dintre părți. Astfel, contractul este încheiat între un client-beneficiar, persoană fizică, și un prestator profesionist, contractual de prestări servicii fiind unul esențialmente comercial. Conform art. 2 al. 2 din O.G. nr. 21/1992 prin consumator se înțelege orice persoană fizică... care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Recurenții nu au derulat niciodată activități de construcție. De asemenea prestatorul și-a asumat prin contract și a declarat în Instanță faptul că ar fi profesionist care prestează un serviciu în câmpul său de activitate. În consecință orice analiză corectă a raporturilor dintre părți trebuie să pornească de la premisa unui raport între un client profan, consumator și un profesionist, cu consecința interpretării oricăror clause îndoielnice în favoarea consumatorului, și a existenței obligațiilor de informare și garanție în sarcina prestatorului. Deși au invocat acest aspect în cuprinsul concluziilor scrise, instanța de fond a omis să analizeze acest aspect.

Acest aspect a denaturat complet aplicarea textelor legale de către instanța de fond, care a tratat contractul ca și cum ar fi fost încheiat între profesioniști, deși recurentul este o persoană fizică, fără cunoștințe de specialitate în domeniu. Pe de o parte, pornind de la faptul că în mod greșit s-a reținut că lipsa detaliilor contractuale nu permite determinarea exactă a obligațiilor asumate (a se vedea în detaliu punctul anterior), instanța de fond a imputat toate neclaritățile contractuale recurentului, invocând dispozițiile art. 1083 C.civ. (pag. 9 sentință), însă în realitate textul legal aplicabil, art. 3 lit. b și art. 7 lit. c din O.G. nr. 2/2001, obligă profesionistul prestator de servicii să informeze corect și complet pe beneficiar în legătură cu serviciul pe care urmează să îl presteze și condițiile de prestare.

În plus în speță este evident că formula contractuală a fost impusă de către prestator, datele acestuia și clauzele contractuale fiind pretipărite, recurentul fiind practic în fața unui contract de adeziune.

În analiza datelor speței incidența acestor aspecte duc la sesizare răspunderii pârâților pentru proiectarea și executarea neconformă a scării și pentru soluția tehnică aleasă, de profil cornier metalic în loc de profil rectangular.

Nu poate fi imputată beneficiarului neprofesionist alegerea unei soluții neconforme calitativ, atât timp cât nu există acordul său expres în acest sens și dat în cunoștință de cauză și nici nu pot fi impuse lucrări care nu au fost convenite. Așa cum se arată și în practica instanței supreme franceze, prestatorul are o obligație de consiliere față de client chiar și profesionist, care îl obligă să ofere acestuia un proiect utilizabil și să îl informeze cu privire la eventuale costuri și neajunsuri suplimentare.

Așa cum se arată constant în doctrină, revine profesionistului obligația de a informa clientul nespecialist cu privire la soluția tehnică aleasă și la consecințele alegerii.

Oricum soluționarea cauzei pornind de la dispozițiile art. 983 din vechiul Cod civil este greșită în speță, prioritare fiind dispozițiile art. 970 al. 2 din Cod, care permit completarea contractului cu ceea ce legea, echitatea și obiceiul impun părților. Fundamental greșită este și invocarea art. 1103 C.civ., referitor la calitatea medie a bunurilor de gen, în condițiile în care prin contract nu se efectua o vânzare ci se presta un serviciu, proiectarea și montarea unor confecții metalice, aportul muncii specifice, pretins al unor profesioniști, fiind esențială în contract. În consecință nu se punea problema livrării unor bunuri de calitate medie, ci de realizare a unei lucrări proiectată de către pârâți.

Recurenții au mai arătat că instanța de fond a aplicat greșit în speță dispozițiile art. 1020 - 1021 C.civ.. Deși a reținut că în speță există o neexecutare parțială a contractului, a apreciat că aceasta nu este de natură să atragă rezoluțiunea întregului contract.

Pe de o parte, se ignoră faptul că prin contract pârâții și-au asumat o obligație de rezultat. Rezoluțiunea contractului se impune pentru faptul că lucrarea nu este executată

nici în prezent, la patru ani de la termenul stabilit prin contract și nici nu poate fi executată corespunzător.

În ceea ce privește scara interioară aceasta este neconform executată dintr-un material necorespunzător, și imposibil de executat la un nivel rezonabil (a se vedea opinie Mărie Sergiu în punctul său de vedere înregistrat la data de 18 aprilie 2012, declarație martor Kallo). Apărările pârâților că așa ar fi fost comandată lucrarea nu au fost dovedite.

In ceea ce privește poarta metalică, pârâții au arătat expres prin întâmpinare și cererea reconvențională că refuză să execute elementele necesare realizării porților, iar poarta nu poate fi instalată conform datorită deficiențelor de executare ( a se vedea punctul unu).

