Decizia civilă nr. 66/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Cod operator 4204
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/R
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: N. B. - J. ecător
JUDECĂTORI: V. F.
V. P.
GREFIER: M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - pârâtă SC G. A. SA cu sediul în B., str. M. E., nr. 45,sector 1, împotriva sentinței civile nr.4156 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus în contradictoriu cu intimata - reclamantă V.
L. M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părților prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi. În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 4156 din_, Judecătoria Baia Mare a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta V. L. M. în contradictoriu cu pârâta SC G. A. SA și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.109 lei despăgubiri (din care 10.000 lei daune morale și restul daune materiale) și 2.480 lei cheltuieli de judecată, iar prin încheierea din_ s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că se va trece "Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de
16.109 lei despăgubiri (din care 10.000 lei daune morale și restul daune
materiale) și 3.305,14 lei cheltuieli de judecată";, în loc de "Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 16.109 lei despăgubiri (din care 10.000 lei daune morale și restul daune materiale) și 2.480 lei cheltuieli de judecată";.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta V. L. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC G. A. SA obligarea acesteia la plata sumei de 10.319 lei despăgubiri (daune materiale) și 10.000 lei daune morale urmare a prejudiciului cauzat de accidentul de circulație din data de_ provocat de numitul Cavasi N. V. .
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.290 lei, despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a autoturismului, 1.500 lei cheltuieli de judecată suportate în procesul penal și cheltuieli de judecată suportate în prezentul dosar.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare dată în dosar nr. 2364/P/2011, la data de_ s-a dispus neînceperea
urmăririi penale
față de numitul Cavași N. V. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, reținându-se că la data de_, în jurul orelor 13:50, numitul Cavași N.
V. conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare MM - 05 - CLC pe DN 1C, deplasându-se din direcția Seini înspre municipiul
B. M. .
Ajungând la Km 163+500m, între localitățile Cicîrlău și Bușag, autoturismul condus de numitul Cavași N. V. a pătruns pe contrasens și s- a izbit frontal de autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare MM
- 07 - BAW condus regulamentar din sens opus de numita V. L. M. . Împreună cu numita V. L. M., în autoturism se aflau în calitate de pasageri numiții V. M., care ocupa locul din partea dreaptă față și Nemeș V. care se afla pe bancheta din spate. În urma accidentului, numitul Cavași N.
V. a decedat pe loc, iar numiții V. L. M., V. M. și Nemeș V. au suferit leziuni corporale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 594/125 din_ al Serviciului medico-legal J. ețean M., moartea numitului Cavași N. V. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne prin ruptură de inimă, leziunile tanatogeneratoare precum și cele descrise la examenele extern și intern, s-au putut produce prin lovire de corpurile dure din interiorul autovehiculului, în cadrul unui accident rutier, alcoolemia a fost zero, iar moartea poate data din_ .
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 594/_, numita V.
M. a suferit în urma accidentului leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit actelor medicale seria CCMAB nr. 7300433, respectiv seria CCMAD nr. 0852135, reclamanta a beneficiat de 7 zile de concediu medical.
Ca urmare a accidentului a fost întocmit dosarul de daună nr.
UJ/1059492.
Încă în faza de urmărire penală s-a stabilit culpa exclusivă a numitului Cavași N. V. în producerea accidentului, autoturismul condus de acesta fiind asigurat RCA la pârâtă.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în cursul lunii mai când s-a produs accidentul reclamanta beneficia de un salariu de 4956 lei, pentru cele 7 zile cât a beneficiat de concediu medical indemnizația de concediu fiind cu 319 lei mai mică decât salariul care l-ar fi încasat dacă ar fi desfășurat activitate, prin urmare suma de 319 lei este întemeiată.
Accidentul produs independent de voința reclamantei, ajungerea acesteia într-o procedură penală, suportarea unor examene medicale și a unui număr de
7 zile de concediu medical justifică acordarea unor daune morale pentru compensarea suferinței fizice și psihice la care a fost supusă reclamanta. Relevante sub aspectul celor mai sus reținute sunt declarațiile martorilor audiați.
Pentru aceste considerente, apreciind de principiu ca fiind rezonabilă suma solicitată, instanța a apreciat că reclamanta este singura în măsură a-și aprecia (cuantifica) prejudiciul moral suferit, pe cale de consecință cererea vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune morale este întemeiată.
Urmare a accidentului, autoturismul condus de reclamantă a fost avariat în totalitate, devenind inutilizabil.
