Decizia civilă nr. 11007/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ **
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 11007/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
J. ecător M. -I. I.
J. ecător S. Al H.
G. N. T.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de O. B. PRIN P. împotriva Deciziei civile nr. 8/A/2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimat SC C. M. SA PRIN ADMINISTRATOR J. LG I. S., intimat C. LOCAL B., intimat P.
B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25 octombrie 2013 au fost puse concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2215 din_ pronunțată în dosarul nr. _
și dosar conexat nr._ * ale Judecătoriei Vișeu de Sus,
a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a pârâtelor P. Oraș B. și C. Local B., excepție invocată de pârâta O. B., prin P., a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta S.C. C. M. S.A. împotriva pârâților O. B. prin P., C. Local B. și P. B. și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei, suma de 246.033 lei, reprezentând :
despăgubiri pentru pagubele cauzate reclamantei prin întârzierea și tergiversarea executării ,
despăgubiri civile cauzate reclamantei de pârâtă prin neplata creanței la care a fost obligată pârâta prin Sentința civilă nr. 4447/_ a Tribunalului
M. și a Deciziei civile nr. 58/_ a Curții de Apel C., precum și dobânzi legale la suma de mai sus, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, până la achitarea integrală a sumei de mai sus.
A fost respins petitul privitor la obligarea pârâtei la plata de daune morale, a fost obligat reclamantul să plătească la serviciul de taxe și impozite din cadrul Primăriei B., suma de 3897,98 lei reprezentând taxă timbru, în baza art. 21, alin. 1 din OUG nr. 51/2008, hotărârea fiind executorie cu privire la această obligație a reclamantei, a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 3.898 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți de-a lungul timpului au existat diverse litigii ca urmare a nerespectării unor contracte încheiate între acestea, litigii în urma cărora reclamanta prin sentința civilă nr.4447/2006 a Tribunalului M. și decizia civilă nr.58/2007 a Curții de Apel C., urmează să primească de la pârât cu titlu de datorie o sumă de bani,
sumă pe care pârâtul nu înțelege să o achite de bunăvoie, motiv pentru care reclamanta a demarat executarea silită împotriva pârâtului, în temeiul celor două titluri executorii, acestea făcând obiect dosar execuțional nr.50/2009 BEJ Aniței Dorel. Din anul 2009 până în anul 2011, când s-a achitat întreaga creanță, pârâtul O. B. prin P. a depus mai multe contestații la executare, respectiv dosar nr.1388/2009, dosar nr._, dosar nr._, toate aceste contestații la executare fiind respinse de instanța fondului și menținute de către instanța de recurs, Tribunalul Maramureș (a se vedea anexa 4,5, și 6 din dosar din primul ciclu procesual, nr._ ) față de tergiversarea de circa doi ani a achitării creanței de către pârât, reclamanta nu a putut să-și achite la rândul ei creanțele pe care le datora bugetului local, respectiv ANAF, creanțe datorate terților, precum și penalități legale la care aceasta a fost obligată pentru neplata la timp a creanțelor datorate. În acest sens a se vedea anexele 16.1 - 16.7 din dosar nr._, precum și anexele 17 și 18 din dosar nr._ . Toate aceste sume la care a fost obligată reclamanta să le plătească creditorilor ei, s-au datorat faptului că pârâtul nu și-a executat obligațiile financiare la care a fost obligată de către instanță, mai mult, a tergiversat voit executarea acestor creanțe prin aceea că a depus nu mai puțin de trei contestații la executare, toate trei fiind respinse de către instanță. Din toate aceste acțiuni ale pârâtului rezultă vinovăția acesteia, tergiversările repetate din a-și onora obligațiile intra în sfera răspunderii civile delictuale, prejudiciul în cauză fiind dovedit, de asemenea și vinovăția, respectiv culpa pârâtului, iar legătura de cauzalitate dintre acestea în cauză, a
fost dovedită.
Pe de altă parte cu privire la executarea silită, respectiv la cele trei contestații la executare depuse de către pârât, respingerea acestora de către instanță fac în cauza și aplicarea preved. art.404 alin.2 c.pr.civ., în cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării"; .
Aceste temei de drept nu poate fi reținut în cauza de față, pe motivul că reclamanta putea solicita aceasta în cele trei contestații la executare soluționate de către instanțe, însă în cauza de față aceasta poate fi reținută ca și un argument în favoarea reclamantei în dovedirea caracterului ilicit al faptelor comise de către pârât, aceea că cu rea credință și cu bună știință a încercat prin orice mijloc să împiedice executarea sau cel puți s-o tergiverseze.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, calcularea acestuia, instanța a avut în vedere cele șapte titluri menționate în dosar nr._, respectiv prejudiciile dovedite prin anexe din dosarul nr._ în cuantum total de 42495,2 lei, totalul acestor prejudicii fiind suma la care instanța l-a obligat pe pârât, respectiv 246.033 lei.
In cauză, reclamanta a dovedit cu actele depuse, valoarea prejudiciilor menționate.
Cu privire la excepția lipsei capacitării procesuale pasive a pârâtelor a P. orașului B. și C. Local B., instanța a reținut că personalitate juridică are
B. prin P., entitate ce a fost chemată în judecată prin precizările depuse.
De asemenea, instanța a respins cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale solicitate în dosar nr._, în cauză reclamanta nu a făcut dovada faptului că faptele pârâtului de a nu-i achita datoria a adus prejudicii morale reclamantei.
In baza art. 274 c.pr.civ., instanța a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată justificate de taxă de timbru, alte cheltuieli în cauză nu au fost justificate și dovedite de către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 8/a din_ pronunțată în dosarul nr. _
** al Tribunalului M. , s-a admis apelul
declarat de pârâtul O. B. PRIN
împotriva sentinței civile nr. 2215/_, pronunțată în Dosarul nr. _
* al Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. M. SA, în contradictoriu cu pârâtul O. B. PRIN P., iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 220.210,66 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 2215/_ și până la achitarea integrală a sumei.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. M. SA în contradictoriu cu pârâții P. B. și C. LOCAL B. .
S-a redus la suma de 3.067 lei cheltuieli de judecată stabilite în favoarea reclamantei în primă instanță, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. M. SA
B. M., împotriva Sentinței civile nr. 1081/_, pronunțată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus.
A fost obligat apelantul-pârât O. B. PRIN P. să plătească intimatei- reclamante SC C. M. SA suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 4447/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., pârâții
B., C. Local al O. ui B. și P. O. ui B. au fost obligați să plătească reclamantei SC C. SA suma de 137.020,99 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, suma de 137.020,99 lei reprezentând penalități de întârziere, cu dobândă legală, începând cu data de_ și până la plata efectivă, suma de 23.217 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul C. Local al O. ui B. împotriva sentinței civile sus menționate a fost respins prin Decizia civilă nr. 58/_, pronunțată de către Curtea de Apel C. .
Pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4447/_, s-a constituit Dosarul execuțional nr. 50/2009 al Biroului Executorului J. ecătoresc Aniței Dorel.
Potrivit susținerilor părților sumele pentru care s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr. 50 / 2009, au fost achitate în anul 2011.
Anterior momentului plății, debitorii au promovat o serie de contestații la executare împotriva formelor de executare din dosarul execuțional nr. 50/ 2009, acestea fiind respinse prin sentința civilă nr. 1676/_ (dosar nr._ ), menținută prin Decizia civilă nr. 1459/R/_, Sentința civilă nr. 1632/_ (dosar nr._ ), menținută prin Decizia Civilă nr. 916/r/_ .