Prin urmare lucrarea contractată, în starea în care se află nu le este folositoare și nu le poate fi în nici un fel folositoare nici în viitor. Mai departe pârâții nu au probat în nici un fel că ar avea calificarea necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări, astfel încât o eventuală continuare sau refacere a lucrărilor nu poate oferi garanții de siguranță și de calitate. Nici partea deja executată nu are garanții de calitate din același motiv.

In consecință aproximările experților cu privire la partea de lucrare executată sunt irelevante, în contextul în care lucrarea, în ansamblul său nu este conform cu normativele legale și nu mai poate fi utilizată în condiții de siguranță.

Pe de altă parte, în subsidiar, pentru neexecutarea parțială a contractului se poate pronunța și o rezoluțiune parțială a contractului. Deși opțiunea rezoluțiunii parțiale este privită uneori cu rezervă în dreptul lor, aceasta a fost admisă în dreptul francez și apreciem că este posibilă în speță mai ales că acesta cuprinde lucrări distincte, dintre care unele nu au fost executate corespunzător. Pentru acele lucrări, care nu au fost niciodată finalizate, nu mai există cauză pentru plata deja efectuată.

Ca urmare a rezoluțiunii contractului, fie ea totală sau parțială, se impune restituirea sumelor plătite și ridicarea lucrărilor neconforme efectuate de către prestator.

Recurenții au mai arătat că instanța nu a aplicat în speță dispozițiile art. 970 al. 2 C.civ., deși se impunea raportat la circumstanțele cauzei. Astfel în lipsa detaliilor contractuale se impunea a sesiza faptul că în conformitate cu uzanțele echitatea și obiceiul, obligația de consiliere este implicită în orice contract de antrepriză, cu atât mai mult atunci când o parte a serviciului o constituie proiectarea. Așa cum au detaliat pe larg și la punctul 1 anterior, în executarea contractului de antrepriză neîndeplinirea obligației de consiliere și furnizarea unor lucrări neconforme și neutilizabile cad exclusiv în sarcina antreprenorului, care este obligat la repararea prejudiciului astfel cauzat.

De asemenea, instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, motiv de recurs admisibil conform art. 304 ind. 1 C. pr. Civ.. Instanța de fond a reținut pe larg (pag. 6-8) că executarea scării ar fi conformă unei calități medii și că ar putea fi utilizată conform unei destinații de scară secundară (f. 285 raport expertiză, pag. 7 sentință). In susținerea soluției pronunțate se preiau exclusiv concluziile expertului Vescan, analiza pornită de la aceste aspecte fiind greșită sub mai multe aspecte.

Pe de o parte așa cum rezultă și din răspunsul la obiecțiuni, pct. 1 al d-lui Vescan Virgiliu, prestatorul nu a întocmit un proiect care să respecte normativele în vigoare (STAS 2695-79) și schița nu a fost cotată, astfel că nu poate fi verificată conformitatea execuției cu contractul. Iar realizarea schiței și a proiectului este sarcina exclusivă a prestatorului, care a executat-o necorespunzător, fiind culpa sa exclusivă cu consecința răspunderii sale pentru rezultatul lucrării.

Pe de altă parte, așa cum arată detaliat d-ul Mărie Sergiu în punctul său de vedere înregistrat la data de 18 aprilie 2012, lungimea treptelor nu respectă normativele în vigoare (STAS 2695-79) de 1,20 m, acestea fiind de 1 m, iar după realizarea izolației de 0,85 m, adică mult sub cerințele legale. În consecință, este culpa exclusivă a prestatorului, care a proiectat și executat scara, că nu a respectat normativele în vigoare și că a realizat treptele la o înălțime medie (21 cm), nepotrivită pentru construcție și neconformă cu contratul (în care s-a prevăzut o înălțime de 16,5 cm).

De asemenea, este tot culpa prestatorului că nu a prevăzut și executat scara de o manieră care să permită efectuarea lucrărilor de izolație în interior, ei având calitatea de specialiști care au întocmit schița după ce au fost la fața locului. Susținerea d-lui expert Boitor, însușită de pârâți, conform căreia izolația s-ar putea realizeze și în exterior este ridicolă, pentru că, pe de o parte ar distruge iremediabil aspectul imobilului, cabana fiind

din lemn (a se vedea și Mărie Sergiu în punctul său de vedere înregistrat la data de 18 aprilie 2012), iar, pe de altă parte, ar fi asimetrică cu restul izolației care este efectuată în interior și prin urmare nefuncțională.

Cu toate acestea instanța de fond reține că nu ar exista o reglementare privitoare la scările interioare, contrar atât raportului de expertiză reținut, cât și a raportului d-lui Mărie Sergiu, și înlătură depoziția martorului Kallo Iosif, profesionist cu peste 20 de ani experiență în domeniu.

Recurenții consideră de asemenea netemeinice susținerile conform cărora lucrarea poate fi considerată conformă, chiar dacă necesită ajustări și refaceri suplimentare (pag. 6 final sentință), și chiar dacă nu mai permite realizarea termoizolației. în aceste condiții lucrarea efectuată evident nu mai poate fi utilizată, iar proiectarea acesteia a fost sarcina pârâților, care au făcut și o deplasare la fața locului în acest sens.

