Decizia civilă nr. 633/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
COMPLETUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 633/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorii M. C. - N., prin P. și C. LOCAL AL M. C. - N. împotriva sentinței civile nr. 4502/_, pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. O. P. S., cauza având ca obiect, în prima instanță, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor intimatei, d-na avocat Moise Flavia - Lucia, cu împuternicire avocațială anexată întâmpinării, f. 19, lipsind reprezentantul contestatorilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 01 octombrie 2013, din partea intimatei, întâmpinare, cu acte anexe, în două exemplare, prin care se solicită respingerea recursului;
în data de 14 octombrie 2013, din partea intimatei, copia extrasului de cont privind achitarea de către contestatori a sumei de 23.560 (f. 22), sumă despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul întâmpinării.
T. ul pune în discuția reprezentantei intimatei competența instanței specializate de soluționare a prezentului recurs.
Reprezentanta intimatei apreciază că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezenta cauză.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, T. ul acordă reprezentantei intimatei cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței anexate la întâmpinare.
În susținerea poziției sale, reprezentanta intimatei arată că au fost formulate trei critici la sentința de fond de către contestatori, respectiv: nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, cuantumul onorariului executorului judecătoresc și cuantumul onorariului avocațial.
În ceea ce privește prima critică, respectiv nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, reprezentanta intimatei apreciază că nu poate fi reținută această critică, întrucât după emiterea somației privind solicitarea de plată a sumelor datorate nu s-a mai efectuat de către executorul judecătoresc nici un act de executare, fiind astfel respectate dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002. De asemenea, reprezentanta intimaților arată că partea adversă a înregistrat odată cu apelul declarat împotriva sentinței ce constituie titlul executoriu și o cerere de acordare a unui termen de grație de 1 an și o cerere de suspendare a executării silite, ambele fiind respinse de către Curtea de Apel C. .
Cu privire la cea de-a doua critică, cuantumul onorariului judecătoresc, reprezentanta intimatei apreciază că au fost respectate prevederile Ordinului nr.
2550/2006, contestatorii omițând să calculeze TVA-ul aferent sumei menționate de aceștia ca fiind un onorariu legal și serviciul de notificare și comunicare a actelor de procedură. Mai mult, arată că anterior demarării executării silite a formulat o cerere către contestatori cu solicitarea de a achita benevol sumele la care au fost obligați prin titlu executoriu, însă nu s-a primit nici un răspuns.
Referitor la cuantumul onorariului avocațial, reprezentanta intimatei arată că această critică este rămasă fără obiect având în vedere că a fost achitată de către contestatori suma de 23.560, care includea și suma de 3.000 lei la care au fost obligați prin sentința recurată
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentinta civila nr. 4502/2013 pronunțată în ședința publică din data de 07 martie 2013 în dosarul nr._ al J. i C. -N., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii C. LOCAL AL M. C.
-N., și M. C. -N. în contradictoriu cu intimata S. O. P. S.R.L, a obligat contestatorii să platească intimatei 3.000 lei cheltuieli de judecata.
Analizând cererea, fata de probatoriul administrat, instanta a retinut ca, la data de_ BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC a emis somația prin care li s-a pus în vedere contestatorilor să achite 603.537,76 lei debit și dobândă legală, precum și cheltuieli de judecata si de executare, în baza titlului sentinta comercială nr. 1445/2011 a T. ului Comercial (f. 10 dosar nr._ ).
La aceeași dată s-a emis și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sumă de 14.274, 50 lei (f. 11 dosar nr._ )
Sentința comercială nr.1445/2011a T. ului Comercial, definitivă la data punerii în executare, a devenit irevocabilă prin decizia nr. 3541 din_ a I. (f. 15).
In conformitate cu art. 399 Cod procedură civilă, "împotriva executării silite și a oricărui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 2811se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuza sa înceapa executarea silita ori sa îndeplineasca un act de executare în conditiile prevazute de lege. (2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal. (2^1) De asemenea, dupa ce a început executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, data fara îndeplinirea conditiilor legale...";.
