Decizia civilă nr. 640/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. unic _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 640/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea S. U.
A. S. împotriva sentinței civile nr. 6407/_, pronunțate de Judecătoria C. - N., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații
F. E. și F. L., cauza având ca obiect, în prima instanță, contestație la executare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă în apărarea intereselor contestatoarei, d-na avocat Chirilă Liliana I., cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 8 și reprezentantul intimaților, d-l avocat Mudure V. G., în substituirea avocatului titular, d-l avocat Neamț M. P.
, cu delegație de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 19.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 26 noiembrie 2013, din partea intimaților, întâmpinare, prin care se solicită, în principal, respingerea recursului, ca fiind tardiv formulat și, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
T. ul, având în vedere că este primul termen de judecată, pune în discuția reprezentanților părților competența instanței specializate de soluționare a prezentei cauze.
Reprezentanții părților opinează că T. ul Specializat C. este competent să soluționeze prezenta cauză.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
T. ul comunică reprezentantei recurentei un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, aferentă recursului și învederează
T. ului că la filele 40 și 48 din dosarul instanței de fond se regăsește diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 204 lei, aferentă fondului.
T. ul pune în discuția reprezentanților părților excepția tardivității declarării recursului, invocate de către intimat, prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatului arată că își menține excepția tardivității, motivat de faptul că, potrivit dovezii existente la fila 145 din dosarul de fond, sentința i-a fost comunicată recurentei în data de_, iar recursul a fost înaintat la data de 09 iulie 2013, ultima zi de declarare a recursului fiind 01 iulie 2013.
Reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a treia strigare sau acordarea unui termen scurt pentru a verifica actele de la dosar, respectiv data la care a fost înaintat recursul.
T. ul dispune lăsarea cauzei la a treia strigare, pentru a da posibilitatea recurentei să verifice înscrisurile de la dosar și să pună concluzii asupra excepției.
La apelul nominal, la a treia strigare, se prezintă în apărarea intereselor contestatoarei, d-na avocat Chirilă Liliana I., cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 8 și reprezentantul intimaților, d-l avocat Mudure V. G., în substituirea avocatului titular, d-l avocat Neamț M. P.
, cu delegație de substituire depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 19.
Reprezentanta recurentei, cu privire la excepția tardivității, invocate de către intimat, arată că, potrivit scriptului de la fila 48 din dosarul instanței, partea ce o reprezintă și-a ales sediul procesual la cabinetul său, or, hotărârea primei instanțe a fost comunicată la sediul social. În ceea ce privește data înregistrării la oficiul poștal a recursului, arată că nu poate face dovada la acest termen.
În replică, reprezentantul intimatului arată că în cererea inițială nu s-a menționat faptul că recurenta are sediul procesual ales și, mai mult, în dispozitivul hotărârii este indicat sediul social, respectiv adresa din B., B-dul D. .
T. ul deliberând asupra excepției tardivității declarării recursului, invocate de către intimat, constată faptul că hotărârea atacată, respectiv sentința civilă nr. 6407/_ nu a fost comunicată, în mod legal, recurentei, aceasta din urmă având sediul procesual ales la cabinetul avocațial, astfel cum rezultă din înscrisul existent la fila 48, sentința fiind comunicată la sediul recurentei din B., astfel că, din înscrisurile existente la dosar, nu rezultă că recursul nu ar fi fost declarat în termen, motiv pentru care, va respinge excepția tardivității.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, T. ul acordă reprezentanților părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și, în principal, anularea executării silite, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul stabilirii cuantumului sumelor pe care recurenta le datorează.