Greșita înțelegere a stării de fapt rezultă și din modul cum a fost tratate opiniile pertinente ale expertului Mărie Sergiu. Astfel al pag. 8 al. 3 din sentință, ca argument esențial pentru înlăturarea concluziilor expertului s-a reținut faptul că din moment ce concluzia sa este în sensul că scara cu doi stâlpi prezintă pericol de prăbușire, atunci nu se poate susține că aceasta ar fi trebuit realizată cu un singur stâlp. în realitate însă motivul pentru care scara prezintă pericol de prăbușire este că a fost greșit ales materialul (profil cornier în loc de profil rectangular) iar montarea a fost de proastă calitate, și nu numărul de stâlpi de susținere.

Recurenții au mai arătat că din probatoriul administrat a rezultat că nici unul dintre pârâți nu avea vreo calificare în domeniu, aceștia prevalându-se de o pretinsă calificare a unui angajat, care nu este însă obținută conform legislației române. Instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C.pr.civ. în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Pe de o parte, recurenții apreciază că se impunea admiterea acțiunii și, implicit acordarea cheltuielilor de judecată la cuantumul solicitat. Pe de altă parte, chiar și pe soluția pronunțată, soluționarea petitelor de cheltuieli de judecată o apreciem netemeinică, impunându-se compensarea tuturor cheltuielilor de judecată. Deși s-au compensat corect cheltuielile de judecată cu cele ale pârâtului B. nu același lucru s-a întâmplat cu cele ale pârâtului J., deși poziția acestora și apărarea a fost comună. Criteriul reținut pentru separarea cheltuielilor de judecată este unul artificial în speță, iar dacă s-ar aplica soluția ar trebui să fie identică și față de intervenienta forțată C. I., față de care s-a respins cererea de intervenție forțată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată ele se compun din onorarii de avocat, (2380 lei onorariu inițial Costin, conform dovezii anexă la cererea introductivă și 2480 lei onorariu ulterior conform chitanței anexă - care vizează două onorarii), taxe timbru și onorarii experți.

În concluzie, recurenții apreciază că se impune admiterea recursului, întrucât în analiza obligațiilor născute din contract, prin prisma dispozițiilor art. 970 alin. 2, instanța a ignorat atât faptul că pârâții aveau obligația de a proiecta scara, iar toate consecințele deficiențelor de proiectare le sunt imputabile, precum și calitatea de profesioniști în contract, aspect care atrage răspunderea pentru opțiunile făcute și obligația de a realiza lucrarea conform intereselor beneficiarului. Din această perspectivă realizarea scării, cert neadecvată pentru locație și neconformă cerințelor legale este imputabilă pârâților, existând în speță o neexecutare esențială a contractului..

De asemenea privitor la poarta metalică, realizarea stâlpului de susținere era o lucrare accesorie montajului, aceasta neavând rațiune de a fi efectuată în lipsa porții de această formă particulară. Prin urmare și această lucrare este tot în sarcina pârâților iar refuzul lor de a o executa duce la nerealizarea rezultatului promis și, implicit, la nerealizarea obligației.

Din cererea inițială precizată nu au atacat sentința în ceea ce privește petitele de obligare a pârâților la plata de daune-interese, dobândă legală și folos nerealizat precum și petitul privitor la contravaloarea cheltuielilor de cazare.

Intimații B. A. și J. F. D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, atât în varianta principală, cât și în varianta subsidiară și pe cale de consecință, să se mențină în întregime ca legală și temeinică sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ ; să fie obligați recurenții la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea acestei căi de atac conform prevederilor art. 274 C.proc.civ.

În motivare, intimații au arătat că criticile aduse de recurenți manierei în care instanța de fond a interpretat dispozițiile contractuale se situează la nivel pur teoretic și fac abstracție de faptul că instanța a analizat punctual și prin raportare la probele administrate în cauză prevederile convenției încheiate între părțile prezentului litigiu.

Astfel, așa după cum corect reține instanța de fond, s-au obligat să realizeze lucrări de construcții metalice constând în confecționarea, montarea, grunduirea, vopsirea și patinarea următoarelor elemente: poartă culisantă spre stânga, poartă cu deschidere stânga-dreapta, care să cuprindă și o poartă pietonală, 6 panouri de gard, toate după modelul și mărimile din anexa 1 și 2, scară interioară parter-etajul 2 cu 17 trepte pe etaj și balustradă, toate după modelul și mărimile din anexa 3 și 4.

