Decizia civilă nr. 41/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 41/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. D. JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta SC
- C. SA împotriva sentinței civile nr. 16693/30 august 2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C. - N., în contradictoriu cu intimata SC I. T. C. SA, cauza având ca obiect în prima instanță contestație la executare.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se ambele părți au depus concluzii scrise la data de 16 ianuarie 2013.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14
ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de astăzi, 21 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele :
T. UL: Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 16693/30 august 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. A. T. și a respins cererea față de acesta, a admis contestația formulată de contestatoarea SC I. T. C. SA în contradictoriu cu intimata SC U. C. SA și a anulat procesul verbal din data de 6 martie 2012 din dosarul nr. 220/2011 al B. A. T. .
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că în procesul verbal contestat, întocmit la 6 martie 2012 de B. A. T. în dosarul nr. 220/2011, având ca obiect ofertă reală, se arată că debitoarea intimată SC U.
C. SA, în conformitate cu prevederile art. 587 C.proc.civ., a expediat creditoarei contestatoare SC I. T. C. SA o somație prin care a invitat-o să primească prestația datorată în baza sentinței civile nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL COMERCIAL ARGEȘ în dosarul nr._, rămasă irevocabilă ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î. .
Instanța de fond a mai reținut că creditoarea a refuzat oferta reală de plată în condițiile în care aceasta avea ca obiect bunuri evidențiate într-un proces verbal de inventariere a acestor bunuri, iar în opinia creditoarei procedura ofertei reale de plată vizează o obligație inexistentă, practic alta decât cea evidențiată în titlul executoriu.
A mai reținut că prin sentința civilă nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL COMERCIAL ARGEȘ în dosarul nr._, rămasă irevocabilă ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î. s-a admis cererea contestatoarei și a fost obligată intimata SC U. C. SA să-i plătească suma de 4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile plus suma de 4.454,841 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Din considerentele sentinței T. ULUI COMERCIAL ARGES, instanța de fond a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 3465/2007 a T. ULUI COMERCIAL C. s-a dispus evacuarea contestatoarei din hala de producție proprietatea intimatei, dar contestatoarea a efectuat multiple îmbunătățiri, care au sporit valoarea de piață a halei, care s-au cifrat tocmai la suma de 4.547.537 lei, atâta cât a fost obligată intimata să-i plătească. Contestatoarea a procedat la executarea silită a hotărârii de mai sus la data de 1 noiembrie 2011, formându-se dosarul execuțional nr. 211/2011 al
MAN O. I., aflat la dosar.
A mai reținut că ulterior, la data de 22 decembrie 2011, intimata SC U.
SA a formulat în cadrul dosarului nr. 220/2011 al B. A. T., atașat la dosar, oferta reală de plată finalizată prin procesul verbal contestat, iar din somația existentă în acest dosar reiese că obiectul ofertei îl reprezintă bunurile care au sporit valoarea de piață a halei pentru care se stabilise obligatia de plată a sumei de 4.547.537 lei.
Instanța de fond a apreciat contestația întemeiată, admițând-o în baza art.
399 și urm. C.proc.civ., însă nu înainte de a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. A. T. și a respinge cererea fațăa de acesta în condițiile în care potrivit art. 402 C.proc.civ. doar părțile au calitate procesuală în cauză, nu și organul de executare.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 586 C.proc.civ, când debitorul vrea să plătească ceea ce este dator și creditorul nu vrea să primeasca plata, debitorul este în drept să facă oferta reală și a consemna ceea ce este dator. A mai reținut că aceste dispoziții se coroborează cu art. 114-1121 C.civ. aplicabil în speță.
Din economia textelor legale mai sus, instanța de fond a apreciat că se desprinde faptul că, pentru a fi liberat debitorul de obligatie, trebuie să consemneze la dispoziția creditorului exact prestația pe care o datorează. A mai reținut, însă, că din titlul executoriu, respectiv hotărârea nr. 278/3 martie 2009 a T. ULUI COMERCIAL ARGEȘ, se desprinde cu claritate că obligația debitorului, respectiv a intimatei SC U. C. SA, este aceea de a plăti creditorului contestator suma de 4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile, deci o sumă de bani și nicidecum bunurile mobile care fac obiectul ofertei reale de plată.