Principala critică vizează greșita interpretare pe care instanța de fond a dat-o legii aplicabile, respectiv dispozițiilor legale privind executarea silită, dar și a titlului executoriu, o hotărâre penală, prin care instanța a stabilit că partea ce o reprezintă are calitatea de asigurător pentru unul dintre coinculpați, respectiv intimații din prezenta cauză. Mai mult, prin aceeași hotărâre s-a stabilit faptul că fiecare inculpat are un grad de culpă în producerea accidentului și, implicit, în producerea prejudiciului. Astfel, prin sentința ce constituie titlul executoriu, nu s-a dispus în sarcina societății de asigurare obligatia de plata a vreunei sume de bani, ci s-a constatat doar calitatea de asigurător. Pe de altă parte, prin aceeași hotărâre, atât în considerente, cât și în dispozitiv, se stabilește obligația de plată în sarcina celor doi inculpați și a părții responsabile civilmente. Prin urmare, acest titlu executoriu nu putea fi pus în executare în ceea ce o privește pe recurentă. De asemenea, reprezentanta recurentei solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile Deciziei nr. 1/2005 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care stabilește că asigurătorul execută o obligație contractuală, și nu răspunde în solidar cu celelalte persoane care sunt implicate în accidentul rutier. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și reducerea onorariului executorului judecătoresc și a avocatului pentru motivele expuse.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentinta civila nr. 6407/2013 pronuntata la data de 4 aprilie 2013, Judecatoria C. N. a respins contestatia la executare formulat de contestatoarea S. U. A. S. in contradictoriu cu intimatii F. E. Si F. L. si s-a respins cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoare.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut faptul ca raspunderea autorului faptei generatoare de prejudicii este una principala, delictuala, raspunderea asiguratorului fiind doar una subsidiara si contractuala. In acest sens, angajarea raspunderii asiguratorului la plata repararii prejudiciului nu se naste in mod direct din dispozitivul hotararii de condamnare, ci raspunderea acestuia decurge din dispozitiile legii si din efectele contractului de asigurare. In aceste conditii, partea civila poate obtine in mod nemijlocit si direct plata despagubirilor de la asigurator, imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii, in baza legii si a contractului de asigurare.
Cu privire la afirmatia potrivit careia nu a fost analizata in nici un fel intinderea obligatiilor contestatoarei pentru stabilirea eventualelor despagubiri, aceasta nu a fost retinuta de instanta, din moment ce s-a stabilit in mod cert cuantumul despagubirilor datorate de inculpat, iar in virtutea contractului de asigurare existent intre acestia, societatea de asigurare va raspunde in aceleasi limite, fara depasirea plafonului. Din moment ce sentinta a ramas definitiva prin Decizia Curtii de Apel C. nr. 1377/R2012, despagubirile acordate au imbracat forma unei creante certe lichide si exigibile, astfel incat nimic nu impieteaza aplicarea dispozitiilor art. 379 CPC (anterior).
In subsidiar, contestatoarea a solicitat stabilirea de catre instanta a faptului ca datoreaza doar suma de 8.000 de Euro si 900 de lei, suma stabilita in mod proportional cu gradul de culpa retinut de catre instanta in producerea rezultatului faptei comise de catre Pestean I. -Iosif. In sustinerea cererii sale, societatea de asigurari a invocat mai multe dispozitii din Ordinul CSA nr. 11/2007, printre care si art. 16 care prevede ca in situatia in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea prejudiciului, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila. In astfel de situatii, intinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba.
Intr-adevar raspunderea inculpatului in producerea rezultatului a fost stabilita intr-un procent de 10%, insa nu se poate pune semnul egalitatii intre raspunderea inculpatului si obligarea in solidar a acestuia. Raspunderea indica in ce masura acesta este vinovat de producerea rezultatului si cat anume din prejudiciul produs trebuie acesta sa suporte in persoana proprie fara a avea drept de regres impotriva cuiva. Pe de alta parte, obligarea in solidar a unei persoane, a carei raspundere a fost constatata si angajata, arata de fapt modul in care urmeaza sa fie executata obligatia, oricare dintre persoanele obligate in solidar putand fi obligata pentru executarea intregii obligatii, in acest din urma caz cel care executa intreaga creanta beneficiind de un drept de regres impotriva celuilalt. In dispozitivul sentintei s-a stipulat in mod expres solidaritatea intre cei doi inculpati, astfel
in beneficiul subsemnatilor se naste un drept de optiune in ceea ce priveste alegerea debitorului care sa execute intreaga obligatie.
In ceea ce priveste onorariul avocatial, contestatoarea a solicitat reducerea acestuia, considerandu-l nejustificat de mare in raport cu munca depusa. Instanta a retinut ca onorariul avocatial nu a fost stabilit doar pentru efectuarea unei singure activitati, asa cum sustine contestatoarea, ci acesta a fost stabilit atat pentru efectuarea demersurilor necesare realizarii executarii silite, cat si pentru eventualele contestatii la executare sau orice alte aspecte ar tine de procedura executarii silite.
Raportat la cele expuse mai sus, instanta nu a putut retine existenta vreunui motiv pentru care sa fie dispusa anularea executarii silite, in consecinta a dispus respingerea contestatiei la executare formulata de societatea de asigurari.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta U. A. S.