Intimații mai arată că poarta culisantă spre stânga este executată în întregime (pct.7.3 subpucnt.4 și planșele foto 8 și 9). Poarta cu deschidere stânga-dreapta, care să includă și o poartă pietonală e executată în întregime de o calitate corespunzătoare(pct.7.3 subpucnt.5). 6 panouri de gard - materialul din care sunt executate și calitatea montajului sunt bune (pct.7.3 subpunct 3). Scara interioară metalică are capacitatea portantă necesară, materialul utilizat oțel laminat este corespunzător din punct de vedere al rezistenței, scara trebuie să fie prinsă de perete, deoarece treptele nu pot sta în consola, fiind prinse de stâlpi centrali, lățimea treptelor corespunde standardelor tehnice de proiectare și diferența de înălțime a ultimelor 3 trepte nu prejudiciază funcționalitatea scării (punct.7.2 subpucntele 1, 2 și 3).

Pentru punerea în practică a acestor obiective, au întocmit schițe agreate și semnate de părți pentru fiecare lucrare, ce reprezintă anexele 1-4 la contract, ce nu pot fi contestate.

Având în vedere faptul că intimații execută exclusiv construcții metalice, recurentul și-a asumat obligația corelativă, în calitate de beneficiar al lucrării stipulată la pct.5.2 din contract și anume, să creeze prestatorului condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului, în cazul în care aceste condiții depind de beneficiar.

Obligația corelativă concretă a recurentului consta în a ne pune la dispoziție elemente de zidărie, constând în 2 stâlpi de beton și o grindă de beton armat -longrină- pe care să culiseze poarta confecționată de subsemnații, recurenții cunoscând la data semnării contractului faptul că, intimații execută exclusiv lucrări de construcții metalice.

Susținerile recurenților conform cărora intimații nu au realizat un proiect utilizabil și conform necesităților locului sau că nu ar fi utilizat materialele potrivite pentru realizarea lucrărilor sunt în mod evident contrazise de concluziile probei științifice administrate în cauză dl. dr. Ing. Vescan Virgiliu arătând, în temeiul unor constatări obiective și cunoștințe de specialitate în domeniu că lucrările ce fac obiectul contractului de prestări servicii s-au realizat în proporție de 95% (gardul și porțile) și 70% (scara) la pct.7.2 subpunctul 6 al raportului de expertiză.

Toate elementele metalice ce cad în sarcina intimaților au fost executate și montate, rămânând de finalizat chestiuni de detaliu, care nu au fost duse la bun sfârșit din motive pur obiective cunoscute de recurenți și cu consimțământul scris al acestora.

Potrivit mențiunilor olografe de pe verso-ul contractului de prestări servicii, recurenții au solicitat expres oprirea lucrărilor și amânarea finalizării acestora până se remediază problema cu lumina, cu instalarea curentului trifazic și ameliorarea timpului.

În ceea ce privește izolarea termică a cabanei, intimații arată că nu s-au obligat prin contract să execute o asemenea lucrare sau să adapteze executarea scării interioare raportat la izolarea pe interior a cabanei recurenților. Realizarea izolației interioare a cabanei recurenților este o chestiune ce excede competențelor lor.

Mai mult, recurentul C. N. a fost de față la derularea tuturor lucrărilor, a observat în ce mod au fost realizate acestea, a consimțit și pe parcursul efectuării lor la configurația și elementele executate exprimându-și mulțumirea și a achitat în tranșe prețul lucrării pe măsură ce aceasta era pusă în aplicare.

Conform celor menționate pe verso-ul contractului, reclamantul a efectuat plăți parțiale succesive, pe parcursul derulării etapelor lucrărilor, după cum urmează: 20.000 lei în data de_, 3.000 lei în data de_ și 5.500 lei în data de_ .

Faptul achitării prețului lucrărilor reprezintă acceptul recurenților cu privire la acestea.

În acest context se impun a fi respinse ca nefondate criticile recurenților, întrucât instanța de fond a analizat minuțios și a interpretat în mod corect dispozițiile contractuale incidente între părți, persoane fizice, dar nu la modul abstract, cum indică recurenții, ci prin raportare la lucrarea care a fost efectiv realizată.

Instanța de fond a reținut implicit în cuprinsul considerentelor faptul că recurenții și-au asumat obligația de a construi și nu de a proiecta scara interioară și poarta culisantă, conform modelului și mărimilor indicate în anexele 1-4 din contract aflate la filele 49-51 din dosar.

Schițele anexă au fost realizate ca urmare a discuțiilor și a indicațiilor oferite de recurenți și pentru ca părțile să ia la cunoștință și vizual despre configurația viitoarelor lucrări. Prin contract nu și-au asumat obligația de a efectua lucrări de proiectare, ci doar de execuție de lucrări.

Toate operațiunile au fost realizate ca urmare a consultării dintre părți, recurentul fiind prezent personal la executarea lucrărilor. Prin faptul că a semnat anexele la contract, acesta si-a exprimat acordul cu privire la modul în care urmau să fie executate lucrările. Celelalte susțineri ale recurenților legate de nerespectarea acestor obligații sunt infirmate de probele din dosar.