Contestatorul a invocat motive de anulare a actelor de executare lipsa incuviintarii executării silite, susținere contrazisă de încheierea civilă nr.10491/CC/_ pronuntata în dosarul nr._ al J. i C. -N. (f. 30 dosar nr._ ).
In ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, contestatorii nu fac precizări în concret referitoare la aceste încălcări, iar instanta a retinut ca neîntemeiate aceste sustineri, neefectuându-se acte de executare după emiterea somatiei.
Imprejurarea că în somatie nu s-a prevăzut distinct modalitatea de calcul a dobânzilor legale nu a fost de natură să atragă nulitatea somatiei. Raportat la disp. art.
387 si urm. Cod procedură civila, instanța a constatat ca somatia si procesul verbal contestate cuprind toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulitătii si nu s-a dovedit de către contestator vreo vătămare în legătura cu întocmirea lor.
In ceea ce priveste onorariul executorului judecătoresc, instanța a retinut ca, potrivit art. 3717 alin. 1 Cod procedura civila, partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar alin. 3 dispune ca sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în conditiile legii.
În acest sens, au fost menționate dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, care dispun ca executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea C. ui Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executării silite.
In concret, vazând disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, precum si anexa Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecãtoresti, instanța a apreciat că onorariul de executor în cuantum de 13.875, 60 lei, inclusiv TVA lei, este proportional cu cuantumul creantei si activitățile îndeplinite de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 580/2011 si se încadrează în limitele legale.
Având în vedere cele de mai sus, nefiind dovedite motive de nelegalitate și netemeinicie a executării silite si actelor de executare, instanța a respins contestatia la executare ca neîntemeiata.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă si raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, contestatorii, aflati în culpa procesuala, au fost obligati sa plateasca în favoarea contestatoarei 3.000 lei cheltuieli de judecata constând în onorariul avocatului, conform chitantelor de la f. 21, 22.
Impotriva acestei hotarâri, C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N., ambele reprezentate prin P., în calitate de recurenti-contestatori, în contradictoriu cu intimata SC O. P. SRL, au formulat recurs, solicitând instantei transpunerea întregului dosar al cauzei instanței competente unde, în conformitate cu dispozitiile art.304 pct.7,8,9 Cod proc.civ., admiterea recursului cu consecinta modificarii sentintei recurate, în sensul admiterii contestatiei la executare
.
In motivarea recursului, recurentii au aratat ca, prin contestația la executare formulata de C. local si M. C. -N. s-a solicitat instantei de judecata anularea tuturor formelor de executare silita începute în dosarul executional nr.580/2011 al BEJ Câmpian M. R., respectiv somatia din data de_ si procesul verbal din aceeași data.
De asemenea, s-a învederat ca, prin sentinta civila nr.4502/2013 pronuntata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, instanta de judecata a respins contestația la executare formulata de C. Local si M. C. -N. în contradictoriu cu intimata SC O. P. SRL, obligând contestatorii la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecata.
In acest sens, recurentii au criticat legalitatea sentinței recurate raportat la următoarele aspecte:
Astfel, s-a mentionat faptul ca, prin titlul executoriu, sentința comerciala nr.1445/_ pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr._, a fost admisa cererea formulata de către intimata SC O. P. SRL si, în consecința, s-a dispus rezolutiunea contractului de asociere nr.65/2005, modificat prin actul adițional nr. 1/2007, încheiat între recurentii-contestatori si intimata, din culpa exclusiva a celor doua instituții, s-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractului de asociere, obligând recurentii-contestatori la plata sumei de 499.974,50 lei cu titlu de daune interese compensatorii si la plata dobânzii legale în materie comerciala aferenta acestei sume, a fost respinsa cererea reconventionala formulata de către C. Local și
M. C. -N., având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 7.500 euro la cursul BNR din ziua plății, plus majorări de întârziere calculate până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată în sumă de 19.727 lei.
S-a precizat faptul că, în considerentele hotărârii recurate, instanța de judecată a reținut că în ceea ce priveste nerespectarea dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002, recurenții-contestatori nu au făcut precizări în concret referitoare la aceste încălcări, iar în consecință, s-a retinut ca neîntemeiate aceste susțineri, neefectuându-se acte de executare după somație.