Instanța de fond a apreciat că nu au relevanță cele statuate prin sentința comercială nr. 3456/11 septembrie 2007 a T. ULUI COMERCIAL C., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin decizia civilă nr. 57/2008 a CURȚII DE APEL C., respectiv decizia civilă nr. 437/2010 a Î. . A mai reținut că aprecierile executorului din procesul verbal contestat, prin raportare la efectele hotărârilor judecătorești ce privesc părțile litigante, pentru a
justifica liberarea debitorului intimat de plată, tind la încălcarea textelor de lege mai sus aratate și chiar la autoritatea de lucru judecat a hotărârii T. ULUI COMERCIAL ARGEȘ prin considerarea ca și îndeplinită a unei obligații ce nu face obiectul titlului executoriu în discuție.
Instanța de fond nu a primit apărările intimatei din întâmpinare în sensul că contestatoarea ar rămâne atât cu bunurile în discuție cât și cu contravaloarea lor, în condițiile în care din hotărârile judecătorești mai sus evocate se desprinde doar obligația de plată a intimatei cu privire la
contravaloarea bunurilor, nereieșind din hotărâri că intimata ar fi fost obligată și la restituirea bunurilor, simpla dispoziție de evacuare a contestatoarei din spatiu, potrivit titlului executoriu, în condițiile în care există obligarea intimatei la plata contravalorii îmbunătățirilor, pe care contestatoarea a ales să o execute, neimplicând, așa cum susține intimata, o dublă prestație, atât în natură cât și prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC U. C. SA, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare împotriva procesului-verbal întocmit în data de 6 martie 2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. A. în dosarul executional nr. 220/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin sentința comerciala nr. 3456/11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, rămasă irevocabilă în data de 5 februarie 2010, odată cu pronunțarea în recurs a deciziei nr. 437/5 februarie 2010 în dosarul nr._, SC I. T. C. SA a fost obligată să evacueze un imobil proprietatea sa, ocupat de către această societate fără just temei, evacuare care implică preluarea instalațiilor amplasate pe acest teren și să-i plătească o sumă pentru lipsa de folosință a acestuia. În urma acestui proces, contestatoarea a dobândit proprietatea instalațiilor respective.
A mai arătat că în cadrul procesului menționat SC I. T. C. SA a formulat cerere reconvențională, solicitând despăgubiri pentru îmbunătățirile
aduse imobilului, proprietatea recurentei. Astfel, prin sentința nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, rămasă irevocabila în data de 28 septembrie 2011, odată cu pronunțarea în recurs, în cadrul dosarului nr. _
, a deciziei nr. 2849/28 septembrie 2011, recurenta a fost obligată la plata sumei de 4.465.197 lei, reprezentând îmbogățirea fără justă cauză a acesteia și suma de 36.897,41 lei, reprezentând cheltuieli de judecata. În urma acestui proces contestatoarea a dobândit o creanță reprezentând echivalentul instalațiilor, deși redobândise dreptul de proprietate asupra acestora. Pentru recuperarea acestor sume de bani, creditoarea SC I. T. C. SA a pornit procedura de executare silită contra recurentei, titlul executoriu în cauză fiind reprezentat de sentința civilă nr. 278/3 martie 2009. În acest sens, Biroul Executorului Judecătoresc MAN O. I. a întocmit dosarul execuțional nr. 211/2011. Astfel, pentru a se libera de obligația ce îi incumba, întrucât nu a ajuns la un acord cu creditorul privitor la modalitatea plații, recurenta a recurs la procedura ofertei reale de plată, urmată de consemnațiune. Având în vedere situația descrisă anterior și având în vedere faptul că SC I. T. C. SA a abandonat instalațiile pe terenul proprietatea recurentei, aceasta a fost notificată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A. T. cu privire la data și locul punerii la dispoziție a acestor bunuri, în acord cu dispozițiile art. 586 și 587 C.proc.civ.
A arătat că acest demers a fost necesar în vederea stingerii plății, întrucât faptul juridic al încorporării instalațiilor în terenul proprietatea recurentei a stat la baza obligării sale la plata echivalentului acestor bunuri, prin titlul executoriu în cauză. Predarea în natură a acestor bunuri, din moment ce acest lucru este posibil, este perfect în acord cu intenția instanței de judecată, care a pronunțat sentința nr. 278/3 martie 2009 pentru situația în care această primă ipoteză nu ar fi aplicabilă, ca o reparație prin echivalent. Astfel, în data de 6 martie 2012, Biroul Executorului Judecătoresc A. T. a întocmit procesul-verbal de constatare a finalizării procedurii ofertei reale de plată și de stingere a creanței, ca urmare a efectuării tuturor demersurilor impuse de dispozițiile art. 586-590 C.proc.civ.