Instanța de fond a interpretat dispozițiile art.5.2 în sensul că B. A. nu și-a asumat expres obligația de a executa lucrări de zidărie necesare montării porții culisante, prin urmare nu poate fi alegată nerealizarea acesteia ca temei a pretențiilor reclamantului recurent, dând astfel eficiență principiului stabilit de dispozițiile art.983 din vechiul Cod civil, în sensul că, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

În acest context, recurenții sugerează că executarea longrinei și a stâlpilor de beton ar fi lucrări accesorii și prezumă, în mod cu totul nejustificat că acestea trebuie să cadă în sarcina recurenților.

În fapt, așa cum corect a reținut instanța de fond, este vorba despre lucrări de zidărie de sine stătătoare, cu specificul construcții civile, pentru care intimații nu au fost contractați și pentru execuția cărora nu dețineau cunoștințele necesare. Trebuie făcută o distincție clară între execuția și montajul lucrărilor metalice și executarea lucrărilor de zidărie, fiind vorba despre lucrări total diferite.

Referitor la scara interioară, raportându-se la concluziile lucrării de specialitate, instanța a apreciat că au fost respectate standardele legate de dimensiunea scării interioare, având în vedere destinația acesteia și faptul că scara a trebuit să se încadreze într-un gol deja existent și în dimensiuni prestabilite.

Tocmai din concluziile raportului de expertiză rezultă fără putință de tăgadă faptul că intimații au ales soluția tehnică necesară pentru realizarea scării, agreată de recurenți la acel moment și au pus-o în practică.

Nu reiese de nici unde din concluziile expertizei că materialul utilizat nu este corespunzător, așa cum susțin recurenții fără suport probator, cu atât mai mult cu cât aceștia recunosc că nu și-au exprimat nici o opțiune pentru alegerea unui anumit tip de materiale.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.1103 Cod civil privind predarea de bunuri de gen, care se referă la predarea lucrurilor de calitate medie și nicidecum orice material, așa cum tendențios se exprimă recurenții.

Nu în ultimul rând, se impune a sublinia încă o dată că au dovedit dincolo de orice dubiu că recurenții au fost informați în permanență cu privire la mersul lucrărilor, fiind de față și și-au dat acordul expres, prin semnarea anexelor la contract și implicit prin achitarea lucrărilor, chiar dacă prin recurs neagă acest acord.

Criticile aduse instanței de fond privind greșita aplicarea a legii în cauza dedusă judecății sunt profund nefondate și se impun a fi respinse, întrucât recurenții pornesc de la premisa greșită și contrazisă de concluziile raportului de expertiză că lucrările executate în baza soluției tehnice adoptate de intimați sunt neconforme calitativ.

Intimații mai arată că fac trimitere din nou la aspectele tehnice indicate de expertiză și arată că lucrările executate sunt corespunzătoare calitativ și executate în proporție însemnată de 95%, respectiv 70%.

De asemenea, nu subzistă teza avansată de recurenți conform căreia nefiind informați asupra tuturor aspectelor tehnice ale lucrării, aceștia nu au putut decide în cunoștință de cauză.

Intimații mai arată că i-a informat asupra soluției tehnice, a materialelor utilizabile și în măsura în care contractul ar fi fost finalizat de intimați, nu ar fi existat costuri suplimentare și neajunsuri.

Din aceste considerente reiese caracterul nefondat al cererii de a dispune rezoluțiunea contractului în condițiile în care, așa cum corect a apreciat și instanța de fond, rezoluțiunea este o sancțiune radicală instituită de legiuitor în cazul imposibilității reale obiective de executare a contractului, iar nu în ipoteza în care lucrările sunt deja executate în proporție de 90% și 75%, cum este cazul în speță, conform probei științifice administrate în cauză.

Instanța în mod corect, reține că în speță nu poate fi vorba de o executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale și că, prin urmare, nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1020-1021 Cod civil.

Intimații mai arată că nu li se poate imputa vreo culpă cu privire la neexecutarea parțială a contractului, în condițiile în care recurenții au solicitat sistarea lucrărilor și ulterior, nu au permis continuarea acestora.

Prima instanță a reținut că, în cazul în care ar interveni o neexecutare parțială a obligației (raportat la gradul de realizare al întregii lucrări contractate), aceasta ar fi de natură să atragă rezoluțiunea contractului numai în situația în care, partea din obligație rămasă neexecutată a fost considerată esențială la perfectarea convenției, neputându-se dispune desființarea contractului în ipoteza în care neexecutarea alegată ar fi minimă, lipsită de importanță.

Se mai arată că instanța de fond a interpretat riguros și corect probatoriul administrat în cauză, coroborând concluziile raportului de expertiză cu probațiunea testimonială.

In primul rând, expertul-asistent Mărie Sergiu a semnat raportul de expertiză cu singura obiecțiune, care figurează cu titlu de observație și anume, lungimea treptei L- 100 cm este prea mică pentru transportat mobilă.

Instanța de fond a reținut în considerente (a se vedea fila 6 din hotărâre) că nu sunt fundamentate tehnic susținerile expertului asistent, întrucât acestea sunt simple alegații nesusținute de argumente.

