Decizia civilă nr. 8254/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8254/2013
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul S. J. DE U.
Z. împotriva sentinței civile nr. 1676 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu SC IF T. SRL C. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, consilier juridic Ambrozie M. și pentru intimată, avocat P. Grigore.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrată cu 108, 30 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei COMUNA NĂPR. EA, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ. raportat la art. 284 și urm. Din O.U.G. 34/2006, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 21) și susține că vineri_, a observat întâmpinarea pe portalul Curții de A. C. că, prin întâmpinare se face referire la o serie de încheieri de ședință pe care nu a apucat să le studieze, împrejurare în raport de care înțelege să solicite amânarea cauzei.
Reprezentantul intimatei arată că din colegialitatea lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cererii de amânare.
Reprezentantul recurentului învederează instanței că din cauza traficului nu a reușit să ajungă în timp util pentru studierea dosarului înainte de intrarea completului de judecată legal de încheierile de ședință.
Curtea, în urma deliberării, reținând că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la amânare acuzei, având în vedere data formulării căii de atac, data îndeplinirii procedurii de citare, data depunerii întâmpinării, respectiv_, respinge cererea de amânare astfel cum a fost justificată.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea constatând că, nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, prezenta cauză fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, și obligarea intimatei și la plata sumei de 21.660 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar, pentru motivele detaliate pe larg în scris și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Hotărârea fondului este nelegală, nu s-au respectat prevederile Codului civil cu privire la răspunderea părților, există un prejudiciu adus S. ui J. de U. Z., există raport de cauzalitate la îndeplinirea obligațiilor contractuale, culpa debitorului și actele încheiate între părți, a efectuat un număr de transporturi mai mic față de cel la care s-a obligat în prețul pe/Kg oferta incluzând și toate cheltuielile legate de transport - transporturi mai puține - există prejudiciu din prețul combustibilului plătit, au fost încălcate obligațiile contractuale, există raport de cauzalitate.
La solicitarea Curții, reprezentantul recurentei arată că se referă la clauzele din Caietul de sarcini unde este prevăzută ritmicitatea de ridicare a deșeurilor spitalicești, unde se prevedea ritmicitatea de 6 ori pe săptămână, ori intimata nu a respectat această obligație, ridicând deșeurile doar de 2 ori pe săptămână și că se referă la soluția tehnică din raportul cadru. În ceea ce privește al doilea motiv arată că nu își amintește ca instanța de fond să fi admis doar temeiul principal al acțiunii și să-l fi respins pe cel subsidiar. În ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză hotărârea de fond nu este motivată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral cu prilejul acordării cuvântului pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, conform dovezii depuse la dosar. Nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale, inexistența unei fapte ilicite, scopul era eliminarea tuturor deșeurilor așa cum rezultă din răspunsul la interogator, întodeauna a fost eliminată întreaga cantitate de deșeuri produsă de unitatea contractantă, clauză care a fost respectată, a fost audiată persona care avea în atribuții de serviciu activitatea contractată și care a menționat că nu a solicitat să se modifice modul de executare a contractului, nu s-a formulat nici o cerere pentru mărirea ritmicități, a existat un acord tacit - consimțământul victimei - ceea ce înlătură caracterul ilicit. Nu a existat un prejudiciu, nu s-a depășit gradul de depozitare a deșeurilor, toate deșeurile au fost eliminate aspect rezultat din probele administrate. Susține că la fond partea la solicitarea instanței și-a precizat cererea, instanța s-a pronunțat prin încheiere pe care partea nu a atacat-o în nici un fel prin cererea de recurs, nefăcând acest lucru criticile în acest sens devenind inadmisibile.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1676 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. J. de U. Z., în contradictoriu cu pârâta SC IF T. SRL.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între reclamant, în calitate de achizitor și societatea pârâta, în calitate de furnizor, a intervenit
Acordul - cadru de servicii nr. 12787 din data de 25 iunie 2010, în baza căruia a fost încheiat contractul subsecvent de servicii nr. 12788/25 iunie 2010 pentru anul 2010 și contractul subsecvent de servicii nr. 25133/_ pentru anul 2011. Potrivit clauzelor contractuale, societatea pârâtă s-a obligat să presteze servicii de colectare, transport și eliminare deșeuri spitalicești la prețul de 3,90 lei/kg fără TVA, respectiv 4,64 lei/kg cu TVA.
În cuprinsul contractului nr. 12788/25 iunie 2010 s-a menționat la pct.
4.4 că se vor respecta obligatoriu toate cerințele caietului de sarcini, iar la pct.
8.2 s-a prevăzut în sarcina prestatorului obligația de a presta serviciile în conformitate cu graficul de prestare prezentat în propunerea tehnică (filele 29- 31). Clauze similare au fost inserate și în contractul nr. 25133/_ încheiat între părți pentru anul 2011.
Din copia caietului de sarcini rezultă că la punctul C11 s-a stabilit în sarcina prestatorului obligația de a asigura continuitatea prestării serviciului de colectare a deșeurilor pe toată durata contractului în conformitate cu următorul grafic de prestare: în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbăta (fila 22).
Reclamantul a formulat prezenta acțiune învederând faptul că societatea pârâtă nu a respectat graficul de prestare a serviciului de colectare deșeuri, în sensul că în loc de 6 acțiuni de colectare/transport/eliminare a deșeurilor săptămânal a efectuat în fapt 2 acțiuni de colectare/transport/eliminare săptămânal. Reclamantul a susținut că în acest fel a achitat în plus contravaloarea a patru transporturi săptămânal pe ruta Z. -C. -N., deși societatea pârâtă nu a efectuat în fapt aceste transporturi. În cuprinsul acțiunii reclamantul a expus modul de calcul al sumei de 21.660 lei care face obiectul pretențiilor, arătând că aceasta reprezintă contravaloarea combustibilului neconsumat pentru ruta Z. -C. -N. și retur aferentă transporturilor neefectuate și a fost calculată având în vedere distatanța dintre cele 2 localități (190 km dus-întors) și consumul de combustibil normat pentru instituțiile publice, respectiv 7,5 litri/100 km, la un preț mediu de 5 lei/litru.
