Decizia civilă nr. 38/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.38/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: V. L. O. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC SS S. prin lichidator judiciar A. C. S. în contradictoriu cu intimata SC I. S. împotriva sentinței civile nr. 12483/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care T. ul constată că nici una din părți nu se prezintă la cele două strigări ale cauzei dar s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; reține cauza în pronunțare cu privire la recursul declarat.
T. UL
Prin sentința civilă nr.12483/2012 pronunțată la data de 11 iunie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, excepție invocata din oficiu de către instanță și a fost respinsă cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta SC SS S., in insolventa, prin lichidator judiciar A.
C. S., in contradictoriu cu parata SC I. S., avand ca obiect pretentii, ca fiind prescrisa.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 2.412,18 lei reprezentand contravaloarea facturilor fiscale seria SSRCJ nr. 81502 din data de_, in valoare de 666,64 lei (f. 8) si seria SSRCJ nr. 81676 din data de_, in valoare de 1.745,54 lei.
Factura fiscala seria SSRCJ nr. 81502 din data de_ a devenit scadenta la data de_, conform mentiunii din cuprinsul facturii.
Factura fiscala seria SSRCJ nr. 81676 din data de_ a devenit scadenta la data de_, conform mentiunii din cuprinsul facturii.
Fata de data la care au devenit scadente cele doua facturi fiscale, instanta a reținut ca in speta sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar acest termen incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune conform art. 7 alin. 1 din acelasi act normativ.
In speta, termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune pentru suma de 666,64 lei a inceput sa curga la data scadentei facturii fiscale seria SSRCJ nr. 81502 din data de_, aceea de_, iar acest termen s-a implinit la data de_ .
Termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune pentru suma de 1.745,54 lei a inceput sa curga la data scadentei facturii fiscale seria SSRCJ nr. 81676 din data de_, aceea de_, iar acest termen s-a implinit la data de_ .
Instanta a reținut ca reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata in acest dosar abia in data de_, dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva.
Totodata, instanta a reținut ca reclamanta nu a facut dovada ca ar fi intervenit vreo cauza de suspendare sau de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive dintre cele prevazute de art. 13 si art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
In consecinta, exceptia invocata din oficiu de catre instanta este intemeiata, astfel că a fost admisă.
Avand in vedere solutia data asupra exceptiei prescriptiei extinctive, instanța a arătat că nu se impune o analiza separata a fondului cauzei.
Fata de considerentele de mai sus, vazand prev. art. 3 alin. 1 si ale art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, instanta de fond a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, exceptie invocata din oficiu de catre instanta și a respins cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta SC SS S., in insolventa, prin lichidator judiciar A. C.
S. in contradictoriu cu parata SC I. S., avand ca obiect pretentii, ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC SS S. prin lichidator A. C. S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. Astfel, s-a arătat că parata nu a formulat nici o apărare in cauza, insa instanța de fond, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, (art.l, art.3 si art.7 din Decretul 167/1958) arătând faptul ca de la data facturilor a trecut termenul general de prescripție de 3 ani si ca recurenta nu ar fi dovedit ca in speța a intervenit vreo cauza de intrerupere a cursului prescripției extinctive, dintre cele prevăzute la art.13 si art.16 din Legea nr.167/1958.
Instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe care a ridicat-o din oficiu si fara a mai intra in judecarea fondului, a respins acțiunea.
Conform art. 1.522 C.civ., debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Potrivit art. 2.537 alin.4 C.civ., prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere, iar potrivit art. 2.540 C.civ., prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.
Conform art. 2.541 C.civ., întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. (5) Dacă întreruperea rezultă din intervenția făcută în procedura insolventei sau a urmăririi silite, prescripția va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanței rămase neacoperite.
S-a susținut că din economia textelor de lege menționate, rezulta neîndoielnic faptul ca prescripția se intrerupe prin punerea in intarziere a debitorului, făcuta prin orice mijloc care asigura dovada comunicării, după intrerupere incepand sa curgă un nou termen de prescripție care îndreptățește creditorul sa formuleze cerere de chemare in judecata intr-un termen de decădere de 6 luni de la intreruperea prescripției.
In plus, tinand seama de complexitatea procedurii speciale a insolventei si de dificultatea obținerii de către lichidator a informațiilor corecte de la debitoare si in sopul protejării intereselor creditorilor in cadrul insolventei, legiuitorul a statornicit prin Codul civil faptul ca in cazul in care prescripția rezulta din intervenția făcuta in cadrul procedurii insolventei prescripția va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanței rămase neacoperite (art.2541 alin.5).
In speța, recurenta a apreciat că instanța de fond nu a ținut seama de nici una dintre textele de lege mai sus invocate, cu toate ca s-a probat in cauza atât starea de insolventa a creditoarei, punerea in intarziere a paratei si confirmarea de primire a acesteia, cu consecința intreruperii prescripției, cat si inregistrarea cererii de chemare in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in intariziere.
Fata de probele de la dosarul cauzei analizate prin prisma textelor de lege de mai sus, recurenta a apreciat ca cererea de chemare in judecata a fost făcuta in termen, fiind inregistrata in condițiile in care a intervenit in cauza intreruperea prescripției, astfel incat se solicita instanței de recurs admiterea recursului si respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, recurenta a arătat că intimata parata nu a contestat creanța si nu a formulat nici o parare.
Intimata SC I. S., deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea care formează obiectul prezentului recurs, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC SS S., temeiurile de drept avute în vedere la soluționarea excepției fiind cele stabilite de Decretul nr. 167/1958.
Prin recursul formulat recurenta SC SS S. a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile Noului cod civil cu privire la punerea debitorului în întârziere și cu privire la cazurile de întrerupere a cursului prescripției.
Tribunului reține că dispozițiile legale invocate de către recurentă, respectiv art. 1.522, art. 2537, art. 2540 și art. 2541 din Noul Cod Civil nu sunt incidente în cauză. Conform art. 6 din Noul cod Civil care reglementează aplicarea în timp a legii civile, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. După cum în mod corect a reținut prima instanța, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de_ pentru creanța pretinsă în temeiul facturii fiscale seria SSRCJ nr. 81502/_, respectiv la data de_ pentru creanța pretinsă în temeiul facturii fiscale seria SSRCJ nr. 81676/_
. Termenul general de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 6 din acest act normativ, respectiv legea aplicabilă în materia prescripției extinctive este cea aflată în vigoare la momentul la care a început să curgă acest termen, și anume Decretul nr. 167/1958.
Astfel, motivul de nelegalitate al hotărârii pronunțate de prima instanță, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este neîntemeiat.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de ordine publică care poate fi invocată de orice parte interesată, chiar și de către instanța de judecată din oficiu, în orice moment al procesului, astfel încât este lipsită de relevanță susținerea că pârâta nu a formulat nici o apărare în cauză și nu a invocat această excepție.
Recurenta a invocat faptul că a intervenit o întrerupere a cursului prescripției prin notificarea expediată pârâtei la data de_ (f.9-10 din dosarul judecătoriei) prin care s-a realizat procedura concilierii prealabile și s-a pus debitoarea în întârziere. Însă raportat la dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează situațiile în care operează întreruperea cursului prescripției, tribunalul reține că notificarea expediată nu acoperă situațiile limitativ prevăzute de lege.
Având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC S.
SS .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta SC SS S. prin lichidator judiciar A. C. S. în contradictoriu cu intimata SC I. S. împotriva sentinței civile nr. 12483/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. C. | G. | V. | L. O. | C. | P. |
Red.SI/MM 2 ex./_
Judecător fond: R. C. R., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 2521/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 569/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