În aceste condiții, reclamanta a fost nevoită să se deplaseze la serviciu, în locurile reclamate de necesitățile sociale ale unui om activ, cu diverse mijloace de transport, lucru care s-a întâmplat pe o perioadă de 45 de zile, până când reclamanta și-a cumpărat un alt autoturism.
Reținând valoarea de închiriere a unui autoturism pentru o zi, practicată de firmele specializate (valoare probată cu înscrisurile depuse la dosar), instanța apreciază ca fiind întemeiată și cererea vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 4290 lei pentru lipsa de folosință a autoturismului în perioada_ -_ . După aprecierea instanței, perioada este una rezonabilă pentru înlocuirea autoturismului distrus cu unul nou cumpărat de către reclamantă.
În condițiile în care cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei suportate de către reclamantă în dosarul penal (de urmărire) nu au fost recuperate, dată fiind soluția de neîncepere a urmăririi penale, cheltuielile amintite și cuantumul într-un prejudiciu ce poate fi recuperat pe cale separată cum ar fi în prezentul dosar.
Discuția legată de activitatea avocatului și prețul muncii sale provocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată este în afara oricărui cadru procesual și norme de etică profesională.
Valoarea muncii unui om, în cazul în speță a unui liber profesionist (avocat) este apreciată în primul rând de către el însuși, cert și suficient este că
valoarea amintită a fost dovedită la dosarul cauzei cu documente specifice profesiei de avocat, situație în care cererea formulată este întemeiată.
Asupra excepțiilor invocate de către pârâtă, instanța s-a pronunțat la ședința de fond din_ .
Cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă față de pârâta aflată în culpă procesuală, cât privește cheltuielile de judecată probate a fi fost avansate în prezentul dosar cu titlu de onorariu avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.
301 C.pr.civ. pârâta SC G. A. SA B. .
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a acordat despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite de către V. L.
fără a proceda la analizarea acestora din perspectiva prevederilor normei legale speciale, respectiv ale Ordinului CSA 10/2005 aplicabil la data producerii evenimentului rutier.
Instanța de fond nu a procedat la individualizarea despăgubirilor solicitate de către V. L. raportat la criteriile pe care textul de mai sus le stabilește.
1.- Referitor la capătul de cerere privind obligarea societății la plata sumei de 4.290 lei pentru lipsa de folosință a autoturismului avariat pentru perioada_ -_ instanța de judecată l-a admis în mod greșit, pe considerentul că perioada de timp pentru care s-au solicitat despăgubiri este rezonabilă, fără a analiza dacă o astfel de solicitare este sau nu întemeiată, respectiv dacă suma solicitată cu acest titlu este dovedită.
In urma accidentului din data de_ reclamanta intimată s-a adresat societății pârâte pentru acordarea despăgubirilor pentru avarierea autovehiculului proprietate personală, deschizându-se în acest sens un dosar de daună. Ulterior, întrucât autovehiculul era asigurat Casco la societatea de asigurare Omniasig, V. L. s-a adresat acesteia pentru plata despăgubirilor. Potrivit declarației reclamantei, precum și din procesul verbal de constatare al societății Omniasig s-a constatat faptul că autovehiculul era avariat în proporție de 90%, daune fiind una totală, autovehiculul neputând fi reparat. Societatea de asigurare Casco a achitat cu titlu de despăgubiri suma de 27.325,90 lei în data de_, suma pe care aceasta a solicitat-o societății pârâte în temeiul subrogării în dreptul asiguratului sau, în urma acestei acțiuni în regres din partea societății Omniasig, SC G. A. SA a achitat suma de 23.919 lei în data de_, reprezentând valoarea maximă de despăgubire ce poate acorda în baza poliței RCA, având în vederea faptul că ne aflăm în prezența unei daune totale.
Potrivit art. 50 alin.12 lit.b din Ordinul CSA 5/2010* "Despăgubirile nu pot depăși cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în
care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului și în cazul daunelor parțiale";.