Prin precizările scrise depuse în dosare precum și prin precizările făcute în ședința din_, administratorul statutar al reclamantei SC C. M. SA, a arătat că natura juridică a acțiunii înregistrate în prezentul dosar este o acțiune în răspundere civilă delictuală privind acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de pârâți determinate de întârzierea și tergiversarea executării unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Referitor la acest aspect, tribunalul a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, statul este ținut practic de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi
împotriva Italiei, cauza V. I. împotriva României). În cauza Sabin P. escu împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
Referitor la sumele solicitate cu titlu de despăgubiri de către reclamanta SC C. M. SA, tribunalul a reținut că inițial acestea au fost solicitate după cum urmează:
1- În dosarul inițial nr._, s-a solicitat suma de 115.299,96 lei formată din suma de 43.822,14 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 161.472 lei aceasta din urmă susținându-se că a fost depusă de acționarii reclamantei în contul societății SC C. M. SA, deschis la BCR pentru menținerea activității societății (f.19 - 25).
Suma de 47.431,69 lei reprezentând majorări și penalități calculate până la data de_, conform Titlului Executoriu nr.7499/_ (f.30).
Suma de 4.019,89 lei reprezentând majorări calculate până la data de _
, potrivit Titlului executoriu nr.50259/_ (f.33).
Cheltuieli de executare în sumă de 12.983,95 lei datorate de reclamantă în dosarul execuțional ca urmare a demarării formelor de executare silită împotriva sa de către creditorii acesteia după cum urmează: suma de 1744 lei în dosarul execuțional nr. 328/2010 -_ al Biroului Executorului J. ecătoresc C. Anișculesei (f.38, creditoarea SC HOJCOM SRL) suma de 5171 lei în dosar execuțional nr.344/2010-_ al Biroului Executorului J. ecătoresc C. Anișculesei (f.39, creditoarea SC NOSTAN SRL) suma de 2177,64 lei în dosar execuțional nr.27/2009 al Biroului Executorului J. ecătoresc Vucea G. (f.40 creditor Dumitrean Aurel) suma de 2254,66 lei în Dosar execuțional nr.196/2010 al Biroului Executorului J. ecătoresc Pintea B. I. (f.42, creditor SC NORD CONFOREST SA) suma de 1636,45 lei în dosarul execuțional 731/2010 al Biroului Executorului J. ecătoresc M. i M. (f.43, creditor SC PGA Electronic SRL).
Penalități de întârziere în sumă de 7.042,43 lei datorate de creditoare pentru neplata la timp a debitului principal potrivit înscrisului aflat la fila 45 din dosar.
Ulterior, reclamanta în dosarul inițial nr._ și-a precizat câtimea obiectului cererii la nivelul sumei de 72.804,94 lei (inițial s-a solicitat 115.299,96 lei) susținându-se că suma de 42.495,02 lei reprezentând majorări și penalități calculate potrivit Titlului executoriu nr. 7499/2010 (f.30 ) a fost solicitată și în dosarul nr._ .
2- În dosarul inițial_ al Tribunalului M. declinat în favoarea judecătoriei Vișeu de Sus și înregistrat sub nr. de dosar_, reclamanta SC
M. SA, a solicitat despăgubiri materiale în sumă de 191.227,81 lei și daune morale în sumă de 93.798 lei.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, acestea sunt formate din următoarele sume: cheltuieli de executare în sumă de 16.024,43 lei datorate de reclamanta în dosare execuționale ca urmare a demarării formelor de executare silite de către creditorii acesteia (SC DAN ROX SRL, SC EMINOR IMPEX SRL, SC SV CON SRL, SC SUNIAV COM SRL, SC IZOL- CONS SRL, SC
TENET SRL), potrivit înscrisurilor aflate la f.37- 58 din dosar nr._ .
Suma de 344,21 lei reprezentând penalități de întârziere și contravaloarea lucrărilor de debranșare de la rețeaua de furnizare a energiei electrice stabilită în sarcina reclamantei prin sentința civilă nr.9898/_ (f.61).
Suma de 345,86 lei reprezentând penalități calculate potrivit facturii fiscale aflate la fila 64 din dosar_ ,
Suma de 2170,50 lei reprezentând dobândă legală stabilită prin Sentința civilă nr. 9976/_ (f.68) în favoarea creditoarei SC EVORA CENTER SRL și suma de 4056,30 lei reprezentând cheltuieli de executare
Suma de 42.495,02 lei reprezentând majorări și penalități datorate Primăriei O. ui B., potrivit înștiințării de plată nr.6198 /_ (f.71).
Suma de 58.945 lei reprezentând obligații de plată accesorii stabilite de Administrația Finanțelor P. e B. M., potrivit înscrisurilor aflate la f.89-91 din dosar.
Suma de 19.775,39 lei reprezentând penalități de întârziere aferente unor facturi emise în baza unui contract de leasing financiar, aflate la f.73-88 din dosar.
Majorări de întârziere în sumă de 663,75 lei calculate potrivit titlului executoriu nr. 42671/_ (f.94)
Suma de 24.742,35 lei reprezentând dobânzi penalizatoare în perioada Ianuarie 2008 - Aprilie 2010, pentru creditele contractate de SC C. M. SA, la BCR SA, potrivit adresei nr.944/_ (f.97).
În dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1081/_, reclamanta a solicitat despăgubiri materiale în sumă de 266.290,64 lei reprezentând creanțe atașate și comisioane suplimentare datorate de reclamantă băncii - Banca Comercială Română SA -, susținându-se că acest prejudiciu a fost cauzat ca urmare a întârzierii executării Sentinței Civile nr. 4447/2006 a Tribunalului M. și a Deciziei civile nr. 58/2007, pronunțată de Curtea de Apel C. .
Suma totală solicitată cu titlul de despăgubiri materiale în dosar_ și dosar_ (inițial dosar nr._ ), este de 264.032,8 lei (72.804,94 + 191.227,81 lei) sub același aspect acțiunea fiind admisă în totalitate de prima instanță așa cum reiese din considerentele sentinței apelate, în dispozitiv însă fiind trecută din eroare suma de 246.033 lei, eroare materială care însă poate fi
îndreptată pe calea dispozițiilor art.281 cod procedură civilă.
Tribunalul a apreciat că despăgubirile materiale se justifică până la nivelul sumei de 220.210,66 lei (264.033 -43.822,14 lei) fiind înlăturată obligația pârâtului la rapararea prejudiciului de 43.822,14 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 161.472 lei sumă despre care se susține că a fost depusă de acționarii reclamantei în contul societății SC C. M. SA, deschis la BCR, pentru menținerea activității societății, prin acest fapt neputându-se susține că s- ar fi creat un prejudiciu reclamantei.
În acest sens, tribunalul a reținut că refuzul autorităților de a efectua plata unei creanțe ce o are o persoană asupra statului constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând "în consecință statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într- un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere";.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind aplicabil și fazei de executare silită.