, solicitand instantei admiterea recursului si in principal modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatia la executare si anularea executarii silite insasi incepute in dosar executional 1391/2012 al Biroului Executorului Judecatoresc Cimpian M. R. in baza titlului executoriu sentinta penala nr. 469/2012 pronuntata in dosar_ al J. i C. -
N., iar in subsidiar sa se stabileasca ca suma maxima pe care o poate achita creditorilor este de 8.000 euro si 900 lei cu titlu de despagubiri si anularea procesului-verbal de cheltuieli din data de_ din dosarul de executare nr. 1391/2012, cu reducerea corespunzatoare a onorariului executorului judecatoresc si cu reducerea onorariului avocatial din faza de executare silita la un cuantum proportional cu munca depusa si cu suma datorata de recurenta.
In motivare, instanta a aratat in esenta ca executarea silita inceputa impotriva sa in dosarul executional nr. 1391/2012 este nula intrucat prin sentinta penala nr. 469/2012 pronuntata in dosar_ al J. i C. -
N. nu a fost obligata la plata vreunei sume de bani catre intimati, a fost obligat la plata doar inculpatul. In ceea ce o priveste, prin sentinta penala 469/2012 s-a stabilit ca recurenta are calitate de asigurator si urmeaza sa acorde despagubiri in limitele si in conditiile legii si ale contractului de asigurare, fara sa se stabileasca in sarcina sa plata vreunei sume de bani. Este real faptul ca prin hotararea mai indicata s-a stabilit ca recurenta are calitate de asigurator, dar prin aceasta hotarare nu a fost analizata in nici un fel intinderea obligatiilor sale pentru stabilirea eventualelor despagubiri la care ar putea fi obligata in limitele contractului de asigurare si al legii speciale ce reglementeaza acest contract. Intinderea obligatiilor sale nefiind stabilita de catre instanta de judecata nu poate fi stabilita nici de catre executorul judecatoresc in cadrul procedurii de executare silita. Recurenta apreciaza ca executarea silita poate fi inceputa doar impotriva persoanei care a fost obligata la plata despagubirilor prin hotarare judecatoreasca.
In baza sentintei penale nr. 469/2012 pronuntata in dosar_ al J. i C. - N. si a contractului de asigurare obligatorie, sumele care pot fi achitate cu titlu de despagubiri sunt de 8.000 euro si 900 lei, iar instanta de fond a stabilit in mod gresit ca solidaritatea inculpatilor da nastere la solidaritate pasiva si in sarcina sa. In acest sens, au fost invocate prevederile art. 49, art.51 din Legea 136/1995, art. 1, art. 2 pct 2 si 3, art 14 alin 2 pct 1 si art.16 din Normele cuprinse in Ordinul CSA 11/2007.
Pe de alta parte, din cuprinsul titlului executoriu rezulta ca in evenimentul rutier din data de_ a fost implicat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, care era condus de catre inculpatul Pestean I. Iosif in timpul examenului pentru obtinerea permisului de conducere. Instanta a
stabilit ca acesta are o culpa de 10% in producerea accidentului rutier. In ceea ce il priveste pe inculpatul Micu A. - Dorin, acesta nu avea calitatea de conducator al autovehiculului implicat in accidentul rutier, deci nu are calitatea de persoana cuprinsa in asigurarea obligatorie RCA. De altfel, in sarcina acestuia s-au retinut incalcarea prevederilor Ordinului MAI 1497/2006 adica a atributiilor de serviciu legate de modul de examinare in vederea obtinerii permisului de conducere. Pe cale de consecinta, prejudiciul cauzat de catre acesta in urma accidentului rutier nu poate fi acoperit in baza contractului de asigurare obligatorie RCA, fapt pe care l-a stabilit si instanta de fond si instanta de recurs care a respins recursurile creditorilor din prezenta cauza si ale codebitoarei Institutia Prefectului Judetului C.
Chiar daca exista solidaritate pasiva intre cei doi inculpati si chiar daca exista solidaritate pasiva intre Institutia Prefectului Judetului C. si inculpatul Micu A. Dorin pentru partea de prejudiciu de care acesta raspunde, intre recurenta si toate celelalte persoane nu exista solidaritate pasiva intrucat recurenta are cel mult de indeplinit o obligatie contractuala si nu exista temei legal ca sa raspunda in solidar pentru repararea prejudiciului.