Instanța a constatat că din conținutul contractelor intervenite între părți, expuse anterior, reiese faptul că SC IF T. SRL și-a asumat obligația de prestare a serviciului de colectare, transport, eliminare deșeuri spitalicești, iar potrivit caietului de sarcini graficul de prestare presupunea efectuarea a 6 acțiuni de colectare, transport săptămânal. Susținerea reclamantului în sensul că obligația asumată nu a fost respectată întocmai a fost recunoscută de societatea pârâtă, care a învederat că ulterior momentului încheierii contractului, cu ocazia derulării în fapt a acestuia, s-a constatat faptul că nu era necesară efectuarea de
6 acțiuni de preluare/transport deșeuri săptămânal deoarece cantitatea de deșeuri produsă de către reclamant nu justifica această frecvență. S-a menționat de către pârât că pe toată durata derulării contractului nu au existat reclamații din partea achizitorului cu privire la îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale.
Pentru stabilirea modului concret în care s-au derulat relațiile contractuale a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului și probațiune testimonială.
În privința interogatoriului, instanța a constatat că la întrebarea legată de reclamarea îndeplinirii defectuoase a obligațiilor contractuale, reprezentanții reclamantului au răspuns că pe durata derulării acordului cadru și a contractelor subsecvente nu s-a reclamat în scris societății pârâte acest aspect. Reprezentanții reclamantului au făcut referire la faptul că s-a solicitat telefonic de către responsabilul de mediu amenajarea corespunzătoare a încăperii în care se depozitau deșeurile, aspect care vizează o altă obligație asumată în contract decât cea referitoare la numărul de acțiuni de colecatare/transport deșeuri prin
nerespectarea căreia s-a susținut că s-a produs prejudiciul în prezentul dosar. Societatea pârâtă a solicitat reclamantului prin întrebarea nr. 3 din interogatoriu să menționeze dacă pe durata derulării contractului au fost colectate și transportate toate deșeurile spitalicești generate. S-a răspuns afirmativ de către reprezentanții reclamantei, cu mențiunea că nu a fost respectat graficul săptămânal de ridicare a deșeurilor (filele 202-203).
La solicitarea reclamantului a fost audiat martorul Latiș-D. -F. Florin L.
, angajat în calitate de referent în cadrul S. ui J. de U. Z., fiind responsabil cu protecția mediului. Acesta a arătat că în baza contractelor intervenite între părți, societatea pârâtă s-a angajat să ridice și să transporte deșeurile, în caietul de sarcini fiind prevăzut ca transporturile să se efectueze zilnic. Martorul a învederat că pârâta nu a efectuat zilnic transporturile, ci de 2-3 ori pe săptămână fără a se produce consecințe negative imediate. Martorul a menționat că ulterior s-a efectuat un control de către Camera de conturi care a constatat că nu s-au respectat obligațiile asumate prin caietul de sarcini. În legătură cu prețul serviciului de colectare martorul a învederat că acesta a fost stabilit per kilogram deșeu. Martorul a învederat că el era persoana desemnată de către S. J. de U. pentru a ține legătura cu societatea pârâtă în privința modului de derulare a contractului și că nu au fost situații în care să fie depășită capacitatea de depozitare a deșeurilor până la momentul ridicării de către societatea pârâtă. Martorul a menționat că s-au efectuat controale anuale de către autoritățile de mediu în perioada de derulare a contractelor cu pârâta și că
J. de U. nu a fost sancționat pentru modul în care au fost preluate deșeurile. Acesta a arătat și faptul că nu cunoaște dacă s-a solicitat de către reclamant ca pârâta să respecte obligația de colectare zilnică a deșeurilor, menționând că el personal nu a solicitat nici în scris și nici telefonic acest lucru reprezentanților societății pârâte (fila 209).
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, nefiind întrunite răspunderii civile contractuale pentru a se dispune obligarea societății pârâte la plata sumei de 21.660 lei. Pentru a fi atrasă răspunderea civilă contractuală se impune îndeplinirea unor condiții în mod cumulativ constând în existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, cauzarea unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Chiar dacă pe parcursul derulării contractului, societatea pârâtă nu a respectat frecvența prestării serviciului de colectare/transport/eliminare deșeuri, nu a reieșit din probele administrate că reclamantul a achitat în plus contravaloarea unor servicii neefectuate, suferind în acest fel un prejudiciu. Instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea reclamantului că prin efectuarea unui număr mai mic de prestații săptămânal i s-a cauzat prejudiciul în sumă de 21.660 lei, despre care reclamantul a învederat că reprezintă "plăți nelegale";, respectiv contravaloarea transporturilor neefectuate.
Din cuprinsul contractelor încheiate în baza Acordului-Cadru de servicii rezultă în mod cert că pentru serviciul prestat de către furnizor prețul a fost stabilit per/kilogram deșeu, iar nu în funcție de numărul de transporturi efectuate. Asfel, reclamantul a achitat societății pârâte contravaloarea serviciului în funcție de cantitatea de deșeuri colectată de aceasta, potrivit formularelor de expediție depuse în copie la dosar, nefiind fondată și nici dovedită susținerea acestuia că a achitat servicii neefectuate în fapt de către societatea pârâtă.
Reclamantul a susținut faptul că prețul/kilogram a inclus și numărul de transporturi efectuate. Chiar dacă ar fi reală această susținere, nu există elemente pe baza cărora să poată fi determinat din total preț/kilogram cât ar reprezenta valoarea transportului. Instanța constată că serviciul prestat de către
societatea pârâtă nu a constat doar în transportul deșeurilor, ci în trei activități, respectiv colectare, transport și eliminare. Nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că părțile au negociat prețul/kilogram pentru fiecare dintre aceste trei componente ale serviciului prestat, pentru a se trage concluzia că reclamantul a achitat un preț mai mare pentru cantitatea de deșeuri colectată efectiv de societatea pârâtă, determinată de obligația de efectuare a 6 prestații săptămânal. Acest aspect ar fi trebuit dovedit de către reclamant și prejudiciul ar fi constat eventual în diferența de bani achitată în plus pentru cantitatea de deșeuri colectată și nicidecum în contravaloarea combustibilului necesar pentru cele patru transporturi neefectuate.