Din punctul de vedere al recurenților s-a învederat că, somația din data de_ și procesul-verbal din aceeași dată, emise în dosarul executional nr.580/2011 al BEJ Câmpian M. R., sunt netemeince și nelegale întrucât nu au fost respectate dispozitiiile OG nr.22/2002, dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie de executare.
Astfel, s-a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat termenul de grație de 6 luni prevăzut la art.2 din OG nr.22/2002, termen în care exista posibilitatea ca plata să se facă voluntar, trecând în mod greșit la emiterea somației privind plata potrivit dreptului comun.
De asemenea, s-a precizat faptul că, în mod gresit, executorul a stabilit în sarcina
C. ui Local și M. C. -N. cheltuieli de executare silită, întrucât la momentul întocmirii procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor, respectiv la data de_, termenul de grație de 6 luni era în vigoare.
S-a mentionat ca, în ceea ce priveste modalitatea în care executorul judecătoresc a înteles sa întocmeasca procesul-verbal, parte integranta a dosarului executional, este vădit abuziva.
Recurentii au aratat ca, analizând procesul-verbal emis în data de_, din cuprinsul acestuia s-a putut observa faptul ca executorul judecătoresc s-a limitat a menționa cuantumul total al sumelor datorate, fara a indica în concret modalitatea de calcul a dobânzilor prevăzute în titlul executoriu.
Mai mult decât atât, s-au contestat sumele stabilite de executorul judecătoresc cu titlu de despagubire în lipsa comunicării modului de calcul sau a unui raport de expertiza contabila extrajudiciară.
Referitor la onorariul în suma de 13.875,60 lei (TVA inclus) al executorului judecatoresc, s-a mentionat ca instanța de judecata în mod nelegal a reținut ca acesta este calculat în mod corect în temeiul art.39 din Legea nr.188/2010 privind executorii judecătorești, precum și în temeiul anexei Ordinului nr.2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, fiind proporțional cu cuantumul creanței si activitătile îndeplinite în dosarul executional nr.580/2011, raportat la la mai multe aspecte.
Astfel, s-a aratat ca, creanța care face obiectul executării silite este în suma de 603.537,76 lei, astfel ca onorariul maxim este de 6.300 lei, (pentru creantele în valoare de peste 100.000 lei, conform art. 39 din Legea nr.188/2010) plus un procent de pâna la 1% din suma care depăseste 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite: 6.300 lei+ 5.035 lei (503.537,76 lei x l%=5.035 lei) =1l.335 lei
Din punct de vedere al recurenților, suma de 11.335 lei reprezintă onorariul maxim pe care executorul judecătoresc putea să îl perceapă.
Având în vedere criteriile prevăzute în Ordinul nr.2550/C/2006, privind Regulamentul de aplicare a Legii nr.188/2010, respectiv complexitatea si valoarea actelor de executare, efortul intelectual si răspunderea executorului judecătoresc, recurentii au apreciat ca onorariul stabilit de acesta a fost total nejustificat, motiv pentru care au solicitat instanței de recurs diminuarea acestuia în temeiul art.3717C.proc.civ., comparativ cu munca îndeplinita de acesta.
De asemenea, s-a învederat instanței de recurs ca, în ceea ce priveste cheltuielile de judecata în cuantum de 3.000 lei, recurentii au înteles sa invoce dispozițiile Deciziei Curtii Constitutionale nr.492 din_, publicata în Monitorul Oficial nr. 583 din _
.
Astfel, Curtea Constitutionala a reținut ca, prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil.
Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecința însusirii sale de către instanta, hotarârea judecătoreasca fiind cea prin al cărei efect creanta dobândeste caracter cert, lichid si exigibil.
Recurentii au învederat că, în sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
La data de_, O. P. SRL, în calitate de intimata a formulat întâmpinare la recursul formulat de catre contestatorii C. LOCAL AL M. C. -N., prin P. și
M. C. -N., prin primar, solicitând respingerea recursului si pastrarea în tot a sentintei civile nr. 4502/_ pronuntată în dosar nr._ de Judecatoria C. -N., cu cheltuieli de judecata, reprezentând onorar avocațial.
