Sentința civilă nr. 2364/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2364/2013

Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de către reclamanții P. H. ,

P. (fosta P. ) Ș., C. N. în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I.

G. SA B., privind și pe intervenientul forțat C. I. -C., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal se prezintă reclamantele P. (fosta P. ) Ș., C.

N. și reprezentantul reclamanților, d-l avocat Andrei M. n, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, martorii propuși de reclamanți M. A., C. C.

G., lipsind reprezentantul pârâtei. Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se procedează la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ, aceștia fiind chemați pe rând în sala de judecată, declarațiilor lor fiind consemnate în procesele verbale de la dosar.

Reprezentantul reclamanților depune practică judiciară în spețe similare, dovezile de achitare a onorariului avocațial din partea reclamanților și concluzii scrise. Arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.

Nefiind alte cereri în probațiune și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, în temeiul art. 244 c.pr.civ., instanța declară închisă etapa de cercetare a procesului și deschide etapa dezbaterii fondului procesului.

Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în favoarea primilor doi reclamanți de câte 200.000 Euro și respectiv de 100.000 Euro pentru reclamanta de rândul 3, plus penalități de întârziere pentru suma acordată pentru fiecare reclamant, de câte 0,1 % pe zi aplicate la sold începând cu data de_ până la plata sumei în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății; cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial, în cuantum total de

3.000 lei. În susținerea poziției procesuale, arată că starea de fapt și împrejurările producerii accidentului au fost relatate pe larg în cadrul acțiunii formulate. În ceea ce privește suma ce urmează a fi stabilită pentru daunele morale suferite de reclamanți, arată că aceasta are un singur criteriu și anume Jurisprudența. Solicită ca instanța să nu cenzureze solicitările reclamanților, raportat la principiul de drept, potrivit căruia un prejudiciu trebuie reparat complet, în integralitate, ținând cont de faptul că limita maximă stabilită de Ordinul CSA nr.5/2010 este de 3.500.000 Euro pentru evenimente rutiere din 2011 și are în vedere dispozițiile cuprinse în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European. Față de Jurisprudența depusă la dosar, arată prezenta cauză are o particularitate aparte, respectiv este vorba despre pierderea unui părinte, când deja celălalt este decedat în timpul și din cauza serviciului militar. De asemenea, apreciază că pretențiile cu titlu de penalități

de 0,1 % pe zi sunt justificate, potrivit disp.art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010, având în vedere poziția pârâtei, respectiv nu a făcut niciun fel de apărări față de solicitarea reclamanților în acest sens, în cadrul răspunsului la interogatoriu recunoaște valabilitatea poliței de asigurare de răspundere civilă, nu a făcut vreo propunere de soluționare amiabilă și nu a solicitat vreun document, astfel cererea de despăgubire era completă și putea fi soluționată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 10 aprilie 2013, reclamanții P. H., P. (fostă P. ) Ș. și C. N., au chemat-o în judecată pe pârâta SC O. V. I. G. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 200.000 de euro către P. H., cu titlu de daune morale, plus penalități de 0,1% pe zi aplicate la sold începând cu data de 4 martie 2013 și până la plata sumei, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, la plata sumei de 200.000 de euro către P. (fostă P. ) Ș., cu titlu de daune morale, plus penalități de 0,1% pe zi aplicate la sold începând cu data de 4 martie 2013 și până la plata sumei, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, la plata sumei de 100.000 de euro către C. N., cu titlu de daune morale plus, penalități de 0,1% pe zi, aplicate la sold începând cu data de 4 martie 2013 și până la plata sumei, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar, onorariu avocațial.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că în data de 14 iulie 2011, în jurul orelor 11,30, în timp ce se deplasa dinspre garnizoana B., sediul Statului Major General, către garnizoana Câmpia Turzii, fiind în misiune ordonată (conform Ordinului C-105/_ și OZU nr. 135/_ al U.M. 01969 Câmpia Turzii - documente secrete), autoturismul în care se afla P. IULIA-LORENA a fost implicat într-un accident rutier deosebit de grav (cu 3 victime decedate), pe raza localității Cornu, jud. Prahova.

Așa cum rezultă din adeverința 41/_, subofițerul P. IULIA- LORENA executa o misiune în interesul serviciului în perioada 12-15 iulie 2011 în garnizoana B., sediul Statului Major General. În misiunea de la sediul Statului Major General subofițerul P. IULIA-LORENA a fost avansată în grad. Avansarea reprezenta o recunoaștere a deosebitelor merite militare, a eforturilor făcute de aceasta precum și a tradiției militare din familie. Numai că bucuria avansării a fost de scurtă durată pentru reclamanți, înlăturată de moartea tragică și fulgerătoare a numitei P. IULIA-LORENA.