Reclamantul a constatat că i s-a produs un prejudiciu doar în urma controlului efectuat de Camera de Conturi J. ă Sălaj, care prin decizia nr. 3/16 martie 2012 în urma controlului efectuat asupra modului de derulare a Acordului cadru de servicii nr. 12787/_ a constatat că prestatorul nu s-a conformat prevederilor punctului C11 din caietul de sarcini, întrucât față de 6 prestații prevăzute în grafic pe săptămână a efectuat doar 2 prestații, pe ruta Z.
-C. . Prin această decizie s-a apreciat că s-au efectuat plăți nelegale pentru serviciile prestate în valoare de 21.660 lei și s-a stabilit în sarcina reprezentanților S. ui J. de U. Z. obligația de a recupera prejudiciului de la partenerii contractuali (copia deciziei filele 13-15).
Raportat la cele de mai sus, instanța a apreciat că nerespectarea obligației contractuale de către societatea pârâtă referitoare la frecvența prestațiilor asumate nu a cauzat reclamantului prejudiciul în sumă de 21.660 lei solicitat a fi reparat prin acțiunea formulată.
Din aceste motive, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. J. de U. Z., în contradictoriu cu pârâta SC IF T. SRL.
În privința invocării în subsidiar de către reprezentantul reclamantului, cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri și în concluziile scrise a îmbogățirii fără justă cauză ca temei pentru admiterea pretențiilor formulate, instanța nu a analizat susținerile acestuia, având în vedere că reclamantului i s-a cerut în mod expres indicarea unui singur temei de drept și i s-a acordat un termen pentru precizarea acțiunii. Acțiunea a fost precizată pe temeiul răspunderii contractuale, respectiv pe dispozițiile art. 286 din OUG nr. 34/2004, având în vedere că între părți au intervenit contracte de achiziție publică. Instanța reține că pentru aceleași pretenții nu este posibilă invocarea conjunctă a două izvoare obligaționale, respectiv contractul și îmbogățirea fără justă cauză care este un fapt juridic licit. Raportat la precizarea la acțiune, prin încheierea din data de 14 decembrie 2012 instanța a respins excepția necompetentei tribunalului în soluționarea cauzei invocată de reclamant raportat la faptul că acțiunea a fost întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză și a fost stabilit cuantumul taxei de timbru în baza art. 287 indice 17 din OUG nr. 34/2006 (fila 176-177).
Față de soluția ce a fost pronunțată pe fondul cauzei, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, pârâta nefiind parte căzută în pretenții.
Pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.796,56 lei, compusă din suma de 3.410 lei onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, apreciind că acestea sunt dovedite cu înscrisurile atașate concluziilor scrise. Instanța a constatat că pentru dovada achitării onorariului avocațial a fost depusă copia unui extras de cont din care rezultă că IF T. a efectuat o plată în sumă de 3.410 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 5526, care nu a fost depusă la dosar pentru a reieși în mod cert că aceasta a fost
emisă pentru plata onorariului avocațial perceput pentru reprezentarea societății pârâte în această cauză. Pentru a dovedi cheltuielile de deplasare, pârâta a depus la dosar copiile a trei bonuri fiscale care atestă achiziționarea de combustibil; nu s-a arătat de către pârâtă modul de calcul al cheltuielilor de deplasare, raportat la distanța parcursă, mijlocul de transport folosit, pentru a reieși în mod cert că sumele de bani înscrise în bonurile fiscale au fost cheltuite de persoanele care au asigurat asistența juridică a pârâtei în această cauză pentru a se prezenta la termenele de judecată. Din aceste motive, instanța a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. J. de U. Z.
prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate și obligării intimatului pârât la plata către reclamant a sumei de 21.660 lei, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin Sentința civilă nr. 1676 pronunțată de Tribunalul Sălaj în data de_, în Dosarul nr._, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea introdusă de subscrisul împotriva pârâtei S. IF
S., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 21.660 lei reprezentând prejudiciu, la plata de penalități de întârziere calculate asupra prejudiciului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea respingerii acțiunii, instanța de fond, deși a constatat ("din conținutul contractelor intervenite între părți, expuse anterior ... că SC IF T.
S. și-a asumat obligația de prestare a serviciului de colectare . . . graficul de prestare presupunea efectuarea a 6 acțiuni de colectare, transport săptămânal. Susținerea reclamantului în sensul că obligația asumată nu a fost respectată întocmai a fost recunoscută de societatea pârâtă . . ."- pagina 3 a Sentinței, alineat 5), că pârâta S. IF T. S. nu și-a îndeplinit corespunzător și integral obligațiile contractuale, "apreciază că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, nefiind întrunite (condițiile, n.n.) răspunderii civile contractuale pentru a se dispune obligarea societății pârâte la plata sume de 21.660 lei. Pentru a fi atrasă răspunderea civilă contractuală se impune îndeplinirea unor condiții în mod cumulativ constând în existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, cauzarea unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu" (pagina 4, alineat 3).
În mod eronat, instanța de fond că "nu a reieșit din probele administrate că reclamantul a achitat în plus contravaloarea unor servicii neefectuate, suferind în acest fel un prej udiciu. Instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea reclamantului că prin efectuarea unui număr mai mic de prestații săptămânal i s-a cauzat prejudiciul în sumă de 21.660 lei ... Din cuprinsul cuprinsul contractelor încheiate ... rezultă în mod cert că pentru serviciul prestat de furnizor prețul a fost stabilit per kilogram de deșeu, iar nu în funcție de numărul de transporturi efectuate. ... Reclamantul a susținut faptul că prețul/kilogram a inclus și numărul de transporturi efectuate. Chiar dacă ar fi reală această susținere, nu există elemente pe baza cărora să poată fi determinat din total preț/kilogram cât ar reprezenta valoarea transportului . . ." (pagina 5, alineatele 1, 2 și 3).
Conform prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, motivele de casare a hotărârii nu se limitează la cele prevăzute de articolul 304.