Recurenta a arătat că în speță este incident motivul de recurs cuprins la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, sentința civila nr. 16693/2012 fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii. Astfel, a arătat că deși conform dispozițiilor art. 402 alin. 2, coroborat cu prevederile art. 3041C.proc.civ., instanța poate examina în prezenta caură recursul sub toate aspectele, atât din punctul de vedere al legalității, cât și din punctul de vedere al temeiniciei, dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. fiind incidente în cauză.
Recurenta a considerat că Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 16693/2012 cu aplicarea greșită a legii, argumentele juridice invocate de către părți fiind analizate doar sub aspectul literei legii și al dispozitivului hotărârilor judecătorești invocate, interpretat stricto sensu, nu și sub aspectul spiritului acestora. A susținut că prezenta cauză este de o complexitate deosebită, datorată pronunțării a două hotărâri judecătorești quasi contradictorii asupra aceleiași situații juridice dintre recurentă și intimată, astfel încât, pentru a nu se încălca puterea de lucru judecat, dispozitivul uneia dintre acestea trebuie interpretat și executat prin permanentă raportare la dispozitivul celeilalte. În acest sens, procesul-verbal întocmit în data de 6 martie 2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. A. în dosarul execuțional nr. 220/2011, anulat în primă instanță, respecta principiul coerenței sistemului de drept, conform căruia între cele impuse prin acte legislative, cele dispuse prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cărora tot legea le conferă putere de lucru judecat, și cele executate de către părțile raportului juridic în cauză trebuie să existe o corelare directă, în sensul că niciunei părți să nu i se confere mai multe drepturi și celeilalte mai multe obligații decât li se cuvin.
Din acest punct de vedere, recurenta a considerat că Judecătoria Cluj- Napoca s-a limitat la a analiza dispozitivul sentinței nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș stricto sensu, lipsind analiza celor dispuse prin această hotărâre judecătorească prin coroborare cu dispozitivul sentinței nr. 3456/11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, așa cum o impune principiul echității, soluția pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca ducând ineluctabil la incidența principiului îmbogățirii fără justă cauză în prezenta cauză.
A afirmat că procesul-verbal întocmit în data de 6 martie 2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. A. în dosarul execuțional nr. 220/2011 a fost întocmit cu respectarea normele legale în vigoare. A susținut că Judecătoria Cluj-Napoca a procedat greșit anulând procesul-verbal întocmit în data de 6 martie 2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. A. în dosarul execuțional nr. 220/2011 prin admiterea contestației la executare
formulate de către SC I. T. C. SA, sens în care se impune modificarea soluției date de către această instanță. Astfel, a arătat că executorul judecătoresc nu a constatat prin procesul-verbal contestat executarea unei alte prestații decât cea datorată, precum pretinde intimata, ci ACEA obligație impusă prin titlul executoriu. Recurenta a arătat că nu a efectuat o altă plată decât cea impusă prin titlul executoriu în cauză, interpretată în spiritul legii, iar nu în litera ei, interpretată în acord cu principiul echității, în favoarea celui care se obligă și pentru a nu se ajunge la îmbogățirea fără just temei a creditoarei.
Referitor la interpretarea titlului executoriu în spiritul și nu în litera legii, recurenta a arătat că titlul executoriu se interpretează atât prin elementele sale intrinseci, sentința nr. 278/3 martie 2009, cât și prin elementele extrinseci acestuia. Recurenta a arătat că cele două raporturi juridice obligaționale ce decurg din sentința nr. 3456/11 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Comercial Cluj, respectiv din sentința nr. 278/3 martie 2009, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Comercial Argeș,
impun o analiză a elementelor extrinseci ale titlului executoriu reprezentat de cea din urmă hotărâre judecătorească menționată. Astfel, a arătat că, în fapt, obligația impusă recurentei prin titlul executoriu decurge din presupusa îmbogățire a patrimoniului său cu dreptul de proprietate asupra acelor instalații, aspect care nu a avut loc, întrucât printr-o altă hotărâre judecătorească aceste bunuri au fost returnate contestatoarei. Cu prilejul abandonării lor pe terenul recurentei, repunerea în situația anterioara a SC I.