În data de 14 iulie 2011, în timp ce se întorcea spre casă, P. IULIA- LORENA se afla în calitate de pasager în autoturismul marca Nissan Primera, cu nr. de înmatriculare_, condus de CHIRIȚĂ CLAUDIA-I., colegă de serviciu. A avut loc un accident deosebit de grav, în urma căruia P. IULIA- LORENA a decedat. Au decedat și conducătorii vehiculelor implicate în accident. Accidentul rutier s-a produs pe DN 1 (E60) la KM 99+220m, în afara localității Cornu, pe banda nr. 2 a sensului de mers Ploiești către Brașov. Autoturismul Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ condus de C.

DN1, pe direcția Brașov către Ploiești, se deplasa un autoturism Renault cu nr. de MM, care în momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului Nissan, a pătruns pe contrasens, trecând peste marcajul longitudinal ce despărțea sensurile de deplasare și a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Nissan Primera cu nr. de înmatriculare_ .

Autoturismul Renault a fost avariat în partea frontală și lateral stânga în proporție de 75%. Autoturismul Nissan a fost avariat în partea frontală și lateral stânga în proporție de 80%. Conform referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, întocmit de I.P.J. Prahova, nr. unic 2313/P/2011, în autoturismul Renault Laguna, pe scaunul conducătorului auto, cu centura de siguranță fixată, încarcerat și decedat a fost găsit numitul

C. N. . În autoturismul Nissan, pe scaunul conducătorului auto, cu centura de siguranță fixată, încarcerată și decedată, a fost găsită numita CHIRIȚĂ CLAUDIA-I. . Așadar, impactul a fost deosebit de violent.

De asemenea, a fost găsită ocupanta locului dreapta față în autoturismul Nissan, subofițerul P. IULIA-LORENA. Aceasta a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a decedat. Din Raportul medico-legal (autopsie) nr. 379M/_ rezultă că moartea lui P. IULIA-LORENA a fost violentă. Ea s-a produs prin șoc traumatico-hemoragic urmare a contuziilor multiple ale organelor interne în cadrul unui politraumatism produs în urma unui accident rutier. La examenul medico-legal s-au constatat multiple leziuni traumatice grave care s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure, comprimare între două planuri/corpuri dure, accelerație-decelerație, posibil ca pasager al unui autoturism, leziuni ce se află în legătură directă necondiționată cu decesul. Alcoolemia numitei P. IULIA-LORENA a fost de 0,00 g°/Oo alcool pur în sânge.

Identificarea persoanelor din autoturismul marca Nissan Primera a fost făcută pe baza legitimațiilor de serviciu găsite asupra acestora. Conducerea

U.M. 01969 a fost de îndată înștiințată și prin intermediul acesteia s-a luat legătura cu reclamanții.

Conform Deciziei medicale nr. A-1364/3 din_, emisă de M.Ap.N., Comisia de Expertiză medico-militară privind pe P. IULIA-LORENA, în urma accidentului a rezultat accidentarea gravă a subofițerului iar la ora 12 subofițerul a fost internat în Spitalul Județean de Urgență Ploiești cu următorul diagnostic: șoc traumatico-hemoragic, contuzii multiple organe interne, politraumatism prin accident rutier. La ora 141Q a fost constatat decesul.

Reclamanții au arătat că vinovat de producerea evenimentului rutier se face C. N., conducătorul autoturismului Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ asigurat la BCR Asigurări V. I. G. S.A., cu polița RCA seria RO/22/P22/HI nr. 004180142. De altfel, IPJ Prahova, Serviciul Rutier, Biroul Drumuri Naționale și Europene a emis către asigurătorul BCR Asigurări V. I. G. S.A. un înscris, din care rezultă datele cu privire la cauzele și împrejurările producerii riscurilor asigurate, în temeiul art. 69 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Totodată, din acest înscris rezultă că ambele autoturisme implicate în accident erau asigurate la BCR Asigurări V. I. G. S.A.

În urma evenimentului rutier s-a eliberat și dovada seria CD 0467519/_, din care rezultă că P. IULIA-LORENA este "victimă decedată în accident de circulație, locul DN1, km99+220m, Cornu. Dosar penal nr. 5192/_ ";.

Vinovăția în producerea evenimentului rutier aparține în exclusivitate numitului C. N., așa cum rezultă din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, precum și din Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, din data de_ în dosar nr. 2313/P/2011.

În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. N. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, alin. 3 Cod penal, în baza art. 10, alin. 1, lit. g) Cod pr. penală, întrucât a intervenit decesul făptuitorului. În privința numitei CHIRIȚĂ CLAUDIA I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în art. 10, alin. 1, lit. e) Cod pr. penală, întrucât rezultatul faptei "este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută

(pătrunderea pe contrasens a autovehiculului condus de C. N. )";.

În ceea ce privește răspunderea asigurătorului, reclamanții au invocat dispozițiile cuprinse în art. 41-44, art. 48 și următoarele din Legea nr. 136/1995 și art. 18, art. 24, art. 26, art. 35-37 și art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010, pe care le prezentăm mai jos, Noul Cod de Procedură Civilă.

