Decizia civilă nr. 579/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 579/2013
Ședința publică din 30 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR I. U.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent SC M. T. S. împotriva Sentinței civile nr. 1340/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimatul C. I. DE M. C. C.
-M., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Magdea Delia pentru intimat, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen după redeschiderea dezbaterilor.
Se constată că la_ recurenta a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței, originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru.
Instanța, respinge excepția netimbrării recursului invocată din oficiu și pune în discuție excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției.
Instanța, unește cu fondul excepția inadmisibilității recursului și constatând că nu sunt alte cereri de formulat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sent.civ.nr.1340/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea SC MED T. S., în contradictoriu cu debitorul CABINET I. DE M. C. C. -M. .
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată creditoarea la plata cheltuielilor de judecată către debitor în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Creanța pe care creditoarea pretinde că o are față de debitoare nu este certă,
lichidă și exigibilă, întrucât obiecțiile și apărările debitoarei privitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, conferă cererii un caracter contencios, ce impune administrarea unui probatoriu specific dreptului comun (interogator, expertiză contabilă, declarații de martori, etc.) motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de creditoare pentru emiterea unei ordonanțe de plată, aceasta din urmă având la îndemână posibilitatea de a-și dovedi pretențiile printr-o cerere de drept comun. Practic, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, debitoarea probează faptul că s-a solicitat în cauză denunțarea contractului începând cu data de_, context în care se impune a se cerceta pe calea dreptului comun dacă în cauză mai exista temei pentru emiterea facturilor invocate în probațiune de creditoare, astfel că nu se poate reține caracterul cert al creanței creditoarei.
În acest sens, art. 9 alin. (3) din OUG nr. 119/2007, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în cazul în care contestația (n.red.debitorului) este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă, situație în care creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere formulat de creditoare cu acest obiect, întrucât capătul de cerere principal a fost respins, așa încât debitoarea nu a căzut în pretenții, iar cererea cu același obiect formulată de debitoare nu a fost dovedită în niciun fel, motiv pentru care nu se vor acorda cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva sent.civ.nr.1340/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, a declarat recurs SC M. T. S. în contradictoriu cu intimatul
I. DE M. C. C. -M., solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurenta susține că între părți s-au derulat relații comerciale având ca obiect prestarea de servicii medicale în baza contractului de prestări servicii medicale nr.104/_ . Pârâta a semnat cu creditoarea contractul sus-menționat și un proces verbal de predare-primire a unui dispozitiv medical prin care creditoarea s- a angajat să asigure serviciile medicale ce fac obiectul contractului. Pe parcursul derulării contractului s-au emis mai multe facturi pentru prestarea serviciilor medicale și având în vedere că debitoarea nu le-a achitat s-au adunat și penalități conform contractului. Cuantumul facturilor neachitate și al penalităților de întârziere este în valoare de 1165,57 lei.
Recurenta mai susține că instanța de fond a apreciat greșit obiecțiile și apărările debitoarei privitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, având în vedere că părțile au semnat un contract de prestări servicii medicale perfect valabil și creditoarea a încredințat debitoarei printr-un proces verbal de predare-primire aparatul medical.
Debitoarea motivează neutilizarea aparatului prin faptul că nu a avut cereri din partea pacienților, acest fapt nu dă drept debitoarei de a rezilia unilateral contractul.
Sute de medici de familie din toată țara folosesc acest aparat și efectuează electrocardiograme pacienților lor, oferind serviciul către pacienți lor și nu așteaptă ca pacientul să ceară acest serviciu de la medic. Este datoria medicului să ofere cel
mai bun tratament pacientului, inclusiv prin efectuarea de electrocardiograme, dacă suspectează că pacientul suferă de o boală cardiacă.
In contractul de prestări servicii medicale semnat între părți sunt specificate la punctul IX, condițiile de încetare a contractului, iar debitorul nu a respectat nici una din aceste condiții.
Pentru aceste motive, solicită modificarea hotărârii instanței de fond cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1165,57 lei, constituită din debit principal în valoare de 655,80 lei la care se adaugă penalități de întârziere în valoare de 499,77 lei cu cheltuieli de judecată.
Intimatul C. I. de M. C. C. M. prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare (f.10-13), prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond respingerea recursului pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului arată următoarele:
Potrivit art27 Cod pr.civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul";.