În condițiile în care așa cum s-a arătat anterior și se reține și în considerentele sentinței civile nr. 2215/_, sumele pe care a fost obligată reclamanta să le plătească creditorilor ei, s-au datorat faptului că pârâtul nu și-a executat obligațiile financiare la care a fost obligat de către instanță, mai mult, a tergiversat voit executarea acestor creanțe prin aceea că a depus nu mai puțin de
trei contestații la executare, toate trei fiind respinse de către instanță, din aceste acțiuni rezultă vinovăția acestuia, situație în care tergiversările repetate de a-și onora obligațiile intră în sfera răspunderii civile delictuale, prejudiciul în cauză fiind dovedit, precum și vinovăția, respectiv culpa pârâtului, fiind dovedită și
legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, motiv pentru care apelul declarat de pârâtul Oraș B. prin P., a fost admis iar sentința a fost schimbată în parte în sensul reducerii sumei stabilită cu titlu de despăgubiri materiale de la 264.033 lei, la 220.210,66 lei, potrivit dispozitivului, acesta urmând a fi suportat de apelantul-pârât O. B. prin P., acțiunea promovată în contradictoriu cu P. O. ui B. și C. Local B. fiind respinsă în condițiile în care din sentința apelată reiese că față de aceștia a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în favoarea reclamantei în primă instanță cu titlu de taxă judiciară de timbru, acestea au fost reduse la nivelul sumei de 3067 lei, în limita pretențiilor încuviințate.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta SC C. M. SA,
împotriva Sentinței civile nr. 1081/_, tribunalul a reținut că, așa cum s-a arătat anterior, pârâții au determinat întârzierea executării sentinței civile nr.4447/2006, prin promovarea contestațiilor la executare, însă, nu se poate aprecia că în situația de față s-a făcut dovada prejudiciului cauzat, respectiv dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul în sumă de 266.290,64 lei format din suma de 234.061,30 lei creanțe atașate și suma de 32.229,34 lei comisioane restante, neputându-se determina cu certitudine că neîncasarea creanțelor de către reclamant a condus la acumularea datoriei de 266.290,64 lei.
Pentru considerentele sus menționate, apelul declarat de reclamanta SC C.
M. SA, împotriva sentinței civile nr.1081/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus a fost respins, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod Procedură Civilă, apelantul-pârât Oraș B. prin P., a fost obligat să plătească apelantei-reclamante SC C. M. SA suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând cheltuieli de transport și diurnă pentru termenele din_ ,_, și_, solicitate în dosar nr. _
**, acestea fiind acordate în parte la nivelul sumei menționate mai sus, în condițiile în care și sentința a fost schimbată în parte.
În ceea ce privește cheltuielile justificate cu Ordinul de deplasare nr. 18/_ și Ordinul de deplasare nr.14/_, respectiv, cheltuielile efectuate la termenele din:_ și_, tribunalul a reținut că acestea nu au fost solicitate la fond.
Împotriva acestei decizii, O. B. prin P. a declarat recurs,
solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului său împotriva sentinței civile nr. 2215/_ a Judecătoriei V. de Sus si, pe cale de consecința, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta SC C. M. SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ., recurentul a arătat că nici până în aceasta faza procesuală nu s-a stabilit fara echivoc care este temeiul de drept al acțiunii reclamantei.
A precizat recurentul că în prezenta cauza sunt reunite trei dosare ale Judecătoriei V. de Sus: doua prin conexare, respectiv dosar nr._ * al Judecătoriei V. de Sus conexat cu dosar nr._ * a Judecătoriei V. de Sus, în acestea pronunțându-se Sentința civila nr. 2215/_ a Judecătoriei V. de Sus și al treilea dosar, nr._ ** al Judecătoriei V. de Sus, în care s-a pronunțat Sentința civila nr. 1081/2012 a Judecătoriei V. de Sus, în legătura cu care s-a admis litispendența în raport cu dosarul nr._ *.
În aceste dosare reunite, reclamanta SC C. M. SA a solicitat
"despăgubiri" rezultând din întârzierea executării silite a Sentinței civile nr. 447/2006 a Judecătoriei V. de Sus, executare inițiata în dosarul nr. 50/2009 al BEJ Anitei Dorel,
Recurentul susține că în toate dosarele, reclamanta a invocat "tergiversarea cu rea-credința a executării silite prin promovarea a trei contestații la executare", fără însă a indica temeiul de drept al acțiunilor promovate, temeiul de drept fiind indicat pe parcurs, uneori chiar în căile de atac deși calificarea juridica a acțiunii promovate era o chestiune prioritară. Această situație a fost tranșata fara echivoc doar cu privire la cererea introdusă la J. ecătoria V. de Sus în data de_ sub dosar nr._ . In dosarele conexate (dosar nr._ si dosar nr. _
), reclamanta a arătat în mod explicit faptul ca despăgubirile deriva tot din întârzierea executării silite, prin promovarea a trei contestații la executare, dar la temeiul de drept a indicat atât răspunderea civila delictuala, cât si cea contractuala, atât răspunderea derivând din neîndeplinirea obligației de a face, cat si dispozițiile Codului de procedura civila arătate anterior.
Referitor la decizia recurată, recurentul arată că instanța a considerat că cererile reclamantei au ca temei, respectiv cauza, răspunderea civila delictuala, dar nu a motivat de ce face aceasta apreciere.
Dacă se accepta ca temei de drept comun celor trei acțiuni ale reclamantei, reunite în final sub un singur dosar, ca fiind dispozițiile Codului de procedura civila, recurentul consideră că toate argumentele însușite de instanța de apel si care au stat la baza respingerii apelului reclamantei împotriva Sentinței civile nr. 1081/2012 a Judecătoriei V. de Sus, se păstrează si ar fi trebuit să ducă la admiterea în totalitate a apelului Primăriei orașului B. . Altminteri, soluția pronunțata în apel se bazează pe argumente contradictorii, generând tratamente diferite pentru pretenții având aceeași cauza.
Cum nici până în prezent nu a fost clarificată natura juridica a cererilor reclamantei din dosarele conexate (dosar nr._ si dosar nr._ ), dar pentru că instanța de apel s-a referit în motivare la răspunderea civila delictuala, recurentul face în continuarea recursului o analiză dacă si în ce măsura sunt îndeplinite cerințele pentru atragerea acestei forme de răspundere, apreciind că în speța nu se poate vorbi de fapta ilicită deoarece lipsesc elementele constitutive ale răspunderi civile delictuale.
În acest context, se arată că reclamanta a beneficiat de o hotărâre judecătoreasca definitiva (Sentința civila nr. 4447/_ a Tribunalului M. ), rămasa irevocabila (Decizia civila nr. 58/_ a Curții de Apel C. ) a cărei punere în executare a solicitat-o abia în_, iar în prezent reclamanta invoca jurisprudența CEDO care spune ca termenul rezonabil se aplica si în materia executării silite.
Raportat la aceste aspecte, recurentul invocă dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/_, actualizata, care prevăd ca debitoarea este obligata sa-si îndeplinească obligația de plata în termen de 6 luni "de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare la cererea creditorului".
Apoi, reclamanta susține ca recurentul avea obligația sa asigure fondurile necesare, dar omite să arate ca a stat în pasivitate, mai mult, obligația recurentului curge din momentul în care creditorul l-a somat, iar din acel moment exista un termen de gratie de 6 luni pentru a obține fondurile necesare, principiul executării voluntare a hotărârilor judecătorești trebuie analizat cu raportare la legislația speciala în domeniu.
