Decizia civilă nr. 811/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 811/R
Ședința publică din 13 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
R. DE R., cu sediul în B. sector 1, str. G. Berthelot, nr. 60-64, sentinței civile nr. 3967 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC R. J. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 3967 din_ Judecătoria Baia Mare, a respins cererea formulată de reclamanta S. R. De R., cu sediul în B., str. G. Berthelot nr. 60-64, sector 1 împotriva pârâtei SC R. J. S., cu sediul în B. M., str. M. nr. 1/11, jud. M. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta pretinde contravaloarea taxei radio de la pârâtă în temeiul art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994 și art. 5 din HG 977/2003.
Dat fiind faptul că se pretinde o sumă de bani, reclamanta trebuia să realizeze, anterior formulării cererii de chemare în judecată, procedura prealabilă a convocării la conciliere. Această procedură este instituită de prevederile art. 7201Cod procedură civilă. Reclamanta nu a convocat pârâta la conciliere anterior introducerii acțiunii, lipsa acestei proceduri fiind invocată de pârâtă iar sancțiunea fiind respingerea cererii.
Totodată este de menționat că, prevederile art. 3 alin. 2 din HG 977/2003 au fost anulate prin sentințele Curții de Apel C. nr. 185/2010 și nr. 471/2010.
Art. 3 alin. 2 din HG 977/2003 instituie obligația pentru persoanele juridice cu sediul în România de a achita lunar o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 23 din Legea 554/2004 "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Așadar, întrucât s-au anulat, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevederile cu caracter normativ care instituiau obligația în sarcina persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, urmează a se respinge cererea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, reclamanta S. R. DE R., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că dispozițiile art. 720 ind. 1 sunt aplicabile în cazul litigiilor derivate din raporturi contractuale nefiind incidente în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei a susținut în esență că dovada calității pârâtei de beneficiar a serviciilor de taxă radio rezultă din conținutul art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994 legiuitorul stabilind o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice.
Instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea calității de beneficiar a iuiuror persoanelor juridice, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art.40 al legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și a SRTV, prin Legea nr.533/2003.
Această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin Deciziile nr.297/2004, nr.331/2006, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 29712004 care a soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.40 alin (3) din Legea 41/1994 privind organizarea și funcționarea SRR și a SRTV, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat că obligația de plată a taxei radio în ceea ce privește persoanele juridice, cade in sarcina celor care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
De asemenea, în ceea ce privește sintagma de beneficiar al serviciului public de radio, rugăm instanța să aibă în vedere rațiunile/motivările Curții Constituționale care au condus la luarea Deciziei Cur[\ Constituționale nr.297/2004, dar mai ales criticile invocate la textul de lege, critici înlăturate de Curtea Constituțională prin respingerea excepției de neconstituționalitate a art 40 alin 3 din Legea 41/1994.
Potrivit Deciziei nr.297/2004, Curtea Constituțională a menționat că nici una din cnic\e formulate nu poate fi reținută, constatând de asemenea, că susținerile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate și pe cale de consecință a respins excepția.
Totuși pentru a nu se interpreta în mod eronat sintagma "...celor care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective..." consideră că trebuie avute în vedere atât rațiunile/motivările Curții Constituționale care au condus la luarea deciziei, dar mai ales cric\e invocate la textul de lege, critici înlăturate de Curtea Constituțională prin respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994.
Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 a reținut prin deciziile nr. 159/2004, nr. 297/2004 și 331/2006, că art. 31,134 și 135 alin. 1 din Constituția României nu sunt
încălcate, deoarece serviciile publice, definite ca activități desfășurate sau autorizate de administrația publică, prin care se realizează nevoi sociale de interes public, au regim specific de drept public, derogatoriu de la dreptul comun. S-a mai arătat că "în funcție de contextul económico-financiar și de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate intervenii prin măsuri care să răspundă nevoilor de stimulare anumitor activități, fără ca opțiunea legiuitorului care stabilește destinatarii acestor măsuri să aibă caracter discriminatoriu
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1930/_, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, având în vedere totodată Decizia Curții Constituționale nr.297/2004,.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, tribunalul constată că este legală și temeinică.
În mod corect a reținut instanța de fond, că în situația în care persoana juridică nu deține receptoare radio nu datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune invocând deciziile Curții de Apel C. rămase irevocabile prin care au fost anulate prevederile cuprinse în art.3 al. 2 din HG nr. 977/_ și în art. 3 al. 2 din HG nr.978 din_ privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii sau casarea acesteia, considerent pentru care recursul va fi respins în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B. sector 1, str. G. Berthelot, nr. 60-64, sentinței civile nr. 3967 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | ||
V. | F. | V. P. | N. B. |
Red. B.N./Tred. A.H.
G. ier,
A. H.
_ /2 ex. /J. ECĂTOR LA FOND D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 88/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 681/2012. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