Recurenta a mai sustinut ca se impunea reducerea cuantumului onorariilor executorului si al onorariului avocatului conform prevederilor Ordinului 2550/2006 si respectiv, proportional cu munca depusa, avand in vedere si suma datorata de recurenta, pentru motivele invocate in fata instantei de fond. Onorariul avocatului pentru faza de executare silita este de 8000 lei, in conditiile in care nu s-au solicitat si nu s-au acordat cheltuielile de judecata prin sentinta penala nr. 469/2012 pronuntata in dosar_ al J. i C. - N. . In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc, s-a solicitat poprirea pentru suma de 11030 lei, fara sa se prezinte un calcul al acestui onorar si considera ca si acesta se impune a fi diminuat avand in vedere ca si executorul a redactat acte pentru a popri conturile recurentei si ale celorlalti debitori, situatie in care nu se justifica ca acesta sa pretinda un onorariu maxim ci doar pe acela pe care creditorii l-au achitat sau un onorar diminuat corespunzator, cu atat mai mult cu cat datorita interpretarii deficitare pe care a dat-o titlului executoriu i-a creat prejudicii pentru a caror reparare vor fi necesare numeroase demersuri.
Intimatii F. E. si F. L. au formulat intampinare prin care au invocat in principal exceptia tardivitatii recursului, vazand dispozitiile art. 402 alin. 2, art. 299 alin. 1 si ale art. 301 din Codul de procedura civila de la 1865, intrucat cererea de recurs a fost inregistrata la data de 9 iulie 2013, in timp ce comunicarea catre recurenta a sentintei atacate a avut loc la data de_ .
In subsidiar, au solicitat respingerea ca nefondat a recursului exercitat de societatea de asigurare impotriva sentintei civile nr. 6407/2013, cu consecinta mentinerii in totalitate a acestei sentinte, ca urmare a constatarii legalitatii si temeiniciei ei.
In motivare, au aratat ca niciunde in cuprinsul motivarii instantei de fond, nu se mentioneaza ca instanta ar fi retinut faptul ca recurenta a fost obligata in solidar cu ceilalti debitori. Din contra, instanta statueaza clar si repetat faptul ca "angajarea raspunderii asiguratorului la plata repararii prejudiciului_ decurge din dispozitiile legii si din efectele contractului de asigurare" . Mai mult, se stipuleaza in mod judicios in sentinta de fond faptul ca "partea civila poate obtine in mod nemijlocit si direct plata despagubirilor de la asigurator, imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii, in baza legii si a contractului de asigurare". Astfel, instanta de fond in mod corect a statuat ca asiguratorul va trebui, daca intimatii se vor indrepta impotriva
condamnatului Pestean I. Iosif pentru recuperarea prejudiciului, sa suporte intreaga suma ce a fost acordata de instanta penala prin titlul executoriu Sentinta penala nr. 469/2012 din dos. nr._ al J. i C. -N. . Prin urmare, avand in vedere ca in speta, inculpatul Pestean a fost obligat in solidar cu inculpatul Micu A., iar acesta din urma, in solidar si cu Institutia Prefectului Judetului C., la plata despagubirilor catre intimati, parti civile, se naste un drept de optiune in ceea ce priveste alegerea debitorului care sa execute intreaga obligatie. Ca atare, daca se vor indrepta impotriva lui Pestean I. Iosif pentru a-si recupera prejudiciul, pentru acesta va interveni raspunderea asiguratorului, nu ca efect al raspunderii solidare a asiguratorului cu vreo persoana, ci ca efect al legii si al contractului de asigurare incheiat, asa cum a aratat mai sus si cum de altfel a retinut si instanta de fond. Aceasta solutie este in deplina concordanta si cu Decizia nr. 1/2005 a I. data in solutionarea unui recurs in interesul legii, care statueaza ca societatea de asigurare nu are calitatea de parte in proces, ci aceasta participa in procesul penal in calitatea sa de asigurator de raspundere civila.
