Decizia civilă nr. 583/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 583/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC Uniqua A. SA B., împotriva sentinței civile nr. 4789/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 12 martie 2013, dată în contradictoriu și cu intimatul N. Dorin C., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, avocatul Chirilă Liliana I. și în reprezentarea intereselor intimatului, avocatul Hedeșiu D. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, în data de 6 noiembrie 2013, din partea intimatului, o întâmpinare în două exemplare.
T. ul comunică reprezentantei recurentei un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.478 lei și timbre judiciare în valoare de
5 lei, aferente recursului. De asemenea, depune, comunicându-se și reprezentantului intimatului un set de acte care se referă la un alt accident rutier în care a fost implicat același autovehicul. Din aceste acte rezultă faptul că șoferul acestui autovehicul și persoana care a formulat cererea de despăgubire, nu este aceeași, deși în acte apare ca proprietar intimatul. Persoana care este administrator și asociat al societății este cel care întocmit devizele de reparație, respectiv Zirbo Remus. A mai depus un înscris din care rezultă faptul că la data la care s-a făcut constatarea avariilor la acest autovehicul, acest service care a emis devizul estimativ de lucrări nu a fost autorizat să efectueze anumite operații, respectiv cele legate de marca Ford,
cu excepția celor ce țin de avariile legate de caroserie dar nicidecum cele ce țineau de electronica, casetă de direcție, etc. a autovehiculului.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată iar în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Între recurentă și intimat a fost semnat un contract de asigurare CASCO în baza căruia s-a solicitat plata despăgubirilor. Din actele depuse la dosar, ceea ce s-a invocat de către intimat a fost faptul că a avut loc un accident rutier în care a fost implicat autovehiculul său și alte două autovehicule, dintre care unul nu a fost identificat. La momentul procedurii accidentului rutier, autovehiculul nu era condus de către intimat ci de către o altă persoană. În susținerea recursului declarat, susțineri pe care le-a avut și în fața instanței de fond, a arătat în principal că toată atitudinea intimatului față de avarierea acestui autovehicul și de îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contractul de asigurare CASCO au fost încălcate. Instanța poate constata din răspunsul la interogatoriul administrat în cauză, cui a încredințat autovehiculul și în ce condiții. Acesta nu este un aspect esențial însă poate da informații despre comportamentul intimatului, comportament de bun proprietar. După producerea accidentului rutier, deși acesta a avut loc într-o zi de marți, a ajuns la societatea de asigurări după o săptămână. Recurenta nu a putut să constate ce s-a întâmplat cu autovehiculul și cu celelalte două autovehicule în această perioada de timp. Fiind vorba despre un accident rutier în care sunt implicate mai multe autovehicule, în mod normal, intimatul trebuia să aducă la cunoștința asiguratorului de îndată pentru ca asiguratorul să facă propriile demersuri în vederea stabilirii împrejurărilor și a cauzelor producerii accidentului rutier. După acest interval de timp orice probe materiale de la locul producerii accidentului au dispărut, celălalt autovehicul nu a mai putut fi găsit, astfel încât intimata s-a aflat în situația de a nu putea constata avariile celorlalte autovehicule. În fața instanței de fond, recurenta s-a găsit în situația în care ca să dovedească pretențiile, a prezentat niște fotografii care au fost făcute de către societatea de asigurare și a depus declarațiile date la organele de poliție. Intimatul trebuia să facă demersuri la organele de poliție să afle cine i-a avariat un autovehicul atât de scump însă acesta doar a sesizat organele