Referitor la susținerile reclamantei că prejudicierea sa a derivat din promovarea succesiva a celor trei contestații la executare, recurentul consideră
că promovarea celor trei contestații la executare nu califica demersul ca unul ilicit. Cele trei contestații la executare au vizat aspecte diferite, încadrabile în instituția contestației la executare, iar printre cauzele care înlătura caracterul ilicit al faptei se număra si îndeplinirea unei activități permise de lege, contestarea oricărui act de executare silita fiind o activitate permisă de lege si un drept al recurentului, ceea ce înlătura categoric caracterul ilicit.
O altă critică a recurentului se referă la lipsa raportului de cauzalitate dintre pretinsele fapte reținute în sarcina sa, care în opinia reclamantei ar fi generat întârzierea la executare și prejudiciul invocat de reclamanta (art.304 pct. 9 C.pr.civ.), în lipsa căruia nu poate fi antrenata răspunderea civila delictuala.
Raportat la aceasta, recurentul arată că reclamanta a avut mal mulți debitori și, prin urmare, mai multe creanțe neîncasate în aceeași perioada de timp, neputându-se susține că toate neonorarea obligațiilor reclamantei se datorează exclusiv Primăriei O. ui B. . Sub acest aspect se menționează că din cuprinsul sentinței civile nr. 9976 din_ reiese că reclamanta a recunoscut lipsa de disponibil din cauza neîncasării unei creanțe în cuantum de 400.000 lei de la O. B. și a altei creanțe de 162.000 lei de la com.Stuplicani, jud. Suceava. În opinia recurentei, reclamanta avea creanțe substanțiale neîncasate și de la alți parteneri contractuali și prin urmare neonorarea propriilor obligații se putea datora și comunei Stuplicani, doar efectuarea unui raport de expertiză contabilă putând lămuri aceste aspecte.
Totodată eliberarea unor bilete la ordin în 2009-2010, fără să existe disponibil în cont, în baza cărora s-au demarat mai multe executări silite demonstrează un management deficitar și o extindere a activității dincolo de capacitatea reclamantei, cu ignorarea disponibilităților reale de plată.
De asemenea, recurentul susține și lipsa raportului de cauzalitate dintre pretinsa faptă a sa si furturile si distrugerile de la punctele de lucru ale reclamantei, deoarece aceasta avea obligația să-și ia toate masurile de precauție pentru asigurarea punctelor de lucru.
În opinia recurentului, reclamanta nu a suferit un prejudiciu real prin întârziere, întrucât suma datorata prin titlul executoriu a fost indexata si reactualizata, astfel încât pornindu-se de la un debit de 274.041,98 Iei s-a ajuns la executarea sumei de 414.973 lei. Debitul stabilit prin Sentința civila nr. 4447/2006 a Tribunalului M. se compunea din suma de 137.020,99 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate si neachitate, la care se adăugau 137.020,99 lei penalități de întârziere. executorul judecătoresc a indexat creanța si a calculat în continuare penalități, ajungând sa se execute suma arătata mai sus. În acest fel, reclamanta a fost despăgubită integral, beneficiind de efectul unor penalități substanțiale care au curs în favoarea acesteia. |
Reclamanta nu numai ca nu a fost prejudiciata, ci, dimpotrivă, a exploatat la maxim titlul pe care îl avea prin calculul penalităților la penalități.
Având în vedere cele prezentate, recurentul susține că instanța de apel a neglijat total aceste aspecte legate de lipsa prejudiciului si a luat în considerare elemente străine de natura pricinii.
Se mai adaugă că procesul-verbal încheiat de BEJ Anitel Dorel în data de_ în dos. Exec. 50/2009 a eliberat recurentul de orice datorie față de reclamanta izvorând din executarea Sentinței civile nr. 4447/2006 a Tribunalului
, în sensul ca recurentul s-a declarat de acord cu compensarea datoriilor reclamantei fata de O. B., constând în taxe si impozite în suma de 113.737 lei, iar diferența de plata, consemnata explicit de executorul judecătoresc a fost de 297.236 lei, sumă achitată reclamantei. Mai mult, acordul de stingere reciproca a obligațiilor a fost semnat si de către reclamanta, motiv pentru care orice pretenții ale acesteia după semnarea acordului sunt neavenite.
Recurentul impută instanței de apel faptul că aceasta nu a făcut o minima verificare a pretențiilor reclamantei, ajungându-se la obligarea recurentului la o dubla despăgubire: o dată prin executarea Sentinței civile nr. 4447/2006 a Tribunalului M. de către executor, prin procedarea la reactualizarea creanței si calculul de penalități; a doua oară prin obligarea la plata sumei de 220.210,66 lei, la care se adaugă si dobânda legala ce se va calcula de la data rămânerii irevocabile a sentinței apelate si pana la achitarea integrala a sumei, în considerarea unei răspunderi civile delictuale inexistente.
În final, recurentul a arătat că reclamanta si-a întemeiat acțiunea si pe dispozițiile art. 1073 Cod civil, susținând în mod constant ca despăgubirile pe care le solicita reprezintă daune-interese moratorii, aspect omis, de asemenea, de instanța de apel (art. 304 pct. 8 CPC)
Sub acest aspect, recurentul arată că daunele-interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației, iar acest tip de daune este specific obligației de a face, ceea ce excede insă spetei de față.
Astfel, prin prisma acestor pretenții formulate de reclamantă, acțiunea sa este inadmisibilă, pe de o parte pentru ca obligația de a da o sumă de bani nu este echivalentă cu obligația de a face, iar pe de alta parte, creditorul si-a recuperat atât creanța, cat si penalitățile de întârziere, prin finalizarea executării în dosarul execuțional nr. 50/2009.
Reclamanta intimată S.C. C. M. S.A. B. M. a formulat întimpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate.
Pe fondul cauzei, reclamanta-intimată arată că despăgubirile solicitate nu reprezintă debite principale, ci dobânzi, majorări de întârziere, penalități de întârziere, cheltuieli de executare pe care le-a plătit la furnizori, la ANAF, la bugetele locale si pe care le-a înregistrat datorita faptului ca nu a plătit la timp debitele, din culpa recurentei care cu rea-credința, a întârziat si tergiversat punerea în aplicare a hotărârilor instanțelor judecătorești irevocabile, definitive si executorii, respectiv: sentința 4447/_ a Tribunalului M. și decizia 58/_ a Curții de Apel C. .
Referitor la criticele formulate în recursul pârâtei, reclamanta arată următoarele:
In cererile de despăgubiri formulate în cele 3 dosare a invocat în drept ca temei legal, art. 969, art._ -al.2, art.1073, art.1082, art.1084, C.civ.; 43 C.com. art.l08 ind.3, art.404 al.2, art.580 ind.3 al.2 C.pr.Civ., practica judiciara ICCJ, directive UE.
Referitor la fapta ilicita, răspunderea civila delictuală, legătura de cauzalitate si prejudiciu, reaua credința si vinovăția pârâtului, reclamanta arată următoarele:
Faptă ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului aparținând unei persoane.
Poate constitui faptă ilicită, nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative ale legii este faptă ilicită.
Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 998C. civ., în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării prejudiciului în totalitatea sa, fară nicio restrângere sau limitare.
Mai susține intimata că recurentul nu si-a achitat obligațiile contractuale financiare, nu a plătit datoriile la timp și s-a opus în mod repetat la executarea hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, intimata arată că în prezent este în insolventa din cauza Primăriei B., cu toate eforturile făcute de asociați pentru a se susține financiar cheltuielile necesare activității.
