Decizia civilă nr. 621/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 621/2013
Ședința publică din 31 Mai 2013
Completul compus din: Președinte: N. -C. C.
Judecător: D. C. Judecător: I. -D. H. Grefier: E. C. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SS S. cu sediul în municipiul Z., str. Simion B., nr. 65, Bl. SB 5, et.4, ap. 15, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 799 din 19 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat, la dosarul cauzei a fost depusă cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, precum și faptul că intimata reclamantă a depus întâmpinare - fila 21-24, după care :
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 159 1Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Instanța, apreciază că în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, se va reține cauza în pronunțare.
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 799/2013 pronunțată de Judecătoria Zalău s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R. , în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL și în consecință: a fost obligată pârâta la plata sumei de 660,52 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 570 lei aferenta perioadei aprilie 2010-august 2011, noiembrie - decembrie 2011 și penalități în cuantum de 90,52 lei stabilite la data de_ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica.
S-a mai reținut că art. 40 alin. (3)din Legea nr. 41/1994 "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis in sarcina pârâtei facturile fiscale aferente perioadei aprilie 2010-august 2011, noiembrie - decembrie 2011, în care este inclusă și suma lunară de 80 lei, pe care pârâta o datorează
reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune. Parata nu a achitat contravaloarea acestor facturi, aspect pe care de altfel nu l-a contestat. Datoria acumulată de pârâtă, reprezentând taxa radio, pentru perioada aprilie 2010-august 2011, noiembrie - decembrie 2011, este de 570 lei, iar penalitățile calculate la acest debit pana la data de_ 2, sunt de 90,52 lei.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC S. SRL care a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună respingerea cererii de chemare n judecată formulată de către reclamanta S. R. DE R. .
În motivare se arată că pârâta are același sediu ca și administratorul firmei, acesta din urmă achitând toate taxele necesare stabilite prin Legea nr. 41/1994, aferente domiciliului său.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că recurenta are obligația legală de plată a taxei, nu figurează între categoriile exceptate de la plata acesteia și indiferent dacă a beneficiat sau nu de serviciile prestate datorează această taxă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, se înființează S. R. de R. și S. R. de Televiziune, ca servicii autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicată prevede că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";, iar conform alin. 2 al aceluiași text de lege, cuantumul taxei pentru aceste servicii, pe categorii de plătitori, modul de plată și încasare a taxei, penalitățile de întârziere, precum și cazurile de scutire/exceptare de la plata taxei se determină și se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului.
Astfel, prin art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 s-a stabilit, în sarcina persoanelor juridice cu sediul în România, inclusiv filialelor acestora, precum și sucursalelor și celorlalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalelor sau reprezentanțelor din România ale persoanelor juridice străine, obligația de a plăti o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, iar cuantumul acestei taxe fiind stabilit în anexa H.G. nr. 977/2003, ce face parte integrantă din același act normativ.
Totodată, prin textul art. 40 alin. 6 din Legea nr. 41/1994 s-au stabilit categoriile de persoane fizice exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, urmând ca alte categorii de scutiri să se facă, potrivit art. 40 alin. 7, în condițiile Hotărârii de Guvern.
Instanța reține că recurenta pârâtă este o persoană juridică și face parte din categoria societăților comerciale la care face referire art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, fiind ținută de obligația instituită prin aceste texte de lege, respectiv de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantumul determinat de anexa Hotărârii de Guvern nr. 977/2003.
Prin urmare, în mod corect, concluzia instanței de fond s-a fundamentat pe împrejurarea că obligația legală de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine persoanelor juridice române, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
Pârâta nu a susținut că nu ar fi beneficiara unor astfel de servicii și prin urmare nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens, pentru a fi exceptată de plata acestei taxe. De asemenea, societatea recurentă nu a făcut dovada că ar fi formulat vreo cerere de exceptare de la plata taxei de radiodifuziune.
Motivul invocat de recurentă, în sensul că la sediul societății se află și domiciliul administratorului, este neîntemeiat, împrejurarea invocată nu se încadrează în cazurile de scutire de la plata taxei prevăzute de art. 40 alin. 6 și 7 din Legea nr. 41/1994 și nu echivalează cu lipsa prestării serviciului de către reclamanta intimată.
De altfel, textele legale înainte menționate stabilesc un cuantum diferențiat al taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de debitori.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond - din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, cu poziția procesuală a pârâtei, care nu a formulat întâmpinare și nu a contestat existența și întinderea creanței reclamantei - că, în virtutea obligației legale mai sus menționate, pârâta datorează sumele pretinse.
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 799/_ al Judecătoriei Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SS S. împotriva Sentinței civile nr. 799 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
N. -C. C. D. C. I. -D. H. E. C. P.
plecat în C.O., semnează plecat în C.O., semnează plecat în C.O., semnează
președintele instanței, președintele instanței, prim grefier,
K. M. K. M. D. C.
Red./Dact/DC/DC/_ /2 ex.
Jud. fond. R. I. R.
| ← Decizia civilă nr. 206/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 388/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