de poliție după care nu a mai fost interesat de desfășurarea anchetei. Raportat la dispozițiile contractuale solicită ca instanța să stabilească dacă au fost încălcate sau nu și cu ce rezultat aceste dispoziții contractuale, care-l obliga pe intimat să anunțe asiguratorul în două zile și să conserve dreptul de regres, sub sancțiunea prevăzută din contract de a nu i se acorda despăgubiri. Deși instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică în considerarea faptului că modul de producere a accidentului rutier și stabilirea dinamicii și corelarea avariile era necesară, deși recurenta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, instanța de fond a trecut la soluționarea cauzei, cu consecința unei soluții care nu dă o justă soluționarea cauzei. Raportul de expertiză este lacunar și nu poate sta la baza pronunțării unei soluții corecte. Nu poate stabili expertul că a fost avariat calculatorul motor și caseta de direcție dacă nu le-a văzut, nefiind constatate ca fiind avariat. Mai mult, recurenta a arătat de la început a făcut dovada că SC Real Auto SRL nu putea să constate avarierea unor asemenea repere pentru că nu era autorizată în acest sens. Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză și prevederile contractuale, era necesară stabilirea valorii reale a autovehiculului la momentul producerii accidentului rutier și a uzurii acestuia în vederea stabilirii despăgubirilor, însă instanța de fond a trecut peste prevederile contractuale și a acordat despăgubiri într-un cuantum arbitrar. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate pe larg în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată. Intimatul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, respectiv accidentul rutier a fost anunțat în aceeași zi organelor de poliție, nu a dat nicio declarație prin care să renunțe la pretenții față de persoana vinovată de producerea accidentului, a răspuns tuturor solicitărilor reprezentanților recurentei depunând la dosarul de dauna toate înscrisurile care i-au fost solicitate. Recurenta nu a făcut dovada neîndeplinirii acestor obligații. Cu privire la avizarea daunei după împlinirea a două zile de la producerea evenimentului asigurat, arată că așa cum rezultă din înscrisul intitulat "avizare dosar CASCO Uniqua" depus în probațiune, intimatul a avizat producerea daunei în data de_, iar constatarea avariilor a fost efectuată în data de_ . Cu privire la criticile aduse de către recurenta față de raportul de expertiză efectuat în cauză, arată că recurenta nu aduce nicio critică cu privire la dinamica producerii accidentului stabilită de către expert, susținând doar la modul general că în opinia sa, în lipsa autovehiculelor nu se poate determina modul de producere a accidentului
și nici avariile rezultate. Expertizele auto se efectuează în baza planșelor foto a autovehiculelor avariate, a studierii locului producerii accidentului, a declarațiilor părților, a proceselor-verbale de constatare a avariilor încheiate de către societatea de asigurare. Cu privire la caseta de direcție, acest reper nu a fost luat în considerare de către expert la stabilirea indemnizației de asigurare. Singurul reper care a fost reținut de către expert ca provenind din accident, deși acesta nu a fost notat în constatarea de daune de către recurentă a fost "modul comandă motor";. Expertul a explicat că acest reper a fost avariat ca urmare a accidentului rutier. Mai mult, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei se poate observa că și în situația în care costul acestui reper precum și costurile sale de demontare și montare nu s-ar lua în calcul la stabilirea costului total de reparație al autovehiculului, intimatul se află în situația unei daune totale iar îndemnizația de asigurare stabilită prin raportul de expertiză rămâne neschimbată. Din planșele foto puse la dispoziție de către recurentă, expertul nu a constatat că valoarea autovehiculului s-ar fi modificat pe parcursul celor 55 zile. În mod corect expertul a apreciat că valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat era egală cu suma asigurată. Toate criticile aduse de către recurentă raportului de expertiză sunt neîntemeiate și în consecință solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că intimatul a arătat și probele depuse la dosar o demonstrează că nu a împiedicat dreptul de regres și prin atitudinea intimatului nu a împiedicat societatea de asigurare de a face demersuri pentru identificarea vinovatului de producerea accidentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4789/2013, pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea formulată de către reclamantul N. D. C., în contradictoriu cu pârâta SC U. A. SA, obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 67.185,46 lei reprezentând indemnizație de asigurare neachitată, cu dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului principal, a sumei de 7.454 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și a sumei de 1.600 lei, reprezentând onorariu expert.