În ceea ce privește pretențiile cu titlu de daune morale solicitate, reclamanții P. H., în calitate de fiu, P. Ș., în calitate de fiică, și C.

N., în calitate de mamă, apreciază că acestea sunt justificate chiar dacă nu vor fi în măsură să compenseze integral suferința acestora.

Reclamantul P. H. (22 ani), la data producerii accidentului, respectiv, în ziua de joi 14 iulie 2011 se afla la zbor în practica de specialitate din cadrul Academiei Forțelor Aeriene când a primit tragica veste, că mama acestuia, P. IULIA-LORENA s-a stins din viață în urma unui grav accident rutier care a avut loc pe DN1. Singurul sprijin al familiei, mama, a decedat tot în timpul și din cauza serviciului, rămânând orfani de ambii părinți, la un interval de timp scurt. Această tragedie și-a pus amprenta și asupra stării psihice a reclamantului, nefiind capabil în acea perioada să mai practice zborul din cauza depresiei în care intrase. Reclamantul a fost înțeles și ajutat de instructorii de zbor și supus unor noi teste psihologice pentru a putea continua practica de specialitate și pentru a ajunge acolo unde, în urma celor întâmplate și-a dorit, să urmeze cariera militară, la fel ca și părinții acestuia.

Reclamantul s-a născut în anul 1989 în municipiul Fetești, jud. Ialomița, tatăl acestuia, P. HOREA-SORIN fiind pilot al forțelor aeriene în M.Ap.N., la acea dată în Flotila 86 Aeriană-Fetești. Familia reclamantului s-a mutat la Câmpia Turzii, tatal fiind născut în Turda, iar în data de 25 septembrie 2003 acesta a decedat în urma unui accident aviatic în timpul unei misiuni de noapte, pilotând în condiții grele un avion de vânătoare MIG 21 Lancer care s-a defectat în aer. Nu s-a catapultat în încercarea de a salva aparatul. Acesta și-a pierdut viața la vârsta de 42 de ani lăsând în urmă doi copii minori și o soție

îndoliată. La acel moment reclamantul avea 14 ani, era elev și se pregătea pentru examenul de admitere în liceu. Sora acestuia, Ș., avea 17 ani și o săptămână și era elevă în clasa XI-a. Mama reclamantului avea 37 de ani. A fost o perioada foarte grea pe care reclamanții au traversat-o, reclamanta fiind foarte traumatizată, fiind consiliată psihologic si tratată psihiatric, dezvoltând și o afecțiune digestivă din cauza traumei (ulcer).

Deși tatal reclamantului decedase, acesta a ales să urmeze cariera militară, fiind susținut de mama lui. Astfel, reclamantul a urmat Colegiul Militar de la Breaza. După absolvirea Colegiului Militar din Breaza a dorit să urmeze cursurile Academiei Forțelor Aeriene "Henri Coanda"; din Brașov. Ulterior, în urma unui examen pentru care s-a pregătit intens o lungă perioadă de timp, reclamantul a devenit student al Academiei Forțelor Aeriene "Henri Coandă"; Brașov.

Toate greutățile financiare privind creșterea și educarea celor doi copii, sprijinul financiar care trebuia acordat celor două bunici (dinspre tată și mamă) au rămas pe umerii mamei reclamanților. Mama a fost lângă copii acesteia din prima clipă a vieții, a fost cea care s-a ocupat de ei când tatăl era plecat în misiuni, când era plecat la cursurile de perfecționare necesare pregătirii profesionale și care nu au fost puține (aproximativ una-două luni/an), când efectua serviciu de luptă. A ținut foarte mult ca cei doi copii să beneficieze de o educație bună și a preluat toate atribuțiile, fiindu-le în același timp tată și mamă, muncind în unitatea militară în care tatăl acestora și-a desfășurat activitatea din anul 1995 până în anul 2003.

Reclamanții au arătat că este cumplit să știe că nu o mai au nici pe mama, căreia îi cereau amândoi sfatul atunci când intrau într-un impas, pentru că ea era tot timpul lângă ei, căreia să-i împărtășească bucuriile din urma tuturor realizărilor, pentru că știau cât de mult se bucura pentru ei și cât de mândră este de aceștia, copiii pe care ea i-a crescut cu atâta dragoste, devotament și, în același timp, atât de greu după moartea tatălui lor.

În acest an reclamantul urmează să finalizeze cursurile Academiei de Aviație si are un uriaș regret că mama și tata nu au apucat să vadă acest moment, că la festivitatea de absolvire nu o va avea alături nici măcar pe mama sa.