T. C. SA, ceea ce s-a dorit de fapt prin sentința nr. 278/3 martie 2009, titlul executoriu, poate fi cel mai eficient realizat în natură: prin oferirea instalațiilor, iar nu prin echivalent, aceasta fiind o măsură subsidiară. A apreciat că aceasta a fost și intenția instanței de judecată, dispozitivul sentinței trebuind să fie interpretat și prin raportare la considerente.
Reiterând, recurenta a subliniat faptul că prin sentința nr. 3456/11 septembrie 2007 creditoarea a fost obligată să evacueze terenul proprietatea recurentei, inclusiv a instalațiilor montate pe acesta, practic revenindu-i aceste bunuri (dar nu a efectuat în fapt acest lucru), iar prin sentința nr. 278/3 martie 2009 recurenta a fost obligată să-i plătească SC I. T. C. SA contravaloarea acestor instalații, lăsate de către aceasta pe terenul recurentei, deși aceleași instalații fuseseră atribuite contestatoarei. Din acest motiv, recurenta a considerat just și echitabil să îi plătească creditorului său exact ceea ce îi datorează, respectiv instalațiile abandonate pe terenul recurentei. Cu alte cuvinte, pe de o parte, terenul recurentei a suferit deprecieri valorice prin demontarea instalațiilor de evacuat, iar pe de altă parte, tot recurenta este obligată la plata contravalorii acestora. Coroborând dispozițiile acestor două hotărâri judecătorești, a apreciat evident că intenția legiuitorului și a instanțelor de judecată nu a fost aceea ca recurenta să sufere două pierderi valorice, respectiv pe de-o parte predarea instalațiilor care au fost încorporate în terenul proprietatea sa, cât și plata echivalentului acestor bunuri, iar creditoarea să nu evacueze terenul proprietatea sa, creându-i astfel prejudicii, dobândind proprietatea asupra instalațiilor și să se și îmbogățească, solicitând echivalentul acestor instalații.
Recurenta a mai arătat că principiul echității vine să sublinieze cele învederate anterior, anume că stingerea obligației sale față de creditoare nu poate avea loc decât prin oferirea în plată a instalațiilor abandonate de către
creditoare pe terenul proprietatea recurentei. Orice alt mod de executare ar contraveni flagrant prevederilor art. 3515lit. a C.proc.civ., spoliind debitorul de facto de această posibilitate, prin împovărarea excesivă, nepermisă și nelegală a patrimoniului său.
A arătat că doar o asemenea interpretare poate fi în acord cu intenția legiuitorului, trebuind examinata și interpretarea teleologică, nu doar strict
interpretarea literală a prevederilor titlului executoriu.
Referitor la interpretarea titlului executoriu în favoarea celui care se obligă, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1267 din Noul Cod Civil
"Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului";, iar conform prevederilor art. 1269 alin. 1 din noul cod civil "Daca, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă";. A arătat că aceste dispoziții legale pot fi avute în vedere în subsidiar, însă întărind justețea argumentelor expuse de către recurentă, întrucat clauzele dintr-un contract se referă la diversele fețe ale unui anumit raport juridic, la fel cum în prezenta cauză diferitele aspecte juridice învederate orbitează în jurul aceluiași raport juridic, rezultat în urma unor fapte juridice stricto sensu de această dată.
A mai arătat că interpretarea ad literam a dispozițiilor titlului executoriu, fără raportarea la situația concreta și, în special, la considerentele hotărârii judecătorești, ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a creditoarei, corelativ cu împovărarea injustă a patrimoniului recurentei.
A mai arătat că, astfel cum s-a învederat anterior, din același raport juridic dintre părți, și anume construirea de către o persoană cu propriile materiale pe terenul unei alte persoane, interpretarea ad literam a titlului executoriu, sentința nr. 278/3 martie 2009, ar duce la concluzia reținerii mai multor obligații în sarcina uneia dintre părți și a niciunei astfel de obligații în sarcina celeilalte. Altfel spus, recurenta ar avea de plătit contravaloarea unor bunuri care au sporit valoarea terenului acesteia, bunuri înlăturate printr-o altă hotărâre judecătoreasca, iar pârâta ar beneficia și de acele bunuri și de valoarea
lor, îmbogățindu-se fără just temei.