Instanța a reținut că în data de_, între părți s-a încheiat contractul seria AV nr. 0661983, privind asigurarea pentru avarii și furt a
autovehiculului marca Ford Mondeo înmatriculat cu nr._ . În data de_ autovehiculul menționat a fost implicat într-un eveniment rutier, în Parcul Feroviarilor din C. -N., fiind avariat în urma coliziunii cu autovehiculul marca Audi înmatriculat cu nr._, în urma căruia pârâta a deschis dosarul de daună 113437563. Cei doi conducători auto au anunțat producerea evenimentului rutier la IPJ C. care a emis autorizația de reparație pentru autovehiculul_ seria CR nr. 1960934/_, reclamantul depunând cerere de despăgubire în data de_ la asigurator. Unitatea Service SC Real Auto SRL a emis un deviz de reparații în cuantum de 94.681,54 lei. Potrivit art. 24 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data încheierii contractului ";În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire";. Pârâta a susținut că în data de_ reclamantul a anunțat că autovehiculul asigurat a fost avariat în urma unui accident rutier petrecut în data de_ pe raza localității C. -N. și a solicitat acordarea despăgubirilor în baza contractului de asigurare, însă dreptul de regres al pârâtei nu a fost conservat de către reclamant întrucât acesta a încredințat autovehiculul unei terțe persoane care nu a părut deloc interesată nici să prevină producerea accidentului rutier și mărirea pagubelor și nici să indice criterii de natură să ajute la identificarea autovehiculului care a determinat producerea accidentului rutier. Din declarația dată de către conducătorul autovehiculului_, M. V. e, chiar în ziua producerii accidentului a rezultat că acesta nu a știut să indice nici marca nici numărul, ci numai culoarea albastră, a autovehiculului pe care a încercat să îl evite și din cauza căruia a intrat în coliziune. Din adresa IPJ C. a rezultat că autoutilitara pe care a încercat să o evite conducătorul autovehiculului_ nu a putut fi identificată, fiind întocmit un raport de dare de seamă în consemn. Prin urmare, neglijenta pe care a invocat-o pârâta nu era fondată, date fiind aspectele evidențiate, respectiv faptul că M. V. e, conducătorul autovehiculului_, s-a prezentat la poliție pentru a declara accidentul chiar în ziua producerii accidentului, iar politia a demarat cercetări pentru identificarea autoutilitarei pe care a încercat să o evite conducătorul autovehiculului_ . Un al doilea aspect invocat prin întâmpinare de către pârâtă este acela că reclamantul a ales să își repare autovehiculul la SC Real Auto SRL societate care nu era abilitată să constate avarii ale componentelor electronice ale autovehiculelor marca Ford, iar pentru a stabili cuantumul costului reparațiilor necesar a fi efectuate s-a impus efectuarea unei expertize tehnice care să lămurească atât acest aspect, cât și cel legat de dinamica producerii accidentului rutier și de corelare a avariilor celor două autovehicule. Prin
raportul de expertiza întocmit în cauză, s-a concluzionat că era vorba de daună totală, iar valoarea de despăgubire ce i se cuvenea reclamantului, era de 67.185,48 lei. În considerarea celor menționate și în baza art. 969 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului, instanța a admis acțiunea formulată, cu consecința obligării societății pârâte să plătească reclamantului suma de 67.185,48 lei reprezentând indemnizație de asigurare neachitată, cu dobândă legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului principal.
Potrivit art. 274 C.proc.civ. și reținând culpa procesuală a pârâtei, a obligat-o pe aceasta la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.454 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat și a sumei de 1.600 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, U. A. SA B., în calitate de pârâtă, în litigiu cu N. D. C., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și în principal, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, admitea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond a vizat o greșită interpretare a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, reclamantul nu a respectat prevederile contractuale care îl obligau să conserve dreptul de regres și să îl înștiințeze pe asigurător despre producerea riscului asigurat în termen de două zile de la producerea accidentului rutier. Instanța a reținut doar că reclamantul s-a prezentat la sediul poliției pentru a anunța accidentul rutier, după producerea acestuia, dar ulterior acestui moment nu a făcut niciun demers pentru identificarea persoanei