Decizia civilă nr. 642/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.642/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta SC
R. SRL, în contradictoriu cu intimata SC O. SRL, împotriva sentinței civile nr. 5440/28 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._
, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 când instanța a reținut cauza în pronunțare și, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 22 noiembrie 2013, respectiv în încheierea pronunțată în data de 22 noiembrie 2013 când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 decembrie 2013; încheierile menționate face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 5440/2012, pronunțată în data de 28 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta SC O. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL, având ca obiect pretenții, respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta SC R. SRL, obligată pârâta SC R. SRL la plata, în favoarea reclamantei SC O. SRL a sumei de 10.997,06 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 775,82 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți, în cursul anului 2009, s-au derulat relații de colaborare, în temeiul cărora reclamanta a executat fețe de încălțăminte (cusut și croit) în beneficiul pârâtei, cu materialele puse la dispoziție de către pârâtă și conform mostrei predate, pentru două articole: art. 9206 și art. 9202. Raportat la înscrisurile existente la dosar, instanța a reținut că din articolul 9206, reclamanta a efectuat 750 perechi:
220 perechi (fețe croite și cusute) - factura fiscală nr. 6281498/_, act adițional, aviz de însoțire a mărfii 3910695/_ (filel 9-11 dosar nr. _
), 200 perechi (fețe croite și cusute) - factura fiscală nr. 62281499/_, act adițional, aviz de însoțire a mărfii nr. 3910696/_ (filele 12, 13, 31 dosar nr._ ), 330 perechi (fețe croite și cusute)- factura fiscală nr. 6281500/_, act adițional, aviz de însoțire a mărfii nr. 3910697/_ (filele 15, 16, 32 dosar nr._ ). Conform facturii fiscale nr. 6281501/_ și avizelor de însoțire a mărfii, din articolul 9202, reclamanta a efectuat 360 perechi (fețe croite și cusute). Din același articol, nr. 9202, reclamanta a mai efectuat 600 perechi - doar fețe croite și 150 perechi - fețe pe jumătate cusute. În concluzie, instanța a reținut că reclamanta a executat pentru pârâtă, în faza de cusut și croit, 750 perechi din articolul 9206 și 360 perechi din articolul 9202 (articole de încălțăminte care au fost expediate pârâtei, iar aceasta, la rândul său, le-a trimis clientului său din Italia), iar din articolul 9202 a mai prelucrat în diferite faze de execuție încă 750 perechi. În speță nu s-a contestat împrejurarea că reclamanta a executat fețe de încălțăminte la cererea pârâtei, însă aceasta din urmă a susținut că produsele au fost executate defectuos, luând cunoștință despre aceste defecte ulterior predării articolelor către clientul său din Italia, Erredue di Xodo Roberto, costurile totale suportate pentru executarea greșită a mărfii de către reclamantă ridicându-se la suma de 3.407,06 euro.Cu privire la aceste susțineri ale pârâtei, instanța a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză nu s-a conturat vreo culpă a reclamantei în executarea produselor, aceasta îndeplinindu-și întocmai propriile obligații. Astfel, din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamanta a executat fețele de încălțăminte pe baza unei mostre primite de la pârâtă, iar pe parcursul derulării relației de colaborare, atât administratorul pârâtei cât și un tehnician al acesteia, s-au deplasat la sediul reclamantei din Baia Mare în vederea verificării articolelor realizate și cu aceste ocazii, pârâta prin reprezentanții săi, nu a invocat niciun fel de nereguli. Chiar martora propusă de către pârâtă, Lung Amelia D., angajată a acesteia, a declarat că patronul, domnul Denis, s-a deplasat de mai multe ori la sediul SC O. SRL. În plus, din cuprinsul avizului de însoțire a mărfii nr. 3910697 rezultă că reclamanta, în data de_, a trimis o mostră din art. 9202 pentru domnul