In alta ordine de idei, cererea contestatoarei si implicit, recursul ei in cauza de fata, sunt nefondate si raportat la pozitia pe care aceasta a inteles sa o adopte in cadrul recursului initial declarat impotriva sentintei nr.469/2012, care constituie acum titlu executoriu. Astfel, in motivele de recurs ale contestatoarei nu s-a regasit nicio referire cu privire la faptul ca aceasta nu poate fi trasa la raspundere pentru plata despagubirilor datorate de inculpatul Pestean I. -Iosif, ea contestand si cerand doar reducerea cuantumului despagubirilor acordate. Or, din moment ce nu a contestat nicio secunda mentionarea in dispozitiv doar a calitatii de asigurator, fara obligarea in mod direct a acestuia la plata unei obligatii banesti, se poate conchide ca acesta si-a asumat calitatea de asigurator si mai ales, obligatia corelativa de plata a despagubirilor stabilite de instanta in sarcina inculpatului.
Apar drept neintemeiate si sustinerile subsidiare ale recurentei, potrivit carora aceasta ar trebui sa raspunda doar pentru sumele de 8000 euro si 900 lei. Or, in aceasta etapa, in care discutia poarta asupra punerii in executare de catre intimatii, parti civile, a unui titlu executoriu (hotarare judecatoreasca) care este clar in sensul stabilirii obligatiei solidare a inculpatilor la plata prejudiciului, pentru inculpati raspunzand, pe de o parte, Institutia Prefectului, ca parte responsabila civilmente (Micu A. ), iar pe de alta parte societatea de asigurare, in virtutea contractului de asigurare si a dispozitiilor legale in materie (Pestean I. Iosif), prioritatea o reprezinta recuperarea de catre intimati a prejudiciului acordat de instanta de judecata cu titlu definitiv. Este asadar evident ca este vorba de o creanta certa, lichida si exigibila, despagubirile acordate imbracand aceasta forma prin ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 469/2012 a J. i C. -N., prin Decizia penala nr. 1377/R/2012 a Curtii de Apel C., astfel ca nimic nu impieteaza aplicarea dispozitiilor art. 379 CPC. Prin urmare, nu are relevanta in aceasta procedura, in ceea ce priveste pretentiile intimatilor, gradul de culpa stabilit in latura penala pentru fiecare dintre inculpati, atata vreme cat in latura civila raspunderea lor este solidara si cert stabilita.
Daca intimatii au inteles sa-si exercite dreptul de a cere executarea silita de la societatea de asigurari in aceleasi conditii in care ar fi putut sa se indrepte impotriva inculpatului, aceasta este obligata sa execute intreaga suma in acelasi mod in care inculpatul ar fi putut fi obligat. De mentionat este si faptul ca s-a incercat din partea asiguratorului o contestatie la executare si in materie penala, pentru lamurirea dispozitivului sentintei
penale nr. 469/2012, contestatie ce a fost definitiv respinsa de instanta de judecata, aceasta considerand ca dispozitivul este clar, sub aspectul raspunderii societatii de asigurare (dosar nr._ al J. i C. -N. ).
In ceea ce priveste onorariul avocatial, s-a criticat faptul ca instanta de fond nu a procedat la cenzurarea acestuia. Or, contractul de asistenta juridica si onorariul acolo stipulat a fost stabilit pentru intreaga faza a executarii silite, care presupunea redactarea cererii de executare silita si asistarea pe tot parcursul procedurii de executare silita, in orice alte aspecte ar tine de aceasta procedura. Si este pe deplin dovedit ca activitatea avocatului nu s-a rezumat doar la a redacta o cerere de executari" silita, ci a reprezentat clientul in doua litigii avand ca obiect contestatii la executare (pe langa aceasta contestatie, s-a mai formulat si de catre Institutia Prefectului Judetului C. o contestatie la executare, care s-a solutionat definitiv in recurs de catre Tribunalul Cluj, in dosarul nr._ ), care presupun si cai de atac. Mai mult, asiguratorul SC U. A. SA a depus si in materie penala o contestatie la executare care vizeaza tot problemele legate de latura civila in ceea ce priveste raspunderea lor patrimoniala fata de intimati. Dosarul in discutie (nr._ ), a fost solutionat de Judecatoria C. -N. la data de_ .
De asemenea, nu trebuie pierduta din vedere, in ceea ce priveste onorariul avocatial, nici existenta unor criterii precum notorietatea, vechimea in munca, experienta, reputatia avocatului precum si avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat. Pe cale de consecinta, instanta de fond in mod justificat a retinut faptul ca nu se impunea reducerea onorariului avocatial, apreciind situatia in intregul ei, prin raportare la activitatea concret desfasurata de avocat.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila (1865), tribunalul retine urmatoarele
:
Prin sentinta penala nr.469/_ pronuntata de Judecatoria C.