In ce privește critica adusă de recurenți manierei în care instanța a soluționat chestiunea cheltuielilor de judecată, aceasta este nefondată, întrucât în mod corect instanța a reținut că intimatul J. D., pârât în prezentul dosar, a obținut câștig de cauză ca efect a respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta și partea care a căzut în pretenții se cuvine să-i achite cheltuielile de judecată. Nu putea opera compensarea onorariilor cu privire la cheltuielile de judecată ale pârâtului J., în condițiile în care acesta nu a formulat cerere reconvențională în dosar.

Prin decizia civilă nr. 382/2013 pronunțată la data de 9 aprilie 2013 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C., reținând că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de noul Cod civil, iar demersul judiciar al reclamantului vizează neexecutarea obligațiilor debitorilor pârâți, obligații izvorâte din contractul de prestări servicii intervenit între părți.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, T. ul reține următoarele

În fapt, la data de 15 octombrie 2008 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 22/2008 între recurentul C. N., în calitate de beneficiar și intimatul B. A., în calitate de prestator, contract având ca obiect ˝confecționarea, montarea, grunduirea, vopsirea și patinarea unei porți culisante spre stânga, poartă cu deschidere stânga- dreapta în care se încadrează o poartă pietonală, 6 panouri de gard, toate după modelul și mărimile din anexa 1 și 2; o scară interioară parte-etajul doi cu 17 trepte pe etaj( de aproximativ 30 cm lățime și 16,5 cm înălțime) și balustradă, toate după modelul și mărimile din anexa 3 și 4.

Un prim aspect care trebuie lămurit cu titlu prealabil îl reprezintă limitele învestirii

T. ului în ceea ce privește soluționarea recursului.

Potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.p.c. în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Se constată că, pe de o parte, recurenții C. N. și C. I. au modificat obiectul acțiunii deduse judecății, formulând pentru prima dată în recurs un petit subsidiar având ca obiect rezoluțiunea parțială a contractului de prestări servicii nr. 22/_ și repunerea părților în situația anterioară în ceea ce privește partea de contract neexecutată. Or, din perspectiva normelor legale invocate o asemenea modificare a obiectului cererii este inadmisibilă, motiv pentru care T. ul nu va analiza criticile recurenților privind acest petit subsidiar.

Pe de altă parte, T. ul constată că, tot pentru prima dată în recurs, se invocă argumente de drept noi, neinvocate în termenul legal în fața primei instanțe și, evident, neavute în vedere de către aceasta cu ocazia deliberării, care din perspectiva art. 294

reprezintă o schimbare a cauzei deduse judecății. În concret, recurenții se prevalează de calitatea de consumatori în raport cu intimatul B. A., prestatorul de servicii, invocând obligația celui din urmă și, corelativ, dreptul recurenților la informarea corectă și completă a consumatorului cu privire la soluția tehnică aleasă și la consecințele alegerii, cu privire la interpretarea oricăror clauze îndoielnice în favoarea consumatorului și a existenței obligațiilor de informare și de garanție în sarcina prestatorului. Se invocă faptul că aceste argumente au fost formulate în fața judecătoriei o dată cu concluziile scrise. Or, după închiderea dezbaterilor( concluziile scrise fiind depuse în data de 28 iunie 2012, iar ultimul termen de judecată a fost 25 iunie 2012) nu mai pot fi modificate obiectul sau cauza acțiunii deduse judecății fără a se încălca principiul contradictorialității și al dreptului la apărare al pârâtului, fiind ignorate în mod judicios aceste argumente. În concluzie, apreciind ca fiind formulate pentru prima dată în recurs, criticile recurenților privind respectarea drepturilor consumatorilor din perspectiva OG 21/1992 nu vor fi analizate de către instanța de recurs.
De asemenea, recurenții au înțeles a fixa limitele învestirii instanței de recurs, învederând că din cererea inițială precizată nu s-a atacat sentința în ceea ce privește petitele de obligare a pârâților la plata daunelor-interese, a dobânzii legale și a folosului nerealizat, precum și petitul privitor la contravaloarea cheltuielilor de cazare.
Acestea fiind limitele devoluțiunii, T. ul reține că, în drept, rezoluțiunea unui contract se dispune, în temeiul art. 1021 Cod civil atunci când:
- una dintre părți nu și-a executat obligațiile care îi revin conform contractului, neexecutarea poate fi și parțială, caz în care partea din obligație neexecutată trebuie să fi fost considerată esențială la încheierea contractului. Revine instanței judecătorești dreptul de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parțială justifică rezoluțiunea contractului;
- neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;
- debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește scara interioară, recurenții invocă, pe de o parte, nerespectarea obligației de proiectare, interpretarea greșită a contractului din perspectiva calității materialelor folosite, nerespectarea lungimii treptelor care este de 1 m în loc de 1,20 m, iar, pe de altă parte, modul în care a fost proiectată și realizată scara interioară nu mai permite realizarea izolației termice interioare a cabanei.