Reclamanta P. Ș., căsătorită P. (25 ani) a arătat că la șapte zile după ce a împlinit vârsta de 17 ani a primit teribila veste a morții tatălui în urma unui accident aviatic petrecut în apropiere de Câmpia Turzii. Tatăl reclamantei, căpitan comandor P. HOREA-SORIN era unul dintre cei mai buni piloți militari români. Terminase Școala Militară de Ofițeri de Aviație "Aurel Vlaicu" din Brașov, specializarea naviganți activi, în 1980, iar în "91 absolvise cursul de "Comandanți de Escadrilă". Pentru calitățile sale a fost promovat instructor de zbor și locțiitor al comandantului pentru zbor. Avea la activ 1.272 ore de zbor, fiind specialist clasa I.

După decesul tatălui reclamantei a urmat o perioadă foarte grea. Reclamanta a fost consiliată psihologic și psihiatric și a dobândit o afecțiune digestivă (ulcer). În anul 2004, terminând liceul, posibilitățile financiare fiind precare (nemaiavând suportul financiar al tatălui) reclamanta a fost nevoită să aleagă o formă de învățământ la distanță în ceea ce privește studiile superioare. Concomitent, s-a angajat pentru a contribui la eforturile financiare ale familiei, fratele acesteia fiind elev la Breaza, în Colegiul Militar Dimitrie Cantemir.

În ziua de joi, 14 iulie 2011, reclamanta a sunat-o pe mama sa să stabilească cu ea ziua în care urma să meargă împreună să achiziționeze lucruri pentru copilul pe care urma să-l nască reclamanta. Aceasta nu a răspuns. Atunci, reclamanta a sunat-o pe CHIRIȚĂ CLAUDIA I., colega mamei sale, dar nici aceasta nu a răspuns. A fost al doilea șoc din viața reclamanților, când au aflat că mama lor a decedat. Reclamanta P. Ș.

eram însărcinată în luna a opta. Primirea cutremurătoarei vești a dispariției mamei a avut efecte foarte puternice asupra stării sale de sănătate cu implicații psihice, temându-se și pentru copilul pe care urma să-l nască. În acele zile, reclamanta a fost supusă unor tratamente medicale și investigații datorită stării emoționale și a stresului. Datorită complicațiilor pe fond emoțional și psihic, după un travaliu prelungit, prin cezariană, reclamant a născut la data de_ . Bebelușul s-a născut cu luxație congenitală de șold, a fost supus unor investigații pentru diagnostic și tratament de lungă durată (aproximativ 2 luni în orteză pentru reducerea luxației de șold și controale

periodice). Astfel problemele de sănătate s-au suprapus cu cele din perioada de lăuzie pe care reclamanta le-a suportat greu, atât psihic, cât și fizic. Mama reclamantei era încântată de ideea că aceasta va avea un copil, că ea va fi o bunică tânără și a promis că se va ocupa îndeaproape de creșterea și educarea acestuia.

Reclamanta a arătat că și în prezent este traumatizată și trăieste cu frica de a nu se mai întâmpla ceva rău, temându-se pentru fratele acesteia și vorbind des cu acesta atunci când, la final de săptămână (sau o dată la două săptămâni) se deplasează cu autoturismul de la Brașov la Câmpia Turzii și retur. Reclamanta a arătat că vorbește zilnic la telefon cu fratele acesteia, înainte și după programul de zbor, pentru a se asigura că acesta este în viață, bine și sănătos.

Reclamanta a arătat că a încercat să substituie sprijinul afectiv al mamei în ceea ce îl privește pe fratele său P. H., iar financiar, chiar dacă are o familie, are grijă atât de fratele său cât și de bunica acesteia.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei C. N., mama defunctei, s- a arătat că toată familia a fost afectată de decesul ginerelui său P. HOREA- SORIN, dar decesul fiicei sale reprezintă o tragedie peste care reclamanta nu a trecut nici în prezent și consideră că cea mai mare tragedie pentru un părinte este să-și îngroape propriul copil. S-a arătat că nu poate fi exprimată în cuvinte durerea și suferința provocată de dispariția tragică, prematură și subită a fiicei sale. Reclamanta a arătat că a rămas văduvă, iar singurul său sprijin moral și financiar era fiica acesteia Iulia, reclamanta fiind născută în Comuna Românești din Raionul Tighina (Republica Moldova) și venită ulterior în România. Reclamanta a arătat că și-are dori să ofere mai mult ajutor nepoților săi, H. și Ș., dar posibilitățile sale financiare sunt reduse și vârsta înaintată nu-i permite să călătorească. Oricum, între reclamantă și cei doi nepoți există o puternică legătură de dragoste și afecțiune, vorbind des la telefon, iar nepotul P. H. o vizitează cel puțin o dată la două săptămâni, în week-end-uri când nu merge la Câmpia Turzii, el fiind student în Brașov, iar reclamanta locuieste în Breaza.

În ceea ce privește răspunderea asigurătorului de răspundere civilă, respectiv răspunderea pârâtei, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, precum și din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010. Astfel, conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Art. 53 din Legea nr. 136/1995 prevede că prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.