A mai arătat că cele două liste de bunuri anexate somației prevăzute de art. 587 alin. 1 C.proc.civ. și procesul-verbal din data de 25 ianuarie 2012 impus de dispozițiile art. 589 alin. 3 C.proc.civ. se referă la aceleași bunuri. A învederat că, într-adevar, la prima vedere lista de bunuri anexată somației privind oferta reală de plată și cea anexată procesului-verbal a cărui alcătuire e impusa de dispozițiile art. 589 alin. 3 C.proc.civ.C.proc.civ. par a cuprinde bunuri diferite, însă aceasta este doar în aparență, fiind vorba despre aceleași bunuri, însă inventariate pe de-o parte de către creditoare, iar pe de altă parte de către debitoare. A apreciat evident faptul că felul inventarierii și al evidențierii rezultatului acestei proceduri diferă în funcție de modalitatea aleasă de către fiecare dintre aceste părți, dar la o studiere atentă a celor două liste de bunuri se observă cu ușurința că, în fond, bunurile inventariate și oferite în plată sunt aceleași, toate formalitățile fiind respectate.
În drept, a invocat art. 299, art. 304 pct. 9, art. 303 alin. 2, art. 3041, art.
312, art. 405 alin. 2 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 4 ianuarie 2013, intimata SC I. T. C. SA a solicitat respingerea recursului promovat de U. C. SA împotriva sentinței civile nr. 16693/30 august 2012 a Judecătoriei C. -N. .
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a arătat că prin sentința civilă nr. 278/2009 a T. ului Comercial Argeș, pronunțată în dosarul nr. _
, pârâta U. C. SA a fost obligată să îi achite suma de 4.547.537 lei despăgubiri civile și suma de 44.548,41 lei cheltuieli de judecată. Sentința în discuție, modificată inițial în apel prin decizia nr. 37/2010 a Curții de Apel Pitești, a fost în cele din urmă menținută prin decizia nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î. - secția comercială, prin care s-a admis recursul său împotriva deciziei din apel și s-a respins recursul pârâtei împotriva aceleiași decizii.
A arătat că rezultă clar din dispozitivul acestei sentințe că obligația ce incumbă U. C. SA este aceea de a achita sumele de bani menționate și nu de a preda intimatei, cu orice titlu, anumite bunuri. Prin urmare, sentința comercială nr. 3456/2007 a T. ului Comercial C. din dosarul nr._, invocată și analizată în cuprinsul procesului verbal, nu are nicio legătură cu titlul executoriu de care se prevalează intimata. Dimpotrivă, întreaga situație a raporturilor juridice dintre părți, inclusiv cu referire la sentința comerciala nr. 3456/2007 a fost avută în vedere de Î. la data judecării recursului din dosarul nr._, fiind pronunțată decizia nr. 2849/2011 de către instanța supremă. Intimata a mai arătat că nu a refuzat și nu refuză să primească de la U.
C. plata sumelor de bani menționate, respectiv 4.465.197 lei despăgubiri, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, 36.897,41 lei cheltuieli de judecată și 63.849,76 lei cheltuieli de executare silită. Din această perspectivă, singura
modalitate prin care U. C. SA se poate libera este plata sumelor de bani enumerate anterior.
A mai arătat că așa zisa ofertă formulată de U. C. SA în dosarul execuțional nr. 220/2011 al B. A. T. nu se referă la executarea obligațiilor stabilite prin titlurile executorii sentința comercială nr. 278/C/3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr_, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î. - secția comercială și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de B. Man O.
I. în dosar execuțional nr. 211/2011 la data de 15 noiembrie 2011. Dimpotrivă, ceea ce U. C. SA a încercat prin această așa-zisă ofertă a fost să denatureze sensul titlului executoriu-sentința comercială nr. 278/C/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr._ și să ofere intimatei o cu totul altă prestație.
Or, a arătat intimata, potrivit art 1492 alin 1 din noul C.civ., debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată (…) decât dacă creditorul consimte la aceasta. Am fi asistat în acest caz la o dare în plată și nu la o plată propriu-zisă. Analizând aceste argumente și apărări ale intimatei a susținut că în mod legal instanța de fond a admis contestația sa și a dispus anularea procesului verbal întocmit la 6 martie 2012 de B. A. T. în dosarul nr. 220/2011.