Denis, prilej cu care, din nou, pârâta putea să formuleze obiecțiuni în ceea ce privește neconformitatea acestui produs, ceea ce nu s-a întâmplat, aceasta primind cele 360 de perechi din articolul 9202 fără a invoca anumite nereguli, pentru ca mai apoi să le livreze în Italia, la data de_, conform facturilor de la dosar. De asemenea, așa cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii, reclamanta a predat produsele în mai multe transporturi, acceptate la plată de către pârâtă în mod expres prin semnarea și ștampilarea facturilor și a avizelor de însoțire a mărfii, fără nicio obiecțiune. În consecință, instanța a constatat că reclamanta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, aceasta executând produsele conform mostrei predate și indicațiilor primite din partea reprezentanților pârâtei, iar suma solicitată reprezintă prețul convenit pentru executarea operațiunilor de cusut și croit, preț care a fost agreat de părți chiar și în ceea ce privește cele 750 perechi din articolul 9202, ridicate de către reclamantă de pe banda de producție în diferite faze de execuție și expediate
pârâtei la solicitarea acesteia, astfel cum rezultă din declarația martorei Chira Rozalia.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantei a sumei de 775,82 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC R. SRL, solicitând instanței de control judiciar modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea intimatei la plata sumei de
15.205 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat că din probatoriul administrat în cauză nu s-a conturat vreo culpă a reclamantei în executarea produselor, aceasta îndeplinindu-și întocmai propriile obligații. Această susținere a judecătoriei nu este însă confirmată de răspunsurile intimatei la interogatoriul administrat în fața instanței de fond. Societatea intimată neagă, prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, faptul că a cusut și croit pentru recurentă 750 perechi din art. 9206. În conformitate cu actele adiționale nr. 1/_, 2/_ și 3/_ SC O. SRL s-a angajat să presteze operațiunile de cusut și croit pentru un număr total de 750 perechi fețe de încălțăminte din articolul cu codul 9206. Cu toate acestea, totalul produselor facturate prin facturile nr. 6281498 - 6281500 este tocmai acela de 750 perechi din art. 9206 a căror execuție intimata susține ca nu îi aparține. Totodată, SC O. SRL s-a angajat să execute potrivit actului adițional nr. 4/_ un număr de 1110 perechi fețe de încălțăminte din articolul 9202. Operațiunile bifate de către reclamantă sunt cusut+croit conform rubricii nr. 7 din actul adițional. După ce aceasta a executat manopera la care s-a obligat, marfa a fost expediată clientului din Italia, Erredue di Xodo Roberto. În data de_ recurenta a primit prin fax, din Italia, o contestație la marfa executată de către intimată. În aceeași dată, recurenta i-a notificat intimatei, prin intermediul adresei nr. 823 faptul că art. 9206 a necesitat reparații în cuantum de 1160 euro, iar din art. 9202 au fost returnate 360 perechi. Aceasta a semnat că a luat la cunoștință de costurile imputate de client, cu singura obiecțiune că dintr-o greșeală materială a fost trecută culoarea bej în locul culorii negru. Costurile totale suportate de către recurentă pentru executarea greșită a mărfii de către SC O. SRL s-au ridicat la suma de 3407,06 euro, suma pe care aceasta a solicitat-o pe calea cererii reconvenționale. La întrebarea nr. 9 din interogatoriul adresat intimatei, aceasta a răspuns că nu a primit nicio notificare. În schimb, s-a depus la dosarul cauzei dovada că aceasta avea cunoștință și de contestație și de costurile aferente reparațiilor necesare. De fapt, reprezentanta intimatei a și recunoscut verbal, în fața instanței la termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012 că avea cunoștință de toate aceste înscrisuri. Aceasta nu face decât să denote atitudinea nesinceră în declarații a reprezentantei SC O. SRL pe parcursul litigiului. Prin răspunsul la întrebarea nr. 11 din interogatoriu, intimata a afirmat că cele 360 perechi defecte din art. 9202 i-au fost înaintate spre prelucrare, întrucât aceasta este mențiunea care apare pe avizul nr. 138/_ . Dacă afirmația acesteia ar fi adevărată, se pune întrebarea de ce nu le-a prelucrat și de ce nu le-a restituit