Astfel cum rezultă din contract au fost întocmite două schițe - anexele 3 și 4 cu titlu de proiect scară interioară, în contract singurele detalii tehnice stabilite cu privire la aceasta fiind numărul de trepte - 17 și, cu aproximație, lățimea scării 30 cm și înălțimea de 16,5 cm. Este adevărat că aceste schițe sunt foarte sumare, însă acestea sunt detaliile asumate reciproc de părțile contractante la încheierea contractului. Astfel, nu se poate invoca pertinent faptul că prestatorul nu a realizat un proiect tehnic, acesta a fost realizat într-o manieră sumară, fiind completat cu dispozițiile art. 2 din contract.

Nici în proiect și nici în contract nu se prevede o anumită lungime a treptelor, însă lungimea realizată de proiectant, de 1,00 m respectă întru totul prevederile contractuale, în anexa 3 a contractului fiind stabilită lungimea de 1 m, de asemenea, se încadrează în standardele în vigoare, astfel cum rezultă din capitolul 7.1 considerații teoretice privind proiectarea scărilor( fila 209) a raportului de expertiză întocmit în cauză, în cazul

construcțiilor cu două nivele lungimea minimă trebuie să fie de 0,95 m. În ceea ce privește înălțimea scărilor se reține, însă, că proiectantul nu a respectat prevederile contractuale care au prevăzut o înălțime de 16,5 cm, iar înălțimea executată a treptelor a fost de 21 cm.

De asemenea, recurenții critică faptul că prestatorul a folosit la realizarea scării interioare profilul cornier metalic în loc de profil rectangular. Potrivit art. 5.1 din contractul de prestări servicii nr. 22/_ prestatorul de servicii se obligă să realizeze serviciile de la punctul II în condițiile de calitate stabilite de beneficiar. Având în vedere că mărturisirea judiciară pentru afirmațiile făcute nu poate valora probă pentru susținerile făcute în folosul părții care mărturisește, T. ul are în vedere depoziția martorului Silbertleiner Csehi Botond care a arătat că reclamantul și soția sa au fost prezenți de mai multe ori pe perioada executării lucrărilor și erau mulțumiți de lucrările ce se executau, spunând că este bine totul( fila 288), iar în privința scării același martor a declarat că a făcut primele trei trepte la scară, iar reclamantul a venit, a urcat pe ele și a spus că este bine, spunând că pot continua lucrarea. În ceea ce privește nemulțumirea reclamantului legat de folosirea profilului cornier metalic în loc de profilul rectangular, aceasta a intervenit după executarea scheletului metalic al scării interioare, astfel cum rezultă din răspunsul recurentului C. N. la interogatoriu( la întrebarea nr. 4, fila 127 verso, potrivit căruia de la Kallo Iosif a aflat recurentul C. N. de profilul cornier care i-a spus că nu poate executa treptele de lemn, fiind fier cornier, iar nu fier rectangular ) coroborat cu depoziția martorului Kallo Iosif( fila 287) care susține că a ajuns la imobil pentru a executa treptele pentru structura realizată de pârâți, observând cu acea ocazie neregulile menționate în continuare. Este evident că recurentul nu a avut obiecțiuni la momentul executării profilului metalic al scării interioare, când s-a declarat mulțumit de modul cum se derula executarea lucrării, ci după realizarea acestui profil. Pe de altă parte, expertul Virgiliu Vescan a afirmat că pot fi montate scările de lemn și pe acest profil cornier metalic cu o soluție remediu de montare, prin înșurubare a unor fururi din lemn în cornier.

Din această perspectivă, recurenții nu au probat aspectul referitor la încălcarea de către prestatorul de servicii a obligațiilor sale cu privire la utilizarea materialelor având calitatea indicată de beneficiar, deoarece toate aceste elemente trebuie stabilite înainte sau pe parcursul executării lucrării, iar nu ulterior finalizării lucrării, iar, pe de altă parte, elementele folosite nu sunt de natură a face inutilizabilă scara interioară. De asemenea, din depoziția martorului audiat se deduce acceptul tacit al recurenților la folosirea materialelor de către proiectant.

Nu în ultimul rând, potrivit concluziilor raportului de expertiză, materialele folosite la confecționarea scării sunt corespunzătoare din punct de vedere al rezistenței; scara are o rezistență corespunzătoare pentru exploatare în condiții de locuire normale, fără aglomerație de persoane pe scări și fără a se crea șocuri dinamice. O altă concluzie în sensul existenței pericolului de prăbușire a scării interioare nu poate fi reținut în cauză, întrucât nu există elemente convingătoare pentru a răsturna concluzia expertului principal. Acesta a menționat, însă, faptul că scara interioară este realizată în proporție de 70%. fiind necesare lucrări în continuare pentru balustradele metalice și mâna curentă aferentă balustradei, precum și executarea lucrărilor de vopsitorie în 2 straturi a întregii scări.