Conform dispozițiilor art. 24 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același

accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în... 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 3.500.000 euro. Conform art. 26, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Se acordă despăgubiri, informă bănească, pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Potrivit art. 35, persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit acestor norme, iar conform art. 36, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător....

Conform art. 37, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Potrivit art. 49 la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 2. în caz de deces:

d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. La data de_ reclamanții au transmis către O. V. I. G.

S.A. Avizarea de daună și Cererea de despăgubire (într-un singur înscris), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Cu toate că a recepționat solicitările reclamanților și a semnat de primire, pârâta nu a făcut nici o ofertă de despăgubire amiabilă și nu a transmis nici un răspuns, încălcând dispozițiile art. 36 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, astfel încât solicitarea de obligare a pârâtei la plata de penalități este întemeiată, conform dispozițiilor art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. O. VIG S.A. ( fosta BCR ASIGURĂRI VIG S.A.) a solicitat diminuarea sumelor solicitate cu titlu de reparare a prejudiciilor fara caracter patrimonial.

În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că în data de_, pe DN 1, in afara localității Cornu, din direcția Ploiești spre Brașov a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate autoturismul marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul C. N. si autoturismul marca Nissan Primera cu nr. de inmatriculare_ . condus de numita CHIRITA CLAUDIA I. si având ca pasagera pe numita P. IULIA LORENA. In urma evenimentului rutier au decedat toate trei persoanele.

Cu privire la despăgubirile morale pârâta a arătat că, conform principiului restitutio in integrum, este de acord ca părțile vătămate trebuie despăgubite pentru daunele materiale si morale suferite, insa cu respectarea principiului proportionalitatii, prejudicii suferite versus despăgubiri cuvenite, altfel principiul restitutio in integrum este înfrânt de îmbogățirea fara just temei, prohibit de legislația civila romana.

Legiuitorul și jurisprudența nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morala. Trebuie avută în vedere împrejurarea că pierderea intempestivă a unui membru al familiei generează o suferință psihică intensă. Impactul psihologic al decesului produs în circumstanțe de natura

celor deduse judecății este deosebit și, practic, imposibil de cuantificat din punct de vedere material. Pierderea sufletească presupune înlăturarea unor relații de familie pre-existente și modificarea unor percepții de ordin psihologic. Instanța trebuie să stabilească un echivalent material al pierderii sufletești și al suferinței provocate prin decesul mamei, respectiv fiicei.

Evident acest demers este deosebit de dificil, neexistând vreun reper pe baza căruia să se poată aprecia că anumite pretenții ar fi exagerate. Însă în ultima vreme faptul că părțile vătămate constituite părți civile solicită daune morale menționând ca acestea sa fie plătite nemijlocit de societățile de asigurare, cerând în acest fel sume exorbitante.

Practica instanțelor naționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului demonstrează că este posibil să se evalueze prejudiciul moral astfel încât sumele acordate să nu fie exagerate si sa reprezinte o justă compensare a râului suferit Trebuie însă ca instanța judecătorească să acorde atenție unor criterii în stabilirea despăgubirilor.

Sub acest aspect, pârâta a învederat câteva hotărâri judecătorești, pe care le consideră relevante în aprecierea cuantumului daunelor morale, acordate de alte instanțe din țara, în spețe similare.

De asemenea, pârâta a invocat impactul financiar pe care o astfel de sentința o poate avea asupra funcționarii unei societății de asigurări, aceste sume acordate obligand asiguratorul sa majoreze considerabil primele de asigurare RCA pentru a putea ramane pe piața si a avea putere financiara sa-si acopere costurile de funcționare. In situația in care pentru o asigurare RCA, asigurătorul va incasa o prima medie de 300 lei dar in schimb la producerea unui astfel de eveniment va achita suma de 500000 euro, considerandu-se ca o astfel de sentința va aduce grave prejudicii economice pe piața asigurărilor

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat admiterea în integralitate a pretențiilor formulate, ca juste și temeinice, apreciindu-le proporționale cu prejudiciul suferit. Cu privire la solicitarea pârâtei de a reduce cuantumul daunelor morale reclamanții au arătat că pretențiile solicitate sunt temeinice, justificate și argumentate. Șocul psihic prin care au trecut, durerea sufletească, tristețea pe care o vor purta mereu în suflet prin dispariția mamei este cu atât mai cumplită cu cât aceștia și-au pierdut anterior și tatăl.