Creanța din Dos. Ex.50/2009 actualizata de executor cu dobânda legala nu poate sa acopere prejudiciile din accesorii, majorări de întârziere la taxe, impozite la finanțe si bugete locale care sunt procentual mult mai mare decât dobânda legala si nici cheltuielile pretinse intimatei de executori în dosarele de executare silită pe care a trebuit sa le suporte din cauza ca a fost blocată financiar de recurent.
In procesul verbal al BEJ din data de 08 aprilie 2011, recurenta recunoaște ca suma de 410.974 lei din Dos.EX.50/2009 nu era achitata.
În opinia intimatei, nu se impunea efectuarea unei expertize contabile întrucât prejudiciul este dovedit prin Balanțele contabile analitice din_, 2012, care atestă că valoarea creanțelor neîncasate de la recurent reprezintă în anul 2009 peste 70% din cifra de afaceri a societății, iar în continuare în a 2010, 2011 si 2012 peste 90%, și prin acte emise de instanțe judecătorești, de ANAF, de primărie si Birouri Executori J. ecatoresti, acte care sunt indubitabile. În plus, recurenta nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile în nici unul din stadiile procesuale ale dosarelor
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., recurentul afirmă că hotărârea recurată se bazează pe argumente contradictorii deoarece instanța de apel a aplicat tratamente diferite pentru pretenții având aceeași cauză, împrejurare ce rezultă din respingerea apelului reclamantei împotriva sentinței civile 1081/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus.
Această critică nu poate fi validată de Curte deoarece pretențiile ce au făcut obiectul sentinței civile 1081/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus pronunțată în dosarul nr. 3127/336/2011 au fost analizate din perspectiva dispozițiilor art. 5803alin. 2 C.proc.civ, art. 1083C.proc. civ. și art. 404 alin. 2 C.proc civ., instanța de apel nefăcând altceva decât să confirme concluzia la care s-a oprit prima instanță. De asemenea pretențiile materiale derivă din alte fapte juridice decât cele deduse judecății în dosarele conexate nr._ * al Judecătoriei V. de Sus și nr._ * al Judecătoriei V. de Sus.
În plus decizia pronunțată de instanța de apel prin care s-a respins apelul promovat de reclamantă împotriva sentinței civile 1081/2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus nu a fost recurată de către partea interesată astfel că decizia civilă nr. 8/a din_ pronunțată în dosarul nr._ ** al Tribunalului M. referitoare la această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat opunându-se repunerii în discuției a aspectelor semnalate de recurentul-pârât.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ pârâtul relevă împrejurarea că instanța de apel a omis să analizeze pretențiile reclamantei și din perspectiva prevederilor art. 1073 C.civ. pe care aceasta din urmă și-a întemeiat acțiunea, continuând cu expunerea unor argumente care în opinia sa fac inadmisibilă cererea de acordare a daunelor interese moratorii.
Incidența dispozițiilor art. 1073 cod civil nu poate fi reținută întrucât, pe de-o parte, nu a fost analizată în apel, instanța de control judiciar neputând raporta legalitatea hotărârii recurate la o problemă care nu a făcut obiectul apelului, iar, pe de altă parte, apărările formulate de către recurent pe marginea acestui text de lege nu au în vedere precizarea făcută de către reclamantă în fața de instanței de apel, la data de 15 februarie 2013, conform căreia întregul său
demers procesual se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat prin tergiversarea executării sentinței civile nr. 4447 din_ a Tribunalului M. și a deciziei nr. 58 din_ a Curții de Apel C. .
În subsidiar, Curtea constată că ipoteza vizată de acest motiv de recurs nu se regăsește în cazul de față deoarece litigiul de fond nu privește interpretarea sau stabilirea naturii juridice a unui act juridic perfectat între părți, ci are ca obiect solicitarea de acordare a unor despăgubiri pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la nesocotirea prevederilor
art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă
, având în vedere următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) Cod procedură civilă poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În cauză referirea la acest motiv de recurs vizează dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală, sub aspectul aplicării greșite a art. 998-999 Cod civil, întrucât, în opinia recurentului, pe de o parte, nu s-a clarificat temeiul de drept al acțiunilor deduse judecății, iar, pe de altă parte, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale față de împrejurarea că nu există faptă ilicită, prejudiciu și raport de cauzalitate.
Privitor la prima chestiune, Curtea reține că susținerile recurentului nu se verifică.
Contrar afirmațiilor recurentului, mențiunile cuprinse în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2013 relevă că instanța de apel s-a preocupat de clarificarea cadrului procesual sub aspectul lămuririi temeiului de drept pe care se întemeiază acțiunea în despăgubiri formulată de reclamantă. Conform precizării făcute de reprezentantul reclamantei, demersul procesual se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat prin tergiversarea executării sentinței civile nr. 4447 din_ a Tribunalului M. și a deciziei nr. 58 din_ a Curții de Apel C. . Respectând principiul disponibilității, instanța de apel a analizat în mod corect legalitatea sentinței primei instanțe doar prin raportare la prevederile art. 998-999 Cod civil, iar nu și prin raportare la celelalte temeiuri de drept, evocate în fața primei instanțe dar pe care reclamanta a înțeles să nu le mai susțină, în căile de atac, conduită permisă de același principiu al disponibilității.
De altfel, chiar dacă prin cererile introductive de instanță reclamanta a solicitat în mod generic obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri rezultând din executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, aceasta nu înseamnă, așa cum, nefondat a susținut recurentul-pârât, că temeiul juridic al cererilor înregistrate sub nr._ și_ ar fi nedeterminat, câtă vreme, în expunerea motivelor pe care s-au întemeiat cererile de chemare în judecată, reclamanta a dezvoltat și a descris detailat în ce constau despăgubirile solicitate și care a fost fapta ilicită pe care o impută pârâtului.
Mai mult decât atât, în dosarul_ al Judecătoriei Vișeu de Sus, format după ce Tribunalul Maramureș și-a declinat competența de soluționare a cauzei înregistrate inițial la această instanță sub nr._, cât și în al doilea ciclu procesual derulat în fața Judecătoriei Vișeu de Sus, ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 388/r din 23 martie 2012 a Tribunalului M., reclamanta și- a precizat cererile introductive, îndicând în mod expres că dorește ca pretențiile sale pecuniare formulate împotriva pârâtului O. B. să fie analizate și din perspectiva prevederilor art. 998, 999 C.civil.
În consecință, răspunderea delictuală ca temei de drept al acțiunilor înregistrate sub nr._ și_ era cât se poate de bine determinată, așa încât în mod corect și legal, cu respectarea principiului impus de art. 129 alin.
final Cod procedură civilă, instanța de apel a analizat pretențiile reclamantei prin prisma dispozițiilor art. 998 și 999 C civ., împrejurare raportat la care în nici un caz nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că instanța de apel nu s-a preocupat de calificarea juridică a cererilor deduse judecății.
Referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 998 și 999 C.civ la situația de fapt reținută
atât de prima instanță cât și de instanța de apel, Curtea reaminintește recurentului că prevederile legale precitate reglementează instituția răspunderii civile delictuale, care constituie răspunderea de drept comun și care se angajează în toate situațiile când un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unei obligații legale, cu caracter general, care incumbă tuturor.
Condițiile angajării răspunderii civile delictuale, așa cum corect a subliniat și recurentul prin motivele de recurs, trebuie întrunite cumulativ și constau în următoarele: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin motivele de recurs, pârâtul contestă caracterul ilicit al faptei ce i se impută precum și existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate.