vinovate, deși era singurul care avea calitate activă și putea solicita organelor în drept continuarea ori derularea mai rapidă a cercetărilor. După ce anunțat producerea accidentului rutier, nu a mai fost interesat de desfășurarea anchetei și nu a depus nicio dovadă că în calitatea sa de proprietar al bunului avariat într-un accident rutier a făcut demersurile necesare pentru identificarea vinovaților de producerea accidentului rutier. Reclamantul s-a preocupat exclusiv ca să își încaseze indemnizația de asigurare, deși art. 8.1 din condițiile de asigurare prevăd că asiguratul este obligat să întrețină și să utilizeze autovehiculul asigurat în bune condiții și în conformitate cu reglementările legale, și să acționeze în funcție de împrejurări în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, luând toate măsurile necesare în acest sens, ca și cum autovehiculul nu ar fi asigurat. Faptul că de la data sesizării organelor de poliție și până în prezent reclamantul nu a făcut niciun demers pentru
identificarea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, înseamnă că s-au încălcat prevederile art. 8.1 și astfel nu a fost conservat dreptul de regres al recurentei. De asemenea, potrivit art. 8.6, lit. d, reclamantul avea obligația să îl înștiințeze pe asigurător despre producerea evenimentului asigurat, în scris, în termen de două zile lucrătoare de la producerea, respectiv luarea la cunoștință despre producerea acestuia, dând informații asupra naturii și mărimii pagubelor. În mod evident că reclamantul nu a respectat nici această obligație, cu consecința faptului că nici recurenta nu a putut demara de îndată efectuarea unor investigații pentru identificarea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier. Referitor la avariile autovehiculului_ și modul de producere a acestora, recurenta a învederat că acestea nu au fost dovedite în totalitate iar proba cu expertiza tehnică a fost lacunară și nu a stabilit valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului rutier și valoarea despăgubirilor, conform clauzelor contractuale. Instanța a reținut că singurul aspect pe care 1-a contestat recurenta se referea la faptul că SC REAL AUTO nu era abilitată să constate avariile componentelor electronice la autovehicule marca FORD și că a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se stabili corelarea avariilor și dinamica producerii accidentului rutier, precum și stabilirea cuantumului despăgubirilor. Deși în cauză s-a dispus efectuarea unui expertize tehnice, raportul a fost lacunar și nu putea sta la baza pronunțării unei soluții corecte. Deși instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică, în considerarea faptului că modul de producere a accidentului rutier și stabilirea dinamicii și corelarea avariilor era necesară, deși recurenta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, instanța a trecut la soluționarea cauzei, cu consecința unei soluții care nu a dat o justă soluționate cauzei. Astfel, la primele trei obiective nu s-a răspuns întrucât niciunul dintre autovehiculele implicate în accident nu a fost văzut de către expert, iar avariile autovehiculului_ nu au fost constatate de către expert și nici de către altă persoană. Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză și prevederilor contractuale, era necesară stabilirea valorii reale a autovehiculului la momentul producerii accidentului rutier și a uzurii acestuia în vederea stabilirii despăgubirilor însă instanța de fond a trecut peste prevederile contractuale și a acordat despăgubiri într-un cuantum arbitrar.
În data de 6 noiembrie 2013, N. D. C. a formulat o întâmpinare la recursul promovat de recurenta SC U. A. SA, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și păstrarea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile atacate.
În motivare, s-a arătat că recurenta a susținut, pe de o parte, faptul că intimatul nu și-a respectat prevederile contractuale care îl obligau să conserve dreptul de regres al recurentei, iar pe de altă parte imputându-i-se faptul că nu a avizat producerea daunei în timp de două zile de la producerea daunei. În concret, asiguratul avea următoarele obligații: să anunțe organelor de poliție producerea evenimentului asigurat, să nu dea nicio declarație prin care să renunțe la pretenții față de persoana vinovată de producerea riscului asigurat și să permită asiguratorului efectuarea oricăror investigații și să coopereze cu acesta în vederea stabilirii despăgubirilor. În acest sens, intimatul și-a îndeplinit toate aceste