Referitor la jurisprudența depusă de pârâtă reclamanții au arătat că prima hotărâre invocată prin întâmpinare, respectiv cea din dosarul_ al Judecătoriei Reșița, soluționată în recurs de C. ea de Apel Timișoare -se referă la infracțiunea de furt calificat. Așadar este irelevantă cauzei. Cea de-a doua hotărâre invocată de pârâtă, nu este relevantă în cauză, evenimentul rutier fiind în anul 2007 (între timp jurisprudența a evoluat mult), daunele morale acordate de instanță nu se limitează la sumele arătate, respectiv la 190.000 de lei, ci se adaugă 100 euro lunar în favoarea minorului, iar în acest caz a fost vorba de o culpă comună/concurentă. Reclamanții au arătat că, din cunoștințele acestora, nu există jurisprudența prin care să se soluționeze pretențiile de daune morale ca urmare a decesului celui de-al doilea/ultimul părinte, mama, iar ambii părinți să fi decedat în timpul și din cauza serviciului militar. Indemnizația la plata căreia trebuie obligat asigurătorul nu se poate rezuma la o simplă sumă acordată în caz de deces. Particularitățile cazului, trauma profundă pentru reclamanții din dosar este una de maximă intensitate, zguduitoare, urmată de o perioadă îndelungată de zbucium sufletesc, travaliu, de orientare și căutare zadarnică a unui nou punct de sprijin. Acești tineri (reclamanți) și mama victimei (reclamanta) de la moartea violentă a Iuliei Lorena P. și până în prezent oriunde se întâlnesc și discută cu oameni,

cunoștințe ori chiar persoane care cunosc sau nu tragedia prin care au trecut, stârnesc lacrimi și compasiune. Este o poveste cutremurătoare și pentru cele mai insensibile, nepăsătoare și reci persoane. Este o cumplită tragedie.

Referitor la comparația dintre prima de asigurare încasată pentru o asigurare de răspundere civilă auto și pretențiile reclamanților, aceștia consideră că aceste apărări sunt nepotrivite întrucât conform art. 24 alin. 2 lit.

b) din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010 limita de despăgubire în unul și același accident, pentru anul 2011 s-a stabilit la nivelul de 3.500.000 euro. În anul 2011 pârâta S.C. O. VIG S.A. a încasat prime de asigurare din RCA în valoare de 273.578.000 lei și a plătit despăgubiri în valoare de 226.688.000 lei, realizând un profit din acest tip de asigurare în valoare de 46.890.000 lei, adică 11 milioane de euro profit (din RCA). Nu ar trebui, deci, să compare prima dintr-o asigurare RCA cu despăgubirile solicitate.

În ceea ce privește penalitatea de 0,1% pe zi solicitată s-a arătat că pârâta nu a făcut nici o apărare pentru exonerarea de la plata acestor penalități deoarece, în accepțiunea reclamanților, se recunoaște ca fiind în culpă și recunoaște pe deplin aplicabile dispozițiile cuprinse la art. 36 și 37 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010.

Prin cererea depusă la dosar reclamanții au solicitat introducerea în cauză a intervenientei forțate C. I. C., în calitate de moștenitoare a lui C. N., vinovat de producerea accidentului.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul va reține următoarele:

Din refereatul de neîncepere a urmăririi penale întocmit în dosarul nr. 2313/P/2011 întocmit de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova-Poliția Municipiului Câmpina rezultă că în data de_ a avut loc un accident rutier pe DN 1(E60) la Km 99+220 m, în afara localității Cornu în care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare_ și_ (f.18-21). Autoturismul Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ condus de C.

N., din direcția Brașov spre Ploiești a pătruns pe contrasens și a intrat în impact frontal cu autoturismul marca Nissan Primera cu nr. de înmatriculare_, condus de CHIRIȚĂ CLAUDIA-I. . În urma impactului au decedat ambii conducători ai autoturismelor. În autoturismul cu nr. de înmatriculare_ se afla și P. IULIA LORENA care în urma accidentului a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a decedat.

Prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă întrucât a intervenit decesul făptuitorului(f.28). Prin aceeași rezoluție față de CHIRIȚĂ CLAUDIA-I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă întrucât rezultatul faptei este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută(pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de C.

N. ) și a intervenit decesul făptuitoarei.

Reclamanții P. H. și P. Ș. sunt fiii defunctei P. IULIA LORENA(f.29, 37,38), iar reclamanta C. N. este mama persoanei care a decedat(f. 46-48).

Din declarațiile martorilor audiați în cauză(f.105,106), rezultă că reclamanții P. H. și P. Ș. aveau o puternică legătură afectivă cu mama lor și că au fost foarte afectați de moartea acesteia. Impactul psihologic

a fot cu atât mai puternic cu cât la data de_ a decedat și tatăl reclamanților care era ofițer de aviație, iar decesul a fost rezultatul unui accident aviatic. După decesul tatălui lor, mama a fost cea care s-a ocupat de creșterea și educarea reclamanților, iar relațiile afective dintre aceștia erau puternice. La momentul decesului mamei sale, reclamantul era student la Academia Militară și desfășura activitate de zbor pentru a deveni pilot militar. Martorul Motora A. care este ofițer militar și instructor de zbor a declarat în fața intanței că șocul suferit de reclamant i-a afectat activitatea de pilot, fiind necesară consilierea psihologică a acestuia. Reclamantul nu a putut zbura o perioadă de aproximativ 2-3 luni, după care a avut din nou o cădere psihică, iar din cauza lipsei de concentrare nu a promovat unele examene. Reclamantul i-a spus martorului că dorește să renunțe să devină pilot. În prezent reclamantul urmează să obțină brevetul de pilot militar, însă afecțiunile psihice cauzate de moartea mamei sale persistă.