reparate societății recurente. Trebuie observat că aceasta nu a fost în măsură să depună un aviz de însoțire a mărfii cu care să probeze faptul că respectivele perechi, despre care susține că i-au fost predate spre prelucrare, au fost restituite după efectuarea acestei operațiuni. În aceste condiții în care intimata a rămas în posesia și totodată proprietatea celor 360 perechi, nu mai poate susține că recurenta nu a fost prejudiciată cu contravaloarea acestora. În fapt, recurenta a subcontractat către O. și către Mogosa Cooperativa de producție patru articole, dintre care câte două pentru fiecare societate. În data de_ a primit de la clientul din Italia o contestație comună pentru produsele executate de ambele societăți. În aceste condiții, recurenta a solicitat câte o contestație pentru fiecare societate în parte pentru a le putea trimite individual. Mogosa a acceptat costurile implicate de repararea produselor executate, însă O. a refuzat să facă același lucru. În consecință, recurenta a refuzat să achite facturile emise de aceasta din urmă, întrucât costurile reparațiilor depășeau totalul facturat. Ulterior, în prezentul litigiu, O. a propus doi martori care sunt angajații ai Mogosa (Chira Rozalia fiind chiar președinte), care evident că au declarat în favoarea O. SRL și în detrimentul recurentei. Pe lângă acestea, declarațiile celor doi martori propuși de către intimată au o veridicitate îndoielnică datorită contradictorialității afirmațiilor. Pe de o parte, aceștia au afirmat că tehnicianul
R. SRL și-a dat acordul pe un număr de 10 perechi prezentate de O. cu ocazia controlului. Aceasta nu înseamnă și nu poate forma convingerea instanței că restul articolelor au fost prelucrate corespunzător. Pe de altă parte, aceștia au declarat că marfa nu a fost conformă cu mostra întrucât aceasta era greșită, susțineri false, mostra fiind corectă, o parte din marfa executată de intimată fiind greșită. Dacă mostra ar fi fost greșită, intimata ar fi executat greșit toate perechile din articol, nu doar o parte dintre acestea. În sprijinul acestei afirmații stă faptul ca martorii, pe de o parte nu au știut despre ce articol vorbesc, iar pe de altă parte, deși au declarat că fermoarul ar fi fost cusut greșit, acest viciu aparține art. 9206 și nu art. 9202, unde s-au constatat 360 perechi greșite. Totodată, conform contestației primite din Italia referitoare la art. 9202, o parte dintre perechile executate de intimată au necesitat schimbarea carâmburilor. Ignorând toate aceste aspecte, instanța de fond s-a limitat la o motivare care nu depășește o jumătate de pagină. Dat fiind probatoriul complex administrat în cauză, se consideră că hotărârea instanței de fond nu este motivată, aceasta neînlăturând motivat susținerile recurentei și, mai mult, ignorându-le. Tot în considerentele hotărârii recurate, Judecătoria Turda a concluzionat că recurenta nu a formulat obiecțiuni la produsele executate de intimată. Acest lucru nici nu era posibil deoarece marfa prelucrată de intimată era încărcată în camion și expediată recurentei care o trimitea direct în Italia fără a o mai descărca. Prin urmare, recurenta nu efectua un control de calitate a produselor executate de O. SRL. Calitatea și conformitatea perechilor de încălțăminte efectuate de intimată era verificată de către beneficiarul final, în speță Erredue di Xodo Roberto, clientul din Italia. Având în vedere această procedură de lucru, concluzia instanței de fond potrivit căreia recurenta ar fi putut face obiecțiuni este una eronată. Reprezentantul recurentei Denis Bertocco s-a deplasat de mai multe ori la Baia Mare, însă aceasta nu înseamnă că intimata nu a putut greși produsele