În motivarea întâmpinarii, intimata a aratat ca, prin sentinta civila nr. 4502/_ instanța fondului a respins contestația la executare formulata de către contestatori. De asemenea, intimata a învederat ca, prin recursul declarat împotriva acestei sentinte, contestatorii au criticat în esență nerespectarea O.G. nr. 22/2002, cu ocazia executarii silite efectuate sub dosar execuțional nr. 580/2011 al B.E.J. Cîmpian M. R., cuantumul onorariului executorului judecătoresc și cuantumul onorariului avocațial.
În acest sens, intimata a considerat recursul nelegal.
Astfel, cu privire la respectarea dispozitiilor OG nr. 22/2002, intimata a menționat că, în mod evident au fost respectate prevederile acestui act normativ, prin începerea executării silite de către aceasta, neîncălcându-se nici un act procedural. Conform copiei dosarului execuțional, executarea silită împotriva contestatorilor s-a demarat cu emiterea somației, conform disp. art. 387 C.proc.civ, dată de la care nu s-a mai realizat nici o altă formă de executare, fiind respectate disp. O.G. nr. 22/2002 invocate de contestatori.
După pronunțarea sentinței comerciale nr. 1445/2001 în dosar nr._ de către Tribunalul Comercial Cluj, intimata a adresat recurenților cu cererea nr. 154576/1/_ de executare benevola a sumelor la care au fost obligati prin sentinta mentionata, executorie.
S-a aratat ca, prin adresa nr. 867/303._, recurentii au comunicat ca solicitarea intimatei se afla în evidențele lor, urmând să fie analizata si supusa dezbaterii, ulterior nemaicomunicând nici o decizie.
Astfel, intimata s-a adresat B.E.J. Cîmpian M. R. cu cererea înregistrata sub dosar exec. nr. 580/2011, care a început demersurile prin emiterea somatiei catre debitorii recurenți. Nici o altă forma de executare nu a fost realizata, astfel încât au fost respectate întru-totul disp. O.G. nr. 22/2002.
De altfel, s-a mentionat faptul ca, recurentii au formulat si o cerere de acordare a unui termen de gratie de 1 an pentru plata obligatiei stabilita prin sentinta comerciala nr. 1445/2011 si o cerere de suspendare a executarii silite, ambele fiind respinse prin decizia nr. 207/_, irevocabila, în considerentele careia Curtea de Apel a retinut, cu putere de lucru judecat, faptul ca, "cererea formulata de apelanta este prematura întrucât în speță nu s-a pornit la îndeplinirea formualităților specifice procedurii execuționale";. Deși în mod formal un dosar execuțional s-a deschis, executorul judecătoresc nu a procedat la efectuarea unor acte execuționale, limitându-se doar la a emite somația de plată despre care face vorbire art. 2 din O.G. nr. 22/2002";.
Asadar, intimata a aratat ca nu exista nici o prevedere cuprinsa în O.G. nr. 22/2002 sau în alt act normativ care sa fi fost încalcata cu ocazia executarii silite din acest dosar, motiv pentru care criticile recurenților sunt nefondate, solicitând respingerea recursului.
Referitor la onorariul executorului judecatoresc, intimata a precizat faptul ca recurentii au sustinut, cu ocazia emiterii somatiei, ca executorul judecatoresc nu ar fi trebuit sa calculeze cheltuieli de executare, aceste susțineri neavând nici un temei legal.
Astfel, s-a precizat ca, emiterea somatiei de executare nu poate fi realizată de către executor decât prin angajarea sa, care presupune plata unui onorariu aferent.
Totodata, s-a învederat faptul ca recurenții au omis în criticile lor faptul ca, anterior oricărui demers, prin intermediul executorului judecătoresc, intimata s-a adresat acestora pentru executarea benevolă a sumelor cuprinse în titlul executoriu, dar asupra acestei cereri, de asemenea, au omis să se mai pronunțe.
Referitor la calculul matematic efectuat, intimata a arătat că acesta este incomplet.
