Decizia civilă nr. 652/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 652/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC. O. V. I.
G. SA împotriva Sentinței civile nr. 2768/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații P. M. B. PRIN
P., C. LOCAL AL M. B., M. B., SC. A. SA B., C. SA-PRIN D. R. D. ȘI P. C., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sent.civ.nr.2768/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. mun. B. .
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.
B. și C. local al mun. B. .
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.
A. V. I. G. SA, în contradictoriu cu pârâta P. mun. B., ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.
V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâții M. B., C. local al mun. B., C. SA, și SC A. SA, B. , ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții M.
, C. local al mun. B. și P. mun. B. în contradictoriu cu chemata în garanție SC A. SA.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. mun. B., municipiul B. și C. local al mun. B., în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Unitățile administrativ-teritoriale se bucură de autonomie locală administrativă și fiscală, autonomie locală exercitată de unitatea administrativ teritorială prin autoritățile publice locale care sunt, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Potrivit art. 36 alin. 1 lit. c din Legea 215/2001 consiliului local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, iar printre atribuțiile consiliului local se numără și atribuțiile privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Dispozițiile cuprinse în OG 43/1997 privind regimul drumurilor au drept scop reglementarea în mod unitar, la nivelul întregii țări, a activității de administrare a drumurilor publice și private și, prin art. 22, prevăd în mod expres un caz particular de administrare a domeniului public de interes local de către consiliul local. Prin aceste dispoziții legale nu se instituie o excepție de la regula stabilită prin art. 21 din Legea nr. 215/2001 potrivit căreia unitatea administrativ teritorială este titulară a drepturilor și obligațiilor născute din raporturile juridice cu persoane fizice sau juridice, ci atribuția generală de administrare a domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale care revine consiliului local este transpusă la un caz concret - administrarea drumurilor proprietate publică a unității administrativ-teritoriale. Instanța reține totodată că dispozițiile art. 5 alin 2 și 5 din OUG 195/2002 prevăd obligațiile ce revin administratorului drumului public precum și antrenarea răspunderii acestuia în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, însă această răspundere nu exclude răspunderea unității administrativ teritoriale care are în proprietate bunul respectiv, textul legal menționat neprevăzând o răspundere exclusivă a administratorului bunului.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. mun. B., aceasta nefiind o autoritate publică locală ci doar o structură funcțională, și a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. B. și C. local al mun. B., pârâtul M. B. fiind răspunzător pentru prejudiciul cauzat de starea drumurilor aflate în proprietatea sa în temeiul disp. 21 din Legea nr. 215/2001 iar C. local al mun. B. fiind răspunzător de prejudiciul cauzat de starea drumurilor aflate în administrarea sa în temeiul disp. cuprinse în art. 22 din OG 43/1997 și art. 5 din OUG 195/2002. În ceea ce privește susținerea pârâților M. B. și C. local
al mun. B. potrivit căreia B-dul. Republicii se afla la data presupusului eveniment rutier în administrarea Ministerului Transporturilor instanța reține că acest aspect este irelevant în condițiile în care se susține de către reclamantă că evenimentul rutier s-a produs pe str. U. lui din B., aflată în administrarea consiliului local.
Față de soluția ce a fost pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. mun. B., instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța reține că potrivit art. 998, 999 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s- a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite.