Legea sub care a început prezenta cauză este OUG nr.119/2007, abrogată prin Legea nr.76/2012. Potrivit art.9(3) ale actului normativ invocat: "În cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situație, creditorul poate introduce cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun";, iar potrivit art.13 alin.1 ale actului normativ invocat: "Împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia";.
Prin urmare, recurenta creditoare poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, însă nu poate exercita calea de atac a recursului, acesta nefiind admisibil.
De asemenea, potrivit art.1 Cod pr.civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii instanței de fond, "Judecătoriile judecă: (1/) "în primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;
Având în vedere faptul că, creanța solicitată de către creditoare este în cuantum de 1165,57 lei, îi sunt aplicabile prevederile legale arătate mai sus.
În consecință, recursul declarat împotriva unei sentințe irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive solicită admiterea excepției invocate. Pe fond arată următoarele:
Prin cererea depusă creditoarea SC M. Telesystem S. a solicitat instanței judecătorești să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 1165,57 lei - debit principal și penalități de întârziere, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii medicale nr.104/_ pentru care au fost emise facturile fiscale enumerate în cererea introductivă.
Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii medicale nr.104/_, având ca obiect prestarea de către prestator (creditorul din prezentul dosar) a serviciilor medicale de monitorizare la distanță a parametrilor vitali Electrocardiogramă (ECG) pentru pacienții beneficiarului (debitoarea din prezentul dosar). Pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale, creditoarea se obligă să pună la dispoziția debitoarei un dispozitiv de înregistrare și transmitere a electrocardiogramelor cu ajutorul căruia debitoarea va
înregistra electrocardiograme de la pacienții săi, pe care le va transmite apoi către creditoare și pe care aceasta din urmă le va supune unei interpretări și evaluări de specialitate și care ulterior vor fi comunicate debitoarei.
La data prezentării reprezentanților creditoarei la sediul cabinetului medical le- a explicat faptul că, acest aparat îl v-a folosi doar în condițiile în care vor exista cereri din partea pacienților, în caz contrar vor denunța unilateral contractul înaintea expirării termenului de 2 ani.
La data predării aparatului, respectiv la data de_, reprezentanții creditoarei nu au făcut nici o probă pentru a verifica funcționalitatea acestuia menționându-se doar faptul că vor reveni sau îi vor putea contacta la numărul de telefon care le-a fost comunicat.
Instructajul folosirii aparatului s-a făcut abia în data de_, după aproape 3 luni de zile, "pacient"; fiind chiar asistenta cabinetului.
Având în vedere faptul că, timp de 4 luni de zile nu a avut nici o cerere din partea pacienților care să necesite folosirea aparatului predat de către creditoare, s-a luat legătura mai întâi telefonic cu reprezentanții creditoarei comunicându-le intenția sa de a denunța unilateral contractul deoarece nu se justifică plata lunară a sumei de 215 lei în condițiile în care nu îi aducea nici un beneficiu financiar, ocazie cu care le- a solicitat să vină să le predea dispozitivul.
Ulterior le-a comunicat și cererea nr.7/_ prin care le comunică și în scris intenția de a rezilia contractul, deoarece așa cum s-a precizat menținerea în vigoare a contractului îi aducea doar prejudicii financiare, neutilizând niciodată aparatul.
După această notificare, s-a încercat să se i-a din nou legătura telefonică cu reprezentanții creditoarei însă nu s-a mai reușit, motiv pentru care considerând reziliat acest contract s-a returnat aparatul predat către creditoare.
Se mai arată faptul că, pe toată această perioadă respectiv din ianuarie până în mai 2012, fiind de bună credință s-au achitat facturile emise de creditoare cu toate că așa cum s-a arătat nu a avut nici un profit de pe urma acestui dispozitiv.
Ulterior, considerând încheiate relațiile comerciale dintre părți a fost surprinsă să afle că a fost acționată în judecată de către creditoare pentru plata sumei de 1165,57 lei contravaloarea unor facturi despre care s-a aflat în cadrul prezentului proces fiindu-i comunicate odată cu cererea introductivă, în condițiile în care reprezentanții societății creditoare nu i-au mai contactat, considerându-se reziliat contractul nr.104/_ .