efectuate în lipsa prezentei acestuia. Instanța de fond, în scurta motivare pe care o oferă, a afirmat și faptul că din cuprinsul avizului de însoțire a mărfii nr. 3910697 rezultă că reclamanta a trimis o mostră din art. 9202 în data de_, prilej cu care pârâta putea să formuleze obiecțiuni în ceea ce privește neconformitatea acestui produs. Probabil această mențiune a fost făcută ulterior pe aviz de către intimată, întrucât în procedura de lucru mostra nu o trimite executantul, ci beneficiarul. Astfel că O. SRL a executat produsele după mostra pusă la dispoziție de recurentă și nu invers. Judecătoria Turda a concluzionat că
"produsele au fost acceptate la plată de către pârâtă în mod expres, prin semnarea și ștampilarea facturilor și avizelor de însoțire a mărfii, fără nicio obiecțiune". Nici facturile și nici avizele nu poartă ștampila societății recurente, iar semnăturile de pe acestea sunt diferite, ceea ce confirmă faptul că nu aparțin reprezentantului legal al acesteia. Cele patru facturi în discuție poartă patru semnături diferite ale unor persoane care confirmă primirea acestor înscrisuri. Aceleași aspecte pot fi observate și pe avizele de însoțire a mărfii. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, executarea necorespunzătoare a mărfurilor executate de către intimată a fost constatată de beneficiarul final, clientul din Italia, care a imputat costurile aferente reparațiilor recurentei. Dat fiind că operațiunile de manoperă au fost efectuate de către intimata O. SRL, aceasta datorează recurentei suma de 15.205 lei. Recurenta nu a confirmat sau acceptat produsele executate de intimată prin ștampilarea și semnarea avizelor sau facturilor, astfel cum a reținut instanța fondului, întrucât acest atribut aparținea exclusiv beneficiarului final al mărfurilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. O. S. . a invocat excepția tardivității recursului, excepția netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta SC R. SRL ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței civile nr. 5440/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ ca deplin legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că între părți a intervenit o înțelegere verbală prin care intimata s-a angajat să termine diferența de 750 de perechi fețe încălțăminte din totalul de 1000 perechi din articolul 9206 comanda 18 având în vedere că 250 perechi au fost executate și deja livrate de SC R. SRL către Italia. Din cele 750 perechi fețe încălțăminte 115 perechi au fost luate de pe banda de lucru din secția recurentei pârâte, croite complet și cusute în diferite faze. Numai pentru 635 perechi au fost primite materialele conform consumului. Cele 115 perechi aveau probleme tehnice pentru care s-a deplasat dl. Denis la Baia Mare. A constatat problemele și a hotărât modul de execuție. Intimata a executat și livrat modelul 9206 fără observații. Pentru executarea modelului 9202 intimata a primit o mostră de execuție de la pârâtă față de care a executat o contramostră pe care a trimis-o cu avizul nr. 3910697 la SC R. în atenția domnului Denis. Cu ocazia deplasării tehnicienei de la SC R. la Cooperativa de încălțăminte MOGOSA a fost chemată și SC O. SRL pentru verificarea execuției la 10 perechi de fețe din modelul 9202. Comparând fețele executate de către intimată cu mostra primită de la SC R. SRL nu au fost obiecții la execuție. De comun acord cu dl. Denis intimata a emis factura fiscală nr. 6281501/_, factură ce a fost accepată la plată prin semnare de
reprezentantul pârâtei. Părțile au stabilit ca plata acesteia să se realizeze cu bilet la ordin. Însă acesta nu a mai fost primit, fiind promisă plata cu ordinul de plată. În loc de plată, toate contestațiile primite din Italia de către recurentă sunt impute intimatei.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu este cel corect, intimata nu a cusut și croit 750 perechi din articolul 9206, acest răspuns este motivat cu răspunsul la întrebarea nr. 4, adică intimata nu a croit 750 perechi având în vedere că o parte au fost croite de SC R. și au fost cusute în diferite faze incipiente. Se poate vedea și la consumul de material de pe comanda articolului 9206 și la cantitatea primită pe aviz că materialele au fost doar pentru 635 perechi. 