Hotărârea data este nelegală, deoarece în motivarea dată, instanța de fond a ignorat următoarele aspecte referitoare la răspunderea civilă contractuală, deși acestea au fost sintetizate în Concluziile scrise depuse de subscrisul, în data de 27 martie 2013 (pe care le reiterează:
Răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii civile care decurge din neexecutarea întocmai a unor obligații contractuale asumate de debitor și care constă în obligația acestuia de reparare în natură sau prin echivalent a prejudiciului.
Condițiile antrenării răspunderii sunt:
existența unui prejudiciu patrimonial cauzat creditorului;
existența unor încălcări a obligațiilor contractuale, constând în neexecutarea totală sau parțială a obligației, sau în neexecutarea ei întocmai cu prevederile contractuale (defectuoasă, cu întârziere, etc);
raportul de cauzalitate între neexecutarea obligației de către debitor și prejudiciul cauzat creditorului;
culpa debitorului, care consistă în însăși neexecutarea obligației contractuale.
Antrenarea răspunderii are ca efect transformarea conținutului obligației debitorului, prin înlocuirea obligației sale inițiale (de a face, a da sa a nu face ceva) cu obligația de a plăti creditorului o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
Exonerarea debitorului de răspundere este realizabilă doar in cazul in care acesta face dovada că neexecutarea obligației sale contractuale provine dintr-o cauză străină acestuia, care nu îi poate fi imputată: forța majoră sau cazul fortuit, fapta creditorului însuși sau a unui terț.
In cazul dedus judecății sunt întrunite toate elementele răspunderii civile contractuale:
Pârâta IF T. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate conform Acordului-Cadru de servicii nr. /_ și a Contractelor subsecvente nr. 12788/_ (pentru anul 2010) și Contractul subsecvent de servicii nr. 25133/_ (pentru anul 2011) conform cărora "Prestatorul se obligă să preseteze serviciile de colectare, transport și eliminare deșeuri spitalicești conform, anexei 1, în perioada/perioadele convenite și în conformitate cu obligațiile asumate prin prezentul contract si propunerea tehnică" (articolul 4.1). Una din obligațiile fundamentale stipulate este aceea că "se vor respecta obligatoriu toate cerințele caietului de sarcini al licitației și oferta prestator ului" (articolul 4.4.).
Caietul de sarcini al licitației stipidează în 3 punctul C. 11, că prestatorul
"va asigura continuitatea prestării pe toată durata contractului, în conformitate cu următorul grafic de prestare: în zilele de Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri și Sâmbătă "
PREJUDICIUL există și este cert, anume prin nerespectarea graficului de ridicare, demonstrat de subscrisul cu documentele de transport (formularele de expediție emanate de la însăși pârâta), pârâta a acumulat în perioada contractuală un număr de 304 de transporturi neefectuate, cuantificabile pecuniar în combustibilul necesar realizării acestora.
Contravaloarea combustibilului neconsumat, pentru ruta Z. -C. N. și retur (85 km x 2 = 190 km), aferent transporturilor neefectuate, a fost calculată raportat la consumul de combustibil normat pentru instituțiile publice, anume 7,5 litri/100 km, la un preț mediu de 5 lei/litru (rară a pune la socoteală faptul că, la data introducerii acțiunii prețul era mult mai mare):
7,51/100 km x 190 = 14,25 litri/transport
14,251 x 5 lei = 71,25 lei/transport 71,25 lei x 304 transporturi =21.660 lei
Neexecutarea întocmai a obligației contractuale este reală, demonstrată și chiar recunoscută de pârâtă. Ea rezidă în efectuarea, în loc de șase transporturi săptămânale, doar a unui număr de două.
Raportul de cauzalitate dintre neexecutarea obligației contractuale și prejudiciu nu poate fi pus sub semnul întrebării deoarece este fară putință de tăgadă faptul că neexecutând un număr total de 304 transporturi, a generat o plată suplimentară a S. ui, anume prețul combustibilului neutilizat, care fără putință de tăgadă se regăsește în prețul ofertat per kilogram de deșeuri
Culpa IF T. nu poate fi pusă nici ea sub semnul întrebării. Obligația debitoarei era certă, stabilită de anexele contractelor și asumată expres. In acest sens, citează din nou prevederile art. 4.4. "se vor respecta obligatoriu toate cerințele caietului de sarcini al licitației și oferta prestatorului" și ale Caietului de sarcini al licitației, punctul Cil: prestatorul "va asigura continuitatea prestării pe toată durata contractului, în conformitate cu următorul grafic de prestare: în zilele de Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri și Sâmbătă".
Nu există nici un caz de exonerare de răspundere a debitorului obligației de a face, IF T. .
Deși în apărarea sa pârâta a afirmat că responsabilitatea nerespectării obligațiilor contractuale este "acoperită", "anulată" de acceptarea situației de către Spital, faptul că subscrisul nu am reclamat mai repede atitudinea necorespunzătoare a pârâtei nu înlătură culpa acesteia.
Așa cum a specificat la pct. 1, se poate pune în discuție o eventuală exonerare de răspundere contractuală doar în situațiile prezentate: or, în cauză nu poate fi vorba de forță majoră, caz fortuit sau fapta subscrisului.
Lipsa de reacție a reclamantului, pentru a exonera pe IF T. de răspundere, obligatoriu trebuia să determine nerespectarea clauzelor contractuale. Situația este însă exact opusă: cu complicitatea sau încurajată de nepriceperea personalului răspunzător din partea subscrisului, IF T. a repetat și a persistat în atitudinea culpabilă pe întreaga perioadă de derulare a contractelor. Acest aspect denotă nu lipsa culpei din partea pârâtei IF T., ci din contră, o culpa agravata a acesteia, care în materie delictuală sau penală reprezintă o cauză de agravare a răspunderii.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată acțiunea subscrisului deoarece "Reclamantul a constatat că i s~a produs un prejudiciu doar în urma controlului efectuat de Camera de Conturi J. ă Sălaj, care prin Decizia nr. 3/_ ... a constatat că prestatorul nu s-a conformat prevederilor punctului Cil din caietul de sarcini ... Prin această decizie s-a apreciat că s-au efectuat plăți nelegale pentru serviciile prestate în valoare de 21.660 lei ..." (pagina 5, alin. 4).