obligații contractuale, respectiv evenimentul rutier a fost anunțat în aceeași zi organelor de poliție (conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei), nu a dat nicio declarație prin care să renunțe la pretenții față de persoana vinovată de producerea accidentului (persoana nefiind identificată), a răspuns tuturor solicitărilor reprezentanților recurentei, depunând la dosarul de daună toate înscrisurile care i-au fost solicitate. Recurenta i-a reproșat intimatului faptul că nu a făcut alte demersuri pentru identificarea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier. Atâta timp cât organele de poliție investite cu soluționarea cazului nu au putut identifica autorul accidentului, intimatul a apreciat că nu i se poate reproșa acest lucru, având în vedere că acesta nu deținea mijloacele legale și materiale pentru efectuarea unei asemenea investigații. Art. 8.1 din condițiile generale de asigurare invocat de către recurentă, nu prevedea astfel de obligații în sarcina asiguratului. Respectiva clauză contractuală prevedea obligația asiguratului de a întreține autovehiculul pentru ca acesta să-și păstreze, pe parcursul anului de asigurare, aceeași stare de întreținere și implicit valoarea pe care a avut-o la încheierea poliței de asigurare. Cu privire la avizarea daunei după împlinirea a două zile de la producerea evenimentului asigurat, intimatul a învederat că așa cu a rezultat din înscrisul numit "Avizare dosar CASCO U. ";, depus la dosarul cauzei, de către recurentă, a avizat producerea daunei în data de_, iar constatarea avariilor a fost efectuată în data de_ . Chiar dacă s-ar reține în sarcina sa o culpă pentru neavizarea în termen de două zile a producerii riscului asigurat, aceasta nu este de natură să conducă automat și în mod necondiționat la refuzul despăgubirii ce i se cuvine. În acest sens, au fost învederate prevederile imperative ale art. 2207 N.C.Civ., a cărui text legal a fost preluat de integral din art. 19 din Legea nr. 136/1995, text abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C.civ., care arată că la producerea unui risc asigurat, asiguratul are obligația de a aviza societatea de asigurare în termenul prevăzut prin contractul de asigurare. Dacă acest
termen a fost depășit, asiguratorul poate refuza plata indemnizației de asigurare doar dacă din pricina acesteia întârzieri nu poate fi determinată cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei. Astfel, susținerile recurentei nu sunt pertinente, în sensul că datorită avizării daunei, după împlinirea termenului prevăzut prin contractul de asigurare, nu s-a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat sau întinderea pagubei. Recurenta a mai susținut că datorită avizării cu întârziere a daunei,
"nu a putut demara de îndată efectuarea unor investigații pentru identificarea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier";, acesta fiind un motiv suficient pentru respingerea cererii intimatului de despăgubire. În acest sens, intimatul a arătat că singurul demers efectuat de către recurentă, pentru identificarea vinovatului de producerea accidentului, a fost la peste 50 de zile de la avizarea daunei și a constat în emiterea adresei cu nr. 4493 din data de_, adresă prin care recurenta solicita, Biroului Rutier, din cadrul Poliției municipiului C. -N., date despre accident. Referitor la criticile aduse de către recurentă că probele administrate în fața instanței de fond nu au fost lămuritoare cu privire la întinderea avariilor autovehiculului_ și a indemnizației de asigurare ce i se cuvenea intimatului, acesta a arătat că susținerile vizează trei aspecte: s- a susținut că expertul nu avea posibilitatea dă determine dinamica producerii accidentului, întrucât nu a văzut cele trei autovehicule, s-a susținut că expertul nu a determinat valoarea autovehiculului_ la data producerii riscului asigurat și s-a susținut că reperele casetă de direcție și calculator motor au fost luate în calcul la determinarea întinderii indemnizației de asigurare, deși avarierea lor nu ar proveni din acest accident. În acest sens, intimatul a menționat că o parte din aceste critici au fost formulate de către recurentă și în fata instanței de fond însă au fost respinse, pe de o parte datorită faptului că au fost tardiv formulate, iar pe de altă parte ca fiind neîntemeiate. Cu privire la susținerea că expertul nu avea posibilitatea dă determine dinamica producerii accidentului, întrucât nu a văzut cele trei autovehicule, intimatul a observat că recurenta nu a adus nicio critică cu privire la dinamica producerii accidentului stabilită de către expert, susținând doar la modul general că în lipsa autovehiculelor nu s-a putut determina modul de producere a accidentului și nici avariile rezultate. Este de notorietate faptul că la momentul efectuării expertizelor expertul nu avea posibilitatea vizualizării întrucât acestea fie au fost reparate, fie epavele autovehiculelor au fost înstrăinate. Tocmai din acest motiv expertizele auto se efectuează în baza planșelor foto a autovehiculelor avariate, a studierii locului de producere a accidentului, a declarațiilor părților, a proceselor-verbale de constatare a avariilor încheiate de către