În acest sens, s-a mentionat ca, sumei de 11.335 lei mentionată de recurenti ca fiind un onorar legal i s-a adaugat taxa pe valoare adăugată (TVA) în procent de 19% la data angajării executorului judecătoresc, precum si serviciul de notificare si comunicare a actelor de procedura de 400 lei, astfel încât onorariul executorului judecatoresc respecta întrutotul prevederile Ordinului nr. 2550/2006, solicitându-se respingerea recursului.
Cu privire la onorariul avocatial, intimata a aratat ca, anterior demararii executarii silite, a formulat, prin intermediul cabinetului de avocat Moise Flavia-Lucia, cererea nr. 154976/1/_, solicitând recurentilor sa plateasca benevol sumele la care au fost obligati prin titlul executoriu - sentinta comerciala nr. 1445/_, mentionând în mod expres ca în caz contrar se va adresa executorului judecatoresc, urmând implicit a se adăuga sumelor deja datorate si cheltuieli cu executarea silita. Asadar, printr-o minima diligenta, recurenții puteau evita plata acestor sume aferente executarii silite.
In ceea ce priveste cuantumul onorariului avocatial, s-a mentionat faptul ca în prezent nu exista un act normativ care sa stabileasca valoarea minima sau maxima a acestuia.
Raportat la debitul de 603.537,76 lei, s-a precizat ca onorariul avocatial de 3.000 lei este mai mult decât rezonabil, reprezentând procentual 0,5%.
Astfel, s-a considerat ca acest onorariu respecta prevederile din cuprinsul Deciziei nr.492/_ a Curtii Constitutionale, cât si jurisprudenta C.E.D.O. invocate de recurenti, constituind o cheltuiala necesara (în caz contrar probabil, raportat la conduita recurentilor, nici în prezent, intimata nu ar fi obtinut un răspuns cererii sale nr. 154976/1/_ ), real facute (existând la dosar copia certificata a chitantei justificative de plata), într-un cuantum rezonabil (procentual reprezentând 0,5% din debitul ce a format obiectul executarii silite).
Totodată, intimata a învederat instantei de judecata faptul ca, critica referitoare la cheltuielile de judecata din fata instantei fondului o considera ramasa fara obiect. Dosarul executional nr. 580/2011 a cuprins debitul pe care recurentii îl datorau în baza sentintei comerciale nr. 1445/_ .
S-a mentionat ca, ulterior acestei hotărâri, între intimata si recurenti au existat mai multe hotarâri din apel, recurs, cerere de acordare a unui termen de grație, cerere de suspendare a executării silite si prezentul dosar, toate fiind respinse de către instanțele de judecată și, în consecință, în toate recurentii fiind obligati la plata cheltuielilor de judecata, însumând 23.560 lei.
De asemenea, intimata a arătat că, prin cererea nr. 179594/3/_, s-a adresat recurenților cu cerere de plată a acestor sume, respectiv de executare a acestor hotarâri, recurenții plătindu-i, la data de_, suma totală de 23.560 lei, care include și suma de 3.000 lei la care au fost obligați prin sentința recurată în prezentul dosar.
Pe cale de consecinta, intimata a mentionat faptul ca, a critica acum obligarea la plata acestei sume, considerând-o lipsita de obiect, impunându-se, si din acest punct de vedere, respingerea recursului.
Analizând hotarârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a sustinerilor din cuprinsul întâmpinarii si a prevederilor art. 304, 3041si 312 C.proc.civ., T. ul retine urmatoarele
:
Primul motiv de recurs invocat de recurenți privește încălcare termenului de grație de 6 luni prevăzut la art. 2 din OG 22/2002, termen în care există posibilitatea ca plata să se facă voluntar, trecând în mod greșit la emiterea somației privind plata potrivit dreptului comun. Din această perspectivă, în mod nelegal executorul judecătoresc a trecut la stabilirea cheltuielilor de executare, când termenul de grație de 6 luni era încă în vigoare.