Suma achitată de societatea pârâtă cu titlu de daune materiale pentru daunele produse autovehiculului avariat reprezintă valoarea maximă de despăgubire ce poate fi acordată în baza poliție de asigurare RCA, astfel că suma solicitată cu titlu de lipsă de folosință, pe lângă faptul că depășește cuantumul despăgubirii, nu este justificată prin nici un mijloc de probă. Fiind vorba de o sumă de bani solicitată cu titlu de daune materiale, reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat, aceasta trebuie să fie dovedită cu documente justificative. Oferta de prețuri a unei societăți care practică activități de închiriere nu poate constitui dovada acestui prejudiciu. Mai mult, nici nu poate fi vorba de un prejudiciu cert din moment ce reclamanta nu a făcut dovada că efectiv a închiriat un autovehicul în perioada pentru care a solicitat această despăgubire. De asemenea, având în vedere faptul că autovehiculul nu a putut fi reparat, faptul că societatea sa de asigurare a achitat despăgubirea cuvenită după 45 de zile de la data producerii evenimentului rutier nu poate fi imputat societății pârâte. Chiar dacă asigurătorul RCA poate acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință dacă această este dovedită, potrivit art. 45 din Ordinul CSA 5/2010 acestea se acordă numai pentru timpul normat necesar efectuării reparațiilor, ori în cazul de față autoturismul nu a fost reparat fiind daună totală, iar prejudiciul suferit a fost acoperit prin plata despăgubirii.
În data de_ reclamanta intimată a depus o declarație prin care a arătat faptul că renunță la dosarul de daună deschis la societatea pârâtă întrucât a fost despăgubită de societatea Omniasig. După cum se poate observa aceasta nu a mai avut nici o pretenție de despăgubire cu privire la autoturismul avariat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea recurentei la plata sumei de 1.500 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de către pârâtă pentru a fi asistată și reprezentată în cadrul dosarului penal 2364/P/2011, finalizat cu neînceperea urmăririi penale, s-a considerat că acesta nu este unul rezonabil și proporțional cu munca efectiv depusă de către avocat în acea fază a dosarului. Instanța de judecată are posibilitatea în temeiul art. 274 alin.3 din C.pr.civilă să aprecieze și să cenzureze onorariile avocațiale, verificând dacă acele cheltuieli au fost necesare, reale și proporționale în raport cu munca depusă de avocat. Recurenta nu este de acord cu instanța de fond care a motivat că avocatul este cel care știe cel mai bine să-și aprecieze valoarea muncii depuse, întrucât aceasta conduce la ideea că instanța nu poate interveni deloc, indiferent care este suma reprezentând onorariul avocațial.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea recurentei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale s-a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate pe simplul considerent că intimata reclamantă este singura în măsură a-și cuantifica prejudiciul moral suferit.
In cazul de față, instanța de fond a acordat cu titlu de daune morale întreaga sumă solicitată, stabilirea indemnizației făcându-se în funcție de reprezentarea pe care și-a făcut-o victima cu privire la prejudiciu și nu de constatarea instanței, suverană în luarea acestei decizii, care a considerat că victima este singura în măsură să aprecieze prejudiciul suferit, cu toate că stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite pentru prejudiciul nepatrimonial, include o doză de aproximare, instanța fiind cea care trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este imperios necesar ca cei care pretind daune morale să producă un minim de argumente și să învedereze indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale le-au fost afectate.
Prin neluarea în considerare a acestor criterii în aprecierea prejudiciului nepatrimonial acordându-se sumele solicitate de către persoanele vătămate doar în baza aprecierii acestora se diminuează considerabil rolul activ al instanței de judecată în procesul deliberării, în sensul că aceasta va fi pusă în situația de a ignora contextul faptic al producerii prejudiciului, elementele unice care individualizează această speță și nu în ultimul rând forma de vinovăție reținută în sarcina celui care a provocat prejudiciul nepatrimonial.
Acordarea despăgubirilor solicitate de către părțile civile trebuie analizate din perspectiva prevederilor normei legale speciale, respectiv ale Ordinului CSA 5/2010 aplicabil la data producerii evenimentului rutier. Astfel, potrivit art. 49 lit.f din Ordinul CSA, "stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se realizează în conformitate cu legislația și jurisprudența din România";, ori instanța de fond nu a ținut cont de practica judiciară în materie în situații similare, încălcând astfel principiul predictibilității actului de justiție.
Suma de 10.000 lei solicitată și acordată de către instanța de judecată cu titlu de daune morale depășește sfera unei compensații menite a alina, atât cât se poate suferința psihică, aceasta sumă neavând un efect compensatoriu, ci este vădit disproporționată în raport cu vătămarea efectiv produsă intimatei- reclamante și anume leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la practica judiciară în materie, precum și la cazul concret din speță s-a considerat că suma de 10.000 lei acordată cu titlu de daune morale este neîntemeiată, această sumă de bani neavând efect compensatoriu, iar cuantumul acordat de instanța de fond nu este unul în conformitate cu practica instanțelor, motiv pentru care s-a solicitat reevaluarea acestora prin acordarea unor despăgubiri într-un cuantum diminuat și în concordanță cu jurisprudența din România.