La momentul decesului mamei sale, reclamanta P. Ș. era însărcinată, iar martorii au declarat că, din cauza stresului, au apărut probleme de sănătate, fiind necesară internarea reclamantei în spital. De asemenea, ca urmare a decesului mamei sale, reclamanta a fost lipsită de sprijinul acesteia care dorea să o ajute să aibă grijă de copil.

Reclamanta C. N. a fost, de asemenea, afectată de moartea fiicei sale, la înmormântare fiindu-i necesară acordarea ajutorului medical. Deși această reclamantă locuia singură, beneficia de suportul fiicei sale.

Raportat la starea de fapt reținută, tribunalul apreciază că la momentul producerii accidentului de cirsulație și în situația în care nu ar fi intervenit decesul conducătorului auto C. N., față de acesta ar fi fost pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum acestea rezultă din dispozițiile art. 998 c.civ. Instanța reține că faptul ilicit cauzator de prejudicii s-a produs la data de_ dată la care era în vigoare Codul civil din anul 1958, astfel încât sub aspectul dreptului material se va face aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale.

Fapta ilicită a conducătorului auto C. N. de a conduce autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu încălcarea dispozițiilor art. 45 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv pătrunderea pe contrasens trecând peste marcajul longitudinal ce despărțea sensurile de deplasare a avut ca rezultat coliziunea frontală cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și uciderea din culpă a persoanelor aflate în acest autoturism, printre care și d- na P. IULIA LORENA.

Autoturismul cu nr. de înmatriculare_ se afla în proprietatea lui C.

N., iar polița de asigurare pentru răspundere civilă delictuală nr. 004180142/_ a fost încheiată cu pârâta SC O. V. I. G. SA, după cum rezultă din referatul de neîncepere a urmăririi penale(f. 21.)

Reclamanții au solicitat pârâtei, în calitate de societate asigurătoare de răspundere civilă, să plătească suma necesară reparării prejudiciului cauzat de asiguratul pârâtei(f.49-53), însă pârâta nu a întocmit un dosar de daună. Din întâmpinarea formulată de aceasta rezultă că nu a fost plătită despăgubirea solicitată, fără a se preciza motivele pentru care pârâta nu a soluționat cererea formulată.

În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995, în cadrul asigurării de răspundere civilă obligatorie, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului rutier a decedat, în cauză reclamanții au chemat în judecată, în calitate de

intervenientă forțată, pe C. I. -C., moștenitoarea persoanei vinovate de producerea prejudiciului conform certificatului de moștenitor nr. 93/_ eliberat de notarul public M. Georgeta Marcela(f.100).

Pentru ca asigurătorul de răspundere civilă să fie obligat să plătească despăgubirile pretinse de persoana prejudiciată este necesar să se dovedească că față de cel care conducea vehiculul, în cazul de față C. N., ar fi fost

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv să se facă dovada ca autorul accidentului a săvârșit o faptă ilicită, a produs un prejudiciu altei persoane, vinovăția acestuia în producerea accidentului de circulație, precum si existenta legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, condiții care sunt îndeplinite, după cum rezultă din starea de fapt reținută.

Față de considerentele reținute, urmează a se aprecia că C. N. a fost vinovat de prejudiciul moral produs reclamanilor, iar pârâta SC O. V.

I. G. SA, în baza dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, trebuie să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

În ceea ce privește despăgubirile pe care reclamanții sunt îndreptățiți să le primească, instanța reține că în conformitate cu art. 49 din Ordinul CSA nr. 20/2008, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, se au în vedere și daunele morale, care se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Reclamanții au pretins despăgubiri în cuantum de câte 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru repararea prejudiciului moral. În lipsa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea trebuie stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite persoanele vătămate, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei psihice suferite și măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială și profesională. Prejudiciul moral reprezintă atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.