A mai arătat că motivele de recurs invocate de debitoare nu sunt de natură a duce la o altă soluție în recurs deoarece ele tind la schimbarea titlului executoriu, ceea ce, desigur, nu este posibil nici în procedura ofertei reale de plată și nici în procedura contestației de executare de drept comun.
Mai mult, intimata a arătat că nu a identificat niciun text legal care să confere executorului judecătoresc dreptul de a interpreta și schimba înțelesul titlului executoriu, ci, dimpotrivă, executorul judecătoresc este ținut a duce la îndeplinire întocmai dispozițiile titlului executoriu, rezultat al aplicării legii de către instanța de judecată (art. 7 din Legea nr. 188/2000).
Or, a arătat intimata, toate argumentele subsumate pct 11.1 din memoriul de recurs se referă în mod explicit la interpretarea titlului executoriu, ceea ce, desigur, nu poate fi admis. Această operațiune este rezervată instanței care a pronunțat hotărârea, iar calea procedurală este cea prevăzută la art. 2811C.proc.civ.
A mai arătat că deși se indică printre motivele de recurs și aplicarea greșită a legii, recurenta nu arată în mod explicit care anume dispoziții legale de drept material sau procesual au fost încălcate de prima instanță. Intimata a mai arătat că nu există nicio contradicție, nici logică și nici juridică între hotărârile judecătorești pronunțate între părți cu privire la situația litigioasă de față, aspecte avute în vedere de către Î. cu ocazia soluționării recursului în dosarul nr._ prin Decizia nr. 2849/28 septembrie 2011; aceeași pretinsă contradicție a fost invocată de către aceeași parte pe calea revizuirii declarate împotriva deciziei Î., revizuirea fiind respinsă de către Î. prin decizia nr. 2756/23 mai 2012.
A mai arătat că nu există nicio însărăcire a recurentei și nici o îmbogățire fără justă cauză a intimatei prin punerea în executare a titlului executoriu, deoarece executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi considerată izvor al unei îmbogățiri fără justă cauză, fiind pur și simplu o contradicție în termeni.
A mai arătat că chestiunea diferenței de conținut între cele două liste de bunuri nu a fost analizată de prima instanță și nu a stat la baza hotărârii acesteia, astfel că aceste critici sunt fără obiect.
În drept, a invocat art. 115 C.proc.civ.
Pentru dovedirea apărărilor sale, a arătat că înțelege să se servească de înscrisurile deja existente la dosar.
În dosarul de recurs a fost depusă decizia civilă nr. 2756/23 mai 2012 pronunțată de Î. în dosarul nr._ .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că contestația la executare a fost introdusă la data de 22 martie 2012 împotriva unor acte de executare silită efectuate într-un dosar execuțional deschis în anul 2011, pe baza unui titlu executoriu din anul 2011.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice de drept material dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Cât privește legea procedurală aplicabilă prezentei contestații la executare, tribunalul reține că în cauză sunt incidente normele Codului de procedură civilă din 1865, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Verificând legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de prima instanță, tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 3711alin. 3 C.proc.civ., executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 3712alin. 1 C.proc.civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, planțatii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.
Legea procedurală civilă nu prevede în favoarea debitorului posibilitatea modificării modalității de executare a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Prin titlul executoriu - sentința civilă nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 37/5 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î., pronunțată în
dosarul nr._, recurenta SC U. C. SA a fost obligată să-i plătească intimatei SC I. T. C. SA suma de 4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile plus suma de 4.454,841 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În cadrul procedurii ofertei reale de plată urmate de consemnațiune desfășurate în dosarul nr. 220/2011 al B. A. T., debitoarea recurentă a oferit creditoarei intimate o serie de bunuri în contul creanței stabilite în favoarea creditoarei intimate prin titlul executoriu arătat în aliniatul anterior. Procedând astfel, debitoarea recurentă a acționat cu încălcarea dispozițiilor art. 3711alin. 3 C.proc.civ., oferta reală neavând ca obiect suma de bani prevăzută în titlul executoriu, în condițiile în care titlul executoriu stabilea în sarcina sa o singură obligație, de plată a sumei de 4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile
plus suma de 4.454,841 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și o singură modalitate de executare a acestei obligații: sub formă monetară.
În consecință, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că procesul verbal din 6 martie 2012 întocmit de B. A. T. în dosarul nr. 220/2011 a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, sancțiunea fiind nulitatea acestui act, conform art. 399 alin. 2 C.proc.civ.