Un aspect care apare ca fiind esențial, de natură a determina rezoluțiunea contractului privește proiectarea scării fără a ține cont de distanța necesară pentru izolarea termică interioară a imobilului. T. ul reține, potrivit răspunsul recurentului la întrebarea nr. 10 a interogatoriului( fila 128 față și 129 verso), că nu a fost de acord cu montarea de pereți a scării interioare, pârâtul trebuind să lase o distanță pentru izolarea pereților.˝ Dacă pârâții erau meseriași adevărați, susține recurentul, puteau să-și dea seama mai bine de acest lucru˝. Din cuprinsul acestui răspuns rezultă fără echivoc că părțile nu au stabilit la momentul încheierii contractului ca dată de pornire faptul că pereții interiori urmează a fi izolați. În mod rezonabil, un profesionist nu are cum să anticipeze acest lucru, izolația interioară a unui imobil fiind o facultate, iar nu o obligație a constructorului; pe de altă parte, în lipsa informării prestatorului lucrării, nu i se poate imputa acestuia că nu a proiectat scara interioară ținând cont de un element pe care beneficiarul avea obligația de a i-l aduce la cunoștință.

În ceea ce privește lucrarea de realizare a unei porți culisante spre stânga, a unei porți cu deschidere stânga-dreapta în care se încadrează o poartă pietonală și a șase panouri de gard, recurenții invocă greșita interpretare a contractului.

T. ul reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii. Obiectul contractului l-a reprezentat confecționarea, montarea, grunduirea, vopsirea și patinarea a două porți metalice și a șase panouri de gard. Dacă pentru o poartă și pentru panourile de gard lucrările de zidărie au fost executate deja, fapt ce a permis prestatorului montarea porții metalice cu deschidere stânga-dreapta și a celor 6 panouri de gard, în mod rezonabil lucrarea de construire a longrinei de beton armat în care trebuie inserată șina metalică, ca lucrare ce nu ține de specialitatea prestatorului( confecții metalice) și în lipsa unei stipulații contrare în contract, cade în sarcina beneficiarului, având în vedere și dispozițiile art. 983 din vechiul Cod civil, conform căruia când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

Având în vedere că executarea lucrării exterioare este realizată în proporție de aproximativ 95%, pentru refuzul recurenților de executate a longrinei de beton necesare executării montării de către intimat a porții culisante, T. ul apreciază că nu se poate reține existența unei neexecutări culpabile intimatului B. A. care să atragă rezoluțiunea contractului.

Argumentul că pârâții nu sunt calificați pentru proiectarea și executarea unor astfel de lucrări poate fi parțial reținut în ceea ce privește proiectarea, fiind de necontestat faptul că schițele executate anexă la contract de către intimat nu corespund cotelor standard prevăzute de legislația incidentă, fapt care s-a constatat cu ocazia executării profilului metalic al scării interioare, ale cărei dimensiuni în ceea ce privește înălțimea treptelor depășește atât prevederile contractuale, cât și normele tehnice în vigoare. Cu toate acestea, un asemenea argument nu poate schimba starea de fapt reprezentată de modalitatea de executare a obligațiilor contractuale privitoare la rezoluțiunea judiciară.

Concluzionând, dincolo de executarea parțial necorespunzătoare și imputabilă intimatului Bala A. a înălțimii treptelor scării interioare, acestuia nu i se poate imputa nici neexecutarea longrinei din beton armat și nici proiectarea scării având în vedere golul de scară deja construit, fără a i se aduce la cunoștință intenția beneficiarului de a executa lucrări de izolație interioară a imobilului, iar lucrările deja executate în procent de 95% și, respectiv 70% sunt de natură a înlătura prima condiție a pronunțării unei rezoluțiuni judiciare și anume neexecutarea parțială dar esențială a obligațiilor imputabilă pârâtului intimat, motiv pentru care nici celelalte două condiții nu vor mai fi analizate.

Cât privește cheltuielile de judecată compensate la fond, în mod corect judecătorul fondului a avut în vedere doar părțile care au căzut în pretenții prin respingerea acțiunii principale și a celei reconvenționale, nicidecum nu a fost avut în vedere pârâtul J. F.

D. care a fost îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 C.p.c. întrucât a obținut câștig de cauză prin respingerea acțiunii formulate împotriva acestuia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312, raportat la art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.pc., respectiv a art. 304¹C.p.c., T. ul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. N. și C. I. în contradictoriu cu intimații B. A. și J.

F. D. împotriva sentinței civile nr.14119/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.

În temeiul art. 274 C.p.c. se va dispune obligarea recurenților, în solidar, să le achite intimaților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. N. și C. I. în contradictoriu cu intimații B. A. și J. F. D. împotriva sentinței civile nr.14119/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.

Obligă recurenții, în solidar, să le achite reclamanților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

	PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,		JUDECĂTOR,	GREFIER,
C.	C. D.	H.	M. C. B.	T.	B.

Red. DH/tehnored. LU 2.ex./_

← Decizia civilă nr. 271/2013. Rezoluțiune contract		Sentința civilă nr. 1253/2013. Rezoluțiune contract →

Decizia civilă nr. 567/2013. Rezoluțiune contract

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 567/2013. Rezoluțiune contract