Potrivit declarației martorului Câmpean Gheorghe Aurel în anul 2007 autoturismul folosit de acesta, proprietatea SC Eurial SRL, a fost avariat pe str. U. lui din B. ca urmare a trecerii peste o gură de canal al cărei capac s-a ridicat. Prin procesul-verbal seria PCA nr. 1079894 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului B. -Năsăud la data de_ se constată existența unor avarii la autoturismul condus de numitul Câmpean Gheorghe Aurel.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză expertul concluzionează faptul că nu există legătură de cauzalitate între avariile produse și starea drumului la locul producerii accidentului, motivându-și concluziile prin neconcordanța dintre avariile produse și dinamica producerii accidentului expusă de martorul Câmpean Gheorghe Aurel. Astfel, expertul arată că avariile în situația expusă de martor ar fi trebuit să existe la partea stângă și eventual centrală a autoturismului iar nu în zona față dreapta a autoturismului. De asemenea, expertul arată că avariile produse indică faptul că acestea nu au fost produse prin lovire de conturul rotund al capacului și nici prin deplasare în sensul înainte.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză instanța reține că reclamanta nu a probat existența faptei ilicite a pârâților M. B., C. local al mun. B., C. SA și SC A. SA și existența vreunui raport de cauzalitate între o asemenea faptă și prejudiciul suferit de SC Eurial Leasing SRL, acoperit de reclamantă în temeiul contractului de asigurare.
Prin urmare, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâții M. B., C. local al mun. B., C. SA și SC A. SA, ca neîntemeiată, și raportat la această soluție a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții M. B., C. local al mun.
B. și P. mun. B. în contradictoriu cu chemata în garanție SC A. SA.
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere aceste dispoziții legale și faptul că cererea de chemare în judecată va fi respinsă, instanța a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2768/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ declarat de recurs S.C. O. V. I. G. SA, în contradictoriu cu pârâtele P. M. B., M. B., C. Local al mun.B., C. și SC A. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și acordării sumelor solicitate prin petitul acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, recurenta a formulat cerere de chemare în judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plată a următoarelor sume:
- suma de 2.850 lei reprezentând despăgubirea achitată de către SC O. V.
I. G. SA în temeiul asigurării facultative CASCO pentru pagube produse autoturismului cu nr.de înmatriculare B-349269/0803;
- dobânda legală calculată de la data de_ (data achitării despăgubirii) și până la data plății integrale. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de către SC O. V. INSUREANCE G. SA, ca neîntemeiată.
Soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică față de disp.art.304 pct.8 C.pr.civ. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedusă judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și art.304 pct.9 C.pr.civ. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reține întrutotul concluziile desprinse din raportul de expertiză (însă fără a ține seama de restul probelor administrate în cauza) în sensul ca "Prin expertiza tehnică efectuată în cauză expertul concluzionează faptul ca nu există legătura de cauzalitate între avariile produse și starea drumului la locul producerii accidentului, motivându-și concluziile prin neconcordanța dintre avariile produse și dinamica producerii accidentului expusă de martorul Câmpean Gheorghe Aurel";, pe cale de consecință concluzionându-se de către instanța de fond că "reclamanta nu a probat existența faptei ilicite… și existența vreunui raport de cauzalitate… instanța va respinge cererea de chemare în judecată… cu neîntemeiată…";.
Recurenta învederează că a promovat prezenta acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtelor întemeiată pe disp.art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, arătând detaliat în cererea introductivă de instanță considerentele din care rezultă fără putință de tăgadă îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtei.
Instanța de fond și-a fundamentat motivarea sentinței doar pe concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză fără a le corobora cu alte probe administrate de către recurentă și fără a arăta considerentele pentru care nu a reținut apărările efectuate de către intimată în cauză, inclusiv prin intermediul obiecțiunilor la raportul de expertiză, declarația de martor și înscrisurile depuse la dosarul cauzei din dosarul de daună.
Recurenta susține că la dosarul cauzei a depus înscrisuri reprezentând copia dosarului de daună deschis la societatea recurentă, urmare a cererii de despăgubire formulată de către asiguratul Casco pentru acoperirea prejudiciului suferit în urma producerii evenimentului asigurat de la data de_, precum și a declarației acestuia de la data de_ .
Dosarul de daună deschis pe baza declarației pe propria răspundere a persoanei implicate în accident, cu privire la cauzele și împrejurările producerii acestuia, aspecte constatate personal de inspectorul de daune, cu privire la identitatea persoanei, prezentarea acesteia în fața sa și a faptelor evocate și consemnate, fac dovada deplină, până la înscrierea în fals, conform prevederilor art.1171 și 1173 C.civ., probând împreună cu înscrisurile care atestă existența prejudiciului și culpa administratorilor drumului, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Trebuiau reținute de către instanța de fond și disp.art.79 alin.2 lit.b din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul nu este obligat să se prezinte la unitățile de poliție pentru eliberarea autorizației de reparații și întocmirea documentelor de constatare.