150 perechi au fost croite și puse în lucru la SC R. SRL de unde intimata le-a preluat în vederea continuării execuției. Fiind cusute în faze diferite, reprezentantul firmei dl. Denis, motivat de faptul că o sortare ar îngreuna munca, a asigurat-o pe intimată că plata se va face complet fară a se avea în vedere că fazele incipiente au fost efectuate de către SC ROVIB SRL. Actele adiționale impropriu numite așa deoarece între părți nu a existat un contract semnat, au fost încheiate întrucât era singurul act care reprezenta acordul de voință al părților, acord ce stabilea prețul fazelor executate în euro. Acestea au fost completate de personalul SC ROVIB SRL, intimata însușindu-le pentru pret. Actul adițional a fost întocmit exact cu data de pe avizul de expediere și factura întocmită de către SC O. SRL. Actul adițional nr. 4 conține (ca și celelalte acte de fapt) datele înscrise pe factură. Acest act adițional are tot ce conține factura nr. 6281501din_, existând cele trei preturi care se regăsesc pe factura respectiv, articolul 9202. 360 perechi croite și cusute preț
1.56 euro, 600 perechi faza croit - 0.26 euro, 150 perechi cusute pe jumătate -
0.66 euro. Aceste perechi apar pe avizul nr. 3910700 în diferite faze și dl. Denis a propus acest preț. Această factură este asumată prin semnare de către reprezentantul recurentei SC ROVIB SRL, dl. Denis. După cum s-a menționat, prin actele adiționale au fost stabilite prețurile dar acestea nu reprezintă angajamentele având contract semnat, ci numai prețul în euro. În scopul de a induce în eroare instanța, recurenta a susținut că intimata s-a angajat să execute 1110 perechi fețe de încălțăminte din articolul 9202, adunând perechile ce reprezintă cele trei faze (croit+cusut, croite și o parte parțial executate). Rubrica nr. 7 din actul adițional conține operații care se pot presta cusut-croit. S-a arătat anterior câte perechi, în ce faze de cusut sau croit au fost livrate din articolul 9202. În ceea ce privește adresa 823, intimata nu a intrat in posesia acestea. În data de_ intimata s-a deplasat la SC R. SRL pentru înmânarea biletului la ordin întrucât plata facturilor nu a fost făcută cu ordinul de plată după cum s-a promis la începutul lunii decembrie, ocazie cu care i s-a solicitat intimatei să repare cele 360 perechi. Înainte de a părăsi sediul SC R., reprezentantul firmei a comunicat să nu se mai întreprindă demersuri, până la primirea unor noi dispoziții. Ulterior, reprezentantul recurentei nu a mai putut fi contactat. Referitor la punctul 9 din interogatoriu, intimata a arătat că nu a primit nicio notificare adresată către SC O. SRL. La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentă contestația din Italia fără semnătura reprezentantului SC O. SRL. În urma răspunsului la punctul nr. 12 din interogatoriu recurenta a fost obligată a
depune exemplarul ce conținea mențiunea "am primit un exemplar";. Actul în speță nu este asumat prin semnare de către societatea italiană, iar acesta conține corecturi (culoarea bej a fost corectată cu negru). Nu este vorba de o eroare de redactare, întrucât articolul 9202 a avut comandă și pe culoarea bej pe care nu le-a executat SC O. SRL dar SC R. SRL a corectat culoarea. Intimata nu are nicio legătură cu societatea italiană, iar aceasta din urmă nu a înaintat nicio adresă intimatei. În situația în care adresa 823 ar fi fost în posesia recurentei aceasta trebuia înmânată reprezentantului intimatei în data de_, dată la care aceasta se afla la sediul recurentei în vederea înmânării biletului la ordin. La termenul de judecată din data de_ reprezentanta SC O. SRL a arătat că nu a primit nicio notificare de la SC R. adresată intimatei. Mai mult decât atât, recurenta nu a putut dovedi trimiterea notificării amintite, cu scopul de a induce în eroare instanța. Reprezentanta SC O. SRL a arătat că a semnat și că a primit un exemplar în limba italiană, limbă necunoscută de către intimată. La termenul amintit anterior s-au dovedit neregulile din actele invocate de către pârâta recurenta (lipsa ștampilei, material neidentificat pe comandă, ora trimiterii fax-ului). Cele 360 perechi au fost executate conform mostrei care s-a dovedit că era una greșită și nu i se poate fi imputată intimatei vreo eroare. Intimata nu își asumă eroarea recurentei, de a înainta o mostră greșită (fermoarul pe interior în loc de exterior). Cele 360 perechi au fost trimise în vederea modificării (deși intimata nu era în culpă pentru realizarea necorespunzatoare). Intimata a fost de acord, însă la plecarea din sediul R. recurenta i-a comunicat să nu mai întreprindă nimic întrucât termenul de livrare era deja depășit. Și la această dată marfa în speță se afla la dispoziția recurentei. Relația comercială dintre Societatea MOGOSA și SC R. SRL nu face obiectul prezentei cauze, aceasta fiind amintită doar în scopul de a induce în eroare instanța de judecată. Au fost propuși cei doi martori întrucât aceștia erau în cunoștință de cauză, fiind prezenți cu ocazia manifestării acordului recurentei asupra calității celor 10 perechi din articolul 9202 executate conform mostrei de execuție primite de la SC R. . Martorii au declarat că tehnicianul a verificat cele 10 perechi executate de către SC O. SRL comparate cu mostra de execuție primită de la SC R. SRL care avea fermoarul pe interior, dându-și acordul pentru execuție, în urma căruia s-a și executat și livrat cantitatea de 210 perechi cu avizul nr. 3910698 și cantitatea de 150 perechi cu avizul nr. 3910699. Ulterior, intimatei i s-a comunicat telefonic să oprească producția deoarece mostra primită este greșită, fermoarul trebuind să fie pe exterior. S-a retras modelul în diferite faze de lucru. Pe lângă cele 360 perechi croite, cusute și livrate au existat 600 perechi croite și alte perechi în diferite faze de execuție notate pe Avizul nr. 3910700 pe care pe factura nr. 6281501 reprezentantul de la R. le-a echivalat cu 150 perechi pe jumătate cusute. Referitor la afirmația recurentei în sensul că dacă mostra ar fi fost greșită, intimata ar fi executat greșit toate perechile din articol, nu doar o parte din acestea, însăși SC R. recunoaște că mostra era greșită. Dovadă că mostra nu era cea bună este că toate cele 360 perechi au fost executate la fel cu femoarul conform mostrei greșite și din această cauză a fost oprită producția și retrasă comanda în diferite faze de lucru și s-au restituit materialele de la comenzile neîncepute. O. nu a executat mai multe perechi. Martorii au dovedit
că marfa a fost executată conform mostrei de execuție care s-a dovedit ulterior că este greșită. În sprijinul corectitudinii declarațiilor martorilor este și faptul că este imposibil să rețină cineva și numărul de articol după atâta timp, martorii s- au referit la articolul cu fermoarul lateral care era articolul cu pricina. Martorii au știut despre ce articol vorbesc întrucât din cele două articole s-au referit la modelul cu fermoarul lateral. Cu fermoarul lateral era articolul 9202. Toate afirmațiile SC R. SRL referitoare la aceste "probleme"; sunt false, deoarece din articolul 9206 au fost executate 250 perechi de SC R. SRL pentru care s-a cerut să se croiască piese, care să fie înlocuite în Italia înainte de a livra intimata marfa din articolul respectiv, ceea ce dovedește că la articolul 9206 SC R. SRL a avut probleme care i-au fost imputate. Afirmația SC R. SRL referitoare la articolul 9202, cu privire la schimbarea carâmbilor, este neconformă realității. De asemenea, este ilogică și neconformă realității afirmația recurentei potrivit căreia marfa de la SC O. SRL a fost încărcată în camion și expediată direct în Italia, fără să fie descărcată la SC R. SRL. Pe parcursul colaborării au existat situații în care marfa a fost transportată de SC O. SRL și descărcată în magazia recurentei. Contractul a fost încheiat între SC R. SRL și societatea italiană, între aceasta din urmă și intimată neexistând nicio legătură, intimata având calitate de colaborator SC R. SRL și nu colaborator al societății italiene. Obligația de a verifica calitatea produselor îi revenea beneficiarului SC R. SRL, după