Cererea creditoarei este neîntemeiată pentru următoarele:
- Facturile pe care își întemeiază creditoare cererea, au fost emise la data de_ ,_ ,_ ,_ și_, deci ulterior datei rezilierii contractului dintre părți, când acesta nu mai producea nici un efect juridic, prin urmare creanța nu poate fi considerată certă. Mai mult, facturile nr.1982/_, nr.2144/_ și nr.2704/_ au fost emise după ce dispozitivul pentru care creditoarea percepea suma lunară de 215 lei și pentru care a emis facturile enumerare a fost returnat acesteia, prin urmare, este nejustificată plata "chiriei"; pentru un aparat care se afla deja în posesia creditoarei și nu în posesia debitoarei.
Creanța pretinsă de creditoare nu constituie o creanță certă, în condițiile în care facturile emise de către aceasta nu au fost acceptate la plată de către debitoare, în mod valabil, conform art.46 C.com., nici în mod expres prin aplicarea semnăturii și
ștampilei debitoarei și nici în mod tacit, inclusiv prin neînregistrarea acestora în contabilitatea debitoarei.
In consecință, având în vedere aceste aspecte, apreciază că nu sunt întrunite condițiile impuse de art.2(1) din OUG 119/2007, în sensul existenței unei creanțe certe, asumate în mod valabil de debitoare și implicit aceasta nu poate fi obligată la plata creanței solicitate.
Ordonanța de urgență nr.119/2007 transpune în dreptul românesc Directiva 2000/35/CE a P Directiva 2000arlamentuui European și a Consiliului Uniunii Europene.
Potrivit art.5 alin.1 din Directiva 2000/35/CE această procedură rapidă de obținere a unui titlu executoriu se poate aplica " cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate";.
Definiția juridică a creanței necontestate se regăsește în Regulamentul (CE) nr.805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate, în art.3 potrivit
căruia: "O creanță se consideră necontestată: a) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o sau recurgând la o tranzacție care a fost aprobată de o instanță judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în cursul unei proceduri judiciare; sau b) în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; sau c) în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță după ce a contestat-o inițial în cursul procedurii judiciare, cu condiția ca atitudinea să fie asimilabilă unei recunoașteri tacite a creanței sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislației statului membru de origine; sau e) în cazul în care debitorul a recunoscut-io în mod expres într-un act autentic";.
In speță, debitorul nu se găsește în niciuna din ipotezele menționate mai sus, fiind evident că se află în situația unei creanțe contestate, astfel că obținerea unui titlu executoriu prin această procedură este inadmisibilă.
Toate aceste aspecte au fost reținute și de către instanța de fond prin încheierea civilă nr.1340/2013 pronunțată în prezentul dosar, hotărâre pe care o consideră temeinică și legală
Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției invocate și respingerea recursului formulat de creditoare.
In drept invocă disp.OUG nr.119/2007 corob.cu prev.art.308 C.pr.civ.
Tribunalul, în baza prev.art.137 Cod proc.civ.vechi în vigoare la data depunerii cererii introductive la oficiul poștal, 14 dec.2012 (f.18 dos.Jud.B. ) se va pronunța în prealabil asupra excepțiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii și anume asupra excepției inadmisibilității invocată de intimată.
Astfel, potrivit prev.art.9 alin.3 din O.U.G. nr.119/2007 în vigoare la data introducerii cererii: "În cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situație, creditorul poate introduce cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun";.
Or, având în vedere faptul că potrivit textului citat, încheierea de respingere este irevocabilă împotriva acesteia nu se poate formula cale de atac a recursului cum s-a procedat în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele menționate, tribunalul în baza textelor de lege citate și a disp.art.312 alin.1 Cod proc.civ., urmează să admită excepția și să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibil recursului declarat de recurenta-creditoare S.C. M. T.
S.
cu sediul în mun.B., sector 1, str.D. D. nr.44A-40C etaj 5, în contradictoriu cu intimatul-debitor CABINET I. DE M. C. C. M.
cu sediul în mun.B., str.General G. B., nr.37, jud.B. -Năsăud și în consecință:
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | - I. U. | L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_ .Judfd.O. C.V.
| ← Sentința civilă nr. 3486/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 1878/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
