Decizia civilă nr. 752/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 752/2013
Ședința publică din 19 Decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR I. U.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC. C. H. T. S., împotriva Sentinței civile nr. 2302/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimat SC. B. V. S., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 11 decembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul de azi când,
Deliberând, constată că:
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 2302/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B. V. S., în contradictoriu cu pârâta SC C. HAUSE T. S. și în consecință a fost obligată pârâta sa achite reclamantei debitul în suma de 26200 lei; a fost obligată pârâta să achite reclamantei cu titlu de penalități suma de 16628,85 lei; a fost obligată pârâta sa achite cheltuieli de judecată în sumă de 2699,44 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între cele doua părți s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de execuție lucrări nr. 281/_, având ca obiect "modernizare birouri",în temeiul căruia, reclamanta a emis facturile fiscale nr. 6476480, 6476512, 6476459, 6733904, 6733933 și 6733946, în cuantum de
153.043,20 lei.
La data de_ s-a încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea lucarii și un act adițional la contractul de execuție lucrări nr. 281/_ prin care s-a stipulat că "suma rămasă de plată în_ este de 50.000 lei, inclusiv TVA și că această sumă va fi plătită după cum urmează: 23.800 lei până în data de_ ; 11.900 lei până în data de_ ; 14.300 lei până în data de _
. Pârâta a achitat din acest angajament doar prima tranșă ,respectiv suma de 23.800 lei înțelegerea încheiată nefiind respectată.
Instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prev. în art.720 ind.l C.pr.civ.,și că înscrisurile depuse la dosar dovedesc existența relațiilor comerciale derulate între părți și obligația de plată ce incumbă pârâtei.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța în temeiul art. 969, 970, l429 C.civ. și, a admis acțiunea doar în parte cuantumul creanței pe care reclamanta o are de încasat este în sumă de 26200 lei rezultată din adunarea transei 2 și 3 din angajamentul încheiat la data de_ .
Referitor la penalitățile de întârziere, conform actului adițional mai sus menționat, rezultă că, "în cazul în care nu se vor respecta termenele de mai sus beneficiarul se obliga să plătească penalități de 0,1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere", astfel instanța a obligat debitoarea să achite cu acest titlu creditoarei suma de 16.628,85 lei.
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2699,44 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr. 2302/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a declarat recurs SC. C. H. T. S., în contradictoriu cu intimatul S.C. B. V.
S., solicitând în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ., modificarea hotărârii atacate și rejudecând, să se 1
respingă acțiunea civilă formulată de reclamanta-intimată în principal ca prematur introdusă, respectiv ca prescrisă, iar în subsidiar ca netemeinică pentru următoarele motive:
Prin hotărârea atacată s-a admis în parte acțiunea formulată de intimata-reclamantă, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 26.200 lei debit și suma de 16.628,44 lei penalități de întârziere.
Sentința atacată este netemeinică atât din punctul de vedere al excepțiilor invocate de către pârâta cât și cu privire la fondul cauzei. În ceea ce privește excepțiile invocate și anume excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste excepții invocate de către pârâta prin întâmpinare, în sentința atacată se face doar referire la excepții în sensul descrierii acestora, astfel cum au fost formulate prin întâmpinare și a apărărilor formulate de către reclamantă.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, raportat la prev.art.720/1 C.pr.civ., reclamanta nu s-a conformat la respectarea acestor dispoziții, neprocedând la convocarea pârâtei la conciliere directă în termenele și condițiile stipulate în textul arătat. Instanța de fond face referire cu privire la această excepție, la acte care nu au nici o legătură cu aceasta.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat nici într-un fel, așa cum rezultă din fișa fiscală contabilă, facturile fiscale achitate parțial au fost emise în anii 2006-2007, ca atare termenul general de prescripție de 3 ani fiind de mult depășit.
In ceea ce privește debitul în sumă de 26.200 lei la care au fost obligați de către instanța de fond, arată faptul că acesta nu este datorat de către recurentă, întrucât prin actul adițional nr.1, s-a redus prețul total de la 169.583 lei la 158.240 lei, reclamanta fiind obligată la data semnării actului adițional să întocmească factura storno pe suma inițială și să întocmească factura normal pe noua sumă. După încheierea actului adițional, recurenta de bună credință plătește noua tranșă, dar din cauza că reclamanta nu a întocmit factura storno și noua factură, nu a putut să deducă TVA aferent și nici nu a putut să înregistreze în contabilitate cheltuiala respectivă.
De asemenea, pentru ultima factura achitată la data de 9 aprilie 2009, nu a fost emisă factura de către reclamanta, motiv pentru care recurenta are înregistrată în contabilitate o plată în plus nejustificată. În ceea ce privește sume de 26.200 lei, reclamanta nu a mai emis facturi fiscale până în prezent, acesta fiind motivul neplății. Dat fiind faptul ca neplata sumei totale de 26.200 lei se datorează în exclusivitate culpei prin omisiune a reclamantei este evident ca recurenta nu datorează nici penalități de întârziere. Mai mult de atât instanța de fond a obligat în mod greșit pârâta la plata sumei de 16.628,85 lei penalități de întârziere în condițiile în care a admis acțiunea doar în parte.
Având în vedere aspectele de mai sus, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii instanței de fond ca netemeinică.
Tribunalul examinând în baza prev.art.304 și art.304/1 Cod proc.civ., hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Recurenta susține în mod nejustificat faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate și anume excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel în ședința publică din data de 6 decembrie 2012 reprezentantul pârâtei a arătat că nu mai susține excepția prematurității acțiunii și în consecință instanța nu a mai fost pusă în situația să se pronunțe asupra acestei excepții. De asemenea instanța nu trebuia să invoce din oficiu această excepție deoarece era nefondată în condițiile în care reclamanta a făcut dovada că în prealabil introducerii acțiunii a notificat-o pe pârâtă și a convocat-o la concilierea directă (f.51-55 dos.Jud.B.
).
În aceeași ședință instanța în mod întemeiat a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în condițiile în care în data de 8 aprilie 2009 când s-a încheiat actul adițional nr.1 la contractul de execuție de lucrări a început să curgă un nou termen de prescripție, iar acțiunea introductivă a fost depusă la oficiul poștal în data de 5 aprilie 2012 (f.5, 27 și 56 dos. Jud.B. ).
Referitor la fondul cauzei prima instanță în mod justificat a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata tranșelor 2 și 3 deoarece pârâta nu a făcut dovada achitării acestor sume. Nu corespunde realității afirmația pârâtei recurente potrivit căreia în urma încheierii actului adițional nr.1 din 8 aprilie 2009 nu ar mai datora aceste sume de bani - deoarece în acest act
2
adițional sunt menționate în expres tranșele 2 și 3 în valoare de 11.900 lei și 14.300 lei, în total
26.200 lei suma la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentința recurată (f.5). Pentru suma neachitată pârâta datorează și penalități de întârziere.
Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C. H. T. S. împotriva sent.civ.nr.2302/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | G. | IER, | |||||
V. C. | I. | P. | I. U. | L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex.
Jud.fd.T. L.M.
3
| ← Decizia civilă nr. 676/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 4131/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