cum s-a reținut și prin sentința atacată. Prin sentința nr. 5440/_ s-a reținut în mod corect că obiecțiunile puteau fi ridiciate de către recurentă cu ocazia nenumăratelor deplasări la sediul intimatei. Avizul de însoțire a mărfii nr. 3910697 aflat la dosarul cauzei dovedește că s-a trimis o pereche contramostră în atenția reprezentantului SC R. SRL pentru confirmarea calității. Acel înscris se află și pe primul exemplar ce a plecat la SC R. SRL. Suma pretinsă de către recurentă este lipsită de orice temei, nefiind emisă nicio factură fiscală sau un mod de calul asupra sumei imputate. Intimata nu a primit în scris niciun refuz de plată din partea recurentei. Ultima factură din data de_ cu nr. 6281501 a fost întocmită împreună cu reprezentantul firmei, dl. Denis și asumată prin semnare de către acesta. Recurenta a înregistrat în contabilitate facturile emise în mod corect de intimată și anume nr. 6281498/_, 6281499/_, 6281500/_, 6281501/_, dar nu le-a achitat. SC R.
SRL nu poate face dovada că aceste facturi nu au fost recunoscute la plată prin neînregistrarea lor sau, mai mult, să comunice în scris faptul că nu va achita facturile pentru diferite motive invocate. Intimata susține că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge calea de atac.
Referitor la excepția netimbrării recursului, aceasta nu a mai fost susținută, având în vedere faptul că recursul a fost timbrat în cele din urmă.
Cu privire la excepția tardivității recursului, aceasta a fost respinsă în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013, motivarea regăsindu-se tot acolo,
astfel că nu mai este justificată reluarea motivării respingerii acelei excepții acum.
Pe fondul cauzei, este evident că între părțile contractante au existat relații de colaborare, recurenta comandând intimatei realizarea mai multor obiecte de încălțăminte, 750 de perechi din codul 9206 și 1110 perechi din codul 9202. Acest lucru a fost dovedit prin depunerea înscrisurilor constatatoare a raporturilor civile dintre părți și din recunoașterile părților.
Chestiunea care trebuie lămurită de către instanță este în ce măsură intimata este vinovată de faptul că beneficiarul produselor, clientul italian a formulat obiecții cu privire la calitatea obiectelor de încălțăminte livrate. Din moment ce produsele au fost livrate în Italia, este evident faptul că recurenta a considerat că ele întrunesc toate exigențele beneficiarului lor. Chiar presupunând că recurenta a dat dispoziție intimatei să livreze produsele în Italia în mod direct (fapt greu de crezut din moment ce nu exista niciun raport juridic stabilit între intimată și societatea italiană), prima înseamnă că a considerat că acele produse sunt corespunzătoare calitativ și cantitativ comenzilor primite și că din punctul său de vedere intimata și-a îndeplinit obligațiile. Neverificarea mărfii trimise în Italia și care s-ar fi dovedit ca fiind necorespunzător executată, reprezintă o culpă gravă a recurentei care nu și-a îndeplinit obligația asumată față de partenerul italian de a confecționa, la standardele de calitate convenite, acele obiecte de încălțăminte. Chiar dacă marfa primită de către partenerul italian s-ar fi dovedit că nu ar fi corespuns cerințelor sale, nu s-a dovedit în acest dosar că intimata ar fi fost în culpă cu privire la acest aspect. Pe de o parte, recurenta a mai încredințat și altei persoane juridice, Cooperativa de încălțăminte Mogosa operațiuni de confecționare a obiectelor de încălțăminte iar pe de altă parte, intimata nu a fost cea care a executat, de fiecare dată toate operațiunile de confecționare; o parte din aceste operațiuni fuseseră executate chiar de către recurentă care însă datorită grabei cu care trebuia să-și îndeplinească obligația asumată de către partenerul italian, nu putea reuși singură să fabrice întregul lot de încălțăminte. Deci, există serioase îndoieli că vina pentru neconformitate ar aparține intimatei, neexistând o separare clară între operațiunile acesteia de cele ale recurentei sau ale celeilalte cooperative. Mai mult, recurenta era cea care a trimis