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită a daunelor morale, fără să țină cont de vătămarea efectiv suferită, respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, instanța investită cu soluționarea cererii de despăgubire nu a ținut seama și de faptul că dreptul la despăgubire nu s-a născut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni cu intenție, ci ca urmare a unei fapte săvârșite din culpă pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.
Sumele indicate cu titlu de exemplu pentru daunele morale acordate în spețe similare, precum și cea oferită de societatea recurentă s-a considerat că reprezintă o compensație justă pentru prejudiciul efectiv suferit, suma de 10.000 lei fiind exagerată și disproporționată în raport cu vătămarea suferită.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata sumei de 4.290 lei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat de la data evenimentului rutier până la momentul achiziționării unui alt autovehicul, admiterea doar în parte a capătului de cerere privind obligarea la plata sumei de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat în faza urmăririi penale și recalcularea cuantumului daunelor morale acordate de către instanța de fond, dispunând diminuarea acestora, având în vedere practica și jurisprudența din România.
Examinând recursul în raport de motivele invocate și de sentința atacată, tribunalul reține următoarele:
Motivul de recurs referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 4.290 lei pentru lipsa de folosință a autoturismului proprietatea reclamantei pentru perioada_ -_ este întemeiat pentru următoarele considerente:
În urma accidentului din data de_ autovehiculul a fost avariat în proporție de 90% dauna fiind totală.
Reclamanta a solicitat societății de asigurări plata despăgubirilor în temeiul contractului de asigurare Casco, pârâta achitându-i la data de_ suma de 23.919 lei.
Chiar dacă asigurătorul RCA poate acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință dacă aceasta este dovedită, potrivit art. 41 din Ordinul CSA 5/2010 acestea se acordă numai pentru timpul normat necesar efectuării reparațiilor, iar în speță, autoturismul nu a fost reparat fiind daună totală - prejudiciul fiind acoperit prin plata despăgubirii.
Sub un alt aspect, tribunalul reține că oferta de prețuri a unei societăți care practică activități de închiriere a autovehiculelor nu poate constitui dovada prejudiciului, în condițiile în care nu a făcut dovada închirierii efective a unui autovehicul în perioada_ -_ și a sumei achitate cu titlu de chirie.
În ceea ce privește suma de 1.500 lei reprezentând onorariul de avocat în faza de urmărire penală la care a fost obligată pârâta-recurentă, tribunalul
apreciază că este proporțională cu munca depusă efectiv de către avocat în acea fază a dosarului.
Motivul de recurs vizând daunele morale este întemeiat, în condițiile în care, pe de o parte, părților vătămate Nemeș V. și V. M., implicate în acel accident cu al reclamantei instanțele de judecată le-au acordat cu titlu de daune morale pentru fiecare suma de 7.500 lei luând în considerare leziunile care au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, iar reclamanta a avut nevoie de 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar pe de altă parte, practica instanțelor de judecată din care se poate concluziona că media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijiri medicale necesare vindecării este de 389 lei.
În raport de aceste considerente tribunalul apreciază că reclamantei i se pot acorda daune morale în cuantum de 1.500 lei, suma de 10.000 lei acordată cu acest titlu fiind disproporționată în raport cu vătămarea efectiv produsă reclamantei.
În consecință recursul pârâtei va fi admis, sentința atacată urmează a fi modificată în parte, potrivit dispozitivului deciziei.
În temeiul disp.art. 274 C.pr.civ. intimata V. L. M. urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 544 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În temeiul dispozițiilor art. 304, ind. 1 Cod procedură civilă.
Admite recursul declarat de pârâta SC G. A. SA, cu sediul în B.
, str. M. E., nr. 45, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4156/_ a Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte, în sensul că :
Obligă pe pârâta SC G. A. SA B. să plătească reclamantei V.
L. M., domiciliată în B. M., P-ța R., nr. 5/79, suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.290 lei reprezentând lipsa de folosință a autoturismului în perioada_ -_ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimata V. L. M. să plătească recurentei SC G. A. SA B. suma de 544 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte J. ecători G. ier
N. B. V. F. V. P. M. H.
Detașată la Secția I Civilă Semnează
G. ier șef secție
Red. B.N. - _
Tehnoredact. C.M.C. -_ Ex. 2
J. ecător la fond:D. D.
J. ecător la fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 325/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 435/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