Sunt corecte susținerile recurentului potrivit cărora pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficientă existența unei fapte prejudiciabile, ci aceasta trebuie să aibă un caracter ilicit, pentru că, în caz contrar, răspunderea civilă reparatorie nu poate exista.
Împrejurările concrete ale cauzei de față relevă însă faptul că maniera în care recurentul a acționat cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 4447 din_ a Tribunalului M. intră în sfera ilicitului civil, apărările acestuia privitoare la înlăturarea caracterului ilicit al faptei prin îndeplinirea unei activități permise de lege neputând fi validate.
În construcția acestei apărări, recurentul se prevalează de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 care îi acorda un termen de grație de 6 luni pentru procurarea fondurilor necesare plății creanței constatate prin titlu executoriu mai sus menționat, termen care curge doar de la data la care a primit somația de plată comunicată de BEJ Aniței Dorel, investit cu punerea în executare a titlului executoriu. În opinia recurentului, reclamanta se face vinovată în egală măsură de punerea în executare cu întârziere a sentinței nr. 4447 din_ a Tribunalului M. în condițiile în care deși deținea un titlu executoriu încă din 2006, a formulat cererea de executare silită doar în_ . S-a mai susținut că lipsa de fonduri a unității administrativ teritoriale nu poate fi calificată drept faptă ilicită în accepțiunea răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, se susține că promovarea celor trei contestații la executare nu pot fi calificate drept un demers ilicit cât timp legea îi permite contestarea oricărui act de executare silită, pârâtul nefăcând altceva decât să își exercite un drept procesual.
Curtea nu va achiesa la argumentele expuse în susținerea tezei referitoare la înlăturarea caracterului ilicit al faptei ce i se impută deoarece piesele dosarului relevă că pârâtul și-a exercitat în mod abuziv drepturile prevăzute de art. 2 din OG nr. 22/2002 și art. 399 C.proc.civ.
Curtea admite că în principiu săvârșirea unei faptei prejudiciabile cu ocazia exercitării unui drept prevăzut de lege pentru protejarea unui interes general constituie o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei, fiind exoneratoare de răspundere, cu excepția situației în care datele concrete permit sesizarea unui abuz de drept.
În principiu, abuzul de drept apare atunci când titularul unui drept subiectiv îl exercită cu rea-voință pentru a vătăma pe cineva. Abuzul de drept
reprezintă o formă de manifestare a delictului civil deoarece contravine principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor subiective care presupune ca dreptul subiectiv să fie exercitat în limitele sale legale, fără să se încalce drepturile subiective ale celorlalți. Abuzul de drept reprezintă însăși deturnarea dreptului de la rațiunea sa intrinsecă exprimată în scopul pentru care a fost recunoscut și garantat sau utilizarea dreptului în alte scopuri decât cele avute în vedere prin lege și permite angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei care se face vinovată de săvârșirea acestuia.
Prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, evocate de către recurent, stabilesc că în ipoteza în care "executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.";
Deși încearcă să se prevaleze de termenul de grație de 6 luni instituit de art. 2 din OG nr. 22/2002, recurentul omite să adauge că nici măcar acest termen de grație prevăzut de lege nu l-a respectat, probațiunea administrată relevând faptul că ultima plată în executarea sentinței nr. 4447 din_ a Tribunalului M. a fost efectuată în 13 decembrie 2011, aspect ce rezultă din explicațiile oferite chiar de către pârât instanței de apel, confirmate de documentele de plată anexate la filele 72-97. Rezultă așadar că pârâtul a prelungit procedura de executare silită nu cu 6 luni așa cum îi permiteau dispozițiile art. 2 din actul normativ precitat, ci cu un an și 7 luni.
Curtea observă că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Burdov contra Rusiei -2002) admite că o întârziere în executarea de către o autoritate statală a unui titlu executoriu ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil, însă această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cazul de față pârâtul nu a indicat care au fost acele circumstanțe speciale care l-au împiedecat să execute o creanță recunoscută în justiție încă din anul 2006. Mai mult decât atât articolul 4 din același act normativ invocat de recurent prevede obligația ordonatorilor principali de credite bugetare de a dispune măsurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Așa fiind, pârâtul nu-și poate invoca propria culpă în nerespectarea dispozițiilor art. 2 și 4 din O.G. nr. 22/2002 și să ceară exonerarea de la răspunderea delictuală motivat de neprevederea în buget a sumelor cu această destinație în favoarea reclamantei.
Deși Curtea i-a solicitat recurentului să explice care au fost demersurile efectuate în vederea asigurări fondurilor necesare pentru plata creanței recunoscută reclamantei printr-un titlu executoriu, recurentul nu a fost în măsură să prezinte documente relevante în acest sens, extrasul din capitolul bugetar 8402 articolul 71 reflectând doar succesiunea plăților efectuate pentru stingerea creanței, iar nu eventualele măsuri luate pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății. De altfel acest înscris atestă că prima plată în executarea sentinței nr. 4447 din_ a Tribunalului M. a fost realizată în_, respectiv după 2 ani de la momentul formulării de către reclamantă a cererii de executare silită.
Nici susținerea recurentului potrivit căreia reclamanta s-ar face culpabilă în egală măsură pentru punerea în executare cu întârziere a titlului executoriu motivată prin prisma faptului că nu a ieșit din pasivitate decât cu puțin timp
înainte de a interveni prescripția dreptului de a cere executarea silită nu poate fi reținută deoarece înscrisurile de la dosarul cauzei confirmă că aceasta s-a adresat în mod repetat recurentului, solicitându-i executarea benevolă a sentinței. Având în vedere că reclamanta a derulat și alte raporturi contractuale cu pârâtul după anul 2006, acesta avea tot interesul să mențină o relație cordială cu acesta, iar formularea unei cereri de executare silită ar fi pus punct acestor raporturi cum de altfel s-a și întâmplat după anul 2009 când s-a înregistrat o astfel de cerere. În plus față de împrejurarea că debitorul reclamantei era o autoritate statală, solvabilă prin definiție, reclamanta putea avea speranța legitimă că acesta își va onora în mod benevol obligația de plată.
Nici susținerile recurentului privind lipsa caracterului ilicit al conduitei sale constând în promovarea succesivă a trei contestații la executare nu subzistă chiar dacă acest drept procesual este pus la îndemâna sa de legiuitor, întrucât acest drept a fost exercitat cu rea credință de către pârât doar pentru a tergiversa executarea silită.
Prin sentințele nr. 1676/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, nr. 1632/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus și nr. 2838/_ pronunțată în dosarul nr._ * al
ecătoriei Vișeu de Sus, rămase irevocabile, s-au respins cele trei contestații la executare. Chestiunile supuse analizei instanței prin intermediul celor 3 contestații la executare au vizat două aspecte principale: 1. stingerea creanței prin plată, 2. lipsa fondurilor bugetare, apărări invalidate atât de instanța de executare cât și de instanțele de control judiciar. Sub acest aspect sunt elocvente statuările instanței de executare care a soluționat cele 3 contestații la executare și care a reținut următoarele aspecte:
plățile de care s-a prevalat pârâtul au vizat achitarea unor facturi din septembrie 2007 privitoare la alte lucrări decât cele avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 4447 din_ a Tribunalului M.
pârâtul nu a respectat termenii tranzacției perfectate în_ privind plata eșalonată a debitului și renunțarea la penalități, achitând doar prima tranșă, astfel că reclamanta a invocat nulitatea tranzacției
pârâtul nu se poate prevala de neadoptarea bugetului local pe anul 2010 pentru a invoca lipsa de fonduri în condițiile în care avea cunoștință de obligația de plată care îi incumba încă din anul 2007.