În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate, prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane, care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale. Un principiu care trebuie respectat în evaluarea prejudicului moral este acela ca, în lipsa unor criterii obiective de

stabilire a întinderii prejudiciului, să nu se realizeze o îmbogățire fără just temei a persoanei vătămate. De aceea, instanța trebuie să aibă în vedere suferințele morale care în mod rezonabil ar fi fost cauzate prin fapta săvârșită. În practica judiciră s-a statuat că la stabilirea valorii despăgubirii pentru prejudiciul moral nu trebuie să se aibă în vedere situația financiară a celui obligat să răspundă pentru prejudiciu, după cum nici consecințele pe care cuantumul despăgubirilor ar putea să-l aibă asupra societății de asigurare. Astfel, este vădit neîntemeiată apărarea formulată de către pârâtă prin întâmpinare în sensul că instanța trebuie să aibă în vedere impactul financiar pe care hotărârea o poate avea asupra funcționării societății de asigurare și că asigurător ar trebui să majoreze primeșe de asigurare pentru a-și acoperi costurile financiare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1657/_, a reținut că drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane (dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate). Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate - deși nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.

Instanța urmează a avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor

morale faptul că decesul d-nei P. Iulia-Lorena și împrejurările în care a avut loc acesta au produs puternice consecințe negative reclamanților. Lezarea dreptul nepatrimonial la viață este de natură să producă intense traume psihice persoanelor care au avut o legătură de rudenie apropiată cu persoana decedată, iar în cazul de față s-a dovedit că cei doi copii ai defunctei au fost puternic afectați de decesul mamei lor, aceștia fiind lipsiți de singurul părinte pe care îl mai aveau, tatăl lor decedând anterior într-un accident aviatic. De asemenea, și mama defunctei a fost afectată psihic de decesul fiicei sale. Daunele morale urmează a compensa lipsa din viața reclamanților a mamei, respectiv a fiicei lor, fără însă ca acestea să poată realiza o compensare

integrală a prejudiciului cauzat, valoarea nepatrimonială lezată nefiind posibil a fi înlocuită cu o valoarea materială echivalentă, însă oferă reclamanților o anumită satisfacție pentru suferințele îndurate.

Daunele morale solicitate de reclamanți sunt într-un cuantum rezonabil și nu vor fi diminuate, astfel cum a solicitat pârâta, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a înțeles să formuleze apărări concrete în ceea ce privește valoarea prejudiciului, limitându-se să invoare doar efectul financiar negativ pe care l-ar putea avea hotărârea asupra societății de asigurare.

Așa fiind, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată și va obliga pârâta SC O. V. I. G. SA să plătească reclamantului P.

H. suma de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri, reclamantei P. Ș. suma de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri și reclamantei C. N. suma de

100.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri.

În conformitate cu dispozițiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește asigurător, se aplică o penalitate de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere. Pârâta trebuia să plătească despăgubirea în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător. În condițiile în care pârâta nu a invocat faptul că ar fi solicitat reclamanților și alte acte decât cele pe care aceștia au înțeles să le anexeze cererii de plată a despăgubirilor înseamnă că obligația de plată a despăgubirilor a devenit scadentă la împlinirea termenului de 10 zile calculat de la data la care cererea de despăgubire a fost primită de pârâtă, respectiv la data de_ . De la data de_ pârâta datorează și penalități de întârziere de 0,1% pe zi pentru sumele datorate cu titlu de daune morale, acestea urmând a fi calculate până la plata plății debitului principal.

Reținând culpa procesuală a pârâtei SC O. V. I. G. SA, în temeiul art. 451 c.pr.civ., se va dispune obligarea acesteia la plata către fiecare reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, justificat prin chitanțele de la filele nr. 121-123 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. H. CNP 1., P. Ș. CNP 2. și C. N. CNP2330324290574,

toți cu sediul procesual ales în C. -N., str.O. G. nr.1, ap.8, jud.C., în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA, cu sediul în B., str.G. M. nr.23, sector 1, J40/10454/2001, CUI 14360018, reprezentată legal de director general Mihail Tecau, prin SC O. VIG SA - SUCURSALA REGIONALĂ C., cu sediul în C. -N., B-dul 1 Decembrie 1918 nr.19, jud.C.

, reprezentată prin director Ghemes A. și cu intervenienta forțată C. I.

-C., dom. în C., str.F. nr.32, bl.AL6, sc.B, et.1, ap.16, jud.C. ,

C.I. seria KT nr.7. eliberată de SPCLEP C. la_, CNP 2. . Obligă pârâta SC O. V. I. G. SA să plătească reclamantului

P. H. suma de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri, sumă la care se calculează

penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Obligă pârâta SC O. V. I. G. SA să plătească reclamantei P. Ș. suma de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri, sumă la care se calculează penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Obligă pârâta SC O. V. I. G. SA să plătească reclamantei C.

N. suma de 100.000 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR din data plății, cu titlu de despăgubiri, sumă la care se calculează penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Obligă pârâta să plătească în favoarea fiecărui reclamant câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, apel care se va depune la Tribunalul Specializat C. .

Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. I. DP

Red.SI/MM 7 ex./_

← Decizia civilă nr. 464/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 4253/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Sentința civilă nr. 2364/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2364/2013. Acțiune în pretenții comerciale