T. ul reține că, în fapt, la data de_, executorul judecătoresc Cîmpian M.
R. a emis somația de plată pentru suma de 603.537,76 de lei debit principal la care se adaugă dobânda legală, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare în baza titlului executoriu sentința comercială nr. 1445/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin
decizia civilă nr. 209/2011 a Curții de Apel C., Secția a II-a Civilă și, respectiv, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 3541/_ .
Potrivit art. 2 din O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Aces t ter me n curge de la data la care debitoru l a primit somaț ia de plată
comun ica tă de organul compe ten t de execu tar e, la cererea cre ditorului.
În mod concret legiuitorul face trimitere la somația de plată comunicată de organul de executare silită competent, ceea ce înseamnă că interpretarea dată de recurenți textului de lege este incorectă. Legiuitorul a prevăzut că executorul judecătoresc are obligația de a acorda debitorului instituție publică un termen de 6 luni în situația în care acesta nu dispune de fonduri pentru a achita creanța de la momentul la care i s-a comunicat acestuia prima somație de executare, iar nu anterior demarării executării silite cum în mod greșit încearcă recurenții debitori a interpreta textul de lege. Or, se constataă că în mod legal a procedat executorul judecătoresc la stabilirea cheltuielilor de executare la începutul declanșării executării silite.
Apoi, recurenții invocă nulitatea procesului-verbal de constatare a cheltuielilor de executare întrucât nu se arată modul de calcul al dobânzilor. Nici un asemenea argument nu poate fi reținut deoarece procesul-verbal privește detalierea cheltuielilor de executare, iar nu a creanței principale, iar niciunde în cuprinsul art. 387 C.p.c. nu se prevede obligatuvutatea detalierii modului de calcul al debitului principal, ci doar indicarea titlului executoriu.
Mai mult, dacă debitorii contestatori apreciază că suma pretinsă cu titlu de creanță principală este în neconcordanță cu adevărul, atunci ar fi avut posibilitatea de a dovedi aceste afirmații prin administrarea probei cu expertiză contabilă, însă nu au formulat nici o cerere în probațiune în acest sens, astfel încât prima instanță în mod corect a înlăturat această critică.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, T. ul reține că prin somația din_ debitorilor recurenți li s-a adus la cunoștință că au obligația de a achita suma de 603.537,76 de lei debit principal și dobândă legală din_ până la data de_, cu cheltuieli de judecată de 19.727 de lei la fond
Potrivit art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea C. ui Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite
.
Debitul principal urmărit de creditoare este de 623.264,76 de lei plus dobânda legală( 603.537,76 plus dobânda legală necuantificată la momentul stabilirii cheltuielilor de judecată plus 19727 de lei cheltuieli de judecată în primă instanță), astfel că, raportat la dispozițiile art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000 onorariul stabilit de executorul judecătoresc este în concordanță cu prevederile legale. Astfel, recurenții trebuie să aibă în vedere în mod integral debitul principal( atât creanța principală, cât și dobânda legală, precum și cheltuielile de judecată), iar în final se aplică și procentul de 19% aferent taxei pe valoare adăugată.
Suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu execuțional are în vedere principiul legalității, fiind stabilit potrivit Legii 188/2000, fiind rezonabil sub aspectul cuantumului prin raportare la creanța ce se urmărește silit și la conținutul efectiv al muncii care urmează a fi depusă de executorul judecătoresc.
Cât privește cheltuielile de judecată în cuantum de 3000 de aferentă primei faze procesuale acordate de instanța de fond contestatorilor, T. ul reține că acestea sunt proporționale și rezonabile prin raportare la natura litigiului dedus judecății, la suma
contestată, la durata procesului și la apărările efectuate în cauză, motiv pentru care urmează a fi respins și acest argument.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 304 raportat la art. 312
C.p.c. T. ul va respinge recursul declarat de recurenții M. C. -N. si C. Local al M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4502/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 C.p.c. urmează a obliga recurenta la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 de lei reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenții M. C. -N. și C. Local al M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4502/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de lei reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | pt. JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. | H. M. | C. | B. C. C. | N. | N. |
În Ccc, Preș. Trib. Sp. C.
Red. DH/tehnored. LU 2 ex/_
Jud. fond D. Cătuna
| ← Decizia civilă nr. 94/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 367/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