Așadar de vreme ce era conștient că nu a plătit creanța recunoscută în favoarea reclamantei prin sentința nr. 4447 din_ a Tribunalului M. și că potrivit OG nr. 22/2002 îi revenea obligația de rezultat constând în asigurarea fondurilor necesare plății creanței în termen de 6 luni de la comunicarea primei somații, pârâtul a formulat succesiv 3 contestații la executare doar pentru a crea premisele suspendării executării silite și amânării plății efective a creanței. De altfel pârâtul a obținut suspendarea executării silite prin încheierea nr. 810 din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus și prin încheierea nr. 2391 din_ din dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus
Ca și concluzie
, prin raportare la datele din prezenta cauză, Curtea consideră că prin neexecutarea voluntară a obligației de plată stabilite prin titlu executoriu, pârâtul a săvârșit o faptă ilicită prin omisiune, încălcând obligațiile stabilite prin dispozițiile art. 371 alin. (1) Cod procedură civilă, respectiv, fapta ilicită constă în executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin titlu executoriu - sentința civilă nr. 4447 din_ a Tribunalului M. .
Trecând la analiza prejudiciului, ca element esențial al răspunderii delictuale, Curtea că acesta constă în rezultatul și efectul negativ suferit de o anumită persoană, ori de patrimoniul său, prin comiterea unui fapt ilicit sau delict civil.
Este fără putință de îndoială, așa cum rezultă din starea de fapt reținută de instanța de apel, că pârâtul recurent, prin fapta omisivă constând în neefectuarea demersurile ce îi incumbau potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu - sentința civilă nr. 4447 din_ a Tribunalului M. - și prin exercitarea abuzivă a dreptului de a promova contestații la executare repetitive și cereri de suspendare a executării în dosarul execuțional nr. 50/2009 al BEJ Aniței Dorel, a provocat reclamantei un prejudiciu. Acesta rezultă din întârzierea evidentă a executării și constă în imposibilitatea folosirii în circuitul său economic a sumelor de bani acordate de instanță prin titlu executoriu.
În acest context mai trebuie notat și faptul că în prezent reclamanta se află în insolvență, împotriva acesteia fiind deschisă procedura colectivă de recuperare a creanțelor prin sentința civilă nr. 5345/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ . Chiar dacă până în prezent nu a fost întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență Curtea prin raportare la întreg probatoriul administrat apreciază că neefectuarea la timp a plății creanței, într-un cuantum deloc de neglijat, recunoscută în favoarea reclamantei prin sentința civilă nr. 4447 din_ a Tribunalului M. a jucat un rol semnificativ în economia insolvabilității reclamantei.
Contrar susținerilor recurentei, despăgubirile solicitate de reclamantă în dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Vișeu reprezintă doar echivalentul unor dobânzi, majorări și penalități de întârziere și cheltuieli de executare percepute de către instituțiile bugetare pentru taxele și impozitele datorate, de către partenerii contractuali ai reclamantei și de către organele de executare silită pentru datorii născute în sarcina reclamantei în anii 2009 și 2010, respectiv după inițierea demersurilor de executare silită a sentinței civile nr. 4447 din_ a Tribunalului M. . Așa cum reiese din analiza anexelor ce însoțesc cele două cereri introductive de instanță, despăgubirile nu includ contravaloarea bunurilor sustrase de la punctul de lucru din B. B., furt favorizat de neasigurarea unei paze corespunzătoare, cum susține în mod eronat pârâtul prin memoriul de recurs.
Natura și întinderea dobânzilor, majorări și penalități de întârziere și cheltuielilor de executare au fost prezentate pe larg de către instanța de apel, așa încât nu se mai impune reluarea acestei analize.
Sub aspectul dovedirii întinderii prejudiciului, Curtea constată că prin raportare la înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă se impune amendarea parțială a statuărilor instanței de apel în sensul reducerii daunelor pretinse de la 220.210,66 lei la 218.789,91 lei în considerarea următoarelor argumente.
Astfel, deși reclamanta a afirmat în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu că dobânzile și cheltuielile de executare silită aferente creanței pretinse de SC EVORA CENTER SRL se ridică la suma de 4.066, 30 lei, înscrisurile depuse în probațiune cu privire la acest aspect ( somația din_ din Dos. Exec nr. 40/2010 al BEJ Bud Robert M. și sentința civilă nr. 9976 din_ pronunțată în dosarul nr._ Al Judecătoriei B. M. ) evidențiază doar un cuantum de 3.709, 30 lei, astfel că pretențiile reclamantei se impun a fi diminuate cu această diferență.
Neconcordanțe în ce privește întinderea pretențiilor subzistă și în calculul majorărilor și penalităților de întârziere datorate față de ANAF, înscrisurile relevante depuse în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu probând că acestea se ridică la suma de 58.545 lei, iar nu la 58.945 lei cum afirmă reclamanta, astfel
că și această diferență trebuie imputată asupra despăgubirilor acordate de instanța de apel.
De asemenea, instanța de apel a acordat reclamantei în întregime valoarea majorărilor pretinse pentru neplata la scadență a taxelor și impozitelor locale datorate Municipiului B. M. fără să observe că reclamanta a solicitat atât în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu cât și în dosarul nr._, cu titlu de despăgubiri, majorări calculate, parțial pentru aceeași perioadă de timp, fapt de natură a conduce la o dublă reparație. Sub acest aspect, Curtea notează că în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus majorările de 663,75 lei, aferente taxelor și impozitelor locale datorate Municipiului B. M. au fost calculate până la_, în timp ce în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, majorările aferente acelorași taxe au fost calculate până la_, fiind net superioare, respectiv de 4.019,89 lei. Rezultă cu evidență că titlu executoriu de care se prevalează reclamanta în dosarul_ al Judecătoriei Vișeu de Sus include și majorările de 663,75 lei percepute până la_ și care au fost solicitate separat și în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus. Pentru a nu se ajunge la o dublă despăgubire pentru același prejudiciu, Curtea va diminua cuantumul total al despăgubirilor cu suma de 663,75 lei pretinsă de reclamantă de două ori.
În privința celorlalte componente ale prejudiciului pretins a fi suferit de către reclamantă, Curtea își însușește întrutotul concluziile instanței de apel.
Critica referitoare la imposibilitatea cumulului penalităților și dobânzii calculate de executorul judecătoresc Aniței Dorel în dosarul execuțional 50/2009 în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4447/2006 a Tribunalului M. cu alte despăgubirii materiale decurgând din executarea cu întârziere a aceluiași titlu executoriu, care formează obiectul prezentei pricini, este nefondată, față de împrejurarea că cele două categorii de daune au izvoare diferite.
Astfel, dobânda calculată de executorul judecătoresc reprezintă beneficiul nerealizat de reclamantă ca urmare a imposibilități utilizării sumelor de bani pe care i le datora pârâtul, iar dreptul de a percepe dobânda legală începând cu data de_ până la plata efectivă a debitului i-a fost recunoscut în mod expres reclamantei prin sentința civilă nr. 4447/2006 a Tribunalului M. .