Astfel, instanța de fond a considerat că nu există prejudiciu și datorită faptului cu nu subscrisul 1-a constatat.
Însă nu are importanță, în constatarea existenței răspunderii contractuale a pârâtei IF T. cine a constatat executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale pe care aceasta și le-a asumat.
Din contră, dacă reclamantul ar fi persistat în pasivitate, chiar după constatările Curții de conturi, s-ar fi antrenat în sarcina reprezentanților legali ai
S. ui răspunderea penală, conform prevederilor Legii nr. 94/1992, art. 64, nicidecum "acoperirea" legală a nerespectării contractului de către prestatorul de servicii, care s-a obligat la acestea.
Instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele, raportat la motivarea în drept a acțiunii subscrisului instanța de fond în mod eronat a
considerat că acțiunea subscrisului se întemeiază in drept pe dispozițiile O.U.G. 34/2006.
Raportat ia aspectele deduse judecății, anume aspecte litigioase în legătură cu executarea unor contracte de achiziții publice, conform art. 286 alin. 1 al
O.U.G. nr. 34/2006, competența de soluționare a prezentului litigiu revine tribunalului (competența materială) în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante (competența teritorială).
Astfel, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu reprezintă temeiul de drept a acțiunii, ci instituie doar cadrul procedural (material și teritorial) cu privire la instanțele competente.
Aceste norme sunt derogatorii de la dreptul comun, anume competența materială și teritorială stipulate de Codul de procedură civilă. Conform acestuia, raportat la valoarea litigiului dedus judecății, competentă material ar fi fost judecătoria (art. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a), iar teritorial, instanțele de la sediul pârâtului, adică Judecătoria Cluj-Napoca (art. 5).
Conform precizărilor subscrisului, acțiunea introdusă împotriva S. IF T. are o dublă calificare.
1. IN PRINCIPAL, o acțiune în răspundere contractuală, răspundere stipulată de prevederile Codului civil (1864) și ale Codului comercial, cu privire la acțiunea în răspundere contractuală:
art. 969 Cod civil: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
art. 1080 - 1086 Cod civil, privitor la Răspunderea pentru nerespectarea obligațiilor comerciale și care constă în plata daunelor-interese (despăgubiri) pentru repararea prejudiciului;
art. 1087 cod civil referitor la daunele-interese moratorii, deoarece în acordul-cadru/contractele subsecvente s-a stipulat o clauză penală (cuantumul penalităților de întârziere);
Codul comercial, Cartea L Titlul V (Despre obligațiunile comerciale în general), art. 43: "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile".
Cu privire la admisibilitatea acțiunii fundamentate pe răspunderea civilă contractuală, criticile aduse Sentinței nr. 1676/_ au fost detaliate la punctul I. al recursului.
În subsidiar acțiunea se întemeiază și pe îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei S. IF T. S.
Prin nerespectarea graficului de preluare și transport a deșeurilor medicale, chiar dacă prețul unitar per kilogram de deșeuri a fost respectat, pârâta în fapt și-a mărit patrimoniul în defavoarea S. ui J. cu contravaloarea combustibilului neutilizat, aferent celor 304 transporturi neefectuate, în valoare de 21.660 lei (modalitatea de calcul a fost detaliată în conținutul acțiunii introductive).
Condițiile admisibilității acțiunii în restituire sunt integral îndeplinite, anume:
patrimoniul pârâtei s-a îmbogățit, prin dobândirea fară temei legal a sumei de 21.660 lei;
patrimoniul subscrisei s-a diminuat deoarece contravaloarea tuturor transporturilor a stat la baza stabilirii prețului unitar per kilogram de deșeuri. Totodată, depozitarea deșeurilor periculoase o durată de timp mai mare decât cea stipulată în Caietul de sarcini anexă la acordul-cadru de servicii și contactele subsecvente a generat cheltuieli suplimentare.
ambele operațiuni: de mărire a patrimoniului pârâtei, respectiv de diminuare a patrimoniului subscrisului au drept cauză unică nerespectarea
clauzelor contractuale asumate de pârâtă, anume graficului de transport convenit;
îmbogățirea patrimoniului pârâtei nu are temei legal, deoarece provine din nerespectarea graficului de transport convenit de părți și stipulat expres în anexele la Acordul-Cadru de servicii nr. 12787/_ și la Contractele subsecvente de servicii nr. 12788 (pentru anul 2010) și nr. 25133/_ (pentru anul 2011);
cererea de restituire este singura modalitate juridică de recuperare a prejudiciului, dacă acțiunea în pretenții principală este considerată inadmisibilă sau nefondată.
Însă instanța de fond nu a analizat acțiunea dedusă judecății și sub a cest aspect, de acțiune în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă ca uză.
Acest caracter subsidiar al acțiunii a fost menținut de reclamant, deși motivează instanța de fond că ". . a solicitat reprezentantului reclamantului să-și precizeze temeiul de drept al acțiunii, context in care reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune în data de 20 noiembrie 2012 prin care a învederat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 286 alineatul 1 din OUG nr. 34/2006, fiind o acțiune în răspundere contractuală, determinată de neexecutarea integrală a obligațiilor contractuale asumate de societatea pârâtă"(pagina 2, alin. 3).
Este inacceptabil și incalificabil această așa-zisă analiză făcută de instanța de fond atât Precizării de acțiune depusă de reclamant pentru termenul de judecată din_, cât și a celei depuse pentru termenul din_ . în ambele precizări de acțiune au fost menținute și întemeiate caracterul subsidiar al acțiunii (pe îmbogățirea fară justă cauză apăratei).
In fapt, instanța de fond nu a analizat în nici un fel acest caracter al acțiunii, și nici nu și-a motivat deloc hotărârea, sub aspectul respingerii acțiunii fundamentate pe îmbogățirea fără justă cauză.