societățile de asigurare. Cu privire la susținerea că expertul nu a determinat valoarea autovehiculului_ la data producerii riscului asigurat, intimatul a arătat că art. 4.l din condițiile generale de asigurare stipulează în mod expres faptul că valoarea autovehiculului, la data încheierii poliței de asigurare era egală cu suma asigurată, fiind calculată de către societatea de asigurare conform scalei de uzură prezentata la pag. 10 din contractul de asigurare. În speța de față, recurenta a stabilit că valoarea autovehiculului la data încheierii poliței de asigurare 0_, era de 22.650 euro. Întrucât recurenta nu a contestat această valoare, suma asigurată, valoarea autovehiculului putea fi modificată în intervalul de 55 zile cuprins între data de 0_ (data încheierii poliței de asigurare) și data de_ (data producerii riscului asigurat) doar în două situații, respectiv în cazul în care autovehiculul era dotat cu echipamente suplimentare fapt care ar fi dus la creșterea valorii sale și cazul în care autovehiculul era exploatat în condiții improprii, fapt care ar fi determinat o schimbare a stării de întreținere pe care o avea la încheierea poliței, ceea ce ar fi dus la scăderea valorii sale. Astfel, din planșele foto puse la dispoziție de către recurentă, expertul nu a constatat că valoarea autovehiculului s-ar fi modificat pe parcursul celor 55 zile. De altfel, niciuna din părți nu a adus argumente sau probe în acest sens. În consecință, expertul a apreciat că valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat, era egală cu suma asigurată, respectiv 22.600 euro. Cu privire la susținerea recurentei în ceea ce privește reperele casetă de direcție și calculator motor, faptul că au fost luate în calcul la determinarea întinderii indemnizației de asigurare, deși avarierea lor nu ar proveni din acest accident, intimatul a arătat că în opinia expertului, spargerea semeringului, fapt ce a determinat soluția tehnologică de schimbare a casetei de direcție, nu are ca și cauză principală evenimentul rutier, ci uzura normală a acestuia. Din aceste considerente, reperul casetă de direcție, nu a fost luat în considerare de către expert la stabilirea indemnizației de asigurare. Referitor la calculator motor, în raportul de expertiză s-a explicat de ce acest reper a fost avariat ca urmare a evenimentului rutier. În concret, acest modul se afla amplasat chiar în zona în care autovehiculul intimatului a suferit impactul cu autovehiculul înmatriculat cu nr._ . Mai mult, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, s-a observat că și în situația în care costul acestui reper, precum și costurile sale de demontare și montare nu s-ar fi luat în calcul la stabilirea costului total de reparație al autovehiculului, tot ar exista o daună totală iar indemnizația de asigurare stabilită prin raportul de expertiză rămâne neschimbată. Astfel, la pagina 7, ultima poziție din devizul de reparație, s-a observat că prețul acestui reper era de 4.019,50 lei (preț fără
TVA), iar la pagina 3, poziția 10 din devizul de reparație, având cod de reparație nr. 292001, s-a observat că prețul de demontare și montare a acestui repera era de 22 lei (preț fără TVA). În concluzie, prețul cu TVA inclus a cestui reper, precum și a operației de demontare-montare a fost de 4.019,50 + 22 x 1,24 = 5.011,46 lei. Scăzând această sumă din 78.514,87 lei, reprezentând valoarea de reparație stabilită de către expert, ar rezulta o valoare de reparație în cuantum de 73.503 lei. Condițiile generale de asigurare stabilesc că în situația în care valoarea reparațiilor este mai mare decât 75 % din suma asigurată, s-ar afla în situația unei daune totale. Așa cum a stabilit și expertul, 75 % din suma asigurată era de 71.542,85 lei.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