Față de motivarea și concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic Jiga D. -A., s-au formulat obiecțiuni prin care s-a arătat detaliat motivele pentru care s-a considerat faptul că domnul expert a interpretat în mod greșit dinamica producerii evenimentului rutier și nu a explicat din punct de vedere tehnic punctele de vedere enunțate, precum și faptul că la întocmirea expertizei, domnul expert nu a ținut cont de toate aspectele constatate prin actele de la dosarul de daună și nici de declarațiile șoferului din cadrul dosarului de daună.
Instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, cu toate că aceste obiecțiuni cuprind preponderent aspecte de ordin tehnic, și a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Față de aceste aspecte, consideră faptul că prin respingere obiecțiunilor formulate de către recurentă și pronunțarea pe fondul cauzei la termenul din_, fără a se acorda posibilitatea expertului desemnat în cauză a se pronunța asupra aspectelor tehnice învederate, instanța de fond nu a putut să își formeze o imagine completă a acestora.
Recurenta solicită instanței să analizeze punctele contestate în cadrul obiecțiunilor la expertiză, să se înlăture concluziile Raportului e expertiză efectuat de către expertul Jiga D. -A. și pe cale de consecință să se modifice în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
In plus, solicită să se aibă în vedere și faptul că audierea martorului Câmpean Gheorghe Aurel a confirmat faptul că, pe data de_, acesta a condus autoturismul proprietatea SC Eurial SRL și a fost avariat pe str.U. lui din mun.B., ca urmare a unui capac de canal ieșit în relief.
Față de situația de fapt, astfel cum reiese din actele de la dosar și textele legale invocate, solicită să se constate și faptul că recurenta, în calitate de reclamantă, a făcut dovada îndeplinirii celor patru condiții cumulative necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor:
prejudiciul a fost dovedit cu facturile de reparații,
fapta ilicita consta în neîndeplinirea obligațiilor legale referitoare la administrarea drumului,
Potrivit art.5 alin.(6) din Codul rutier - OUG nr.195/2002: "În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe aceasta, administratorul drumului
public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii";.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a fost probată cu documentul de introducere în reparație a vehiculului, planșe foto, declarația conducătorului auto. Instanța trebuie să aibă în vedere forța probantă a acestor documente, reținând faptul că cele consemnate în baza declarației dată în fața inspectorului de daune fac dovada până la proba contrarie, probă contrarie care nu a fost produsă în cauză de intimatele-pârâte.
Vinovăția intimatelor-pârâte a fost probată prin faptul că, în calitatea lor de administrator și proprietar al drumului, nu au luat măsurile care se impuneau pentru înlăturarea de îndată a obstacolelor ce puneau în primejdie siguranța traficului.
Față de motivele de recurs învederate și față de disp.art.304/1 C.pr.civ. "solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și acordării sumelor solicitate prin petitul acțiunii, cu cheltuieli de judecată efectuate în fond și recurs.
Intimata P. M. B. formulează "concluzii scrise"; (f.21-22) prin care solicită instanței să se mențină ca legală și temeinică sentința civilă nr.2768/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.civ.nr.5979/2011 pentru următoarele motive: Prin sentința atacată, corect și legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei P. mun.B. și a fost respinsă cererea de chemare în
judecată formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți ca neîntemeiată.
Prin recursul declarat, reclamanta-recurentă critică sentința instanței de fond pe motiv că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fără însă să motiveze în vreun mod și să arate în concret în ce ar consta aceasta. De asemenea, critică sentința pentru că a fost dată cu încălcarea legii.