Pârâta S. I F T. S.RX., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a Sentinței Civile nr. 1676/_ pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ ; obligarea recurentului-reclamat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că Sentința Civilă nr. 1676/_ prin care Tribunalul Sălaj a soluționat dosarul nr._ respingând cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul-recurent este temeinică și legală, criticile formulate de recurentă prin recurs fiind neîntemeiate.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii contractuale a pârâtei apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile contractuale a pârâtei, iar în continuare se detaliază neîndeplinierea condițiilor privind existența faptei ilicite/ a unui prejudiciu și a vinovăției subscrisei.
În speță nu se poate reține existența unei fapte ilicite
Arătăm că, pârâta nu a negat în niciun moment faptul că în executarea contractului încheiat cu reclamanta-recurentă pârâta a efectuat un număr de 2-3 transporturi de deșeuri pe traseul Z. - C. -N., deși în caietul de sarcini ce a fundamentat procedura de achiziție publică ce s-a finalizat cu semnarea contractului se prevedea un număr de 6 transporturi săptămânale. Cu toate acestea apreciază că această circumstanță nu constituie o faptă ilicită, în primul rând prin raportare la finalitatea clauzei contractuale în discuție și în al doilea rând datorită existenței unei cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei- consimtământul "victimei"".
Finalitatea clauzei a cărei încălcare este pretinsă de către reclamanta- recurentă a fost atinsă prin modalitatea în care subscrisa am executat contractul.
În analizarea acestei chestiuni este esențial a ne raporta la prevederile art. 977 C. Civ., care impune ca interpretarea convențiilor să se realizeze prin analizarea voinței comune a părților și nu a sensului literal al termenilor. Așadar, în speță apreciază că este domeniul evidenței că în caietul de sarcini invocat de recurentă s-a instituit obligația efectuării unui număr de 6 transporturi pe săptămână având la bază cantitatea estimată de deșeuri ce urma să fie generată de autoritatea contractantă, cu scopul de a preveni depășirea capacității de depozitare a acestor deșeuri. Ori, în executarea contractului s-a constatat atât de pârâtă cât și de recurentă că nu se impune realizarea a 6 transporturi săptămânale, datorită cantității de deșeuri efectiv generate, fapt care rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, în special din interogatoriul reclamantei și din declarația martorului audiat. Aceste probe au confirmat faptul că pârâzta a colectat și eliminat întreaga cantitate de deșeuri generate și că deșeurile nu au depășit în niciun moment capacitatea de depozitare a recurentei.
Așadar, rezultă că finalitatea și scopul urmărit de clauza care prevedea un anumit număr săptămânal de transporturi au fost atinse prin modalitatea în care a executat contractul. În aceste condiții, având în vedere și prevederile art. 977 C.civ. apreciază că nu se poate reține existenta unei fapte ilicite, condiție esențială a atragerii răspunderii" contractuale.
Presupusa încălcare a obligației contractuale s-a realizat cu consimțământul recurentei, astfel că este înlăturat caracterul ilicit al faptei.
Așa cum a reținut și instanța de fond în motivarea Sentinței, din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neechivoc faptul ca reclamanta- recurentă nu a solicitat în niciun moment pe parcursul derulării contractului să crească numărul transporturilor săptămânale efectuate. După cum se poate observa din răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu (filele 202-203), aceasta a recunoscut în mod expres că pe durata executării contractului nu au reclamat niciodată îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de către pârâtă și nici nu a solicitat în niciun mod creșterea frecvenței transporturilor. Totodată, martorul audiat în cauză, care, conform propriei declarații și celor arătate de reclamanta-recurentă, este nimeni altul decât persoana ce a fost desemnată să păstreze legătura cu pârâta, a declarat că nu a solicitat niciodată societății să mărească numărul transporturilor săptămânale.
Astfel, întrucât în perioada de doi ani în care s-a derulat contractul în cauză nu a existat nicio manifestare de voință din partea recurentei din care să rezulte că este nemulțumită de modalitatea în care ne îndeplinim obligațiile contractuale, rezultă că a existat cel puțin consimțământul tacit al acesteia față de numărul săptămânal de transporturi efectuate. Existând consimțământul recurentei, este înlăturat caracterul ilicit al faptei subscrisei, astfel că este exclusă atragerea răspunderii contractuale.
Recurenta nu a suferit niciun prejudiciu cert și determinat
Condiția existenței prejudiciului, necesară atragerii răspunderii contractuale, nu este îndeplinită în speță din două puncte de vedere: a. Prejudiciul nu există, dar chiar dacă ar exista b. Prejudiciul nu are caracter cert și determinat.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că relamanta nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a neefectuării unui număr de 6 transporturi săptămânale.
În primul rând, se solicită a se avea în vedere că modalitatea în care s-a calculat prețul serviciilor de colectare, transport și eliminare a deșeurilor prestate de pârâtă a fost per kg de deșeu generat. Astfel, în condițiile în care pârâta a eliminat întreaga cantitate de deșeuri generată de recurentă, iar aceasta a achitat contravaloarea serviciilor prestate, calculată per kg, rezultă că sub acest aspect recurenta nu a suferit niciun prejudiciu.
În al doilea rând, potrivit declarației martorului și răspunsurilor la interogatoriu date de recurentă, capacitatea de depozitare a deșeurilor nu a fost în niciun moment depășită, pe întreaga perioadă de derulare a contractului. Mai mult, spațiul în care erau depozitate deșeurile a fost echipat de pârâtă iar consumabilele necesare depozitării au fost de asemenea puse la dispoziția recurentei de către societate. Prin urmare și sub acest aspect, recurenta nu a suferit niciun prejudiciu. Totodată, așa cum a afirmat în mod direct martorul audiat în cauză-responsabil de mediu la recurentă- aceasta a fost controlată de autoritățile competente privind protecția mediului în fiecare an, inclusiv pe perioada derulării contractului cu pârâta, iar aceste autorități nu au constatat nicio neregulă privind modalitatea în care se realizează colectarea și eliminarea deșeurilor.