Prin acordarea penalităților de întârziere s-a urmărit sancționarea debitorului pentru executarea necorespunzătoare a obligației de plată a prețului pentru lucrările executate, calculul acestora realizându-se conform înțelegerii părților, iar obligația de plată a acestora a fost stabilită în sarcina pârâtului în mod expres prin Decizia civilă nr. 587_ A Curții de Apel C. .
Despăgubirile solicitate în litigiul de față au ca temei fapta ilicită a pârâtului constând în tergiversarea cu rea credință a procedurii de punere în executarea a unei hotărâri judecătorești irevocabile care recunoștea un drept de creanță în favoarea reclamantei.
Prin urmare, cele două moduri de dezdăunare nu se exclud reciproc și nu echivalează cu o dublă reparație, ci asigura repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă.
Curtea nu îmbrățișează nici teza pârâtului conform căreia procesul-verbal încheiat de BEJ Aniței Dorel la data de_ în dos. execuțional nr. 50/2009 i- a eliberat de orice datorie față de reclamantă izvorând din sentința civilă nr. 4447/2006 a Tribunalului M. întrucât acest proces-verbal nu are nici măcar semnificația unui act de încetare a executării silite pe temeiul reglementat de art. 3715lit. a C.proc.civ., ci reflectă un acord de principiu între creditoare și debitor asupra modalității de stingere a creanței, parte prin compensare, iar restul prin plată potrivit unui grafic convenit. În plus, prejudiciul reclamat în cauza de față
nu derivă din nevirarea sumelor cuprinse în procesul-verbal încheiat de BEJ Aniței Dorel la data de_ în dos. execuțional nr. 50/2009, ci din neexecutarea într-un termen rezonabil a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 4447/2006 a Tribunalului M. .
Prin motivele de recurs, pârâtul neagă de asemenea și existența unui raport de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciul pretins. Sub acest aspect se învederează că neonorarea la scadență a propriilor obligații de reclamantă nu se datorează exclusiv neîncasării creanței de la pârâtul O. B., reclamanta având de încasat creanțe și de la alți parteneri contractuali, exemplificând în acest sens cu creanța de 162.000 lei față de comuna Stuplicani, jud. Suceava.
Înscrisurile depuse în fața instanței de recurs de către reclamantă infirmă teza pârâtului privitoare la existența unui drept de creanță față de comuna Stuplicani, jud. Suceava în favoarea reclamantei. Astfel se confirmă faptul că reclamanta a perfectat cu P. comunei Stuplicani un contract de execuție
lucrări în 4 septembrie 2006 pentru executarea unor lucrări de construcție la sediul acestei primării, pentru un preț de 800.571,05 lei, iar în baza acestui contract a fost emisă factura fiscală nr. 85 din_ pentru suma de 162.123,
87 lei. În anul 2011 lucrările au fost sistate din lipsă de finanțare, iar prin contractul nr. 84/_ reclamanta a cesionat drepturile și obligațiile derivând din încheierea acestui contract societății COMPLET BUCOVINA SRL. În urma unui audit efectuat la P. comunei Stuplicani de către Camera de Conturi Suceava, finalizat prin dresarea procesului verbal nr. 5020/_ s-a stabilit că o parte din lucrările menționate în factura fiscală nr. 85 din_ nu au fost realizate de către SC C. M. SA, după cum urmează: branșamente apă rece și canalizare, instalație centrală termică și instalații sanitare, în valoare totală de 93.400,04 lei, cesionarul fiind notificat în vederea finalizării acestor lucrări.
Intimata-reclamantă afirmă că a încasat valoarea lucrărilor menționate în factura fiscală nr. 85 din_ deși nu a prezentat documentul care atestă încasarea sumei respective și susține că raportat la concluziile raportului de
audit se va pune în discuție chiar restituirea parțială a sumei încasate în favoarea COMPLET BUCOVINA SRL care va fi obligată să finalizeze lucrările respective.
Față de conținutul acestor înscrisuri și de împrejurarea că pârâtul nu deține o probă directă care să evidențieze neîncasarea acestei creanțe de la comuna Stuplicani Curtea nu poate valida teza acesteia potrivit lipsa lichidităților reclamantei s-ar datora neîncasării creanțelor deținute asupra altor parteneri contractuali.
Critica formulată de recurentul-pârât privind insuficiența probatoriului administrat în vederea dovedirii raportului de cauzalitate între prejudiciul pretins de reclamantă și fapta ilicită imputată pârâtului, dedusă din neefectuarea unei expertize contabile care să evidențieze totalitatea creanțelor neîncasate de reclamantă în perioada relevantă, nu se pot încadra în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, din actuala reglementare, iar sancțiunea aplicabilă este aceea a neanalizării ei. De altfel dispozițiile art. 129 alin. 51C.proc.civ. statuează în mod expres că părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Nu poate fi reținută nici afirmația recurentului potrivit căreia lipsa lichidităților și multitudinea executărilor silite demarate în 2009-2010 s-ar datora unu management defectuos în condițiile în care reclamanta a dovedit că a efectuat demersuri multiple pentru a-și asigura lichiditățile necesare continuării activității, solicitând concursul autorităților statului ( instanțe, executori judecătorești, Prefectura jud. M. ) pentru punerea în executare a titlurilor executorii pe care le deținea. Cuantumul semnificativ al creanțelor datorate de
pârât și neonorate la timp a jucat cu siguranță un rol primordial în previzionarea bugetului, cu consecința imposibilității asigurării lichidităților necesare susținerii activității și onorării propriilor obligații
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat caracterul ilicit al faptei pârâtului de tergiversare a executării silite a sentinței civilă nr. 4447/2006 a Tribunalului M., ca o condiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale conform art. 998-999 Cod civil, stabilind existența acesteia, a prejudiciului cauzat reclamantei prin lipsirea de un bun al său ( o creanță ) pe o perioadă îndelungată și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu care rezultă din lipsirea reclamantei de posibilitatea utilizării acestei sume de bani în circuitul său economic datorită săvârșirii faptei ilicite, condiții care atrag răspunderea civilă delictuală, conform art. 998-999 Cod civil, dar și obligația autorului faptei ilicite de a reparara a prejudiciul, cu mențiunea amendării întinderii acestuia potrivit celor arătate într-un paragraf anterior.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 alin. (2) și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de O. B. împotriva deciziei civile nr. 8/a din_ pronunțată în dosarul nr._ ** al Tribunalului M. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite apelul declarat de pârâtul O. B. împotriva sentinței civile nr. 2215 din_ pronunțate în dosarul nr._ ** al Judecătoriei Vișeu de Sus pe o va schimba în parte în sensul obligării pârâtului O. B. prin P. să plătească reclamantei suma de 218.789,91 lei cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală calculată de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2215/_ și până la achitarea integrală a sumei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de O. B. prin P. împotriva deciziei civile nr. 8/a din_ pronunțată în dosarul nr._ ** al Tribunalului M. pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de pârâtul O. B. prin P. împotriva sentinței civile nr. 2215 din_ pronunțată în dosarul nr._ ** al Judecătoriei Vișeu de Sus pe o schimbă în parte în sensul că obligă pârâtul O. B. prin P. să plătească reclamantei suma de 218.789,91 lei cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală calculată de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2215/_ și până la achitarea integrală a sumei.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | ||||
M. B. | M. | I. | I. | S. | AL H. |
G. ,
N. T.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./3 ex.
J. .fond: G.Mariș.
J. .tribunal:M.Pavel;M.Hoban.
| ← Decizia civilă nr. 583/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 403/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