T. ul nu poate primi niciuna dintre susținerile recurente referitoare la legalitatea procesului verbal din 6 martie 2012 întocmit de B. A. T. în dosarul nr. 220/2011 pentru următoarele considerente:
Actele de executare silită sunt acte de drept procesual civil și nu de drept material.
Principiul echității, ca principiu general al dreptului, dă expresie unui imperativ de drept material și nu de drept procesual civil, ramură de drept care stabilește formele în care se desfășoară procesul civil și nu drepturile participanților la proces.
Principiul autorității de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur / res judicata pro veritate accipitur), pe lângă aplicabilitatea sa în cadrul excepției procesuale reglementate de art. 166 C.proc.civ., de art. 1200 pct. 4 și de art. 1201 C.civ. din 1864, conferă valoare de adevăr dispozițiilor instanței judecătorești care alcătuiesc dispozitivul hotărârii care constituie titlul executoriu. Altfel spus, prin rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 278/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 37/5 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia nr. 2849/28 septembrie 2011 a Î., pronunțată în dosarul nr._, hotărârea T. ui Comercial Argeș stabilește că debitoarea recurentă datorează creditoarei intimate sumele de
4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile plus 4.454,841 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar debitoarea trebuie să i le plătească creditoarei imediat, aceste dispoziții nemaifiind susceptibile de modificare sau interpretare, ci trebuind a fi aduse la îndeplinire imediat si voluntar de către debitoarea recurentă, în caz contrar aceasta putând fi supusă de către creditoarea intimată executării silite, conform art. 3711alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Oferta reală de plată, urmată de consemnațiune, nu permite debitoarei recurente să modifice titlul executoriu, ci doar să execute întocmai obligația stabilită prin titlul executoriu, astfel cum rezultă din 586 C.proc.civ. ("Când debitorul va voi să plătească ceea ce e dator).
Criteriile de interpretare propuse de debitoarea recurentă în ceea ce privește cele două titluri executorii sunt criterii de interpretare a dispozițiilor contractuale. Or, așa cum s-a arătat mai sus, în speță, prezenta executare silită efectuată de B. Man I. în dosarul nr. 211/2001 se efectuează pentru realizarea drepturilor consfințite judiciar prin titlul executoriu, de către autoritatea judecătorească și nu pentru drepturi convenite prin contracte - acte de drept privat.
Interpretarea teleologică nu poate avea ca obiect titlurile executorii, ci dispoziții legale neclare a căror aplicare literală ar conduce la încălcări ale drepturilor și intereselor legitime persoanelor.
Eventualele încălcări ale drepturilor debitoarei recurente pe calea executării silite efectuate de B. Man I. la cererea creditoarei intimate pot fi înlăturate pe calea unei contestații la executare formulate de către debitoarea recurentă și, eventual, prin formularea unei cereri de întoarcere a executării silite.
Pretinsa îmbogățire fără justă cauză a creditoarei intimate nu poate fi verificată în cadrul prezentei contestații la executare, fiind necesară formularea
de către debitoarea recurentă a unei cereri în acest sens, cerere adresată primei instanțe competente. Toate argumentele avansate de debitoarea recurentă în
sensul spolierii sale injuste ca urmare a punerii în executare a titlului executoriu mai sus menționat și a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 3456/11 septembie 2007, pronunțată de T. ului Comercial C. în dosarul nr._ ar putea constitui motive de revizuire a hotărârii T. ului Comercial Argeș, însă nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestații la executare, care vizează doar legalitatea procesului verbal din 6 martie 2012 întocmit de B. A.
T. în dosarul nr. 220/2011. Desigur, recurenta debitoare a formulat o astfel de cerere de revizuire, respinsă prin decizia civilă nr. 2756/23 mai 2012 pronunțată de Î. în dosarul nr._ .
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1, teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și art. 1169 C.civ. din 1864, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC U. C. SA, în contradictoriu cu intimata SC I. T. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 16693/30 august 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în totalitate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC U. C. SA, în contradictoriu cu intimata SC I. T. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 16693/30 august 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. N. În CO, semnează | K. F. M. În CO, semnează | N. N. | În CO, semnează |
președintele instanței | președintele instanței | primul grefier |
Red.2.ex./FIM/MM/_
Judecător fond: d-na V. I., Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 626/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 660/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