Nu în ultimul rând, arată că reclamanta-recurentă nu a solicitat administrarea niciunei probe din care să rezulte existența unui prejudiciu, astfel că pretențiile formulate se întemeiază pe simple afirmații, fără niciun suport probator. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, afirmația potrivit căreia reclamanta-recurentă a achitat un preț mai ridicat pentru serviciile de colectare-transport-eliminare deșeuri, în considerarea obligației de a executa 6 transporturi săptămânal, nu a fost susținută de nicio probă administrată în cauză.
Chiar dacă s-ar presupune prin absurd că modalitatea de executare a contractului de către pârâtă i-a cauzat reclamantei-recurente un prejudiciu, acesta nu are caracter cert și determinat.
Un prim aspect ce dovedește indubitabil lipsa caracterului cert al eventualului prejudiciu este modalitatea de calcul a prețului contractului.
Din moment ce acest preț a fost calculat per kg de deșeu, este de domeniul evidenței că reclamanta nu ne-a achitat o sumă de bani determinată per/transport, egală cu valoarea combustibilului consumat pe distanța C. -N.
- Z. . Astfel, prejudiciul pretins de reclamantă nu are în nici un caz caracter cert. Mai mult, instanța de fond a explicat că eventual s-ar fi putut discuta de un prejudiciu dacă reclamanta-recurentă ar fi achitat un preț per kg mai mare determinată de efectuarea a 6 transporturi săptămânale, în loc de 2-3, însă recurenta nu a cuantificat niciodată astfel un eventual prejudiciu. De asemenea ea nici nu a dovedit în vreun fel că a achitat întra-devăr un preț mai mare pentru a fi efectuate 6 transporturi săptămânale. Prin urmare, lipsa caracterului cert a presupusului prejudiciu suferit de recurentă reiese indubitabil din modalitatea în care aceasta la cuantificat, astfel că acesta nu poate fundamenta atragerea răspunderii contractuale a pârâtei.
Faptul că modalitatea în care a fost calculată valoarea presupusului prejudiciu este absolut arbitrară și nejustificată reiese și din faptul că pârâta a încheiat contractul ce face obiectul prezentului litigiu cu recurenta în urma parcurgerii unei proceduri de atribuire a contractului de achiziție publică, la care au avut acces toți agenții economici din România și din străinătate. Astfel, în ipoteza în care procedura de atribuire ar fi fost câștigată de o societate din București, care ar fi oferit același preț ca și pârâta și aceasta ar fi realizat tot 2-3 transporturi săptămânal, atunci, pe logica și algoritmul recurentei, prejudiciul pe care l-ar fi suferit în această ipoteză ar fi fost mai mare decât cel din speță, deoarece valoarea motorinei consumate pe traseul Z. -București este mai mare decât până la C. -N. . Această concluzie este în mod evident eronată, întrucât recurenta ar fi achitat aceeași sumă de bani, pentru același serviciu, cu aceleași consecințe, deci prejudiciul nu ar fi putut să fie diferit față de cel din speță, fapt ce arată că algoritmul utilizat de recurentă pentru calcularea prejudiciului este unul eronat și că prejudiciul invocat nu are caracter cert. Se solicită a se avea
în vedere că recurenta nu este unicul client de la care pârâta colectează deșeuri în zona orașului Z., pe care apoi le transportă cu același autovehicul la C. -N. în vedere eliminării. Astfel și acest fapt demontează modalitatea de calcul a presupusului prejudiciu utilizată de către recurentă, întrucât costul motorinei consumate s-ar distribui tuturor clienților a căror deșeuri sunt transportate simultan, cu același mijloc de transport, el nefiind aferent doar deșeurilor colectate de la recurentă.
Chiar dacă s-ar reține în sarcina pârâtei comiterea unei fapte ilicite, aceasta nu a fost comisă cu vinovăție
Cu privire la presupusa cerere subsidiară fundamentată pe îmbogățirea fără justă cauză
Motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la această chestiune sunt inadmisibile, având în vedere faptul că aceasta nu a atacat și încheierea primei instanțe prin care aceasta i-a învederat recurentei să precizeze un sigur temei de drept pentru cererea sa și nici cea prin care a reținut răspunderea civilă contractuală ca unic temei al cererii de chemare în judecată.
Arătă că așa cum a reținut și instanța de fond în Sentință recurată, în cursul judecatei în fond, reclamatului i-a fost pus în vedere de către instanță, prin încheiere, să-și precizeze cererea de chemare în judecată, în sensul indicării unui singur temei de drept în susținerea cererii de chemare în judecată. Mai mult, la termenul următor, recurenta s-a conformat cererii instanței, precizând ca unic temei de drept al acțiunii instituția răspunderii civile contractuale, iar instanța a luat act, tot prin încheiere, de această precizare.
Având în vedere că prin recursul formulat de recurentă nu s-au atacat și cele două încheieri ale instanței de fond menționate anterior în conformitate cu art. 282 al. 2 coroborat cu art. 316 C. Proc. civ., consideră că toate criticile formulate față de decizia instanței de a-i impune precizarea unui singur temei de drept și apoi de analizarea acțiunii exclusiv raportat la acesta, sunt inadmisibile. Faptul că recurenta a reiterat o cerere subsidiară la care renunțase cu ocazia cuvântului asupra fondului nu este de natură a produce efecte juridice, această nouă modificare a acțiunii introductive fiind în mod evident tardivă la
acei moment procesual.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere că a fost legal investită exclusiv cu cererea de chemare în judecată întemeiată pe răspundere civilă contractuală.
Se arată faptul că în cursul judecății în primă instanță, reclamanta- recurentă s-a conformat solicitării instanței și a precizat instituția răspunderii civile contractuale ca unic temei al acțiunii. Consideră că de la data la care instanța a luat act de această poziție, ea a rămas legal investită să soluționeze cererea strict raportat la acest fundament juridic, având în vedere că reclamanta a reiterat susținerile fundamentate pe îmbogățirea fără justă cauză doar după închiderea cercetării judecătorești, cu ocazia cuvântului asupra fondului cauzei și apoi din nou prin concluziile scrise. în mod evident, la acea dată o nouă modificare a cererii introductive fiind tardivă.