Asiguratul avea ca obligații, conform contractului încheiat și prevederilor legale în materia asigurărilor să anunțe organele de poliție cu privire la producerea evenimentului asigurat, să nu dea nicio declarație prin care să renunțe la pretenții față de persoana vinovată de producerea riscului asigurat și să permită asiguratorului efectuarea oricăror investigații și să coopereze cu acesta în vederea stabilirii despăgubirilor. Intimatul și-a îndeplinit toate aceste obligații contractuale. Evenimentul rutier a fost anunțat în aceeași zi organelor de poliție (conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei), nu a dat nicio declarație prin care să renunțe la pretenții față de persoana vinovată de producerea accidentului (persoana nefiind identificată), a răspuns tuturor solicitărilor reprezentanților recurentei, depunând la dosarul de daună toate înscrisurile care i-au fost solicitate. Faptul că organele de poliție investite cu soluționarea cazului nu l-au putut identifica pe autorul accidentului, intimatului nu i se poate reproșa acest lucru, având în vedere că acesta nu deține mijloacele legale și materiale pentru efectuarea unei asemenea investigații. Intimatul nu are nicio obligație de a face propriile demersuri pentru identificarea persoanei vinovate de accident iar faptul că nu a reținut mai multe date despre acel autovehicul, de asemenea nu i se poate reproșa; în acele clipe anterioare și ulterioare producerii unui accident, atunci când celălalt autovehicul implicat dispare în scurt timp, șoferul autovehiculului avariat nu are timpul fizic și dispoziția necesare pentru a reține numărul de înmatriculare, marca și alte caracteristici care să îl identifice pe șoferul vinovat de prodcucerea accidentului. Art. 8.1 din condițiile generale de asigurare invocat de către recurentă, nu prevede astfel de obligații în sarcina asiguratului. Respectiva clauză contractuală prevedea obligația asiguratului de a întreține
autovehiculul pentru ca acesta să-și păstreze, pe parcursul anului de asigurare, aceeași stare de întreținere și implicit valoarea pe care a avut-o la încheierea poliței de asigurare. Cu privire la avizarea daunei după împlinirea a două zile de la producerea evenimentului asigurat, intimatul, așa cu a rezultat din avizcarea depusă la dosarul cauzei, de către recurentă, a comunicat acesteia producerea daunei în data de_, iar constatarea avariilor a fost efectuată în data de_ . Chiar dacă s-ar reține în sarcina sa o culpă pentru neavizarea în termen de două zile a producerii riscului asigurat, aceasta nu este de natură să conducă automat și în mod necondiționat la refuzul despăgubirii ce se cuvine intimatului. Susținerile recurentei nu pot fi acceptate, în sensul că datorită avizării daunei, după împlinirea termenului prevăzut prin contractul de asigurare, nu s-a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat sau întinderea pagubei. Recurenta, chiar dacă ar fi fost avizată în două zile de la producerea accidentului, nu avea ce alte demersuri și investigații să facă pentru identificarea persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, decât cele pe care le-a făcut în dosarul de despăgubire. Singurul demers efectuat de către recurentă, pentru identificarea vinovatului de producerea accidentului, a fost la peste 50 de zile de la avizarea daunei și a constat în emiterea adresei cu nr. 4493 din data de_, prin care a solicitat Biroului Rutier, din cadrul Poliției municipiului C. -N., date despre accident. Referitor la criticile aduse de către recurentă că probele administrate în fața instanței de fond nu au fost lămuritoare cu privire la întinderea avariilor autovehiculului_ și a indemnizației de asigurare, nici acestea nu pot duce la admiterea căii de atac. Cu privire la susținerea că expertul nu avea posibilitatea să determine dinamica producerii accidentului, întrucât nu a văzut cele trei autovehicule, recurenta nu a adus nicio critică cu privire la dinamica producerii accidentului stabilită de către expert. În foarte multe situații, la momentul efectuării expertizelor expertul nu are posibilitatea vizualizării autovehiculelor întrucât acestea fie au fost reparate, fie epavele autovehiculelor au fost înstrăinate. Tocmai din acest motiv expertizele auto nu pot fi efectuate decât în baza planșelor foto a autovehiculelor avariate, a studierii locului de producere a accidentului, a declarațiilor părților, a proceselor-verbale de constatare a avariilor încheiate de către societățile de asigurare și a altor probe constituite deja. Cu privire la determinarea valoriiautovehiculului_ la data producerii riscului asigurat, art. 4.l din condițiile generale de asigurare stipulează în mod expres faptul că valoarea autovehiculului, la data încheierii poliței de asigurare era egală cu suma asigurată, fiind calculată de către societatea de asigurare conform scalei de uzură prezentata la pag. 10 din contractul de