mostra după care urma să fie confecționate încălțările, este cea care a verificat (ssau trebuia să verifice constant) calitatea produselor fabricate de către intimată, ea știind cel mai bine care sunt pretențiile beneficiarului italian. Pe întreg parcursul procesului de producție și până la livrare, recurenta nu a formulat nicio obiecție față de modul cum intimata și-a îndeplinit obligațiile, litigiul născându-se doar după ce beneficiarul italian a formulat propriile obiecțiuni cu privire la marfa trimisă când procesul de producție a încălțămintei aflată în lucru la intimată a fost oprit. Însă, aceste obiecțiuni nu îi pot fi imputate intimatei, din moment ce ea și-a îndeplinit prestațiile conform cerințelor recurentei. Referitor la chestiunea mostrei ce recurenta susține că era corectă iar intimata că era greșită, afirmația recurentei că dacă mostra era greșită, intimata ar fi trebuit să execute greșit toate perechile din articol, poate fi susținută și invers și anume că dacă mostra era corectă și intimata a realizat o parte din produse conform ei, nu ar fi existat niciun motiv ca cealaltă parte să fi fost
făcută greșit. Oricum nu s-a dovedit că din același lot de produse o parte ar fi fost executată corect și o parte greșit, intimata afirmând că toate produsele au fost executate conform mostrei (și anume greșit), ele fiind refăcute în Italia cu fermoarul pe exterior în loc de interior cum plecaseră din România.
Toată această stare de fapt a fost probată cu ajutorul martorilor audiați, cu interogatoriile luate și cu susținerile părților făcute în diferite faze ale procesului. Chiar și martorii recurentei au arăta că problemele au apărut după ce marfa a fost retrimisă din Italia, deci după ce din punctul de vedere al recurentei, ea fusese executată corespunzător, conform mostrelor puse la dispoziția intimatelei. Este greu de crezut, cum au încercat martorii recurentei să arate, că marfa ar fi fost returnată pentru că era murdară, nefiind curățată după procesul de producție, din moment ce această operațiune ar fi putut fi făcută chiar în Italia, ea fiind mult mai puțin costisitoare și putând fi executată într-un timp mult mai mic decât cel necesar pentru reconfecționarea produselor cu fermoarul pe partea corectă. De altfel, nici măcar recurenta nu a invocat ca motiv de retur al mărfii că aceasta ar fi fost murdară.
În fine, deși intimata a emis facturile corespunzătoare pentru munca făcută, facturi ce au ajuns la recurentă, ea semnând de primire, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la aceste facturi. Pretențiile recurentei au fost emise doar după ce intimata introdusese acțiune judecătorească în vederea recuperării prejudiciului cauzat.
În concluzie, indiferent cui i-ar aparține vina pentru confecționarea defectuoasă a produselor, partenerului italian că nu a pus la dispoziția recurentei mostra corespunătoare a acesteia din urmă că nu a pus la dispoziția intimatei mostra corespunzătoare, intimata nu are nicio culpă pentru situația creată, ea trebuind să fie plătită pentru munca executată și pentru cea pe care nu a mai executat-o deoarece recurenta a dispus oprirea producției fără ca intimata să fie vinovată de ceva.
Întrucât intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată făcute în recurs, instanța nu va analiza acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării de către recurenta SC R. SRL a recursului împotriva sentinței civile nr. 5440/_, pronunțată de Judecătoria Turda, în dosarul nr._, excepție invocată de către intimata SC O. SRL.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta SC R. SRL în contradictoriu cu intimata SC O. SRL, împotriva sentinței civile nr. 5440/28 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Ia act că intimata SC O. SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
F. | -IANCU M. D. M. | D. | I. | P. | C. P. |
Red.IP/MM 2 ex./_
Judecător fond: C. M. Bucea, Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 133/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 135/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