În cazul în care reclamanta-recurentă ar fi considerat că dispoziția instanței de fond, cuprinsă în încheiere, de a-și preciza cererea introductivă prin indicarea unui singur temei de drept, ar fi nelegală, avea posibilitatea de a nu se conforma și de asemenea de a ataca respectiva încheiere. întrucât nu a procedat astfel și și-a modificat cererea de chemare în judecată, instanța nu mai avea posibilitatea legală de a analiza pe fond o cerere cu care nu a fost legal investită, în mod eronat a afirmat recurenta că instanța nu ar fi motivat respingerea cererii fundamentate pe îmbogățirea fără justă cauză, motivul invocat de instanță fiind unul explicit și anume că nu a fost legal investită cu soluționarea acesteia.
Așadar, chiar dacă ați aprecia că aspectele criticate de recurentă ar fi admisibile, ele sunt neîntemeiate.
Cererea întemeiată pe pretinsa îmbogățire fără justă cauză a subscrisei este vădit neîntemeiată.
Se solicită a se avea în vedere că analizând pe fond cererea de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani în virtutea îmbogățirii fără justă cauză este în mod evident neîntemeiată. Această concluzie se desprinde din analizarea argumentelor prezentate anterior de pârâtă, prin care a arătat inexistența unui prejudiciu cauzat recurentei prin efectuarea unui număr mai mic de transporturi săptămânale.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Reclamantul S. J. de U. Z. prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2012 a solicitat obligarea pârâtei SC IF T. SRL la plata sumei de 21.660 lei, cu penalități de întârziere calculate la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
În fapt, reclamantul a învederat în esență că în data de 25 iunie 2010 între părți a intervenit un contract în baza căruia societatea pârâta s-a obligat să presteze servicii de colectare, transport și eliminare deșeuri spitalicești și cu toate că prin caietul de sarcini s-a stabilit efectuarea unui număr de 6 transporturi săptămânal, aceasta nu a respectat graficul de preluare a deșeurilor, efectuând doar două prestații săptămânale. Reclamantul a menționat că în acest fel s-au efectuat plăți nelegale reprezentând contravaloarea a patru transporturi săptămânal, care în realitate nu au fost efectuate de pârâtă, în total fiind vorba de 304 transporturi în perioada 25 iunie 2010-_ . Reclamantul a menționat că valoarea totală a prejudiciului este în sumă de 21.660 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului neconsumat pentru ruta Z. -C. -N. și retur aferentă transporturilor neefectuate și a fost calculată având în vedere distanța dintre cele 2 localități (190 km dus-întors) și consumul de combustibil normat pentru instituțiile publice, respectiv 7,5 litri/100 km, la un preț mediu de 5 lei/litru.
Prima instanță a respins acțiunea astfel formulată urmarea analizării contractelor încheiate între părți reținând că din cuprinsul contractelor încheiate în baza Acordului-Cadru de servicii rezultă în mod cert că pentru serviciul prestat de către furnizor prețul a fost stabilit per/kilogram deșeu, iar nu în funcție de numărul de transporturi efectuate.
Împrejurarea că reclamantul a achitat societății pârâte contravaloarea serviciului în funcție de cantitatea de deșeuri colectată de aceasta, potrivit formularelor de expediție depuse în copie la dosar, confirmă că s-a procedat la executarea întocmai a convenției existente între părți astfel cum a fost aceasta materializată în acordul cadru.
Susținerea recurentului S. J. de U. Sălaj că a achitat servicii neefectuate în fapt de către societatea pârâtă în mod corect nu a fost apreciată ca fiind validă de către prima instanță înscrisurile prezentate în probațiune relevând executarea într-o altă manieră decât cea afirmată a clauzelor contractuale însă în conformitate cu obligațiile asumate prin acordul cadru.
Recurentul a susținut faptul că prețul/kilogram a inclus și numărul de transporturi efectuate însă această susținere nu este confirmată de nici un înscris aflat la dosar împrejurarea că acordul cadru nu a pus în executare întocmai cerințele caietului de sarcini nu poate fi apreciată ca fiind culpa pârâtei intimate.
Aserțiunile referitoare la interpretarea dată de către instanță cu privire la condițiile antrenării răspunderii civile contractuale și extracontractuale nu pot fi primite întrucât prima instanță a verificat tocmai îndeplinirea condițiilor
contractuale pentru a determina existența unei răspunderi care să rezide din convenția părților.
Recurenta susține că pârâta nu și-a îndeplinit una din obligațiile contractuale însă în momentul în care dorește să definească obligația care nu a fost executată întocmai nu poate invoca o clauză contractuală cuprinsă în acordul cadru de servicii sau în contractele subsecvente de prestări servicii .
Invocarea clauzelor din caietul de sarcini așa cum s-a mai evidențiat anterior nu poate fi opusă pârâtei atâta timp cât autoritatea contractantă însăși a procedat la emiterea unui acord cadru și a unor convenții subsecvente cu clauze anume determinate și care reflectă și limitele obligațiilor părților.
Lipsind fapta de neexecutare a convenției nici celelalte condiții de antrenare a răspunderii nu pot fi apreciate ca prezente astfel că în mod corect și prima instanță a înlăturat apărările formulate din această perspectivă.
Instanța de fond în mod corect și-a exercitat rolul activ și a solicitat lămurirea temeiului de drept al acțiunii potrivit disp. art.84 și art.129 C.pr.civ. iar raportarea la prevederile OUG nr.34/2006 a fost corect realizată întrucât în această materie și sub imperiul textului legal indicat au fost încheiate convențiile în baza cărora partea a înțeles să declanșeze demersul judiciar iar dubla calificare a acțiunii introductive afirmată de recurentă în mod corect a fost înlăturată de către prima instanță.
Analizarea realizată cu privire la limitele investirii și precizările de acțiune formulate de către reclamantă a fost corect îndeplinită de către prima instanță astfel că nu este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 invocat de aceasta și nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel că în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. J. DE U. Z. împotriva sentinței civile nr. 1676 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC IF T. SRL suma de 1550 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. | M. C. | M. | S. | A. M. ION |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond. Ancuța P.
| ← Sentința civilă nr. 819/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 3368/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