N. in dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului PESTEAN
I. IOSIF la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa si a inculpatului MICU A. -DORIN la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
Prin aceeasi sentinta, s-a constatat ca pentru autovehiculul marca Mercedes cu nr.de inmatriculare_ condus de catre inculpatul Pestean I. Iosif la data de 11 iunie 2008 a fost incheiata polita de asigurare RCA seria RO/12/S5/BA din data de 18 decembrie 2007 cu perioada de valabilitate de la data de 21 decembrie 2007 la data de 20 decembrie 2008 emisa de catre asiguratorul SC UNITA VIENNA INSURANCE GROUP SA, care va raspunde in conditiile legii si in limitele plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a
A. lor.
De asemenea, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de catre partile civile F. E. si F. L. si au fost obligati inculpatii Pestean I. Iosif si Micu A. Dorin, in solidar intre ei, iar inculpatul Micu A. Dorin in solidar cu partea responsabila civilmente Institutia Prefectului Judetului C. la plata sumei de 9.000 lei reprezentand daune materiale si la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale.
In baza titlului executoriu reprezentat de sentinta penala anterior mentionata, investita cu formula executorie, partile civile F. E. si F.
L. au formulat o cerere de executare silita inregistrata in dosarul executional nr.1391/_ al BEJ CIMPIAN M. R. impotriva mai multor debitori printre care si SC UNITA VIENNA INSURANCE GROUP SA
(actualmente recurenta UNIQUA A. SA), pentru realizarea unor creante in cuantum de 9000 lei reprezentand daune materiale, 80.000 euro reprezentand daune morale si 8000 lei reprezentand onorariu avocatial aferent executarii silite.
Prin somatia emisa la data de_, s-a pus in vedere recurentei contestatoare sa achite creditorilor suma de 80.000 euro + 28.321,20 lei reprezentand daune materiale, daune morale si cheltuieli de executare silita.
Analizand argumentele recurentei expuse in recursul declarat in cauza, care se circumscriu motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, se constata ca in mod corect s-a sustinut de catre aceasta ca executarea demarata impotriva sa este nelegala, in considerarea urmatoarelor aspecte.
In conformitate cu dispozitiile art. 372 Cod procedura civila, executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Asadar, premisa oricarei proceduri de executare silita o constituie existenta unui titlu executoriu dobandit de creditor in conditiile legii, care poate fi pus in executare impotriva debitorului. Avand in vedere efectul urmaririi silite asupra patrimoniului debitorului, legiuitorul a reglementat in mod strict categoriile de inscrisuri care sunt titluri executorii, un inscris putand constitui titlu executoriu numai daca legea prevede in mod expres aceasta.
In acelasi timp, potrivit prevederilor art.371 ind.2 Cod procedura civila pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, iar conform art.379 din acelasi act normativ, nici o executare silita nu se va putea incepe decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
In speta dedusa judecatii, intimatii F. E. si F. L. s-au prevalat de titlul executoriu reprezentat de sentinta penala nr.469/_ pronuntata de Judecatoria C. N., sustinand ca aceasta le-ar permite demararea unei proceduri de executare silita impotriva recurentei, pentru realizarea unor creante in cuantum de 9000 lei reprezentand daune materiale si 80.000 euro reprezentand daune morale.
Analizand continutul titlului executoriu invocat de intimati, tribunalul subscrie sustinerii recurentei in sensul ca hotararea judecatoreasca sus mentionata nu instituie o obligatie de plata a unei sume de bani in sarcina recurentei, neprezentand finalmente un titlu executoriu impotriva acesteia. Astfel, prin aceasta sentinta penala au fost obligati numitii Pestean I. Iosif si Micu A. Dorin, in solidar intre ei, iar inculpatul Micu A. Dorin in solidar si cu partea responsabila civilmente Institutia Prefectului Judetului C., la plata sumei de 9.000 lei reprezentand daune materiale si a sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale.
In ce o priveste pe recurenta contestatoare, s-a constatat ca aceasta a avut calitatea de asigurator pentru autovehiculul marca Mercedes cu nr.de inmatriculare_ condus de catre inculpatul Pestean I. Iosif la data savarsirii infractiunii, mentionandu-se ca aceasta va raspunde in conditiile legii si in limitele plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a A. lor. Aceasta constatare si mentionarea imprejurarii ca asiguratorul "va raspunde"; din punct de vedere civil in conditiile legii si in limitele plafonului stabilit de Comisia de Supraveghere a A. lor nu au semnificatia instituirii obligatiei de plata a unei sume de bani in sarcina recurentei, lipsind in mod evident o dispozitie a instantei de judecata in acest sens.