In fapt, criticile de recurs se referă la faptul că instanța ar fi avut în vedere la pronunțarea sentinței doar concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a le corobora cu alte probe administrate și pentru faptul că instanța a respins obiecțiunile formulate la raport.
In mod corect la pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat in cauză și a constatat că reclamanta nu a probat existența faptei ilicite a pârâților.
Susținerile recurentei potrivit cărora la soluționarea cauzei instanța de fond trebuia să aibă în vedere doar declarația pe proprie răspundere a persoanei implicată în accident, considerând că această declarație face dovada deplină atât timp cât nu a fost înscrisă în fals, sunt nelegale.
Potrivit prevederilor procedurale, instanța este datoare să cerceteze cauza sub toate aspectele și să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii toate probele solicitate de părți și încuviințat, atât dovezile depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, cât și dovezile contrarii, procedura neavând prevederi în sensul că o parte din probe pot fi înlăturate la judecarea cauzei doar prin înscrierea în fals.
Dealtfel, prev.art.1171 și 1173 C.civ. invocate, fac referire la actul autentic, or declarația persoanei implicate în accident, nu întrunește condițiile unui act autentic, persoana implicată fiind direct interesată de încasarea asigurării.
În mod corect instanța a avut în vedere o probă tehnică administrată, care arată că susținerile conducătorului, dar mai ales avariile produse, nu sunt susținute de dinamica producerii accidentului.
Prin urmare, raportul de expertiză întocmit reprezintă o probă contrarie administrată în cauză și are o forță probantă superioară unei declarații, concluziile acesteia având în vedere elemente tehnice, prezentate de o persoană complet străină de obiectul dedus judecății, atestată să efectueze expertize.
In ceea ce privește a doua critică de recurs formulată, arată faptul că în mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, având în vedere că prin acestea reclamanta a solicitat în totalitate ca expertul să se raporteze exclusiv la declarația persoanei implicate în accident.
Ceea ce s-a solicitat prin obiecțiuni nu a avut în vedere aspectele tehnice menționate în raport, contrar celor susținute prin recurs, fiind formulate doar critici în considerarea faptului că expertul nu a ținut cont de dosarul de daună și declarațiile șoferului.
Scopul unei lucrări de expertiză este acela de a releva aspectele tehnice în litigiu și nu de a prelua susținerile uneia dintre părțile din proces.
Față de cele arătate, recursul declarat de SC O. V. I. G. SA împotriva sent.civ.nr.2768/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.nr._, este nefondat și pe cale de consecință solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Tribunalul examinând în baza prev.art.304 și ale art.304/1 Cod proc.civ. hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Prima instanță în mod justificat a reținut că prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertul a concluzionat faptul că nu există legătură de cauzalitate între avariile produse și starea drumului de la locul producerii accidentului, motivându-și concluziile prin neconcordanța dintre avariile produse și dinamica producerii accidentului expusă de martorul Câmpean Gheorghe Aurel. Astfel, expertul a arătat că avariile în situația expusă de martor ar fi trebuit să existe la partea stângă și eventual centrală a autoturismului, iar nu în zona față dreapta a autoturismului. De asemenea, expertul a arătat că avariile produse indică faptul că acestea nu au fost produse prin lovire de conturul rotund al capacului și nici prin deplasare în sensul înainte.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză se constată că reclamanta nu a probat existența faptei ilicite a pârâților M. B., C. local al mun.B., C. SA și SC A. SA și existența vreunui raport de cauzalitate între o asemenea faptă și prejudiciul suferit de SC Eurial Lasing SRL, acoperit de reclamantă în temeiul contractului de asigurare.
Pentru considerentele menționate, tribunalul în baza prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. O. V. I. G. S.A. cu sediul în mun.B., str.Dr.D. D. nr.15, sector 1, în contradictoriu cu intimata P. M. B. - prin P., cu sediul în mun.B. str.P. C. nr.6, jud.Bisrița-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
I. P. | I. U. | V. C. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_
Jud.f d.Jîărghiuță A.M.
| ← Decizia civilă nr. 135/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 819/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