asigurare. În speța de față, recurenta a stabilit că valoarea autovehiculului la data încheierii poliței de asigurare 0_, era de 22.650 euro. Întrucât recurenta nu a contestat această valoare, suma asigurată, valoarea autovehiculului putea fi modificată în intervalul de 55 zile cuprins între data de 0_ (data încheierii poliței de asigurare) și data de_ (data producerii riscului asigurat) doar în două situații, respectiv în cazul în care autovehiculul era dotat cu echipamente suplimentare fapt care ar fi dus la creșterea valorii sale și cazul în care autovehiculul era exploatat în condiții improprii, fapt care ar fi determinat o schimbare a stării de întreținere pe care o avea la încheierea poliței, ceea ce ar fi dus la scăderea valorii sale. Astfel, din planșele foto puse la dispoziție de către recurentă, expertul nu a constatat că valoarea autovehiculului s-ar fi modificat pe parcursul celor 55 zile. De altfel, niciuna din părți nu a adus argumente sau probe în acest sens. În consecință, expertul a apreciat că valoarea autovehiculului la data producerii riscului asigurat, era egală cu suma asigurată, respectiv 22.600 euro. În ceea ce privește reperele casetă de direcție și calculator motor, faptul că au fost luate în calcul la determinarea întinderii indemnizației de asigurare, deși avarierea lor nu ar proveni din acest accident, chiar expertul a arătat că spargerea semeringului, fapt ce a determinat soluția tehnologică de schimbare a casetei de direcție, nu are ca și cauză principală evenimentul rutier, ci uzura normală a acestuia. Din aceste considerente, reperul casetă de direcție, nu a fost luat în considerare de către expert la stabilirea indemnizației de asigurare. Referitor la calculator motor, în raportul de expertiză s-a explicat de ce acest reper a fost avariat ca urmare a evenimentului rutier. În concret, acest modul se afla amplasat chiar în zona în care autovehiculul intimatului a suferit impactul cu autovehiculul înmatriculat cu nr._ . În plus, chiar și în situația în care costul acestui reper, precum și costurile sale de demontare și montare nu ar fi fost luate în calcul la stabilirea costului total de reparație al autovehiculului, tot ar exista o daună totală iar indemnizația de asigurare stabilită prin raportul de expertiză rămâne neschimbată. Prin devizul de reparație s-a observat că prețul acestui reper era de 4.019,50 lei (preț fără TVA), prețul de demontare și montare a acestui repera era de 22 lei (preț fără TVA). În concluzie, prețul cu TVA inclus a cestui reper, precum și a operației de demontare- montare a fost de 5.011,46 lei. Scăzând această sumă din 78.514,87 lei, reprezentând valoarea de reparație stabilită de către expert, ar rezulta o valoare de reparație în cuantum de 73.503 lei. Condițiile generale de asigurare stabilesc că în situația în care valoarea reparațiilor este mai mare decât 75 % din suma asigurată, s-ar afla în situația unei daune totale. Așa cum a stabilit și expertul, 75 % din suma asigurată era de 71.542,85 lei.
Ceea ce pretinde recurenta că trebuia să fi făcut conducătorul auto, imediat după producerea aciidentului în cele mai multe situații, acesta este în imposibilitate de a face, excede prevederilor contractuale și legale în materia asigurărilor auto și chiar logicii și bunului simț. Astfel, instanța de fond, pe bună dreptate, a stabilit culpa recurentei pentru nerezolvarea, la timp, a dosarului de daună al intimatului, ea fiind în mod evident, de rea- credință și căutând și inventând motive pentru a nu-și îndeplini obligația asumată contractual sau pentru a întârzia cât mai mult plata despăgubirilor.
Cheltuielie de judecată intimatul nu a solicitat în această fază procesuală, astfel că nici instanța nu va mai analiza acest aspect.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurenta SC U.
SA B., împotriva sentinței civile nr. 4789/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 12 martie 2013, dată în contradictoriu și cu intimatul N. Dorin C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
I. P. E. | B. | V. L. G. | S. M. |
Judecător fond: R. C. Judecătoria Cluj-Napoca
Red.IP/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 78/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 11007/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
