Decizia civilă nr. 73/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M.
JUDECĂTOR: D. M. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind judecarea contestația în anulare formulată de contestatorul M.
C. împotriva deciziei civile nr.259/R/2012, pronunțată la data de 11 iunie 2012, în dosarul nr._, de către Tribunalul Specializat C. privind și pe intimata SC U. A. SA S. C., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în apărarea intereselor contestatorului, d-na avocat I. Ines Pîrva, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, f.5 din dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta contestatorului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbre judiciare în sumă de 0,3 lei.
La solicitarea tribunalului, reprezentanta contestatorului arată că nu înțelege să recuze membrii prezentului complet de judecată, având în vedere că, în aceeași compunere, d-nii judecători au soluționat decizia civilă nr.259/R/2012. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Neformulându-se alte cereri, tribunalul acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare apreciind că motivele invocate se circumscriu dispozițiilor art.318 teza II C.pr.civ, casarea deciziei atacate, admiterea recursului declarat de recurentul M. L. C. și respingerea recursul declarat de intimata SC U. A. SA S. C., cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 8 noiembrie 2012 formulată împotriva deciziei civile nr. 259/R/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ in data de 11 iunie 2012, contestatorul M. L. C. a solicitat in contradictoriu cu intimata SC U. A. SA, casarea deciziei atacată, si, rejudecând cauza, admiterea recursului declarat de către contestator asa cum a fost formulat si respingerea recursului intimatei, cu
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de recurs si de contestație in anulare.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedura civilă, care reglementează contestația in anulare specială și anume "când instanța, respingând recursul sau admitându-1 numai în parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare";.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata inițială contestatorul a solicitat instanței de fond Judecătoria Cluj-Napoca să dispună obligarea pârâtei SC U. A. N SA la plata sumei de 15.527 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenită în baza contractului de asigurare FULL CASCO încheiat cu pârâta, la plata dobânzilor legale de la data scadentei si până la achitarea integrală a sumei datorate, precum si la plata cheltuielilor de judecată. In urma probatoriului administrat (interogatorii, probe testimoniale, expertiză tehnică, scripte), prin sentința civilă nr. 20614/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată doar în parte, acordând o sumă mai mică decât cea solicitată cu titlu de despăgubiri si doar parțial cheltuieli de judecată, calculate procentual raportat la suma acordată cu titlu de despăgubiri. Prin urmare, analizând probatoriul administrat, instanța de fond a concluzionat că susținerile contestatorului erau fondate în esență, doar diminuând sumele acordate.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat intemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă (in sensul că a apreciat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii), în concret nu trebuiau aplicate disp. art. 27 din Legea nr. 136/1995, ci disp. art. 2 si 3 din același act normativ.
Totodată, împotriva acestei sentințe a declarat recurs și intimata SC U. A. SA, aceasta apreciind, in baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, că nu datorează despăgubiri deloc, prin prisma reanalizarii de către instanța de recurs a probatoriului administrat in fata instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 259/R/2012 pronunțată în data de 11 iunie 2012, Tribunalul Specializat C. a admis recursul intimatei SC U. A. SA si a respins recursul contestatorului.
Pentru a ajunge la aceasta soluție, instanța de recurs a analizat intâi recursul declarat de SC U. A. SA si apreciindu-1 ca fondat, a respins recursul contestatorului cu următoarea motivare extrem de lapidara si de lacunara
"Incidența acestor dispoziții contractuale exclude răspunderea asigurătorului in cauză si face in același timp inutilă analiza celorlalte motive de recurs invocate de către recurent care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul neacordării tuturor despăgubirilor";.
Din punctul de vedere al contestatorului, aprecierea instanței de recurs cu privire la inutilitatea cercetării motivelor sale de recurs se circumscrie dispozițiilor art. 318 teza a doua Cod procedură civilă.
S-a arătat că este real faptul că în jurisprudență s-a cristalizat deja opinia potrivit căreia instanța de recurs este îndreptățită să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente. Dar de aici până la a nu motiva deloc de ce anume respingi anumite motive de recurs
ale unei părți litigante, apreciind că este inutilă analiza lor, se susține că este distanță lungă si că în nici un caz instanța de recurs nu trebuia să procedeze in acest fel.
Instanța de recurs trebuia să analizeze cele două recursuri promovate, respectiv și recursul promovat de contestator, câtă vreme, măcar ca si criteriu obiectiv, acesta avea calitatea de reclamant în cauză, iar la fond, acțiunea a fost considerată, în urma analizării probatoriului administrat, intemeiată.
Analizand contestatia in anulare prin prisma temeiului de drept si a considerentelor aratate, tribunalul retine urmatoarele :
Conform art. 318 teza a doua Cod procedură civilă reglementează contestația in anulare specială și anume in ipoteza in care " instanța, respingând recursul sau admitându-1 numai în parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare";.
Contestatorul invoca aceste prevederi raportandu-se la considerentele deciziei din recurs, referitoare la aceea ca dispozitiile contractuale ( cuprinse in art. 3.3 lit.r din conditiile de asigurare ) exclud răspunderea asigurătorului in cauză si fac in același timp inutilă analiza celorlalte motive de recurs invocate de către recurentul M. L. C., care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul neacordării tuturor despăgubirilor.
Calea procedurală a contestației în anulare specială poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent.
Cu referire la omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele de casare invocate de recurent, se constată că instanța de recurs a analizat cu prioritate recursul declarat de catre recurenta- intimata, justificat de faptul ca prin acesta s- au adus critici hotararii de fond referitoare la aceea ca prima instanta nu a retinut incidenta ipotezei de excludere a asiguratorului de la plata reglementata de art. 3.3 lit. r, art. 8.14 din conditiile de asigurare CASCO. Pentru considerentele care au fost mentionate prin decizia de recurs, instanta de recurs a concluzionat ca asiguratorul recurent nu raspunde in speta, admitand acest recurs, iar pe cale de consecinta a respins recursul recurentului M. L. C., retinand ca acesta a criticat hotararea primei instanțe sub aspectul neacordării tuturor despăgubirilor.
Deci, tribunalul retine ca instanta de recurs a analizat de fapt si recursul recurentului M. L. C. prin aceea ca s-a raportat la aspectul esential vizat de acest recurs si anume cuantumul despagubirilor solicitate, precum si la faptul ca a statuat ca in speta asiguratorul nu datoreaza nici un fel de despagubiri. In consecinta, in mod evident nu se mai impunea o analiza amanuntita a criticilor aduse cuantumului despagubirilor acordate in prima instanta, fara insa ca aceasta sa constituie o omisiune in sensul prevazut de art. 318 c.pr.civ., aceasta afirmatie a contestatorului fiind apreciata ca neintemeiata.
In concluzie, tribunalul va respinge ca inadmisibila contestația în anulare formulată de contestatorul M. L. C. împotriva deciziei civile nr.259/R/2012, pronunțată la data de 11 iunie 2012, în dosarul nr._, de către Tribunalul Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul
L. C. împotriva deciziei civile nr.259/R/2012, pronunțată la data de 11 iunie 2012, în dosarul nr._, de către Tribunalul Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
N. K. F. -IANCU M. | D. M. | D. A. B. |
Red.DMD/MM 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 110/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 874/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