De altfel, prin decizia pronuntata in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 28 martie 2005 s-a stabilit faptul ca societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, neputandu-i fi atribuita calitatea de parte responsabila
civilmente sau de garant, asadar neavand o calitate de parte in latura civila a procesului penal.
In acelasi timp, se constata ca in hotararea penala analizata nu a fost examinata intinderea raspunderii asiguratorului, pentru stabilirea eventualelor despagubiri la care acesta ar putea fi obligat, ca urmare a calitatii sale de asigurator, acesta urmand a raspunde in baza legii si a contractului de asigurare, fara a exista o suprapunere deplina in privinta intinderii obligatiei sale de plata si cea a asiguratului pentru care este chemat sa raspunda.
Este adevarat ca partea civila poate obtine plata despagubirilor stabilite in sarcina conducatorului auto responsabil de producerea evenimentului rutier de la asigurator in baza dispozitiilor Legii nr.136/1995 si a contractului de asigurare pentru raspundere civila auto obligatorie, insa realizarea acestei creante in contradictoriu cu asiguratorul, din punct de vedere al raporturilor de drept material, nu permite o executare silita directa a asiguratorului in baza sentintei penale prin care conducatorul auto a fost obligat la plata acestor despagubiri, din punct de vedere al raporturilor de drept procesual aceasta sentinta nefiind titlu executoriu care sa poata fi opus asiguratorului cata vreme acesta nu a fost obligat in mod direct prin aceasta hotarare. Ca urmare, mijlocul procesual aflat la dispozitia partii civile intr-o atare situatie este promovarea unei actiuni civile impotriva societatii de asigurare, in ipoteza in care aceasta refuza indeplinirea voluntara a obligatiei de plata a despagubirilor ce ii incumba, iar nu punerea in executare silita a unei hotarari judecatoresti care nu instituie in mod direct o obligatie de plata in sarcina sa.
Celelalte argumente avansate de recurenta prin recursul promovat nu vor mai face obiectul analizei, un asemenea demers devenind inutil, atata timp cat motivul de recurs examinat anterior, circumscris dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, a fost apreciat de tribunal drept intemeiat, urmand sa conduca la solutia admiterii recursului.
Drept urmare, in temeiul art.312 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta U. A. SA impotriva sentintei civile nr. 6407/_ pronuntata de Judecatoria C. -N. care va fi modificata in intregime in sensul admiterii contestatiei la executare formulate de contestatoarea SC UNIQUA A. SA in contradictoriu cu intimatii F.
E. si F. L., urmand a se dispune anularea executarii silite insesi ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 1391/2012 al BEJ Cimpian M.
R. .
In temeiul prevederilor art.23 lit.a din Legea nr.146/1997, va dispune restituirea catre recurenta contestatoare a taxei judiciare de timbru in valoare de 194 lei, aferente contestatiei la executare promovate, cererea contestatoarei cu privire la aceste cheltuieli de judecata urmand a fi calificata drept o cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitata la fond.
In temeiul prevederilor art.274 Cod procedura civila, va obliga intimatii la plata in favoarea contestatoarei a sumei de 5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in timbru judiciar achitat la fond si a sumei de 97 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenta U. A. SA împotriva sentinței civile nr. 6407/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în
dosarul nr._ pe care o modifică în întregime în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatoarea S. UNIQUA A. S. în contradictoriu cu intimații F. E. și F. L. și, în consecință:
Dispune anularea executării silite înseși ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1391/2012 al BEJ Cîmpian M. R., la cererea creditorilor F. E. și F. L. .
Dispune restituirea sumei de 194 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru contestatoarei UNIQUA A. SA.
Obligă intimații F. E. și F. L. la plata sumei de 5 lei cu titlu de timbru judiciar la fond în favoarea contestatoarei.
Obligă intimații la plata în favoarea recurentei UNIQUA A. SA a sumei de 97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |||
D. H. | M. | C. B. | C. | C. |
GREFIER:
N. N.
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecător fond: H. O. T., Judecătoria C. N., județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 1120/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 355/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
